BusinessMagazin

Tag: bani

  • Semnal mare de alarmă: Industria de IT a rămas fără bani şi bate la uşile arabilor. Criza de lichidităţi determină marii investitori din Silicon Valley să se orienteze către fondurile suverane din Arabia Saudită, Qatar şi Emiratele Arabe Unite

    Investitorii din Silicon Valley vizitează Orientul Mijlociu, încercând să stabilească legături pe termen lung cu fondurile suverane de investiţii în timpul celei mai grave crize de finanţare pentru firmele de capital de risc din ultimul deceniu, raportează Financial Times.

    Fonduri de capital de risc de top din domeniul tehnologiei, precum Andreessen Horowitz, Tiger Global şi IVP, au trimis echipe de directori în Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Qatar în ultimele săptămâni, potrivit unor persoane direct implicate în subiect.

    Aceste vizite au loc după ce finanţatorii lor tradiţionali din America de Nord şi Europa se confruntă cu o recesiune economică care i-a forţat să limiteze investiţiile private.

    La rândul lor, fondurile de capital de risc sunt încurajate să vină în regiune, în timp ce oficialii din Golf încearcă să îşi diversifice economia în afara petrolului, investind în sectoare tehnologice în vogă, cum ar fi inteligenţa artificială.

    Acest lucru a însemnat, de asemenea, că unele fonduri de capital de risc au revenit discret asupra deciziilor anterioare de a refuza contactul cu Arabia Saudită din cauza preocupărilor legate de situaţia drepturilor omului, în urma asasinării jurnalistului Jamal Khashoggi în 2018.

    „Am venit la San Francisco în căutare de noi parteneriate în 2017. Acum toată lumea vine la [noi]”, a declarat Ibrahim Ajami, şeful departamentului Ventures de la Mubadala Capital, o ramură de 6 miliarde de dolari a fondului suveran de investiţii de 284 de miliarde de dolari din Abu Dhabi.

    Financial Times a intervievat mai multe fonduri de capital de risc din Silicon Valley care administrează zeci de miliarde de dolari, precum şi o serie de consilieri şi bancheri din regiune. Aceştia descriu posibilitatea unor noi legături între fondurile de risc din SUA şi banii din Orientul Mijlociu.

    Un grup de directori din Silicon Valley a primit o invitaţie personală din partea biroului lui Yasir al-Rumayyan, guvernatorul PIF, fondul suveran de investiţii saudit în valoare de 620 de miliarde de dolari, la Marele Premiu de Formula 1 al Arabiei Saudite de luna trecută, care a avut loc la Jeddah.

    Printre participanţi s-a aflat şi cofondatorul Andreessen Horowitz, Ben Horowitz – a doua călătorie a acestuia în Arabia Saudită în mai puţin de şase luni. 

    Sanabil, braţul de risc al PIF, a dezvăluit recent parteneriatele sale cu aproape 40 de firme de risc din SUA, printre care Andreessen Horowitz, Coatue Management, Craft Ventures a lui David Sacks, Insight Partners şi 9Yards Capital, unde fostul cancelar britanic George Osborne este partener manager. Sumele investite în aceste firme nu au fost dezvăluite.

    Horowitz, a cărui firmă cu sediul în San Francisco a strâns anul trecut puţin peste 14 miliarde de dolari, a devenit un susţinător vocal al interesului saudit pentru inovaţia tehnologică.

    În octombrie, el a luat cuvântul la conferinţa Davos de la Riyadh şi a luat prânzul cu prinţesa Reema bint Bandar al-Saud, ambasadorul saudit în SUA. La o conferinţă organizată de PIF luna trecută la Miami, el a lăudat regatul ca fiind o „ţară de start-up-uri” şi l-a comparat pe prinţul său moştenitor, Mohammed bin Salman, cu un prolific fondator de companie.

    Cu un an în urmă, călătoriile lui Horowitz în Arabia Saudită ar fi fost o anomalie în rândul companiilor de capital de risc, dornice să evite situaţia morală dificilă în care se află statele cu un istoric slab în ceea ce priveşte drepturile omului. Acum, Golful, care s-a bucurat anul trecut de un câştig neaşteptat din afacerile cu petrol, este plin de investitori americani în start-up-uri, potrivit mai multor persoane care au vizitat zona în acest an.

    Dorinţa companiilor americane de a se alia cu investitorii arabi a generat un val sever de critici. Partenerul Founders Fund, Keith Rabois, care a declarat în 2018 că Silicon Valley a dat dovadă de ipocrizie pentru că a acceptat bani saudiţi, a spus: „Nu îmi schimb valorile şi principiile pentru că un mediu de finanţare este dificil”.

    Dar fondatorul Lead Edge, Mitchell Green, care a făcut investiţii de risc în Alibaba şi Uber, a declarat că şi-a petrecut ultimele săptămâni „construind relaţii pe termen lung” cu investitorii şi companiile din Golf. „Credem că va deveni o zonă din ce în ce mai importantă a lumii în următorul deceniu. Situaţia actuală ne aminteşte de faptul că şi în trecut am procedat la fel, când am mers în China pentru finanţări în 2003″.

    Pentru unii investitori, greutăţile financiare din prezent generează o dezbatere morală delicată. „Statele Unite cumpără petrol de la saudiţi, noi le vindem drone, unde tragem linia?”, a declarat un investitor de capital de risc, care a recunoscut că a trecut de la a nu accepta niciodată bani saudiţi la o mai mare deschidere faţă de aceştia, pe măsură ce strângerea de fonduri s-a epuizat.

    Pentru alţii, în special pentru cei care controlează fonduri mai mici şi care, prin urmare, au putut încă să apeleze la fondurile de pensii şi de dotare occidentale, problema este mai mult clară.

    „Sunt în Valley de 20 de ani şi sunt din ce în ce mai dezamăgit de modul în care ne comportăm”, a declarat un bancher senior care se ocupă de tranzacţii pentru firme de risc. „Dacă eşti cu adevărat bun în ceea ce faci, du-te în Norvegia [pentru a strânge fonduri]”.

  • ANAF vrea să ştie zilnic câţi bani au românii în cont. Ce urmăreşte instituţia fiscală?

    ANAF vrea să ştie zilnic câţi bani au românii în cont. Fiscul se pregăteşte să impună băncilor obligaţia de a transmite datele în fiecare zi pentru a putea pune popriri pe conturile românilor mult mai uşor.

    Până în acest moment, o singură bancă a semnat acordul-cadru cu ANAF pentru acest schimb de informaţii.

    ANAF vrea să ştie zilnic câţi bani au românii în cont. Ajutor pentru aplicaţia ePopriri
    ANAF doreşte ca instituţiile de credit să îi transmită zilnic sumele existente în conturile bancare care pot fi plătite prin procedură de executare silită.

    Informaţiile despre sumele disponibile în conturile bancare ale celui poprit ar ajuta aplicaţia e Popriri, deţinută de către ANAF, să nu încaseze în acelaşi timp, din mai multe locuri, sume de bani peste cele datorate de către contribuabilul poprit.

    Cititi mai multe pe www.mediaflux.ro

  • Când bogaţii ies la cumpărături: Cea mai scumpă plăcuţă de îmatriculare din lume s-a vândut în Dubai pentru 15 milioane de dolari, depăşind recordul stabilit în 2008

    Un licitator bogat a plătit 15 milioane de dolari pentru o plăcuţă de înmatriculare foarte rară în Dubai, depăşin astfel un record stabilit în Emiratele Arabe Unite în urmă cu mai bine de zece ani, scrie Bloomberg.

    Emirates Auction LLC a vândut plăcuţa de înmatriculare cu numărul P 7 sâmbătă, în timpul unei licitaţii caritabile, potrivit companiei. Încasările vor merge către 1 Billion Meals Endowment – proiectul global de ajutor alimentar – demarat de  conducătorului Dubaiului, şeicul Mohammed bin Rashid.

    Emiratele Arabe Unite au făcut un obicei din a scoate la licitaţie, în scopuri caritabile, plăcuţe de înmatriculare rare folosite de cei ultra-bogaţi pentru a-şi etala statutul şi averea.

    Cea mai recentă licitaţie a depăşit recordul stabilit în 2008 de omul de afaceri local Saeed Abdul Ghaffar Khouri, care a plătit 14 milioane de dolari pentru o plăcuţă cu numărul 1 din Abu Dhabi.

    Plăcuţele de înmatriculare de lux au ajuns la preţuri incredibile şi în afara Orientului Mijlociu.

    La începutul acestui an, un cumpărător anonim a cumpărat o plăcuţă cu o singură literă “R” la o licitaţie din Hong Kong pentru 3,2 milioane de dolari.

    Timp de ani de zile, Dubaiul a fost un spaţiu sigur pentru mega-bogaţii care şi-au etalat averea şi au un stil de viaţă ultra luxos.

    În timp ce alte părţi ale lumii îşi fac griji cu privire la o recesiune economică, economia emiratului rămâne puternică – preţurile ridicate ale petrolului aducând beneficii vecinilor şi celor mai importanţi clienţi ai săi.

    Chiar şi expaţii cu salarii modeste se răsfaţă cu maşini pe care şi le pot permite de curând datorită ratelor de impozitare a vânzărilor mai mici decât acasă. Dar recenta explozie din epoca Covid a dus la creşterea chiriilor şi a pus presiune pe cei din clasa de mijloc.

    Omul de afaceri Balvinder Singh Sahni, cunoscut sub numele de Abu Sabah, a cumpărat plăcuţa D 5 în 2016 pentru 9 de milioane de dolari.

    „Dubai este un oraş de aur. Este un oraş al oamenilor mari, al oamenilor siguri. Aşa că toată lumea vrea să îşi arate statutul”, a declarat acesta.

    Sahni a povestit că, atunci când a vizitat pentru prima dată hotelul de lux Burj Al Arab în 2006, i s-a refuzat intrarea pentru că plăcuţa de înmatriculare a maşinii sale avea prea multe numere. I s-a spus că are nevoie fie de un număr de înmatriculare cu două cifre – fie de o rezervare.

    „Când am avut şansa şi mi-au spus că toţi aceşti bani se duc în scopuri caritabile, am mers până la capăt”, a mai declarat Sahni.

    Plăcuţa vândută în week-end poate fi transferată pe orice maşină înregistrată în emirat, fie ea bolid de lux sau nu.

  • Vacanţă GRATUITĂ în cea mai fericită ţară din lume. Ce trebuie să faci ca să ajungi în Finlanda pe banii statului?

    Cea mai fericită ţară din lume, Finlanda, oferă vacanţă GRATUITĂ tuturor celor care vor să înveţe ce înseamnă să fii fericit. Pe lângă călătoria în sine, statul finlandez organizează cu această ocazie şi un soi de workshop, denumit ”Masterclass of Happiness”, care este o ”super-lecţie de fericire”.

    Masterclass-ul Visit Finland este programat să aibă loc pe parcursul a patru zile, la mijlocul lunii iunie şi este dedicată unui grup de 10 peroane, scrie businessinsider.com.

    Ţara nordică care a ajuns în fruntea clasamentului cu un scor care a fost ”semnificativ înaintea tuturor celorlalte ţări”, conform Raportului Fericirii Mondiale 2023, publicat în această săptămână, oferă în cadrul acestuiprogram cazarea de lux Kuru Resort, care include o cameră privată, acces la o saună şi spa private şi toate celelalte „facilităţi esenţiale”, conform site-ului Visit Finland.

    Călătoria include, de asemenea, sesiuni cu experţi finlandezi pentru a afla despre meşteşuguri din natură, mâncare şi bunăstare, precum şi sănătate şi echilibru, conform site-ului web. De asemenea, statul finlandez se ocupă să achite şi costurile de transport.

    Cititi mai multe pe www.mediaflux.ro

  • Dar Roxanei, care are mai multe mese ca tine, nu-i e greu? Te rog frumos să-ţi revizuieşti atitudinea! Fii şi tu bărbat! Nu mă ameninţa că pleci, pleacă!

    Marţi, 21 martie, Iaşi, Palace Mall, o discuţie într-o cafenea de la parterul mallului între patron – o ea – şi un angajat: „Clientul aşteaptă afară să iei comanda şi tu stai şi te uiţi pe telefon! Nu faci nimic. Ai câteva mese şi îmi spui că ţi-e greu, că eşti obosit. Dar Roxanei nu-i e greu? Care are mai multe mese ca tine? Te rog frumos să-ţi revizuieşti atitudinea! Fii şi tu bărbat!” Nici bine nu termină discuţia cu acest angajat, că doamna începe o altă discuţie cu un alt angajat, care a venit să-i ceară mai mulţi bani. „Dar tocmai ţi-am mărit salariul în decembrie şi nu ţi-am dat 50 de lei, ci 300 de lei. Nu mai pot să-ţi dau acum, am avut lunile de iarnă, terasa nu a fost deschisă, ai văzut şi tu că nu am avut clienţi, mai lasă-mă un pic.” Angajatul trece la ameninţări că dacă nu primeşte mai mulţi bani, pleacă. 

    Doamna îi răspunde: „Nu că plec! Pleacă! Nu mă ameninţi tu pe mine, nu dai cu pumnul în masă!” Din câte am înţeles, urmărind şi ascultând discuţia, angajatul voia acum 2.800 de lei. Cred că astfel de discuţii sunt frecvente, din ce în ce mai frecvente, între patroni/manageri şi angajaţi, mai ales în HoReCa, unde fluctuaţia de personal ajunge şi la 60%. E adevărat că este un job greu în HoReCa. Dacă eşti chelner/barman/bucătar, stai tot timpul în picioare, când eşti în tură lucrezi mai mult de 12 ore, chelnerii lucrează direct cu clienţii, care sunt mai tot timpul nemulţumiţi, în special din cauza creşterii preţurilor, faci un du-te-vino continuu (Nu vreau zahăr alb,  vreau zahăr brun, Îmi aduceţi şi mie nişte miere?, după ce chelnerul tocmai a venit cu ceaiul etc.)

    Dacă eşti chelner/barman/bucătar, stai tot timpul în picioare, când eşti în tură lucrezi mai mult de 12 ore, chelnerii lucrează direct cu clienţii, care sunt mai tot timpul nemulţumiţi, în special din cauza creşterii preţurilor, faci un du-te-vino continuu (Nu vreau zahăr alb,  vreau zahăr brun, Îmi aduceţi şi mie nişte miere?, după ce chelnerul tocmai a venit cu ceaiul etc.)

    De partea cealaltă, patronii sunt extrem de stresaţi – afacerile merg aşa şi aşa, mulţi clienţi vin pentru o cafea şi stau o oră, chiria trebuie plătită (mă gândesc că la Palace Iaşi, la o cafenea cu terasă şi cu vedere spre Palatul Culturii, chiria nu este aşa de mică), angajaţii vin şi pleacă când vor, plus că nu-i mai găseşti tot timpul, cineva vrea o majorare salarială. O parte dintre patroni încearcă să rezolve lipsa şi problemele cu personalul aducând asiatici, mai ales în bucătărie, pentru că în faţă, în discuţia cu clienţii, încă nu ştiu limba. Asiaticii nu se plâng când trebuie să lucreze peste program, pentru că primesc bani în plus, nu se îmbolnăvesc, nu intră în concediu medical când ţi-e lumea mai dragă, nu sunt veşnic nemulţumiţi etc. Pe de altă parte, clienţii sunt tot mai nervoşi şi nemulţumiţi pentru că preţurile cresc  – preţurile în Bucureşti au ajuns să fie ca în Italia, dar salariile sunt mai mici.

    Patronii nu au încasări suficient de mari, plus că investiţiile au costat destul de mult, s-au făcut credite la bancă, dobânzile au crescut, materia primă are preţuri mai mari, factura la energie este mai mare, bonul scade etc. Aceasta este viaţa curentă şi lupta patronilor cu criza/crizele care răsar din toate părţile, cu angajaţii, pe care nu ai de unde să-i iei, cu legislaţia, care este neclară şi de multe ori proastă şi nu ţine cont de realităţile curente (că doar este făcută de parlamentari care nu au avut şi nu au condus niciodată o afacere şi nu ştiu cum e), cu controalele, unde toţi vor bani. Când ieşim în stradă, când ne ducem în supermarket, când ne ducem în mall, vedem o aglomeraţie de nedescris şi cu toţii ne întrebăm unde-i criza, pentru că nu se vede. Crizele îmbracă acum alte forme, tot ai bani să iei o cafea şi să stai o oră la o terasă într-un mall. În schimb, patronii calculează cât pierd şi de aceea încearcă să pună un preţ mai mare la o cafea, cel puţin în Bucureşti, faţă de Italia, de exemplu. Este interesant să asculţi aceste discuţii între patroni şi angajaţi, care surprind pulsul pieţei, în toate formele ei.   ■

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: Headhunter-ii, târgurile de cariere şi platformele de recrutare îţi vând ceva. Astăzi este la vânzare munca remote. Mâine va fi pe taraba saptămâna de patru zile. Poimâine, pensia la 45 de ani. Ai grijă ce cumperi!

    Am trecut pe la multe dintre standurile targului de cariere din Cluj-Napoca, tragand cu urechea la ceea ce spuneau expozantii celor interesati de un nou job. “Esti relaxat, oricum iti face chatbox-ul toata treaba” (stand de BPO). “Daca nu esti casatorita si nu ai copii, te poti muta in Italia” (stand de inginerie). “Iti platim naveta, sunt doar doua ore pe zi de trafic” (stand de medicamente).

    Sigur ca recrutorii de la stand mancau si ei o paine spunand ce ii invatau sefii lor sa spuna iar asta, in general, este ceea ce analizele demonstreaza statistic ca majoritatea candidatilor vrea sa auda: “Hai la noi, nu muncesti deloc!”. Erau dialoguri,  promisiuni si oferte atat de tentante incat era extrem de greu sa rezisti magiei, chiar daca erai fericit la actualul angajator.

    Un job se “vinde” bine, mai ales la deficitul de forta de munca din Romania. Intre 1 si 6 salarii, in anumite cazuri 12, primeste firma de recrutare care te plaseaza la un nou loc de munca. Trebuie sa intelegi ca o firma de recrutare castiga uneori mai mult decat castigi tu de la angajator, in caz ca iti iei talpasita la 1-2 luni de la angajare.

    La fel cum astazi, beneficiind de un buget de 1000 miliarde de Euro, se “vand” zdravan sursele de energie hidro, solara si eoliana – desi cei care stiu mai bine, agricultorii, spun ca sunt capricioase si impredictibile – asa se “vand” conceptele si exprimentele din piata muncii, in functie de cine ce bani da ca sa le scoata pe taraba. POS-DRU, cu zero efect in dezvoltarea resursei umane din Romania, a beneficiat in perioada 2007-2013 de peste 3 miliarde de Euro finantare de la Uniunea Europeana. Munca remote in pandemie si de dupa pandemie a fost / este finantata in Uniunea Europeana prin ajutoare de peste 50 de miliarde de Euro. Aceste tendinte ale pietei muncii, “sponsorizate” cu zeci de miliarde de Euro si bazate pe sondaje manipulative – asa-i ca vrei sa lucrezi 4 zile in loc de 5? –  nu pot fi naturale, sunt mai degraba experimente care vor avea ca rezultat o fractura tot mai mare intre tarile Uniunii Europene, care inca au modele diferite de dezvoltare economica, intr-un moment in care chiar nu este nevoie de asa ceva. Sigur ca atata vreme cat romanii, ucrainienii, turcii, indienii, pakistanezii, vietnamezii si filipinezii fac munca grea din fabrici, constructii, agricultura, sanatate, horeca si altele, nativii din tarile intens digitalizate, robotizate si tehnologizate ale Uniunii Europene au mai multa flexibilitate in ceea ce priveste deciziile legate de locul de munca.

    In ultimii 10 ani, pornind de la cele mai bune intentii insa sfarsind cum nu se poate mai prost, Uniunea Europeana a devenit dependenta de gazul si petrolul din Rusia si de materiile prime si produsele finite din China si India. Stim cu totii la ce criza a dus asta in prezent. Asadar – cand va aparea in Uniunea Europeana urmatoarea criza daca si romanii, ucrainienii, turcii, indienii, pakistanezii, vietnamezii si filipinezii imbratiseaza digitalizarea, robotizarea si tehnologizarea? Cine va face atunci munca grea din fabrici, constructii, agricultura, sanatate, horeca si altele? Cat de dura va fi si cat va costa noua dependenta a Uniunii Europene, cea de forta de munca?

    In orice caz, tu ai grija ce cumperi. Viitorul tau depinde de asta.

     

     

     

  • Timpul costă bani: Un ceas de lux Patek Philippe a spart toate recordurile după ce s-a vândut la o licitaţie pentru aproape şase milioane de dolari

    Un ceas rar de lux Patek Philippe a deveni cel mai scump ceas vândut vreodată la o licitaţie online, după ce un cumpărător anonim a scos din buzunar pentru el nu mai puţin de 5,8 milioane de dolari. Licitaţia a fost organizată de celebra casă de licitaţii Christie’s, scrie Business Insider.

    Ceasul recent vândut, care are numărul de referinţă 6002G-001, este cunoscut pentru că este unul dintre cele mai atent detaliate ceasuri din lume. Este proiectat cu un cadran din email albastru realizat manual şi o carcasă din aur alb de 18 karate, iar cureaua este din piele de crocodil.

    Industria ceasurilor de lux continuă să fie o piaţă profitabilă. Potrivit companiei de date Grand View Research, dimensiunea pieţei din această industrie a fost evaluată la 39,36 miliarde de dolari în 2021.

    Valoarea ceasurilor de lux este determinată de reputaţia ceasornicarilor elveţieni de lungă durată, precum Patek Philippe, care fabrică aceste ceasuri în cantităţi limitate. Potrivit Christie’s, Patek Philippe a fabricat mai puţin de un milion de ceasuri de la înfiinţarea sa în 1939.

    „Piaţa de ceasuri de lux a continuat să fie extrem de efervescentă, fapt evidenţiat prin numărul partincipanţilor la licitaţii”, a declarat Alexandre Bigler, vicepreşedintele Christie’s Asia-Pacific.

    Un ceas Patek Philippe – Grandmaster Chime 6300A-010 – rămâne cel mai scump ceas vândut vreodată la o licitaţie. Ceasul, care este fabricat din oţel, a fost vândut pentru 31,19 milioane de dolari la licitaţia Only Watch Auction din Geneva în 2019.

     

  • Probleme de miliardari: Amancio Ortega, părintele celebrului brand de fashion Zara, a intrat într-o cursă contra timp ca să-şi cheltuie banii înainte ca taxele uriaşe pe avere ale Spaniei să-şi spună cuvântul

    Amancio Ortega, omul din spatele Inditex care deţine Zara, trebuie să investească rapid miliardele de euro pe care le face cu ajutorul brandului de fashion. În caz contrar, o mare parte din bani vor fi deveni subiectul impozitului pe avere din Spania, ţara cu unele dintre cele mai agresive sisteme de taxare al super-bogaţilor, scrie Bloomberg.

    Pe măsură ce Zara continuă să facă profit, visteria lui Ortega se umple cu dividende din ce în ce mai mari, iar cheltuirea banilor devine o provocare. Săptămâna trecută, Inditex a anunţat că va împărţi acţionarilor dividende mai mari cu 29%, ceea ce-i aduce fondatorului în vârstă de 86 de ani aproape două miliarde de euro.

    Ortega, care controlează 59% din Inditex, trebuie să investească această sumă în decurs de un an, din cauza normelor juridice şi fiscale care guvernează afacerile de familie, altminteri banii vor merge către stat sub formă de taxe şi impozite.

    Spania, condusă în prezent de Partidul Socialist, este ţara din UE cu cel mai agresiv sistem de taxare al miliardarilor. În conformitate cu legislaţia naţiunii, bogaţii sunt scutiţi de taxa pe avere doar dacă îşi investesc banii în maxim 12 luni în active considerate „activitate economică”.

    Pe fondul taxei pe avere, Amarcio Ortega a investit din 2001 –  de la listarea pe bursă a Inditex – şi până în prezent nu mai puţin de 12 mld. euro în real-estate.

    Astfel, miliardarul a reuşit de-a lungul anilor să „colecţioneze” o serie de clădiri emblematice din diferite oraşe ale lumii. Printre acestea se numără Haughwout Building din New York, Southeast Financial Center din Miami, Royal Bank Plaza din Toronto şi The Post Building din Londra.

    Toate acestea l-au transformat pe magnatul spaniol al modei într-unul dintre cei mai mari proprietari de real-estate din Europa. Activele sale imobiliare  au fost evaluate la 15,3 miliarde de euro în 2021,  ceea ce le plasează peste portofoliile imobiliare ale altor magnaţi europeni, printre care se numără nume grele precum Hugh Grosvenor şi Charles Cadogan. Din 2021 şi până în prezent, şeful Inditex a mai investit cel puţin 2 mld de euro în 10 proprietăţi din SUA şi Marea Britanie.

    Pentru a evita plata impozitului pe avere, bogaţii spanioli trebuie să investească în active cum ar fi imobiliarele şi infrastructură energetică sau participaţii de cel puţin 5% în companii cotate la bursă. Fondurile mutuale şi numerarul nu sunt considerate “activitate economică” şi nu se califică. În cazul în care nu pot investi toate dividendele în decursul anului, firmele de investiţii ale super-bogaţilor pot negocia o prelungire, atâta timp cât pot dovedi că sunt aproape de a încheia o tranzacţie pentru o parte din încasări.

    În ciuda portofoliului imobiliar uriaş, averea lui Ortega se sprijină pe participaţia deţinută în cadrul Inditex. Acţiunile companiei au fluctuat puternic de când au atins un nivel record în 2017, când miliardarul a devenit a doua cea mai bogată persoană din lume. Cu o avere netă de aproximativ 66 de miliarde de dolari, el se află acum pe locul 15, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

  • Un miliard de euro pentru românii cu venituri mici. Pentru ce vor fi folosiţi banii

    Un miliard de euro pentru românii cu venituri mici, suma reprezentând vouchere pentru alimente, şcoală, vârstnici sau copii. Acesta este planul autorităţilor.

    Statul vrea să folosească un miliard de euro pentru românii cu venituri mici, bani care vin de la Bruxelles, ca să împartă ajutoare românilor cu venituri modeste.

    De la jumătatea anului, 980 milioane de euro din fonduri europene vor ajunge sub formă de ajutoare pentru mai multe categorii defavorizate – vârstnici, copii din familii modeste şi persoane cu dizabilităţi.

    Banii vor fi astfel folosiţi de la jumătatea acestui an, informează stirileprotv.ro, pentru cumpărarea de rechizite şi haine, în cazul a 300.000 de copii de grădiniţă şi şcoală, iar peste 2 milioane de persoane vor lua vouchere pentru alimente.

    Cititi mai multe pe www.mediaflux.ro

  • Se fac bani din TikTok? Cu cât este plătit un influencer de gaming

    Influencerii din domeniul gamingului de pe TikTok câştigă mii de lire sterline din fiecare postare.
    ,,Lucky Maker” are peste 6,5 milioane de urmăritori şi câştigă aproximativ 5245 de lire sterline pe postare.
    Există câteva jocuri care se pare că aduc cei mai mulţi bani.
    Influencerii din domeniul gamingului de pe TikTok câştigă mii de lire sterline din fiecare postare, în timp ce milioane de fani ai industriei de gaming se uită la ei pentru a-i vedea jucând.

    Cel mai mare gamer de pe TikTok, ,,Lucky Maker” , are peste 6,5 milioane de urmăritori şi câştigă aproximativ 5245 de lire sterline pe postare.

    Potrivit unor dtae de la Slingo, Lucky Maker este în faţa jucătorului Austyn Brown, care are 5,8 milioane de urmăritori şi câştigă aproximativ 4.767 de lire sterline la fiecare postare.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro