Tag: americane

  • Capitalistul săptămânii – William Edward Boeing

    Tatăl său, Wilhelm Böing, originar din Germania, s-a îmbogăţit prin exploatarea minieră. El deţinea numeroase terenuri şi avea şi o afacere secundară de comercializare de cherestea. Boeing şi-a anglicizat numele în William Boeing după ce s-a întors de la studiile în Elveţia pentru a se înscrie la Universitatea Yale. Trei ani mai târziu, a părăsit universitatea pentru a intra în afaceri. A cumpărat păduri şi a intrat şi el în afacerea cu cherestea.

    În timp ce era preşedinte la Greenwood Timber Company, Boeing a călătorit la Seattle, unde, în cadrul unei expoziţii, a văzut prima „maşinărie“ zburătoare pilotată de om. A fost fascinat de aceasta, iar în scurt timp şi-a cumpărat un avion de la compania Glenn L. Martin şi a luat lecţii de zbor de la Martin însuşi. Boeing a lovit însă aeronava şi, când i s-a spus că vor trece mai multe luni până când piesele pentru repararea acesteia vor fi disponibile, i-a spus prietenului său George Conrad Westervelt: „Am putea construi un avion mai bun noi înşine şi am putea să-l construim mai rapid“.

    William Boeing a decis astfel să intre în industria aviaţiei. A cumpărat un atelier vechi de bărci din apropiere de Seattle, unde şi-a construit fabrica. A fondat afacerea în 1916 alături de un prieten, denumind-o Pacific Aero Products. Odată cu intrarea Americii în primul război mondial, în aprilie 1917, Boeing a schimbat numele companiei în Boeing Airplane Company. Compania a livrat Marinei Americane 50 de aeronave. La sfârşitul războiului, William Boeing a început să se concentreze pe aeronavele comerciale şi a construit o operaţiune de servicii poştale de succes, iar ulterior una de zboruri de pasageri ce a evoluat în United Airlines.

    În 1934, guvernul Statelor Unite l-a acuzat pe Boeing de practici monpoliste. În acelaşi an, Poşta Aeriană a obligat companiile aviatice să îşi separe operaţiunile de zbor de cele de dezvoltare şi producţie. Compania lui William Boeing a fost împărţită în trei companii diferite. Ulterior, , William Boeing şi-a vândut acţiunile şi a părăsit compania. După ce s-a retras din industria aviaţiei, şi-a petrecut restul vieţii pentru a dezvolta proprietăţi şi a creşte cai. A murit pe 28 septembrie 1956, la 74 de ani, cu un an înaintea zborului primului avion comercial cu reacţie Boeing 707.

    Pe piaţa locală, diverşi producători de componente de aeronave produc şi pentru Boeing, un exemplu în acest sens fiind o fabrică din Bucureşti deţinută de gigantul american General Electric care a apărut în 2002 printr-un parteneriat între General Electric şi firma românească Turbomecanica.

  • Contracararea Chinei şi a Rusiei, priorităţile securităţii naţionale a Statelor Unite

    Potrivit noii Strategii de Apărare a SUA lansată de Pentagon, competiţia cu China şi Rusia ameninţă avantajul militar al SUA de pe arena internaţională şi necesită creşterea investiţiilor pentru a face forţele americane mult mai eficiente şi pregătite de război.

    ”Vom continua campania împotriva teroriştilor. Dar competiţia strategică interstatală, nu terorismul, reprezintă principala prioritate a securităţii naţionale a SUA”, a declarat secretarul american al Apărării, Jim Mattis.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • George Carlin despre politicieni : “Aşa funcţionează sistemul: pui gunoi, scoţi mai mult gunoi. Dacă ai cetăţeni ignoranţi şi egoişti, aşa vor fi şi politicienii care îi conduc.”

    Poate aţi observat că e un lucru de care nu mă plâng niciodată: politicienii. Toată lumea se plânge de politicieni, toată lumea spune că nu sunt buni de nimic. Păi de unde credeţi că vin politicienii? Nu cad din cer, nu ajung aici dintr-o realitate paralelă; vin din părinţi americani, din şcoli americane, din biserici americane şi sunt aleşi de americanii de rând. Asta e tot ce putem face, asta avem de oferit. Aşa funcţionează sistemul: pui gunoi, scoţi mai mult gunoi. Dacă ai cetăţeni ignoranţi şi egoişti, aşa vor fi şi politicienii care îi conduc.

    Dacă spunem că e doar vina politicienilor, unde sunt atunci ceilalţi cetăţeni cinstiţi, gata să intervină şi să salveze ţara? Nu avem aşa ceva. Toţi sunt la mall, ridicând cardul dintr-un portofel scump ca să cumpere tenişi cu luminiţe. Aşa că am găsit cea mai bună soluţie: nu mă mai duc la vot.

    Lumea spune că cei care nu votează nu au dreptul să se plângă, dar eu nu sunt de acord. Eu cred că e exact pe dos. Dacă tu ai mers la vot şi ai ales nişte incompetenţi, care nu sunt în stare să facă nimic, nu mai ai drepul să zici nimic. Eu, în schimb, am tot dreptul să fiu nervos, pentru că am stat acasă.

     

  • Film realizat de Netflix, filmat aproape integral în România

    A Christmas Prince (Un prinţ de Crăciun), apărut recent pe Netflix, a fost filmat în mai multe locaţii din România:

    1. Castelul Peleş
    2. Aeroportul Aurel Vlaicu (în film se numeşte Aldovia International Airport)
    3. Palatul Bragadiru
    4. Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila
    5. Sinaia

    Filmul spune povestea unei ziariste americane care merge în Aldovia pentru a scrie despre prinţul ce urmează să fie încoronat chiar de Crăciun.

  • Trucul care ajută la dezgheţarea rapidă a parbrizului iarna

    Un videoclip postat pe site-ul publicaţiei americane Huffington Post dezvăluie o metodă rapidă de dezgheţare a parbrizului pe timp de iarnă. În acest film, meteorologul Ken Weathers face un amestec de alcool şi apă, pe care îl pune apoi într-un pulverizator. Aplicat pe parbrizul îngheţat, acesta înlătură rapid gheaţa de pe acesta. 
     
    Pentru cei mai comozi însă, în magazine şi benzinării există spray-uri pe bază de alcool create special în acest scop.  

     

  • Cum arată cea mai scumpă ambasadă construită vreodată – GALERIE FOTO

    Deschiderea oficială va fi pe 16 ianuarie, iar clădirea de 12 etaje care a costat 1 miliard de dolari va deveni cea mai scumpă ambasadă din istorie

    Clădirea are un design modern şi chiar dacă la o primă vedere pare fragilă, reprezentanţii ambasadei au garantat că este foarte sigură fiind descrisă ca o “fortăreaţă urbană”.

  • Rusia a desemnat nouă instituţii media americane drept “agenţi străini”

    Potrivit BBC News online, măsura implică faptul că respectivele entităţi media servesc interesele unui guvern străin, astfel că acestea vor trebui să-şi declare sursele de finanţare.

    Legea a fost adoptată rapid de Parlamentul Rusiei în doar două săptămâni şi a fost promulgată de preşedintele Vladimir Putin la finalul lunii noiembrie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oficial al Forţelor Aeriene: Armata SUA poate refuza un ordin prezidenţial privind armele nucleare –

    Generalul în rezervă Robert Kehler a susţinut, în faţa Senatului, că ofiţerii americani pot refuza să lanseze arme nucleare, dacă ordinele venite din partea preşedintelui nu respectă legislaţia în vigoare. El a adăugat că principiile legale ale intervenţiilor militare se aplică şi deciziilor de a folosi arme nucleare.

    Senatorul statului Maryland, Ben Cardin, l-a întrebat pe Kehler dacă ordinele preşedintelui care încalcă aceste principii ar putea fi ignorate de unitatea de comandă strategică a SUA.

    “Da”, a răspuns acesta, adăugând că o astfel de situaţie ar duce la o “conversaţie foarte dificilă”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oficial al Forţelor Aeriene: Armata SUA poate refuza un ordin prezidenţial privind armele nucleare –

    Generalul în rezervă Robert Kehler a susţinut, în faţa Senatului, că ofiţerii americani pot refuza să lanseze arme nucleare, dacă ordinele venite din partea preşedintelui nu respectă legislaţia în vigoare. El a adăugat că principiile legale ale intervenţiilor militare se aplică şi deciziilor de a folosi arme nucleare.

    Senatorul statului Maryland, Ben Cardin, l-a întrebat pe Kehler dacă ordinele preşedintelui care încalcă aceste principii ar putea fi ignorate de unitatea de comandă strategică a SUA.

    “Da”, a răspuns acesta, adăugând că o astfel de situaţie ar duce la o “conversaţie foarte dificilă”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Comisarul european care sperie giganţii. “Trebuie să-ţi susţii punctul de vedere, chiar dacă toată lumea crede că eşti un idiot”

    Nicio altă autoritate nu are puterea Margrethei Vestager de a urmări în justiţie evaziunea fiscală, de a lovi marile companii cu amenzi de miliarde de euro sau de a le forţa să-şi schimbe modelul de business. Prin supravegherea activităţilor comerciale din Europa, comisarul european antitrust Vestager este una dintre cele mai puternice femei de pe continent. O femeie care a înfruntat bărbaţii care conduc unele dintre cele mai puternice companii din lume.

    Iar ultimele sale acţiuni, cum ar fi amenda record dată Google, ar putea sugera că a dat de gustul sângelui coloşilor din Silicon Valley.

    Vestager nu s-a lăsat intimidată de spectacolul agresiv dat de Tim Cook, CEO-ul Apple, chiar în biroul ei, pe 21 ianuarie 2016, după cum povesteşte revista Wired. Şapte luni mai târziu îşi anunţa verdictul: facilităţile fiscale obţinute de Apple în Irlanda sunt ilegale, iar compania americană trebuie să dea înapoi statului irlandez taxe neplătite de 13 miliarde de euro, plus dobândă. A fost o decizie şoc pentru toată lumea.

    Vestager are cazuri deschise contra Amazon, Qualcomm şi Facebook, toate multinaţionale americane care fac istorie în industria tehnologiei.

    Danezei Vestager nici de ruşi nu i-a fost frică. Gazprom, companie rusească de stat şi cel mai mare exportator de gaze al lumii, a scăpat fără amendă într-un caz de abuz de poziţie dominantă pe piaţă, dar numai după ce a făcut concesii care în urmă cu câţiva ani erau de neconceput, scrie Politico. Gazprom, considerat de mulţi observatori un instrument de influenţă geopolitică al Kremlinului, a acceptat să joace în Europa după regulile UE, ba chiar să-şi prezinte contractele spre verificare agenţilor uniunii.

    Însă cazul cu care Vestager face istorie este amenda de 2,4 miliarde de euro dată Google, cea mai mare astfel de sancţiune impusă unei companii într-un caz antitrust. Crima companiei americane care deţine cel mai popular motor de căutare pe internet este de a favoriza unele dintre propriile servicii de shopping în defavoarea celor ale rivalilor. Decizia a fost o surpriză nu doar pentru Google sau companiile rivale, ci şi pentru oamenii din echipa lui Vestager care lucrau la caz. Politico a refăcut filmul vânătorii.

    Episodul începe cu un apel telefonic, într-o noapte de luni, de la Bruxelles. În California era trecut de vremea prânzului. La un capăt al liniei era Vestager, comisarul european al concurenţei. La celălalt capăt, Sundar Pichai, CEO-ul Google. Vestager i-a transmis sec că a doua zi, în aproximativ 12 ore, îşi va face publice concluziile: gigantul din Silicon Valley îşi manipulează rezultatele căutărilor pentru a-şi susţine în mod nejustificat propriile operaţiuni. Apelul telefonic transatlantic a fost primul anunţ oficial adresat Google că ancheta Comisiei Europene a fost finalizată, potrivit unor persoane din ambele tabere. Conversaţia a fost scurtă, ca pentru afaceri.

    Vestager i-a spus lui Pichai că a analizat argumentele companiei sale, însă va amenda Google. Ceea ce nu i-a spus a fost mărimea amenzii.

    Aceasta, împreună cu o copie a deciziei de 242 de pagini, vor fi furnizate abia a doua zi, cu doar câteva ore înainte ca Vestager să urce pe scenă în faţa publicului, marţi, la prânz.

    După o anchetă care a durat 2.401 de zile şi s-a încheiat după luni de planificare meticuloasă, Vestager era hotărâtă să nu lase pe nimeni să-i fure spectacolul.

    Anunţul de marţi va veni ca unul dintre momentele hotărâtoare ale carierei lui Vestager, moment în care ea şi UE îşi etalează autoritatea în faţa uneia dintre cele mai puternice companii din lume, după ani incertitudini.

    Chiar acum un an, cazul împotriva Google părea îngropat în birocraţia din Bruxelles. Comisia se chinuia să se lupte cu una dintre cele mai mari şi mai bogate companii din lume. Vestager a trebuit să-şi întărească poziţia cu un set nou de acuzaţii – o mutare pe care mulţi au considerat-o un semn de slăbiciune. Computerele sale se chinuiau să prelucreze tonele de date de la Google. Au existat şi semne de diviziuni interne în departamentul ei.

    Membri ai echipei lui Vestager au fost de atunci mult timp sub presiune intensă din partea comisarului pentru a aduce rezultate, lucrând ore lungi pentru a pune cap la cap unul dintre cele mai complexe cazuri din istoria anchetelor antitrust din UE. Şi au reuşit, fără a lăsa să se scurgă în afară prea multe informaţii despre progresul lor. Echipa comisarului are aproximativ 900 de membri.

    Luni, chiar înainte ca Vestager să discute cu Pichai, consilierii importanţi din Bruxelles ai Google nu ştiau că o decizie este iminentă. Au aflat doar din presă că un verdict care ar fi trebuit să vină la sfârşitul lunii iulie a fost devansat brusc pentru sfârşitul săptămânii, miercuri, apoi pentru marţi seara şi în cele din urmă pentru marţi la prânz. Consilierii nu au fost singurii lăsaţi să orbecăiască.

    Controlul strict al informaţiei exercitat de Vestager s-a extins şi asupra membrilor echipei sale. Cu o oră înaintea anunţului, dimensiunea amenzii era cunoscută doar unui grup restrâns de insideri apropiaţi ai comisarului – nu şi întregii echipe care a anchetat Google. Data anunţului a fost ţinută secretă pentru oficialii din divizia antitrust a lui Vestager care nu lucrau la caz.

    Rivalii Google – companiile care au adus cazul în faţa Comisiei – nu au avut nici ele mai multe informaţii. Mulţi dintre ei erau ocupaţi cu pregătirile pentru şedinţele viitoare programate cu anchetatori lui Vestager, consultări în care se aşteptau să ofere ultimele contribuţii înainte de anunţarea verdictului.

    Aceste întâlniri programate au fost doar una dintre multele direcţii greşite – voite sau nu – care au lăsat lumea să se scalde într-o mare de incertitudini în ceea ce priveşte intenţiile comisarului antitrust. În săptămânile de dinaintea deciziei, printre consilieri şi jurnalişti circulau zvonuri despre o amendă de puţin peste un miliard de euro.

    Vestager a reuşit chiar să păstreze închis robinetul cu informaţiile schimbate cu câteva săptămâni în urmă, atunci când s-a consultat cu autorităţile naţionale de protejare a concurenţei cu privire la verdict.

    În spatele cortinei, în biroul lui Vestager de la etajul 10 al clădirii Berlaymont, un fort al Comisiei, se făceau de luni întregi pregătiri pentru ziua cea mare. Un comunicator formidabil care pune un accent special pe pregătire, Vestager şi-a consumat săptămâni întregi ascultând interviuri cu înalţi oficiali, examinând punctele forte şi slabe ale cazului, trecând în revistă întrebări dintre cele mai dificile şi pregătind răspunsurile pe care le-ar da de pe podium.