Toamna trecuta, intr-o intalnire cu ziaristii, Lucian Croitoru
prezenta graficele comparative cu evolutia in tarile din Est a
indicelui increderii consumatorilor, masurat de Eurostat, unde
Romania iesea in evidenta drept cea mai pesimista tara dintre cele
cateva cu care e comparata cel mai frecvent (Ungaria, Polonia,
Bulgaria, Cehia).
Concluzia spusa atunci de consilierul guvernatorului BNR era
partial comica, dar partial nelinistitoare, pentru ca rareori e
adusa in discutie la noi legatura dintre moralul colectiv si
sansele de grabire a redresarii economice (sau, dimpotriva,
riscurile de prelungire a recesiunii). “Suntem latini si avem
tendinta sa exageram – daca inainte de criza eram prea optimisti,
acum suntem cu mult mai pesimisti decat alte tari din Est si din UE
in privinta redresarii economiei”, spunea Croitoru, iar aceasta
trage in jos perspectiva de crestere. Ulterior, premierul Boc avea
sa dea vina pe televiziunile de stiri pentru “nihilismul” care ii
face pe oameni sa-si depuna banii la banca in loc sa-i arunce din
nou in consum la fel ca inainte de criza – dar aceasta e deja alta
poveste.
Acum, imaginea reactiilor noastre emotionale ca popor e pusa in
lumina de o comparatie cu mult mai larga, multumita unui studiu
realizat de BERD in colaborare cu Banca Mondiala si denumit “Life
in Transition”, care analizeaza perceptiile oamenilor despre
impactul crizei, satisfactia fata de propria viata, economie,
democratie, rolul statului, atitudinea fata de minoritati, coruptie
si multe alte aspecte ale societatii in 29 de tari din Europa de
Est si din fosta URSS. Studiul, aparut saptamana trecuta si
continand date culese in 2010, compara la randul sau datele din
cele 29 de tari cu cele obtinute la precedenta editie a studiului,
publicata in 2007 pe baza sondajelor din 2006, si in plus introduce
in ecuatie si cinci tari occidentale (Franta, Germania, Italia,
Suedia si Marea Britanie), folosite ca “martori” pentru a vedea in
ce masura atitudinea fata de criza a tarilor considerate “in
tranzitie” difera de cea a occidentalilor.
O prima concluzie e ca gospodariile din aceste tari au fost
afectate de criza in primul rand prin reducerea sau intarzierea
salariilor si in al doilea rand prin pierderea locurilor de munca.
Ambele fenomene au afectat tarile in tranzitie mai mult decat pe
cele occidentale incluse in studiu, conform raspunsurilor la
sondaj. In Romania, Letonia, Lituania, Muntenegru, Slovenia,
Croatia, Turcia si Ucraina, mai mult de jumatate dintre respondenti
au declarat ca un membru al familiei lor a avut salariul taiat sau
platit cu intarziere. Daca la aceasta se adauga veniturile
diminuate, mai ales in sud-estul Europei si in statele din Caucaz,
de reducerea transferurilor de bani de la compatriotii plecati sa
munceasca in strainatate, obtinem o imagine a suferintei de pe urma
crizei de pe piata muncii care i-a afectat cel mai mult pe
locuitorii din tarile fostei Iugoslavii, Bulgaria si Romania.
Mai departe, surprinzator poate pentru cine crede ca la noi s-au
taiat sau desfiintat cel mai mult ajutoarele sociale, studiul arata
ca un numar relativ mare (in jur de 20%) dintre familiile din
Romania au beneficiat in 2010 de o forma sau alta de ajutor de la
stat (de la venitul minim garantat si pana la ajutorul de somaj sau
de crestere a copilului), comparativ cu circa 10% in Polonia sau
putin peste 10% in Belarus. De aici nu a derivat insa si o
perceptie buna asupra performantei guvernului, considerata de
majoritatea respondentilor romani drept mult mai proasta decat in
sondajul din 2006; din acest punct de vedere, romanii isi vad
guvernul mai prost si decat lituanienii si letonii, iar toate cele
trei natii sunt cele mai critice dintre toate cele 29 de tari in
tranzitie.
Autorii studiului leaga aceasta de faptul ca tot cele trei natii
(in frunte cu Romania) sunt si cele unde nivelul de satisfactie
fata de calitatea vietii personale e la cotele cele mai scazute,
corelat cu cifrele care arata ca recesiunea a lovit cel mai tare,
incepand din 2009, exact Romania, Lituania si Letonia. In schimb,
tari ca Polonia sau Azerbaidjan, unde cresterea economica s-a
mentinut in ciuda crizei, au relevat un nivel bun al satisfactiei
fata de propria viata si fata de performantele guvernelor.
Din punctul de vedere al satisfactiei fata de calitatea propriei
vieti, cea mai mare inrautatire a situatiei din 2006 pana acum a
avut loc in Romania, cele trei tari baltice, Belarus si Slovenia,
iar cele mai scazute rate ale fericirii (cu cel mai mic procent de
respondenti care sunt de acord cu afirmatia “una peste alta, sunt
multumit de viata mea”) le avem din nou in Romania, urmata de
Ungaria. Si mai rau, Romania are o pondere mare inclusiv a
pesimistilor, adica a celor care nu doar se declara nemultumiti de
prezent, dar nici nu cred ca in viitor copiii lor o vor duce mai
bine.
Erik Berglof, economistul-sef al BERD, se declara impresionat, in
mod diplomatic, de faptul ca, “desi peste 70% dintre cetatenii
celor 29 de tari care sustin ca au fost afectati de criza au fost
nevoiti sa taie din cheltuielile pentru mancare sau sanatate”,
sistemul lor de valori nu s-a schimbat drastic, chiar daca
increderea in democratie si in economia de piata a scazut, ca si
cea in institutiile financiare si investitorii straini.
Berglof afirma, lucid, ca “asteptarile diminuate pentru perioada de
dupa criza si presiunile demografice negative vor pune noi presiuni
pe aceste societati”, insa nu poate decat sa-si declare propriul
optimism obligatoriu, spunand ca “pietele si democratia vin la
pachet cu propriile lor probleme, dar ele sunt in masura sa ofere
raspunsuri mai constructive fata de aceste presiuni decat orice
alta alternativa plauzibila”.
