BusinessMagazin

Tag: bnr

  • Mugur Isărescu, guvernatorul BNR: Deficitul de cont curent şi deficitul fiscal sunt probleme pe care ţara trebuie să le rezolve în perioada următoare, nu prin politica monetară, ci printr-un mix de politici. Ajustarea fiscală trebuie făcută, este esenţială

    România este singura ţară din Uniunea Europeană aflată în procedura de deficit excesiv, astfel că ajustarea fiscală trebuie făcută, fiind esenţială, deficitul fiscal şi deficitul de cont curent sunt probleme pe care ţara trebuie să le rezolve în perioada următoare, spune Mugur Isărescu, guvenratorul BNR.

    “Ajustarea fiscală trebuie făcută, este esenţială. România trebuie să iasă din deficitul excesiv. Suntem singura ţară din UE cu deficit execesiv şi acest lucru costă şi bugetul, costă şi ţara. Nu este simplu din punct de vedere economic şi social să faci o normalizare a situaţiei impozitării, când ai atât de multe excepţii pe fiscalitate. Se revine la normal. Problema nu este nici la noi şi nici la tehnicieni, problema este politică: cum discuţi cu societatea ca să nu creezi alte probleme sociale şi politice. Noi am colabarat foarte bine cu Guvernul şi stabilitatea politică ne-a ajutat foarte mult şi ne va ajuta în continuare. Dar nu ne permitem să dăm soluţii”, a declarat guvernatorul BNR la prezentarea Raportului trimestrial asupra inflaţiei.

    El a arătat că deficitul de cont curent şi deficitul fiscal sunt probleme pe care ţara trebuie să le rezolve în perioada următoare. “Trebuie să le rezolvăm ca ţară, şi nu prin politică monetară, ci printr-un mix de politici”.

    Prima încă ridicată de risc a României nu este legată de situaţia monetară şi a inflaţiei, ci este legată de situaţia fiscală a ţării, a competat Isărescu.

    “Acolo trebuie să dăm bătălia. Suntem singura ţară din UE în procedura de deficit execesiv. Vedem cât de mare se face corecţia. Avem o îmbunătăţire sensibilă a primei de risc, dar suntem peste Ungaria, care are şi inflaţia mai mare. Suntem în concurenţă cu ţările vecine, prima de risc este mult mai mare faţă de Polonia şi Cehia. Şi, în funcţie de prima de risc, care nu ne bucură că este încă mare, se stabilesc dobânzile la împrumuturile României de pe pieţele financiare externe, care sunt în continuare mari”.

  • BNR menţine dobânda de politică monetară la 7%, inflaţia va scădea, iar evoluţia economică merge peste aşteptări. “Rata anuală a inflaţiei va continua probabil să scadă pe o traiectorie aproape similară celei previzionate anterior, coborând la nivelul de o cifră în T3/2023”

    Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, întrunit în şedinţa de miercuri, 10 mai, a decis menţinerea retei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7% pe an, precum şi menţinerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8% pe an.

    De asemenea, BNR a menţinut şi rata dobânzii la facilitatea de depozit la 6% pe an.

    Conducerea Băncii Naţionale a mai decis menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit, potrivit comunicatului CA al BNR privind deciziile de politică monetară.

    La nivel internaţional, Banca Centrală Europeană (BCE) a decis recent să majoreze dobânda cu doar 0,25 puncte procentuale (pp), până la 3,25%, alăturându-se astfel deciziei FED (Rezerva Federală; SUA), care a crescut dobânda de referinţă tot cu doar 0,25 pp, cele două mari bănci centrale considerând că inflaţia a intrat pe un trend descendent şi începând să fie mult mai atente şi la nivelul creşterii economice şi la evoluţia creditării.

    Hotărârile CA al BNR pe probleme de politică monetară:

    “Rata anuală a inflaţiei a scăzut semnificativ în luna martie 2023, coborând la 14,53 la sută, de la 15,52 la sută în februarie, în principal pe fondul diminuării preţului combustibililor faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Pe ansamblul primelor trei luni ale anului, rata anuală a inflaţiei s-a redus astfel considerabil (de la 16,37 la sută în decembrie 2022), înregistrând prima scădere din ultimele 9 trimestre, aşa cum s-a anticipat. Scăderea a fost determinată în principal de descreşterea amplă a dinamicilor preţurilor combustibililor şi energiei electrice, sub influenţa unor efecte de bază consistente şi a modificării începând cu 1 ianuarie 2023 a caracteristicilor schemei de plafonare şi compensare a preţurilor la energie.

    În acelaşi timp, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a stopat ascensiunea în trimestrul I, în condiţiile în care ea s-a mărit sub aşteptări în primele două luni ale anului, iar în martie a scăzut la nivelul din decembrie 2022, de 14,6 la sută, pe fondul unor efecte de bază dezinflaţioniste, al descreşterii cotaţiilor mărfurilor, prioritar agroalimentare, şi al ajustării descendente a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen scurt. Acestea au contrabalansat integral influenţele de sens opus ce au continuat să vină în primul trimestru din transferarea treptată asupra preţurilor de consum a costurilor materiale şi salariale crescute, precum şi din conservarea marjelor de profit, în contextul rezilienţei cererii de consum, dar şi din scumpirea unor bunuri de consum importate.

    Rata anuală a inflaţiei calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC – indicator al inflaţiei pentru statele membre UE) a scăzut la 12,1 la sută în martie 2023, de la 14,1 la sută în decembrie 2022. Rata medie anuală a inflaţiei IPC şi cea calculată pe baza IAPC au continuat însă să se mărească în trimestrul I 2023, până la 15,3 la sută şi 13,2 la sută în martie, de la 13,8 la sută, respectiv 12,0 la sută în decembrie 2022, rămânând totuşi la valori inferioare celor prevalente în regiune şi în ţările baltice.

    Noile date statistice reconfirmă creşterea peste aşteptări a activităţii economice şi în trimestrul IV 2022, într-un ritm trimestrial doar uşor încetinit, de 1,0 la sută, faţă de 1,2 la sută în trimestrul III,  evoluţie ce implică o nouă mărire a excedentului de cerere agregată în acest interval.

    Se reconfirmă, de asemenea, accelerarea creşterii anuale a PIB în trimestrul IV 2022, la 4,5 la sută, de la 3,7 la sută în intervalul anterior. Potrivit noilor date, creşterea economică a fost susţinută în acest interval în principal de consumul gospodăriilor populaţiei, al cărui aport a fost urmat la mică distanţă de cel al formării brute de capital fix. Totodată, impactul exportului net a rămas doar marginal contracţionist, în condiţiile în care scăderea amplă de dinamică înregistrată în acest trimestru de volumul importurilor a devansat-o pe cea a volumului exporturilor de bunuri şi servicii. Pe acest fond, deficitul balanţei comerciale şi-a înjumătăţit ritmul anual de creştere, iar cel de cont curent şi l-a redus chiar mai puternic, inclusiv ca urmare a ameliorării evoluţiei soldului balanţei veniturilor secundare, pe seama intrărilor de fonduri europene de natura contului curent.

    Cele mai recente date şi analize indică o încetinire modestă a creşterii economiei în trimestrele I şi II 2023, implicând o decelerare uşoară a acesteia în primele trei luni ale anului curent faţă de perioada similară din 2022.

    Astfel, în ianuarie-februarie 2023, comerţul cu amă­nuntul şi mai cu seamă serviciile prestate populaţiei şi-au prelungit creşterea robustă în raport cu perioada similară din 2022, iar vânzările auto-moto au continuat să se dinamizeze, în timp ce producţia industrială şi-a accentuat contracţia, iar volumul lucrărilor de construcţii şi-a decelerat considerabil creşterea. Totodată, variaţia anuală a exporturilor de bunuri şi servicii a devansat-o pe cea a importurilor, care a suferit un declin mult mai pronunţat în primele două luni ale anului, probabil inclusiv ca efect al ameliorării raportului de schimb. Drept consecinţă, deficitul comercial şi cel de cont curent s-au redus semnificativ în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Efectivul salariaţilor din economie a continuat să-şi tempereze ritmul de creştere în intervalul ianuarie-februarie 2023, însă rata şomajului BIM s-a redus până la 5,4 la sută în luna martie, după creşterea la 5,7 la sută în trimestrul IV 2022, iar costul unitar cu forţa de muncă din industrie a continuat să-şi mărească dinamica anuală deosebit de înaltă. În acelaşi timp, sondajele de specialitate din luna aprilie indică o accelerare a scăderii deficitului de forţă de muncă raportat de companii, dar şi o majorare a intenţiilor de angajare în perspectivă apropiată.

    Principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare şi-au încetinit mişcarea descendentă în luna aprilie, iar randamentele titlurilor de stat au consemnat doar mici oscilaţii – relativ în linie cu evoluţiile din economiile avansate şi din regiune -, sub influenţa revizuirilor succesive ale aşteptărilor investitorilor privind perspectiva conduitei politicii monetare a Fed, în contextul turbulenţelor din sistemul bancar.

    Cursul de schimb leu/euro s-a menţinut în luna aprilie la valori uşor inferioare celor prevalente în semestrul I 2022, pe fondul atractivităţii relative ridicate a plasamentelor în lei. Totodată, moneda naţională s-a apreciat semnificativ faţă de dolarul USD, în condiţiile în care acesta şi-a reluat tendinţa de slăbire în raport cu euro.

    Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat şi-a temperat mai evident descreşterea în luna martie, ajungând la 10,2 la sută, de la 10,6 la sută în februarie, în condiţiile în care noua scădere moderată de ritm consemnată de componenta în lei a fost însoţită de accentuarea uşoară a trendului ascendent al variaţiei deosebit de înalte a creditului în valută. Prin urmare, ponderea componentei în lei în creditul acordat sectorului privat a continuat să se reducă relativ alert, coborând la 67,8 la sută în martie, de la 68,3 la sută în februarie. 

    În şedinţa de astăzi, Consiliul de administraţie al BNR a analizat şi aprobat Raportul asupra inflaţiei, ediţia mai 2023, document ce încorporează cele mai recente date şi informaţii disponibile.

    Prognoza actualizată reconfirmă în linii generale coordonatele precedentei prognoze pe termen mediu. Astfel, rata anuala a inflaţiei va continua probabil să scadă pe o traiectorie aproape similară celei previzionate anterior, coborând la nivelul de o cifră în trimestrul III 2023 şi în proximitatea intervalului ţintei la finele orizontului proiecţiei.

    Descreşterea va fi antrenată pe mai departe de factori pe partea ofertei, mai cu seamă de efecte de bază dezinflaţioniste şi de corecţii descendente ale cotaţiilor unor mărfuri, cărora li se alătură impactul prezumat al schemelor de plafonare a preţurilor la energie, dar şi influenţele aşteptate să vină din restrângerea în perspectivă a excedentului de cerere agregată, mai lentă totuşi decât în proiecţia precedentă, implicând închiderea acestuia la finele orizontului prognozei.

    În acelaşi timp, incertitudini şi riscuri însemnate la adresa perspectivei activităţii economice, implicit a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, continuă să genereze războiul din Ucraina şi sancţiunile asociate, iar altele decurg din turbulenţele în sistemele bancare din SUA şi Elveţia, ce ar putea exercita efecte adverse în principal prin afectarea economiilor statelor dezvoltate şi a costurilor de finanţare în Europa Centrală şi de Est.

    Totodată, absorbţia fondurilor europene, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte în implementarea proiectelor. Ea este însă esenţială pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziţiei energetice, dar şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului contracţionist al şocurilor pe partea ofertei, amplificat şi de înăsprirea condiţiilor economice şi financiare pe plan internaţional.

    Incertitudini şi riscuri crescute sunt asociate însă conduitei politicii fiscale, date fiind, pe de o parte, ţinta de deficit bugetar stabilită pentru 2023 în vederea continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv şi al majorării semnificative a costului finanţării, şi, pe de altă parte, caracteristicile execuţiei bugetare din primele luni ale anului, precum şi seturile de măsuri de sprijin aplicate ori prelungite în 2023, într-o conjunctură economică şi socială dificilă pe plan intern şi global, cu potenţiale implicaţii adverse asupra parametrilor bugetari finali.

    Relevante continuă să fie deciziile de politică monetară ale Fed şi BCE, precum şi atitudinea băncilor centrale din regiune.

    În şedinţa de astăzi, 10 mai 2023, pe baza evaluărilor şi a datelor disponibile în acest moment, precum şi în condiţiile incertitudinilor foarte ridicate, Consiliul de administraţie al BNR a hotărât menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7 la sută pe an. Totodată, s-a decis menţinerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8 la sută pe an şi a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 6 la sută pe an. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    Deciziile CA al BNR vizează readucerea durabilă a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. În contextul actual, mixul echilibrat de politici macroeconomice şi implementarea de reforme structurale inclusiv prin utilizarea fondurilor europene care să stimuleze potenţialul de creştere pe termen lung sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii macroeconomice şi întărirea capacităţii economiei româneşti de a face faţă unor evoluţii adverse.

    BNR monitorizează atent evoluţiile mediului intern şi internaţional şi va continua să utilizeze instrumentele de care dispune în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu”.

     

     

     

     

  • Presa internaţională stă cu ochii pe BNR: Majorarea dobânzilor ia o pauză pe fondul inflaţiei care dă semne de ameliorare

    Se aşteaptă ca BNR să ia o pauză de la politica de majorare a dobânzilor în contextul în care factorii de decizie se aşteaptă ca inflaţia să înregistreze cea mai rapidă scădere din ultimele două decenii, scrie Bloomberg.

    Factorii de decizie de la Bucureşti vor menţine miercuri dobânda de referinţă la 7%, potrivit tuturor economiştilor intervievaţi într-un sondaj Bloomberg. Banca a oprit un ciclu de înăsprire a politicii monetare după ce 11 majorări au ajutat la limitarea costurilor de împrumut care au atins cel mai ridicat nivel din 2010. 

    Creşterea preţurilor este aşteptată să încetinească la aproximativ 7% la sfârşitul acestui an, de la 14,5% în martie. Cu toate acestea, Banca Naţională a României s-a abţinut de la a anunţa un final ferm al ciclului de înăsprire, pe fondul incertitudinilor declanşate de războiul din Ucraina şi de preţurile energiei.

    Banca va aproba, de asemenea, o prognoză actualizată a inflaţiei, care va fi prezentată în zilele următoare.

    În timp ce Banca Centrală Europeană a semnalat că nu a terminat cu creşterile de rate, invocând inflaţia de bază încă ridicată, factorii de decizie din mai multe naţiuni est-europene, care au majorat costurile de împrumut mult mai devreme, au adoptat o atitudine prudentă şi aşteaptă să vadă efectul deciziilor luate în economie.

     

  • Cât de bine protejat este sistemul bancar românesc de turbulenţe precum cele din sistemele bancare din Elveţia şi SUA, care ar putea continua?

    Sistemul bancar românesc este bine capitalizat, are indicatori buni, rata creditelor neperfor­mante (NPL – non-performing loans) este sub 2,7% şi gradul de acoperire al creditelor neperformante cu provizioane este de circa 67%, mult peste media europeană, băncile de pe piaţa locală fiind protejate în faţa turbulenţelor din piaţa bancară internaţională, după cum reiese din declaraţiile lui Adrian Cosmescu.

    ♦ „Este de menţionat rapiditatea cu care autorităţile elveţiene, pe baza reglementărilor, au acţionat în cazul Credit Suisse. Pe 15 martie au fost primele semne că banca intra în incapacitate de a-şi onora obligaţiile, iar  pe 20 martie problema era rezolvată“.

    Sistemul bancar românesc este bine capitalizat, are indicatori buni, rata creditelor neperfor­mante (NPL – non-performing loans) este sub 2,7% şi gradul de acoperire al creditelor neperformante cu provizioane este de circa 67%, mult peste media europeană, băncile de pe piaţa locală fiind protejate în faţa turbulenţelor din piaţa bancară internaţională, după cum reiese din declaraţiile lui Adrian Cosmescu, directorul Direcţiei Supraveghere din BNR, care a preluat această funcţie din toamna anului 2020, după peste 20 de ani de experienţă.

    În contextul turbulenţelelor bancare externe din urmă cu mai bine de o lună din SUA şi Elveţia, întrebat dacă sectorul bancar românesc este protejat contra acestor turbulenţe internaţionale, care cel mai probabil vor continua, Cosmescu a răspuns afirmativ: „Da, cred că este protejat“.

    Şeful Supravegherii din BNR a dat asigurări că băncile româneşti nu au o problemă din punctul de vedere al expunerii faţă de Credit Suisse şi faţă de întregul sistem bancar elveţian, nivelul expunerii fiind de doar 40-50 mil. lei, adică de 8-10 mil. euro.

    „Expunerea sistemului bancar românesc faţă de această bancă (Credit Suisse – n.red.) şi faţă de întregul sistem bancar elveţian este undeva între  40 şi 50 de milioane de lei, adică între 8-10 mi­lioane de euro – expunere datorată necesităţii de cumpărare de numerar pentru onorarea plăţilor în numerar în România, în speţă franc elveţian sau chiar şi alte valute, este vorba despre conturi loro sau nostro. Din punctul de vedere al expunerii pe sistemul bancar elveţian băncile româneşti nu au o problemă, în condiţiile în care sistemul bancar românesc este bine capitalizat, gradul de acoperire a neperformanţei este undeva la 67%, cu mult peste sistemul bancar european, gradul de neperformanţă de până în 2,70%. Sunt nişte indicatori foarte buni pentru sistemul bancar“.

    Referindu-se la problemele din sistemul bancar elveţian, Cosmescu a susţinut că banca elveţiană Credit Suisse nu a inspirat încredere investitorilor de-a lungul istoriei ei şi a ţinut să reamintească şi unele aspecte din trecutul acestei bănci.

    „Este o bancă înfiinţată pe la 1850, Alfred Escher este numele fondatorului, care a avut probleme întotdeauna de-a lungul istoriei, a avut probleme mari de tot legate de finanţări în zone dubioase cum ar fi Libia, Sudan sau Mozambic. În presa din anii ‘80 a fost o discuţie extraordinară legată de o intenţie a unor scafandri de a descoperi aurul nazist care fusese luat din această bancă înainte de terminarea războiului şi ascuns undeva într-o zonă din Austria. Nu este o bancă care a inspirat încredere investitorilor de-a lungul istoriei ei, fapt pentru care în 15 martie 2023 când au început turbuenţele pe pieţele internaţionale, le-a resimţit din plin prin scăderea drastică a preţurilor acţiunilor“.

    Cosmescu a amintit şi de o amendă aplicată în 2009 în cazul Credit Suisse de către OFAC (Office of Foreign Assets Control – n.red.) din cadrul Depar­tamentului Trezoreriei SUA, amendă de circa jumătate de milliard de dolari, urmată apoi de o altă amendă şi în prezent de o altă investigaţie care precis se va lăsa cu noi amenzi.

    Revenind la situaţia din 2023, şeful Supravegherii din BNR a adus în discuţie şi rapiditatea cu care autorităţile elveţiene au acţionat, pe baza reglementărilor, în cazul problemelor Credit Suisse.

    „Pe 15 martie au fost primele semne că banca intră în incapacitate de a-şi onora obligaţiile, iar  pe 20 martie problema era rezolvată“, a menţionat Cosmescu.

    Falimentele creditorilor americani Silicon Valley Bank (CVB) şi Signature Bank, urmate de salvarea Credit Suisse prin preluarea de către UBS, şi turbulenţele care au urmat pe pieţele mondiale au reaprins riscul contagiunii.

    Pe 15 martie, când Credit Suisse a primit o linie de credit de urgenţă de la Banca Naţională a Elveţiei, lucrurile păreau că nu se duc în direcţia bună pentru banca veche de 167 de ani. Au urmat negocieri non-stop în acel weekend. Iar rezultatul a fost un acord de salvare considerat de mulţi ca fiind controversat, dar care a reuşit să salveze sistemul bancar elveţian şi poate şi pe cel internaţional. Banca rivală, UBS, a acceptat să cumpere Credit Suisse, într-o preluare istorică, intermediată de guvern, menită să controleze criza de încredere care începuse să se răspândească pe pieţele financiare globale. Acordul de salvare a Credit Suiss, de 3,25 miliarde de dolari, a fost susţinut de autorităţile elveţiene.

    Preşedintele Swiss National Bank, Thomas Jordan, a susţinut că vânzarea către UBS a fost singura opţiune pentru Credit Suisse, spunând că preluarea băncii de către guvern şi ulterioara stabilizare a acesteia risca să cauzeze o criză sistemică.

    Recent, o serie de parlamentarii elveţieni şi-au exprimat nemulţumirea faţă de preluarea Credit Suisse, criticând utilizarea de către guvern a măsurilor de urgenţă şi dând vina pe conducerea băncii, scrie Bloomberg. Preluarea Credit Suisse de către UBS, descrisă de preşedintele Elveţiei Alain Berset drept cea mai bună opţiune de restabilire a încrederii în pieţe, a creat un gigant bancar ale cărui active sunt de peste două ori mai mari decât economia elveţiană. Parlamentul, la fel ca şi acţionarii, nu a avut un cuvânt de spus cu privire la acord.

     

  • Atenţie că şi finanţarea în euro devine din ce în ce mai scumpă: dacă anul trecut dobânzile la lei au explodat, anul acesta dobânzile la euro cresc exponenţial, iar cei care au împrumuturi în euro plătesc din plin tensiunile externe, creşterea riscurilor şi majorarea ratelor

    Anul trecut toată lumea era cu ochii pe dobânzile la lei, care au crescut de trei ori în mai puţin de un an, din cauza exploziei inflaţiei.

    În octombrie 2022, ROBOR la trei luni, indicatorul de referinţă cel mai urmărit şi cel mai folosit de către companii şi persoanele fizice la stabilirea dobânzilor la credite, a atins un maxim de 8,2%. De la acel nivel ROBOR a început să scadă, mai ales după ce Banca Naţională a slăbit politica monetară şi a lăsat mai mulţi lei în piaţă spre finalul anului, pentru ca băncile, economia şi Ministerul Finanţelor, care are nevoie continuă de bani, să nu aibă probleme. Scăderea a intervenit şi ca urmare a prognozelor legate de reducerea inflaţiei, care urmează să se vadă mai evident începând cu luna aprilie. BNR crede că de la 16%, inflaţia va ajunge în decembrie la 7%, iar acest lucru a determinat Banca Naţională să nu mai majoreze dobânda de referinţă, care a ajuns la 7% la începutul anului.

    Vineri, pe 21 aprilie, ROBOR a fost cotat la 6,78%, care este un nivel al dobânzii destul de rezonabil, având în vedere condiţiile din piaţă.

    Pentru că anul trecut dobânzile la euro erau mult mai mici decât cele la lei, companiile au început să-şi treacă creditele din lei pe euro, iar stabilitatea cursului valutar leu/euro a ajutat mult acest lucru. Plus că băncile locale aveau destul de multă lichiditate în euro, în timp ce pe lichiditatea în lei aveau deficite şi trebuiau să majoreze dobânzile.

    Dar de la finalul anului trecut şi împrumuturile în euro au început “să ardă”, odată ce dobânzile la euro au început să crească susţinut. De la un minus de 0,176% în iunie (acum mai puţin de un an dobânzile la euro erau în continuare negative), vineri, 21 aprilie, EURIBOR la trei luni a ajuns să fie cotat la 3,26%, deci costul finanţării în euro a crescut şi el de peste trei ori.

    În România 70% din finanţarea bancară este în lei, iar 30% este în valută, dintre care cea mai mare parte este în euro.

    Problema este că această creştere nu se va opri aici: Banca Centrală Europeană (BCE) a avertizat pieţele să se aştepte la o nouă creştere a dobânzii de referinţă, de la 3% cât este acum spre 3,25%, dacă nu chiar 3,5%, ceea ce va însemna că EURIBOR va ajunge la 3,7%-3,8%.

    Dacă inflaţia în Europa nu va da semne evidente de scădere iar economia europeană nu va fi în recesiune (analiştii cred că fără recesiune inflaţia nu are cum să scadă), ne putem trezi şi cu o dobândă de referinţă a BCE de chiar 4% la euro.

    Acelaşi lucru se întâmplă şi pe piaţa americană, dar acolo dobânzile sunt deja şi mai mari: dobânda de referinţă la Fed – Banca Centrală Americană, este acum de 4,75-5%, iar ultimele date indică faptul că Fed va majora din nou dobânda de referinţă la 5-5,25%, având chiar o perspectivă de 5,25-5,5%.

    Aşa că finanţarea este, dar va şi deveni din ce în ce mai scumpă. La dobânzile de referinţă ale băncilor centrale, la dobânzile de pe piaţă – EURIBOR sau LIBOR, încep să se adauge din ce în ce mai mult tensiunile şi mai ales riscurile de pe pieţele financiare. Nicăieri nu este linişte. Nici în birourile bancherilor.

    Criza bancară din America, criza bancară din Europa, care a dus la salvarea in extremis a Credit Suisse, a doua mare bancă a Elveţiei, se vede din ce în ce mai mult în risc şi în dobânzile pe care le cer investitorii de la cei care vor să ia bani.

    Banca Transilvania, prima bancă de pe piaţă, a ieşit vineri după-amiază pe pieţele externe, unde a vândut obligaţiuni de 500 de milioane de euro, dar pentru care trebuie să plătească un randament/dobândă efectivă de 9% pe an.

    Este adevărat că aceste obligaţiuni au un regim special – MREL, adică pot fi convertite în capital, dacă este nevoie.

    9% nu este chiar deloc o dobândă mică, dar acesta este preţul actual, care include tensiunile de pe pieţe, creşterea riscului şi continuarea trendului de creştere a dobânzilor la euro.

    În februarie, CEC Bank a plătit o dobândă de 7,5% pe an pentru a lua 119 milioane de euro de pe piaţa externă, tot în obligaţiuni de tip MREL.

    Ministerul Finanţelor plăteşte dobânzi între 7-7,5-8% la euro dacă vrea să se împrumute de pe piaţa externă.

    Pe piaţa internă Ministerul Finanţelor a plătit la emisiunea de obligaţiuni Fidelis pe un an adresată populaţiei o dobândă de 3,7% pe an şi 5,8% pe an, dar la titluri Fidelis pe trei ani.

    Creşterea dobânzilor plătite la depozite, la titlurile Fidelis sau dobânzile pe care trebuie să le plătească Banca Transilvania bineînţeles că bucură deponenţii şi investitorii.

    Pe de altă parte, cei care au credite sau care trebuie să ia credite simt că le arde buzunarul. Finanţarea este din ce în ce mai scumpă şi s-ar putea ca şi accesul la finanţare să fie puţin mai complicat, mai ales pentru cei care nu stau prea bine la evaluarea riscului.

    Foarte multă lume crede că aceste dobânzi vor fi pasagere, iar odată ce inflaţia va scădea, războiul din Ucraina se va temina iar tensiunile geopolitice se vor diminua, lumea şi pieţele vor reveni acolo unde erau înainte.

    Dar nu va fi aşa, iar dobânzile vor rămâne mari (comparativ cu ceea ce a fost în ultimul deceniu) mult mai mult timp decât se aşteaptă lumea.

    Pe piaţa românească companiile, în speciale cele româneşti, antreprenorii români, resimt această creştere a dobânzilor şi încep din ce în ce mai mult să ceară intervenţia statului, intervenţia guvernului ca să “plătim dobânzi mai mici”. Pentru asta trebuie să ne luăm băncile înapoi – este retorica care se aude din ce în ce mai mult.

    De unde să ofere statul/guvernul credite cu dobânzi mai mici (cele de acum fiind considerate înrobitoare) dacă statul, dacă băncile – iar Banca Transilvania şi CEC sunt bănci româneşti – plătesc dobânzi mari pentru a face rost de finanţare pentru buget şi pentru capitalul propriu, cum este cazul băncilor?

  • Adrian Vasilescu, BNR: Ştafeta scumpirilor îşi încheie cursa! Şi mai departe?…

    Azi, 19 aprilie, aşteptăm comunicatul  EUROSTAT pe martie cu dinamica inflaţiei în UE – 27. Calculele preliminare îndreptăţesc speranţa, tot mai puternic conturată, că actualul ciclu inflaţionist şi-a atins vârfurile în octombrie anul trecut. Şi că rate medii cu două cifre nu vor mai fi nici în tabloul general, în care sunt cuprinse toate cele 27 de ţări din UE, nici în tabloul celor 20 de ţări din zona euro. Iar dacă,  începând din noiembrie, au urmat patru luni de descreştere neîncetată, putem să conchidem că luna martie a anului curent va fi cea de-a cincea.

    Ne bazăm în acest sens pe cel puţin trei indicii: 1) prognozele FMI, cele reactualizate recent, care prevăd ritmuri de creşteri ale preţurilor încetinite semnificativ; 2) indicele la nivel global, al preţurilor la alimente, care deşi nu a scăzut în martie… a înregistrat încetarea scumpirilor; 3) ţări cum sunt Germania, Irlanda, Spania, Franţa, Italia, Olanda, Finlanda – toate din zona euro – au contabilizat în martie scăderi semnificative ale ratelor anuale.

    Asta în general! În particular însă, în flancul estic al UE, vedem  că nici Cehia, Polonia şi Ungaria, nici alte ţări din regiune nu au înregistrat descreşteri inflaţioniste atât de mari încât să detroneze România de pe locul deţinut de multă vreme – de ţară cu poziţia cea mai bună din zonă în topul inflaţiei.

    Revin la prognoza actualizată a FMI. Referindu-se la dinamica inflaţiei, în acest an, Fondul notează că România va înregistra „o creştere medie anuală” de…10,5 la sută. Semnalam, în comentariul de săptâmâna trecută, din ZF, că diferenţa în cifre faţă de prognoza BNR, care a prevăzut o descreştere  mai accentuată a inflaţiei în decembrie 2023, până la 7 la sută, a fost „prilej de vorbe şi de ipoteze” în dezbateri publice.

    Voi detalia. Vă mai amintiţi zarva din 2017, în trimestrul al IV-lea, când a debutat precedentul ciclu inflaţionist? Şefilor partidului la putere, care aveau  răspunderea guvernării,  li s-a părut confortabilă inflaţia negativă de la începutul lui 2015 şi până la sfârşitul lui 2016. Cu rate anuale sub zero ale inflaţiei. După ce însă – în septembrie 2017 – un exerciţiu neinspirat al ANRE de liberalizare parţială la cerere a preţurilor la energie a scos inflaţia din „hibernare” …confortul s-a topit. Iar banca centrală – care din mai 2015 „îngheţase”  la 1,75 la sută dobânda de referinţă – s-a văzut obligată de împrejurări şi de lege ca din ianuarie şi până în mai 2018 să înăsprească de trei ori politica monetară. Având ca reper rata anuală a inflaţiei.

    Băncii Naţionale i s-a reproşat, atunci, că între două rate calculate de INS, cea „anuală”, care în mai 2018 urcase la 5,41 la sută, şi cea „medie”, de numai 3,3 la sută…a ales să se raporteze la cea mai mare. O alegere ce nu fusese însă făcută la întâmplare. Veţi vedea azi, când EUROSTAT va publica tabloul inflaţiei, că este luată în calcul „rata anuală”, ce exprimă dinamica pe 12 luni trecute. Numărând înapoi, din martie anul acesta, până în martie anul trecut. Pe când „rata medie” se calculează raportând aceste 12 luni de până în martie  2022, la precedentele 12 luni (2022-2021). Nu din exces de zel, ci pentru a avea o  vedere retrospectivă mai largă asupra mişcării preţurilor. De natură statistică însă! Ratei anuale, în schimb – fiind de esenţă operaţională, folosită la calculul salariului real, a veniturilor reale în general, ori la stabilirea de către BNR a ratei dobânzii de politică monetară – îi este mai de folos o vedere retrospectivă de numai 12 luni. Între prognoza FMI şi cea a BNR, deci, nu e nicio diferenţă. FMI a calculat rata medie iar BNR rata anuală. Dacă în mai 2018, când rata anuală urca, rata medie era cu două puncte procentuale în urmă. În decembrie 2023, când rata anuală va descreşte până la 7 la sută, rata medie va fi cu trei puncte procentuale mai sus.

    De ce? Să judecăm! Pentru că rata anuală, calculată din decembrie 2022 până în decembrie 2023, va fi despovărată de cele trei şocuri inflaţioniste puternice, din martie, aprilie şi mai 2022, determinate de riscul geopolitic şi de riscul energetic. Şi de efectele rundei a doua, provocate de criza energiei, care s-au răsfrânt în scumpirea mărfurilor alimentare. Au fost două reprize inflaţioniste de extremă duritate, una determinată de scumpirea energiei din ianuarie 2021  până în iulie 2022, iar alta de scumpirea alimentelor din iulie până în noiembrie 2022, care vor ridica substanţial cota ratei medii a inflaţiei în decembrie 2023.

    Iată şi proba. În ianuarie anul curent, când rata anuală a scăzut la 15,07 la sută, faţă de 16,37 la sută în decembrie 2022, rata medie se situa la 14,3 la sută. În martie, când rata anuală a coborât la 14,53 la sută, rata medie a urcat la 15,3 la sută. Şi de aici, înainte, în timp ce rata anuală va coborî spre 7 la sută, rata medie va coborî şi ea…dar numai până la 10,5 la sută.

    În 2020, în împrejurările complicate prin care trecea Uniunea Europeană, mai cu seamă zona euro – între care pericol de deflaţie, creştere economică anemică în unele ţări şi recesiune în altele – guvernatorul BNR le-a spus jurnaliştilor, într-o conferinţă de presă,  că banca noastră centrală „are şi arme şi gloanţe care s-o ajute să facă faţă unor eventuale şocuri externe”. Şi a numărat: în timp ce multe bănci centrale din Europa, inclusiv Banca Centrală Europeană, au adus dobânda-cheie aproape de zero, epuizând acest filon, BNR are încă o marjă confortabilă pe care o poate activa; în cămara numită rezervele minime obligatorii, în valută şi în lei, sunt încă depozite consistente ce ar putea fi folosite în caz de „vreme” şi mai rea în Europa. Şi  că, totodată, de ajutor ne-ar putea fi  gestionarea strictă a lichidităţii în sistemul bancar.

    Timpul a validat adevărul acelor afirmaţii. După ce, începând din 2021, inflaţia  globală s-a intensificat, România a fost lovită atât direct, cât şi indirect de efectele pe care le-a produs. Lumea s-a convins repede cât de mare era potenţialul acestei crize a preţurilor. Ne-am convins şi noi, în România. Şi totuşi, deşi ne-am confruntat cu o inflaţie puternică, n-am trecut printr-o recesiune economică. Şi nici stabilitatea financiară a ţării n-a fost afectată. Pentru că BNR şi-a economisit „armele si gloanţele” şi le-a folosit când a avut cu adevărat nevoie de ele.

     

  • BNR a decis marţi să menţină rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 7% pe an

    Consiliul de administraţie al BNR, întrunit în şedinţa de marţi, 4 aprilie a decis menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7% pe an.

    De asemenea, Banca Naţională a păstrat neschimbată rata dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8% pe an şi a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 6% pe an, dar şi  nivelurile actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

     

  • A mai trecut un prag. Datoria externă a României a depăşit 150 mld. euro în premieră, adică jumătate din Produsul Intern Brut

    ♦ Datoria externă a României a crescut în ianuarie 2023 cu 7,5 mld. euro, până la 150 mld. euro, ajungând astfel la aproape triplul rezervelor, care la finalul lunii februarie se afla la 52 mld. euro.

    Datoria externă a României creşte accelerat într-o perioadă când tensiunile de pe pieţele financiare sunt la apogeu.

    După falimentul a trei bănci din SUA, cu active totale de 300 mld. dolari, miercuri seara Banca Elveţiei a anunţat un ajutor de urgenţă pentru Credit Suisse, de 50 mld. franci elveţieni, a doua mare bancă a Elveţiei.

    Întrebarea este care vor fi efectele pentru sistemele ban­care precum cel al României.

    Prezent ieri la o conferinţă or­ga­nizată de BNR şi Banca Europeană de Investiţii (BEI), Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a spus că finanţarea a încetinit din cauza creşterii costurilor de finanţare pe fondul înăspririi politicii monetare şi a standardelor de credit, iar odată cu criza energetică prelungită, tensiunile geopolitice accentuate şi incertitudinea despre perspectivele economice, băncile au fost nevoite să îşi reevalueze nivelul de risc. Chiar dacă guvernatorul BNR susţine că poziţia financiară a sectorului bancar românesc este adecvată, avertizează că riscurile sunt în creştere atât la nivel local, cât şi internaţional. În acelaşi timp, printre vulnerabilităţile pe care BNR le vede sunt riscul mai mare de nerambursare a împrumuturilor din sectorul privat, creşterea serviciului datoriei din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor, dar şi legătura strânsă între sectorul bancar şi sectorul gu­vernamental.

    Pe de altă parte, Adrian Câciu, ministrul finanţelor, a spus în cadrul unei conferinţe organizate de revista britanică The Economist că economia României va creşte peste prognoza actuală, care în acest moment este de 2,8% pentru 2023, că economia s-a dovedit a fi rezilientă, Europa a reuşit să evite recesiunea, iar anul 2023 este mai stabil pentru că el consideră că în acest an ştim cu ce ne confruntăm.

  • Datoria externă totală a României a crescut în luna ianuarie cu 7,5 miliarde euro, ajungând la un total de 150,2 miliarde euro. Datoria administraţiei publice a atins 64,8 miliarde euro, după un salt de peste 12% faţă de decembrie 2022

    Datoria externă totală a României a crescut în ianuarie 2023 cu 7,51 miliarde euro, ajungând la un total de 150,2 miliarde euro, din care administraţia publică deţine 64,8 miliarde euro, cu 7,1 miliarde euro peste nivelul din decembrie 2022, arată datele publicate joi de BNR.

    “Evoluţia stocului titlurilor de natura datoriei emise de Administraţia publică a fost determinată de emisiuni noi pe pieţele externe în valoare de aproximativ 3,8 miliarde euro, de influenţa creşterii preţurilor titlurilor de stat în valoare de 1,5 miliarde euro, de redeschideri de emisiuni pe pieţele interne şi de alte operaţiuni pe piaţa secundară”, notează raportul BNR.

    Din volumul total, datoria externă este de 160,2 miliarde euro, în creştere cu 7,17% faţă de 31 decembrie 2022, iar creditele intra-grup reprezintă 43,9 miliarde euro, plus 0,91%.

    Din suma totală, datoria externă pe termen lung se ridică la 104,6 mld. euro la 31 ianuarie 2023 (69,7% din totalul datoriei externe), în creştere cu 7,2% faţă de 31 decembrie 2022.

    Datoria externă pe termen scurt a nivelul de 45,5 mld. euro (30,3% din totalul datoriei externe), în creştere cu 1,1% faţă de 31 decembrie 2022. 

    Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 8,8% în luna ianuarie 2023, comparativ cu 15,8% în 2022. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la 31 ianuarie 2023 a fost de 5,2 luni, în comparaţie cu 4,4 luni la 31 decembrie 2022.

    Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 31 ianuarie 2023 a fost de 87,9%, comparativ cu 82,7%  la 31 decembrie 2022.

     

  • Veşti bune pentru toţi românii cu credite. Anunţul făcut de BNR pe care mulţi şi-l doreau să îl audă

    Indicele Robor la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, îşi continuă scăderea şi închide săptămâna la 6,91%, de la 6,93% joi, menţinând trendul preponderent descendent pe care s-a încadrat de la începutul lui 2023, potrivit datelor BNR.

    Indicele era cotat luni la  6,96%. Ultima dată când ROBOR la 3 luni s-a aflat sub pragul de 7% a fost pe 13 iulie 2022.

    Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a coborât la rândului luni vineri, la 7,26%, de la 7,28% cu o zi înainte, iar indicele ROBOR la 12 luni ajuns la 7,62%, de la 7,64%.

    În paralel, valoarea IRCC, dobânda de referinţa pentru calculul ratelor la bancă pentru creditele ipotecare şi consum, a crescut de la 1 ianuarie 2023 la 5,71%, de la 4,06% la finalul anului trecut.

    Valoarea de 5,71% este calculată pe baza datelor din trimestrul III al anului 2022.