Tag: Canada

  • Pedro Helibron l-a înlocuit pe românul Călin Rovinescu la conducerea Star Alliance

    Pedro Helibron, CEO-ul Copa Holdings şi Copa Airlines (operatorul aerian principal din Panama) este noul preşedinte al consiliului director al alianţei aviatice Star Alliance. Anterior, în această poziţie s-a aflat timp de patru ani Călin Rovinescu, CEO-ul Air Canada.

    ”Aş vrea să îi mulţumesc lui Călin pentru timpul şi dedicarea pe care le-a investit în rolul de preşedinte al consiliului director al alianţei. Mandatul său de patru ani s-a suprapus unei perioade cruciale pentru dezvoltarea acestei alianţe, interval în care organizaţia a evoluat de la o strategie de creştere a numărului de membri, la una orientată spre o mai mare coeziune şi de livrare a mai multe produse moderne, integrate.”

    În noul său rol, Helibron va conduce cele două întâlniri anuale ale alianţei şi va fi purtătorul de cuvânt al consiliului director al acesteia.

    ”A fost o onoare pentru mine să conduc consiliul într-o perioadă cu multe provocări pentru întreaga industrie aviatică”, a spus şi Călin Rovinescu, în cadrul unui eveniment organizat în Los Angeles.

    Călin Rovinescu a plecat din România împreună cu familia în Canada când avea cinci ani. După o jumătate de secol, a ajuns unul dintre cei mai bine plătiţi executivi români din lume, potrivit articolelor anterioare ale Business Magazin. El este CEO-ul Air Canada, una dintre cele mai competitive companii aviatice din lume.

    Star Alliance a fost fondată în 1997. În prezent, aceasta reuneşte 28 de operatori aerieni, fiecare dintre aceste companii fiind reprezentată în consiliul director de către CEO-ul ei.

  • Pedro Helibron l-a înlocuit pe românul Călin Rovinescu la conducerea Star Alliance

    Pedro Helibron, CEO-ul Copa Holdings şi Copa Airlines (operatorul aerian principal din Panama) este noul preşedinte al consiliului director al alianţei aviatice Star Alliance. Anterior, în această poziţie s-a aflat timp de patru ani Călin Rovinescu, CEO-ul Air Canada.

    ”Aş vrea să îi mulţumesc lui Călin pentru timpul şi dedicarea pe care le-a investit în rolul de preşedinte al consiliului director al alianţei. Mandatul său de patru ani s-a suprapus unei perioade cruciale pentru dezvoltarea acestei alianţe, interval în care organizaţia a evoluat de la o strategie de creştere a numărului de membri, la una orientată spre o mai mare coeziune şi de livrare a mai multe produse moderne, integrate.”

    În noul său rol, Helibron va conduce cele două întâlniri anuale ale alianţei şi va fi purtătorul de cuvânt al consiliului director al acesteia.

    ”A fost o onoare pentru mine să conduc consiliul într-o perioadă cu multe provocări pentru întreaga industrie aviatică”, a spus şi Călin Rovinescu, în cadrul unui eveniment organizat în Los Angeles.

    Călin Rovinescu a plecat din România împreună cu familia în Canada când avea cinci ani. După o jumătate de secol, a ajuns unul dintre cei mai bine plătiţi executivi români din lume, potrivit articolelor anterioare ale Business Magazin. El este CEO-ul Air Canada, una dintre cele mai competitive companii aviatice din lume.

    Star Alliance a fost fondată în 1997. În prezent, aceasta reuneşte 28 de operatori aerieni, fiecare dintre aceste companii fiind reprezentată în consiliul director de către CEO-ul ei.

  • Un start-up din Silicon Valley deţinut şi de români a atras investiţii de 28 de milioane de dolari

    Zipongo, un start-up american în care producătorul local de aplicaţii online Zitec deţine o participaţie minoritară, a încheiat o nouă rundă de finanţare, în care a atras investiţii în valoare de 18 milioane de dolari, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Până în prezent, proiectul a beneficiat de o finanţare totală de 28 de milioane de dolari.

    Lansată în iunie 2011, de către Jason Langheier, doctor şi masterand în Sănătate Publică, platforma Zipongo.com include şi integrează diferite aplicaţii menite să schimbe comportamentul consumatorilor în ceea ce priveşte nutriţia. În funcţie de preferinţele utilizatorului, acesta poate primi reţete, liste de cumpărături sau recomandări de restaurante. Recomandările sunt generate pe baza unor algoritmi specializaţi, în funcţie de datele despre utilizator colectate în respectiva aplicaţie.

    La noua rundă de investiţii au participat Mayfield Fund, din al cărui portofoliu mai fac parte şi alte proiecte din domeniul sănătăţii (Basis Science, HealthTap, Lantern, Brighter, Finrise), precum şi investitorii implicaţi deja, printre care Excel Venture Management.

    Compania românească Zitec a fost printre primii susţinători şi investitori în startup-ul american, în timp ce a fost responsabilă şi de dezvoltarea tehnologică a platformei Zipongo până înainte de prima serie de finanţare, asigurând astfel tranziţia acestui start-up, printr-o serie de pivotări al modelului de afaceri, până la prima finanţare calificată.

    ”Investiţiile în startup-uri globale reprezintă în continuare o prioritate pentru noi, datorită faptului că permit echipei să lucreze cu tehnologii noi, în domenii noi, dar mai ales cu modele de business inovatoare, perfect adaptate transformării digitale. Astfel, putem înţelege mai bine viitorul în ceea ce priveşte aplicaţiile online şi aplica cu succes tot know-how-ul la nivelul clienţilor din România”, a declarat Alexandru Lăpuşan, CEO Zitec.

    “Obţinerea unei noi runde de finanţare, în Silicon Valley, de către unul dintre startup-urile susţinute de Zitec încă de la început este pentru noi încă o confirmare că strategia noastră a funcţionat”, a mai spus Lăpuşan.

    În prima etapă de dezvoltare, startup-ul s-a focusat pe wellness, iar în a doua are în vedere implicarea în prevenţia obezităţii şi diabetului, dar şi a altor afecţiuni, pe viitor, cum ar fi  bolile inflamatorii intestinale şi cancer prin conceptul de „alimentaţie ca medicament/food as medicine”.

    Potrivit reprezentanţilor Zipongo, alimentanţia personalizată reprezintă cel mai puternic medicament generic, fiind mai eficient din punct de vedere al costurilor, având mai puţine reacţii adverse şi beneficii pentru mai multe afecţiuni.

    Pentru a oferi recomandări care au un efect direct asupra sănătăţii, compania pune accent pe datele despre utilizator, această strategie incluzând un parteneriat cu firma 23andMe pentru a face recomandări în funcţie de trăsăturile genetice, şi ia în calcul inclusiv exploatarea microbiomului.

    Zitec este una dintre companiile lider în industria IT din România, specializată în dezvoltarea de produse şi aplicaţii online complexe, precum şi servicii de online marketing. Compania are un ritm de creştere anual susţinut, afaceri de 4,5 milioane euro în 2015 şi circa 40% din venituri provenite din proiecte externe, dezvoltate pentru parteneri din SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Elveţia, Italia sau Olanda.

     

  • Cum a reuşit o femeie care a petrecut 10 ani la închisoare să devină un lider al unei companii

    Ce spuneţi de o haină impermeabilă care se încălzeşte singură şi se poate transforma într-un sac de dormit? Ar putea fi un obiect indispensabil pentru toţi oamenii fără casă.

    De astfel de invenţie este responsabilă Veronika Scott, 21 de ani, şi compania sa “The Empowerment Plan”. După ce a absolvit facultatea ea a fondat “The Empowerment Plan”, o organizaţie nonprofit care angajează părinţii (single parent) din adăposturi locale şi îi antrenează pentru a deveni croitorese/croitori şi care fac produsul menţionat mai sus. Astfel aceşti oameni au un loc de muncă cu un venit stabil, au o locuinţă şi-şi pot recâştiga independenţa.

    Din 2012 până în prezent organizaţia nonprofit a angajat 30 de oameni, a impactat 75 de copii şi a distribuit 15.000 de haine indivizilor fără adăpost de-a lungul a 30 de state din SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă. În următoarea perioadă vor să ajungă şi în alte oraşe şi vor să lanseze şi un produs pentru retail, astfel The Empowerment Plan se va putea autosusţine.

    Astfel ceea ce a început ca un proiect menit să le ofere celor fără adăpost o metodă de a se încălzi în perioadele reci ale anului s-a transformat într-un model care întrerupe ciclul sărăciei.

    Veronika nu a construit compania de una singură şi a povestit pentru Forbes modul în care femeie care a petrecut 10 ani la închisoare a devenit un lider în cadrul organizaţiei:

    Annis Maxwell avea 58 de ani când am întlnit-o şi tocmai fusese eliberată din închisoare, după 10 ani. A presupus că nu-i voi oferi un job, dar am simţit ceva special la această femeie şi trebuia să-i dau şansa de a avea un nou început.

    Am avut mare noroc că am angajat-o. Nu avea niciun motiv să aibă încredere într-o tânără de 21 de ani fără experienţă de business şi a riscat la fel cum am riscat şi eu. Am construit compania împreună. A devenit un fel de lider, o mamă a echipei. Credea foarte mult în ceea ce făceam. Abia după ce a murit în 2013 mi-am dat seama de amprenta pe care şi-a lăsat-o asupra mea. 

  • De ce îi costă pe britanici 40 de miliarde de dolari lipsa somnului

     
    Angajaţii care suferă de lipsa somnului costă Regatul Unit 40 de miliarde de lire sterline, potrivit unui studiu citat de BBC.Acest calcul se bazează pe lipsa de productivitate a angajaţilor obosiţi sau puţin implicaţi în sarcinile zilnice de la muncă.
     
    Firma de cercetare Rand Europe a studiat comportamentul a 62.000 de angajaţi şi spun că pierderile generate de lipsa de somn a acestora echivala cu 1,86% din creşterea economică. Principalul impact a fost asupra sănătăţii – cei care dorm mai puţin de şase ore pe noapte sunt cu 13% mai predispuşi să moară mai devreme decât cei care dorm între şapte şi nouă ore.
     
    Studiul a evaluat costul insuficienţei somnului în Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Canada, Germania şi Japonia. Iar dacă impactul somnului asupra angajaţilor din Regatul Unit pare puternic, acesta este mai mic decât cel din SUA sau Japonia, unde se pierd numeroase zile de muncă din cauza lipsei somnului: SUA pierd 1,2 milioane de zile de lucru pe an, iar pierderea adusă de acesta este de 411 miliarde de dolari sau 2,28% din PIB, Germania pierde 200.000 de zile de muncă pe an (60 de miliarde de dolari sau 1,56% din PIB), Japonia (600.000 de zile de muncă pe an, 40 de miliarde de lire sterline sau 1,86% din PIB), Canada pierde 80.000 de zile de muncă pe an şi costă 21,4 miliarde de dolari, 1,35% din PIB). Potrivit studiului, o porţie sănătoasă de som este cuprinsă între şapte şi nouă ore în fiecare noapte. 
     
    Studiul le cere angajaţilor să recunoască şi să promoveze importanţa somnului prin construirea de camere de somn în companii. 
     
  • De ce îi costă pe britanici 40 de miliarde de dolari lipsa somnului

     
    Angajaţii care suferă de lipsa somnului costă Regatul Unit 40 de miliarde de lire sterline, potrivit unui studiu citat de BBC.Acest calcul se bazează pe lipsa de productivitate a angajaţilor obosiţi sau puţin implicaţi în sarcinile zilnice de la muncă.
     
    Firma de cercetare Rand Europe a studiat comportamentul a 62.000 de angajaţi şi spun că pierderile generate de lipsa de somn a acestora echivala cu 1,86% din creşterea economică. Principalul impact a fost asupra sănătăţii – cei care dorm mai puţin de şase ore pe noapte sunt cu 13% mai predispuşi să moară mai devreme decât cei care dorm între şapte şi nouă ore.
     
    Studiul a evaluat costul insuficienţei somnului în Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Canada, Germania şi Japonia. Iar dacă impactul somnului asupra angajaţilor din Regatul Unit pare puternic, acesta este mai mic decât cel din SUA sau Japonia, unde se pierd numeroase zile de muncă din cauza lipsei somnului: SUA pierd 1,2 milioane de zile de lucru pe an, iar pierderea adusă de acesta este de 411 miliarde de dolari sau 2,28% din PIB, Germania pierde 200.000 de zile de muncă pe an (60 de miliarde de dolari sau 1,56% din PIB), Japonia (600.000 de zile de muncă pe an, 40 de miliarde de lire sterline sau 1,86% din PIB), Canada pierde 80.000 de zile de muncă pe an şi costă 21,4 miliarde de dolari, 1,35% din PIB). Potrivit studiului, o porţie sănătoasă de som este cuprinsă între şapte şi nouă ore în fiecare noapte. 
     
    Studiul le cere angajaţilor să recunoască şi să promoveze importanţa somnului prin construirea de camere de somn în companii. 
     
  • Destinaţii pentru…shopping

    Nu rareori într-o călătorie rămâne şi ceva timp de mers la cumpărături, pentru sine sau pentru a lua nişte cadouri. Există însă şi locuri care par să merite un drum special pentru aşa ceva, scrie Wall Street Journal, care recomandă o serie de destinaţii de shopping pentru bărbaţi. La Londra se află Hostem, un magazin care se mândreşte cu faptul că descoperă branduri ale căror produse nu se comercializează în altă parte, ca Jeffrey Jonathan Smith, Casey Casey ori The Soloist.

    Tot în Europa, de data aceasta la Malmö, în Suedia, se află Très Bien, la care se găsesc piese de la Dries Van Noten, Margaret Howell sau Maison Martin Margiela atent selectate, care în actualul sezon oferă articole vestimentare inspirate de echipamentele sportive. La Paris, The Broken Arm, magazin de modă cu cafenea, are o selecţie de articole de la Raf Simons, Prada şi Loewe, precum şi o colecţie de cărţi rare despre modă, iar în acest sezon oferă în exclusivitate o serie de cămăşi cu imprimeuri de la Prada, care se numără printre cele mai căutate produse ale sale.

    Pe continentul american se află Haven, cu două magazine în Canada, la Vancouver şi Toronto, care se adresează celor care vor să fie bine îmbrăcaţi pe orice vreme, iar mai nou oferă articole vestimentare sportive din gama Burton Thirteen şi Burton AK457 ale producătorului de snowboarduri Burton, precum şi creaţii rezultate din colaborarea Adidas cu case de modă ca White Mountaineering şi Kolor.

    În SUA, la Miami Beach, se află două magazine Alchemist, care în acest sezon oferă piese din denim vintage „înnobilat” de la branduri ca Fear of God sau Vetements. În Australia, se află Sneakerboy în Sydney, Melbourne şi alte două oraşe, specializat pe rarităţi în domeniul încălţămintei sportive.

  • Motivul stupid pentru care acest bărbat a fost recompensat de fiscul american cu 104 milioane de dolari

    Bradley Birkenfeld, un fost executiv din domeniul bancar în vârstă de 51 de ani, şi-a denunţat instituţia angajatoare pentru ajutorul fiscal acordat clienţilor străini. Deoarece a făcut parte mai mult timp din sistemul respectiv, Birkenfeld a fost închis doi ani şi jumătate, dar, ulterior, a fost recompensat cu 104 milioane de dolari pentru rolul său în această ecuaţie. În urmă cu aproximativ o lună, Birkenfeld şi-a expus întreaga poveste prin intermediul publicaţiei mel magazine.

    A-ţi deschide un cont într-o bancă străină este legal. De exemplu, dacă vrei să îţi deschizi un cont într-o bancă din Elveţia ai tot dreptul, dar bancherul elveţian nu trebuie, teoretic, să plece din ţară pentru a găsi potenţiali clienţi. La început am jucat şi eu un rol în toate acestea. În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca mea presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri – chiar dacă din punct de vedere legal potenţialii clienţi ar fi trebuit să vină la noi, nu să mergem noi la ei.

    UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, UBS a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă, expoziţii de maşini clasice etc. Treaba noastră era, practic, să ne ascundem în spatele scenei şi să aducem noi clienţi. Sau, pentru a fi mai direct, să ajutăm şi să stârnim evaziunea fiscală. Existau şi alte semne prin care ne puteam da seama că e ceva suspect, cum ar fi documente care ne învăţau cum să evităm detectarea la vamă sau laptopuri criptate, pe care nu le-am luat niciodată cu mine. Sincer, eu nu m-am gândit prea mult la acest subiect până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucram la UBS. La un moment dat, un coleg mi-a adus un document UBS de trei pagini care contrazicea tot ceea ce făceam noi până atunci, spunând în mod explicit că nu ar trebui să căutăm şi să facem oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Iar de atunci nu mi-am mai putut scoate asta din cap asta. Practic, exista un document care ne făcea ţapi ispăşitori pentru servicii bancare fără scrupule.

    Dacă ne-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal  în acest sens – chiar dacă UBS ne-a cerut asta – banca se putea scuza pur şi simplu spunând: „V-am spus să nu faceţi asta! Regulamentul se găseşte în sistemul companiei“. De fapt, ei nu voiau ca un angajat cu o funcţie ca a mea să găsească acel document şi să pună întrebări, fiind menit să se piardă într-un puţ nesfârşit de formulare de deschidere a conturilor, PowerPoint-uri şi alte documente.

    Existau mai multe şanse de a-l vedea pe Dumnezeu decât să citeşti toate informaţiile de pe reţeaua internă a UBS. Tocmai de aceea am tipărit imediat un număr de copii pe care le-am predat unor colegi seniori, întrebându-i dacă ei l-au văzut, şi, aşa cum mă aşteptam, au răspuns: „Nu, unde l-ai găsit?“. Apoi m-am dus la biroul şefului meu şi i-am spus revoltat: „Ce naiba e asta?“, însă el mi-a răspuns calm: „Nu face mare caz din asta“. În acel moment am vrut să-l pocnesc drept în faţă. Oricine ar fi scris documentul trebuia să obţină aprobările, atât pentru a le scrie, cât şi pentru a le pune pe intranet, iar acest lucru nu a fost făcut din greşeală, ci în mod deliberat.

    O lună mai târziu, am trimis şefilor de la juridic o copie a documentului într-un e-mail şi un memo interdepartamental. Niciun răspuns. L-am trimis din nou în luna următoare. Niciun răspuns. L-am trimis a treia oară. Niciun răspuns. Atunci am început să iau documentele din bancă; aşa am luat înregistrări contabile, e-mail-uri, înregistrări telefonice, PowerPoint‑uri, manuale de instruire, memo-uri interne. Şi mi-am acoperit urmele. Nu am mai folosit e-mailul sau telefonul meu, ci am folosit telefoane cu plată. De asemenea, am ascuns documente peste graniţă, în Franţa, în hambarul unui prieten, în ideea în care aş fi fost percheziţionat. Este important de menţionat că nimeni altcineva în bancă nu făcea nimic. Le era prea frică: salariul lor venea de la UBS; ipotecile lor erau la UBS; împrumutul pentru maşină, de la UBS; copiii lor urmau o şcoală privată datorită UBS. Dar eu? Eu eram un străin – americanul căruia nu-i era teamă.

    Cineva mi-a spus că nu voi mai lucra niciodată în Elveţia, dar nu am dat doi bani pe asta. Da, am iubit Elveţia, mi-am făcut prieteni buni acolo, dar am ştiut că trebuie să susţin până la capăt ceea ce consideram eu corect. Din moment ce nu am putut convinge pe nimeni din instituţie să-şi asume răspunderea, am demisionat în octombrie 2005, la şase luni după ce am văzut prima dată documentul. Am trecut, de asemenea, printr-un interviu de demisie, ca şi cum totul ar fi fost normal. Chiar m-au întrebat de ce am fost demisionat şi le-am spus: „Pentru că nu mi-aţi dat niciun răspuns cu privire la acest document de trei pagini“. Ulterior, i-am dat în judecată pentru bonusul pe care erau obligaţi să mi-l plătească, parte din contractul meu, dar au încercat să-şi renege datoria motivând prin faptul că am demisionat. În cele din urmă, mi-au plătit ceea ce îmi datorau, dar, din nefericire pentru ei, acesta fusese doar începutul. Am ataşat documentul respectiv făcând trimitere la trei politici ale regulamentului intern care încălcau legea şi am trimis o scrisoare preşedintelui şi întregului consiliu de administraţie. I-am informat, aşadar, că se află în faţa faptului împlinit şi nu pot susţine că nu ştiu despre ce e vorba. 

    Câteva luni mai târziu, m-am dus la Departamentul de Justiţie gândindu-mă că-mi vor fi recunoscători, dar, în schimb, au devenit ostili. Probabil când vine cineva şi îţi expune un caz pe care ar fi trebuit să îl fi rezolvat cu decenii în urmă nu e prea confortabil. Tot ce le-am cerut a fost imunitate, dar au spus nu. Mai mult, în mod ironic şi aproape hilar, m-au acuzat de conspiraţie pentru comiterea de fraude bancare pentru că nu am renunţat la unul dintre clienţi. Între timp, niciunul dintre foştii mei şefi nu a fost urmărit penal. Pe de altă parte, eu am fost condamnat la 40 de luni de închisoare în august 2009. Judecătorul, practic, a confirmat faptul că frauda nu ar fi fost expusă fără să o scot eu la lumină, chiar şi procurorii au recunoscut. Şi, totuşi, au continuat spunând că acund un nume. Şi până la urmă da, ascundeam, evitam.

    Evitam să merg până la sediile din Washington ale Departamentului de Justiţie al Statelor Unite şi să torn acest masiv sistem de evaziune fiscală. Mi-am concediat avocaţii după ce am făcut închisoare, mi-am făcut temele şi l-am găsit pe Stephen Kohn, iar el l-a adus pe Dean Zerbe. Aceşti tipi sunt un duo dinamic – înţeleg foarte bine legea, sunt atestaţi de către Congres, au scris cărţi şi s-au luptat cu numeroase cazuri de evaziune fiscală. Zerbe este cel care a scris legea ce oferă denunţătorilor o recompensă de la 15% până la 30% din impozitul recuperat de guvern pentru ajutorul pe care l-au oferit în descoperirea cazului. Pentru mine asta a însemnat 104 milioane de dolari. E drept, bani primiţi de la acelaşi guvern care înainte m-a aruncat în închisoare. (Este important pentru mine să clarific faptul că nu aveam nicio idee de existenţa unei legi recompensatoare atunci când am demisionat de la UBS, în octombrie 2005, având în vedere că ea a fost adoptată în decembrie 2006.)

    Eram încă în arest la domiciliu când Kohn m-a sunat şi mi-a spus că va trebui să semnez cecul pentru că voi primi o recompensă. Din moment ce nu puteam pleca la momentul respectiv din New Hampshire, mi-am rugat avocaţii să organizeze o conferinţă de presă la National Press Club din Washington DC şi să anunţe recompensa. Îmi place să cred acest lucru a enervat o mulţime de oameni. Ştiu sigur că am enervat-o pe Kathryn Keneally, un avocat general adjunct din divizia fiscală a Departamentului de Justiţie la momentul respectiv. Ea însăşi a declarat pentru The New York Times că a fost atât de supărată când a auzit de recompensă, încât şi-a aruncat telefonul de pereţi. De ce, nu ştiu, dar eu sigur nu am fost niciodată inamicul sau tipul rău, aşa cum încercau ei să mă facă să par.

    În cele din urmă, sper să pot încuraja potenţialii denunţători şi voi vorbi cu plăcere oricărei persoane care se găseşte într-o situaţie similară cu a mea, indiferent dacă acestea sunt persoane fizice sau juridice. Dar, cel mai important, vreau să fie asigurată protecţia de orice fel a persoanelor care îşi pun în joc cariera, familia şi viaţa pentru a spune adevărul, însă până la acest lucru e cale lungă. Pentru că am trăit asta, pot afirma cu convingere că schimbarea la scară largă are loc doar când cineva din interior iese în faţă şi spune adevărul.

    UBS, BANCA DENUNŢATĂ DE BIRKENFELD.

    UBS este cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. Conform site-ului propriu, UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei gospodării, una din trei persoane cu o situaţie financiară ridicată şi aproximativ jumătate din toate companiile elveţiene.

  • Autorităţile federale şi regionale din Belgia au convenit să semneze tratatul CETA săptămâna viitoare

    Autorităţile federale şi regionale din Belgia au ajuns la un acord privind tratatul comercial UE-Canada, care ar putea să fie semnat săptămâna următoare, a declarat premierul belgian Charles Michel, informează Mediafax.

    Premierul Charles Michel a declarat că liderii comunităţilor regionale şi lingvistice din Belgia au ajuns la un acord privind un text comun care ar trebui să elimine incertitudinile privind importurile agricole şi sistemul de soluţionare a disputelor.

    Citiţi continuarea pe www.mediafax.ro

  • Belgia blochează semnarea parteneriatului comercial UE-Canada. Premierul belgian: “Wallonia nu poate semna astăzi Acordul CETA”

    Regiunea Wallonia nu poate susţine deocamdată Acordul de parteneriat UE-Canada, anunţă premierul Belgiei, Charles Michel, precizând că a notificat Uniunea Europeană în legătură cu această decizie.

     “Wallonia nu poate semna astăzi Acordul CETA”, a declarat Paul Magnette, premierul Guvernului regiunii belgiene, citat de site-ul publicaţiei La Libre.

    În acest context, premierul Belgiei, Charles Michel, i-a transmis oficial preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, că Guvernul belgian “nu poate semna acordul”.

    La rândul său, Andre Antoine, preşedintele Parlamentului wallon şi membru al Partidului Socialist, condus de Paul Magnette, a transmis, potrivit Reuters, că regiunea Wallonia va lua o decizie pe tema CETA până la sfârşitul anului. “Un termen rezonabil ar fi sfârşitul anului”, a afirmat el.

     România va continua demersurile pentru aplicarea acordului privind eliminarea vizelor de călătorie în Canada chiar dacă nu va fi semnat parteneriatul comercial UE-Ottawa (CETA), a afirmat vineri preşedintele Klaus Iohannis într-un interviu acordat site-ului Politico.eu. “În cazul în care Acordul CETA nu va fi semnat…, noi vom continua negocierile cu partea canadiană. Am putea găsi o soluţie bilaterală în problema vizelor. Totuşi, acesta ar fi momentul ideal pentru soluţionarea acestei probleme”, a declarat Klaus Iohannis la Bruxelles.

    Klaus Iohannis anunţase vineri, de la Bruxelles, că România a ajuns la o înţelegere cu Canada privind eliminarea vizelor în mod etapizat, în 2017, astfel că ţara noastră nu mai are obiecţii faţă de Acordul economic UE-Canada (CETA). ”Am o veste în această dimineaţă. În această dimineaţă s-a ajuns la un acord cu partea canadiană, un acord rezonabil pentru ambele părţi şi în acest fel suntem în situaţia foarte potrivită pentru discuţia de astăzi să ne retragem rezerva pe care am declarat-o faţă de CETA. România nu mai are niciun fel de obiecţiuni faţă de Acordul comercial cu Canada”, a spus şeful statului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro