BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 4 iulie 2016

    COVER STORY: Mizaţi pe infrastructură şi educaţie!
     
    Este mesajul pe care Yves Caracatzanis, noul CEO al grupului Renault în România, l-a lansat în cadrul evenimentului Meet the CEO 
    STRATEGIE : Al cincelea an consecutiv de creştere a profiturilor în aviaţie
     
     

    TURISM: Litoralul românesc se repopulează

     

    EVENIMENT: Gala tinerilor manageri de top şi rolul relaţiilor în carieră
     
     

    ANTREPRENORIAT: Prăvălia din Capitală

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • A crezut 12 ani în ideea ei, iar în cele din urmă a ajuns la o avere de 7 milioane de dolari. Cum a reuşit

    Samantha Wills, designer de bijuterii şi antreprenor australian, a început afacerea acum 12 ani, când şi-a împachetat lucrurile şi a părăsit oraşul natal din Port Macquarie şi a condus până la Sydney cu ambiţia de a deveni cineva. Succesul ei nu a venit peste noapte, dar Samantha a reuşit să treacă peste toate. Afacerea ei a crescut de la o afacere locală la una internaţională, pornind de la o piaţă din Sidney.

    La vârsta de 26 de ani a reuşit să obţină, în urma afacerilor pe care le avea, primul milion de dolari. Astăzi, opt ani mai târziu, designerul de bijuterii are o afacere cu sediul în New York şi o cifră de afaceri de peste zece milioane de dolari cu echipe în Japonia, Franţa şi în ţara sa de origine, Australia.

    Afacerea antreprenorului australian a debutat înainte de apariţia platformelor Facebook şi Instagram. ,,Prima încercare prin care am trecut a fost să creez un brand prin care să le dau posibilitatea oamenilor să se implice, să facă parte din el”, a declarat Samantha Wills. În 2004 ea a început să vândă bijuterii realizate manual în faimoasele pieţe locale din Bondi Beach;  patru ani mai târziu s-a trezit că are şi mai multe datorii. A investit fiecare dolar pe care îl obţinea în inele, coliere , cercei şi brăţări, dar nu a reuşit să scape de datoriile pe care le avea.

    Piesele realizate de designerul australian au reuşit însă să fie validate la nivel internaţional; stiliştii au promovat bijuteriile Samanthei oferindu-le unor vedete internaţionale precum Eva Mendes, Rihanna şi Drew Barrymore. O pereche de cercei aparţinând antreprenorului australian au fost prezentaţi în al doilea episod din Sex & the City.

    Munca pe care a depus-o pentru a ajunge la succes este unul dintre motivele pentru care ea a lansat Fundatia Samantha Wills la începutul acestui an. Prin această fundaţie a încercat să ajute la consolidarea rolului femeilor în afaceri, prin schimbul experienţelor sale. “Primul tău milion de dolari este cea mai grea piatră de hotar”, a spus Wills. “Trebuie să înveţi câteva lecţii dacă vrei să faci un milion de dolari: trebuie să te aştepţi la neaşteptat; trebuie să-ţi ştii punctele slabe; să creezi un vis de echipă;  să canalizezi eforturile tale de fondator”.  Samantha Wills are o avere estimată la peste 7 milioane de dolari.

  • Grădiniţa trece pe telefon. Doi antreprenori români au creat o aplicaţie dedicată interacţiunii dintre grădiniţă şi părinţi

    Când copilul tău are doi ani nu poate să descrie ce face la grădiniţă; prin intermediul acestei aplicaţii, părinţii primesc răspunsuri detaliate legate de activitatea copiilor, indiferent că vorbim despre faptul că au plantat floarea-soarelui sau au desenat un urs; în plus, părinţii şi educatorii beneficiază de accesul rapid la un istoric al informaţiilor, inclusiv ce ţin de fişa medicală a copiilor“, explică antreprenorul Daniel Rogoz câteva aspecte legate de utilitatea aplicaţiei Kinderpedia, un produs la care lucrează de aproximativ cinci ani, alături de Evelina Necula.  Kinderpedia este rezultatul unei investiţii de 275.000 de euro, iar previziunile antreprenorilor se referă la venituri de cel puţin jumătate de milion de euro într-un an. „Dacă rata de penetrare este de 5% la nivelul pieţei, volumul anual de încasări va fi de 500.000 de euro“, descrie Evelina Necula ţinta companiei. În contextul în care România sunt înscrişi circa 660.000 de copii preşcolari la grădiniţele de stat şi 20.000 de copii la cele private, acreditate la minister, antreprenorii speră să ajungă la o cotă de piaţă de 10% în următorii doi ani. Concret, cei doi spun că pentru aproximativ 60.000 de copii, înscrişi în peste 800 de grădiniţe, va fi folosită aplicaţia Kinderpedia. Monetizarea platformei se face printr-un sistem de abonamente lunare, cu un cost de 10 lei lunar, care va fi suportat fie de către părinţi, fie de grădiniţele ce aleg să ofere serviciul gratuit.

    Antreprenorii nu se află la prima experienţă de acest tip: aplicaţia face parte din proiectele de sub umbrela One Touch Advertising, companie pe care Rogoz şi Necula o descriu drept un un butic de creaţie, în cadrul căreia dezvoltă şi aplicaţii web, în paralel cu aspectele ce ţin de comunicare. Au lansat afacerea în 2006, iar în prezent au ajuns la un portofoliu de circa 100 de clienţi şi au crescut de la patru angajaţi la nouă. Anul trecut afacerile au ajuns la 740.000 de euro şi profitul net la 150.000 de euro. Din profitul anual, circa 65.000 de euro au fost direcţionaţi spre dezvoltarea Kinderpedia, acoperind cu precădere cheltuieli de programare, atât pentru facilităţile interfeţei desktop cât si pentru cele două aplicaţii native pentru Android si iOS. Proiectul a beneficiat de finanţare europeană în valoare de 98.621 euro şi de o contribuţie de 20.630 euro de la bugetul de stat. Din investiţia totală de 275.000 de euro, 155.000 euro reprezintă contribuţia companiei fondatoare, OneTouch Advertising, până în prezent. În proiectele din zona aplicaţiilor dezvoltate de companie se află o aplicaţie de servicii de taximetrie, lansată în 2011, o aplicaţie care ajută la organizarea unei nunţi, ce poate fi folosită, de pildă, prin invitarea prietenilor la eveniment prin intermediul aplicaţiei, cât şi câteva jocuri de mobil. Kinderpedia este însă produsul cheie al companiei, potrivit lui Daniel Rogoz, ce a presupus cea mai mare investiţie, atât în ce privesţe resursele financiare, cât şi efortul.

    Ideea dezvoltării Kinderpedia le-a venit în 2011, după mai multe discuţii pe care Rogoz le-a avut cu sora lui, care îi povestea că nu ştie ce face fiul ei la creşă, iar educatorii aveau dificultăţi în a-i descrie activităţile zilnice ale copilului. După o cercetare amănunţită au constat că o aplicaţie care să rezolve aceasta problemă de comunicare, pe care să o replice pe piaţa locală, nu exista în Europa; astfel, planul iniţial de a implementa un produs deja existent nu era fezabil. În 2012 au trasat tuşele proiectului, s-au documentat vreme de aproximativ trei luni şi au ajuns la concluzia că aveau nevoie de o investiţie de cel puţin 60.000 de euro pentru lansarea unui produs bun, securizat. „Era nevoie de o investiţie mare fiindcă salariile programatorilor sunt foarte mari, toată investiţia iniţială a fost direcţionată spre salariile lor: salariul unui programator este de aproximativ 2.000 de euro, trebuia să lucrăm cu patru oameni, cel puţin 6 luni“, explică antreprenorii. 

    În ce priveşte fondurile europene accesate, Daniel Rogoz spune că a lucrat timp de trei luni la realizarea unui proiect. După o prezentare făcută la Ministerul Comunicaţiilor, a durat circa opt luni să obţină aceste fonduri. Au lansat prima versiune a proiectului abia după un an, la finalul lui 2013. Pe tot parcursul anului 2014 au participat la întâlniri cu reprezentanţi ai grădiniţelor şi cu părinţi, iar în 2015 au lansat produsul beta, prin care au testat aplicaţia prin intermediul a 80 de grădinţe şi a lucrului direct cu cinci dintre acestea, patru private şi una de stat. În luna mai a acestui an au lansat aplicaţiile de mobil, iOS şi Android, iar pe 10 iunie au lansat proiectul pilot.

  • A renunţat la o carieră într-o multinaţională pentru a deschide un magazin cu mirodenii

    Ideea i-a venit în 2011, la o discuţie cu un prieten, după ce abia terminase colaborarea cu o multinaţională pentru care lucrase timp de zece ani. Simţea nevoia unei schimbări, de ceva nou, iar pasiunea pentru gătit i-a îndreptat paşii către această nişă: „M-am gândit la un magazin de mirodenii, în care pasionaţii de bucătărie să găsească orice condiment necesar pentru reţetele preferate“. Dincolo de instinctul său antreprenorial şi nişa pe care o ţintea, s-a uitat la piaţă; a observat că piaţa de condimente era slab dezvoltată la acea perioadă. „Pentru că îmi place foarte mult să gătesc şi au fost multe momente în care nu puteam urma o reţetă din cauza că nu găseam ingredientele necesare, am vrut să aduc soluţii şi pentru alţi pasionaţi de gătit prin acest magazin“, adaugă Florea.

    Ideea a avut timp să încolţească o bună perioadă, aproximativ doi ani, în care antreprenorul şi-a exersat pasiunea pe alte căi: a profesat ca bucătar în câteva restaurante. În 2013 şi-a pus în aplicare planurile, deschizând împreună cu o prietenă magazinul de mirodenii, în centrul Bucureştiului, lângă Cişmigiu, cu circa 30.000 de euro, bani din surse proprii. „Ne-am dorit ca magazinul să fie într-un loc plăcut, într-o zonă centrală şi bună a oraşului, frumos amenajat, în care toate condimentele să fie vândute vrac, astfel încât fiecare client să-şi aleagă cantitatea dorită“, spune antreprenorul.

    În timp, după circa doi ani de la inaugurare, şi-a dat seama că spaţiul ales nu a fost cea mai potrivită variantă, iar din aprilie 2016 Bazarul cu Mirodenii s-a relocat într-un spaţiu mai mare, la parterul unei case de pe Calea Dorobanţi.

    În acest „bazar“ sunt expuse peste 200 de mirodenii, dar şi produse conexe precum nuci şi seminţe, cafea 100% arabica, ceaiuri, uleiuri de măsline, oţeturi balsamice, măsline sau recipiente pentru condimente; elementele vedetă ale magazinului, mirodeniile şi amestecurile de mirodenii, provin din toate colţurile lumii, de la furnizori din India, Marea Britanie şi Spania. Petru că mirodeniile se cumpără în cantităţi mici, la fel sunt şi preţurile, spune Mihai Florea.

    Tot el adaugă că „în magazin preţurile sunt afişate, în general, la 10 grame şi e greu să fac un preţ mediu pentru 200 de mirodenii, însă ele pornesc de la 40 de bani la 10 grame şi ajung la 58 de lei cutiuţa de două grame, în cazul şofranului“. La fel, numărul clienţilor variază foarte mult, fiind „zile în care în magazin intră cinci oameni, iar a doua zi trec pragul de patru ori mai mulţi“; estimând valori medii, apreciază că aproximativ 10-12 clienţi cumpără de circa 30 de lei pe zi.

    Tot consumatorul este, pentru antreprenor, şi cea mai mare problemă: „Din păcate, consumatorul român nu este încă unul foarte educat şi nu apreciază produsele de calitate“, spune Mihai Florea, iar acest lucru îi îngreunează supravieţuirea într-o astfel de piaţă. „Pentru noi este destul de greu acum, mai ales că în toate pieţele au apărut mici gherete unde se vând mirodenii de slabă calitate, bâzâite de molii şi alte insecte“, spune antreprenorul.

    Cea mai bună perioadă din an coincide cu sărbătorile de iarnă, graţie apetitului mai larg de consum, iar atunci Bazarul cu Mirodenii are şi comenzi speciale: „În perioada sărbătorilor de iarnă pregătim câteva modele de coşuri cadou sau îndrumăm clienţii către magazin, unde concepem cadouri personalizate“. Vara este, însă, o perioadă mai dificilă, deoarece vacanţa aduce o scădere a numărului de clienţi. Cu toate acestea, antreprenorul se arată optimist şi are în plan o extindere a conceptului: şi-a propus să creeze o zonă în care clienţii să se poată bucura de beneficiile unei cafenele-ceainării şi a unui mic bistro. 

    Bazarul cu Mirodenii are ca principali concurenţi pe piaţa bucureşteană alte două magazine specializate pe această nişă, ambele controlate de antreprenori români: Magazinul cu Mirodenii şi Magazinul de Condimente. Cea mai mare valoare de piaţă o deţin însă companii mari, printre care se numără Fuchs Condimente, Dr. Oetker, Ion Moş, Kotanyi Condimente, Podravka sau Unilever Central Europe.

    Una dintre marile tranzacţii înregistrate la nivel local pe această piaţă a avut loc anul trecut în martie, când Fuchs, cel mai mare producător de condimente din Europa, a preluat divizia de condimente de la producătorul român Alex & Comp. La o valoare estimată la aproximativ 50 de milioane de euro anual, se poate spune că românii au un apetit din ce în ce mai crescut pentru acest domeniu, atât la nivel de consumator, cât şi din poziţia de antreprenor pe nişa condimentelor.
     

  • The Entrepreneurship Academy selectează prima generaţie de studenţi antreprenori şi le oferă burse în valoare de peste 270.000 EUR

    The Entrepreneurship Academy (EA), singura facultate de antreprenoriat din Sud-Estul Europei în care înveţi de la antreprenori a fost lansată azi, într-o conferinţă de presă în noul său spaţiu de pe Dacia 99. În cadrul conferinţei, Cosmin Alexandru, Decan al The Entrepreneurship Academy, a anunţat că şcoala beneficiază de un fond de burse de peste 270.000 EURO timp de patru ani pentru primii săi studenţi. „Practic fiecare student va fi susţinut financiar într-un fel sau altul”, a spus el, menţionând că bursele încep de la 1500 de euro şi pot ajunge până la 5000 de euro, în condinţiile în care taxa anuală este de 6500 de euro.

    Şcoala a fost deschisă în parteneriat cu Team Academy din Olanda, una dintre cele mai importante şcoli internaţionale de antreprenoriat, şi se bazează pe un model acreditat la nivel internaţional.  Potrivit reprezentanţilor companiei, 91% dintre absolvenţii acestui model educaţional au un loc de muncă în primele 6 luni după absolvire, iar 47% au un business sustenabil la 2 ani după absolvire. 

    „Modelul educaţional se adresează absolvenţilor de liceu care vor să înveţe la facultate nu doar teorie, ci şi cum să-şi folosească cunoştinţele în mod practic, în dezvoltarea propriei companii”, a spus Cosmin Alexandru, Decan al The Entrepreneurship Academy.

    Prezent la deschiderea oficială a facultăţii, Peer Stoop, Chief Learning Officer la Team Academy Olanda, a menţionat că „a fi antreprenor e o profesie care se învaţă, dar nu într-o sală de clasă, ci prin practică. Şi pentru că am descoperit că avem aceleaşi valori cu The Entrepreneurship Academy, am considerat firesc să ne unim forţele şi să aducem împreună în România un model educaţional de succes.”

    ING, partener fondator al The Entrepreneurship Academy, a pus la dispoziţie primul fond de burse EA, oferind 10 burse antreprenoriale /4 ani, în valoare de 60.000 euro.

    „Romania are un potenţial imens de a inova şi de a crea antreprenori valoroşi. Prin bursele ING vrem să oferim studenţilor şansa nu doar de a studia şi de a-şi crea propriul start-up, ci şi de a eşua. Pentru un antreprenor, eşecul este esenţial în dezvoltarea sa. Susţinem cu mândrie astfel de oportunităţi de învăţare, ca Entrepreneurship Academy”, a menţionat Michal Szczurek, CEO ING.

    Şi NN oferă 5 burse de solidaritate în valoare de 100.000 euro/4 ani. „Investim cu încredere într-o generaţie de tineri viitori antreprenori care, cu certitudine, e privilegiată că are acces la un model educaţional care accelerează pregătirea lor pentru contactul cu lumea reală a business-ului. Şi ce merită să ştie această generaţie e că măsura succesului viitor e întotdeauna dată de modul în care ne raportăm la privilegii”, a spus Marius Popescu, CEO NN.

    De asemenea, antreprenorii care susţin cu burse şi mentorat primii 17 studenţi deja admişi sunt: Radu Atanasiu(Maastrich School of Management), Adrian Ţuluca (Managing Director la Propaganda), Felix Tătaru (Preşedinte GMP Group), Felix Pătrăşcanu (fondator Fan Courier), Mihai Marcu (Preşedinte MedLife), Adrian Florea (Managing Director Trend Consult Group), CEO Club, B-Team.
     

  • A renunţat la o carieră într-o multinaţională pentru a deschide un magazin cu mirodenii

    Ideea i-a venit în 2011, la o discuţie cu un prieten, după ce abia terminase colaborarea cu o multinaţională pentru care lucrase timp de zece ani. Simţea nevoia unei schimbări, de ceva nou, iar pasiunea pentru gătit i-a îndreptat paşii către această nişă: „M-am gândit la un magazin de mirodenii, în care pasionaţii de bucătărie să găsească orice condiment necesar pentru reţetele preferate“. Dincolo de instinctul său antreprenorial şi nişa pe care o ţintea, s-a uitat la piaţă; a observat că piaţa de condimente era slab dezvoltată la acea perioadă. „Pentru că îmi place foarte mult să gătesc şi au fost multe momente în care nu puteam urma o reţetă din cauza că nu găseam ingredientele necesare, am vrut să aduc soluţii şi pentru alţi pasionaţi de gătit prin acest magazin“, adaugă Florea.

    Ideea a avut timp să încolţească o bună perioadă, aproximativ doi ani, în care antreprenorul şi-a exersat pasiunea pe alte căi: a profesat ca bucătar în câteva restaurante. În 2013 şi-a pus în aplicare planurile, deschizând împreună cu o prietenă magazinul de mirodenii, în centrul Bucureştiului, lângă Cişmigiu, cu circa 30.000 de euro, bani din surse proprii. „Ne-am dorit ca magazinul să fie într-un loc plăcut, într-o zonă centrală şi bună a oraşului, frumos amenajat, în care toate condimentele să fie vândute vrac, astfel încât fiecare client să-şi aleagă cantitatea dorită“, spune antreprenorul.

    În timp, după circa doi ani de la inaugurare, şi-a dat seama că spaţiul ales nu a fost cea mai potrivită variantă, iar din aprilie 2016 Bazarul cu Mirodenii s-a relocat într-un spaţiu mai mare, la parterul unei case de pe Calea Dorobanţi.

    În acest „bazar“ sunt expuse peste 200 de mirodenii, dar şi produse conexe precum nuci şi seminţe, cafea 100% arabica, ceaiuri, uleiuri de măsline, oţeturi balsamice, măsline sau recipiente pentru condimente; elementele vedetă ale magazinului, mirodeniile şi amestecurile de mirodenii, provin din toate colţurile lumii, de la furnizori din India, Marea Britanie şi Spania. Petru că mirodeniile se cumpără în cantităţi mici, la fel sunt şi preţurile, spune Mihai Florea.

    Tot el adaugă că „în magazin preţurile sunt afişate, în general, la 10 grame şi e greu să fac un preţ mediu pentru 200 de mirodenii, însă ele pornesc de la 40 de bani la 10 grame şi ajung la 58 de lei cutiuţa de două grame, în cazul şofranului“. La fel, numărul clienţilor variază foarte mult, fiind „zile în care în magazin intră cinci oameni, iar a doua zi trec pragul de patru ori mai mulţi“; estimând valori medii, apreciază că aproximativ 10-12 clienţi cumpără de circa 30 de lei pe zi.

    Tot consumatorul este, pentru antreprenor, şi cea mai mare problemă: „Din păcate, consumatorul român nu este încă unul foarte educat şi nu apreciază produsele de calitate“, spune Mihai Florea, iar acest lucru îi îngreunează supravieţuirea într-o astfel de piaţă. „Pentru noi este destul de greu acum, mai ales că în toate pieţele au apărut mici gherete unde se vând mirodenii de slabă calitate, bâzâite de molii şi alte insecte“, spune antreprenorul.

    Cea mai bună perioadă din an coincide cu sărbătorile de iarnă, graţie apetitului mai larg de consum, iar atunci Bazarul cu Mirodenii are şi comenzi speciale: „În perioada sărbătorilor de iarnă pregătim câteva modele de coşuri cadou sau îndrumăm clienţii către magazin, unde concepem cadouri personalizate“. Vara este, însă, o perioadă mai dificilă, deoarece vacanţa aduce o scădere a numărului de clienţi. Cu toate acestea, antreprenorul se arată optimist şi are în plan o extindere a conceptului: şi-a propus să creeze o zonă în care clienţii să se poată bucura de beneficiile unei cafenele-ceainării şi a unui mic bistro. 

    Bazarul cu Mirodenii are ca principali concurenţi pe piaţa bucureşteană alte două magazine specializate pe această nişă, ambele controlate de antreprenori români: Magazinul cu Mirodenii şi Magazinul de Condimente. Cea mai mare valoare de piaţă o deţin însă companii mari, printre care se numără Fuchs Condimente, Dr. Oetker, Ion Moş, Kotanyi Condimente, Podravka sau Unilever Central Europe.

    Una dintre marile tranzacţii înregistrate la nivel local pe această piaţă a avut loc anul trecut în martie, când Fuchs, cel mai mare producător de condimente din Europa, a preluat divizia de condimente de la producătorul român Alex & Comp. La o valoare estimată la aproximativ 50 de milioane de euro anual, se poate spune că românii au un apetit din ce în ce mai crescut pentru acest domeniu, atât la nivel de consumator, cât şi din poziţia de antreprenor pe nişa condimentelor.
     

  • 10 cărţi de business pe care trebuie să le citiţi vara asta

    Vara şi-a intrat în drepturi şi mulţi dintre voi vă gândiţi la destinaţiile de vacanţă. Însă asta nu înseamnă că trebuie să uităm cu totul de business. În continuare veţi găsi un top 10 al celor mai captivante cărţi de business. Eşti om de afaceri? Antreprenor? CEO? Dacă da, cărţile enumerate mai jos sunt pentru tine.

    1. “Originals” de Adam Grant.

    Autorul este o stea în domeniul său şi este profesorul cel mai bine cotat la Wharton. În ultima sa carte, Grant aruncă o privire asupra celor mai inovatoare şi îndrăzneţe minţi din ultimii 100 de ani, de la Martin Luther King Jr. la fondatorii Google. Prin intermediul acestei cărţi el reuşeşte să ne arate ce se află într-o minte ,,originală”.

    2. “O great One!” de David Novak şi Christina Bourg

    Cartea este o parabolă bazată pe cariera lui David Novak ( a fost preşedintele Yum Brands-KFC, Taco Bell, Pizza Hut) care marşează pe ideea că: Cel mai bun lucru pe care un lider îl poate face este  acela de a arăta apreciere faţă de o treabă bine făcută.

    3. “ How to have a good day” de Caroline Webb

    Poate suna ca o carte plină de clişee, dar este o carte cu sfaturi de carieră testate pe teren. Autorul reuşeşte să ofere indicaţii despre cum să ai întâlniri productive sau despre cum să te înţelegi cu un coleg enervant.

    4. ‘An Everyone Culture’ de Robert Kegan şi Lisa Laskow Lahey

    Kegan şi Laskow reuşesc să analizeze în detaliu ceea ce ei percep ca fiind beneficiile transparenţei radicale prin studii de caz – compania de fonduri hedge, Bridgewater, compania de ecommerce Next Jump şi Decurion, companie de real estate.

    5. ‘Ego is the Enemy’ de Ryan Holiday

    Autorul se inspiră din istorie, cât şi din filosofie pentru a ne arăta faptul că îţi poţi controla ego-ul dacă respecţi câteva reguli. El foloseşte în lucrarea sa exemple din diferite domenii, vedete care au reuşit să-şi stăpânească ego-ul. Printre aceştia se numără antrenorul principal al echipei de fotbal american New England Patriots, Bill Belichick, sau Prima Doamnă a Statelor Unite, Eleanor Roosevelt.

     

  • (P) 74% dintre români vor să lucreze în afara biroului, iar 40% ar alege asta chiar în locul unei măriri de salariu!

    Cu toţii ne dorim în ziua de astăzi mai multă flexibilitate care să ne dea voie să ne facem treaba de oriunde alegem, fie că este vorba de biroul de la serviciu, de cel de acasă sau că avem un job care necesită deplasări permanente. Provocarea constă însă în găsirea unei soluţii prin care angajaţii să lucreze eficient de oriunde şi să aibă încrederea că datele companiei sunt protejate în permanenţă. Fie că vor să acceseze ultima variantă a unui fişier în drum spre un client sau să se conecteze cu membrii echipei dintr-o altă locaţie, aceştia au nevoie de cele mai bune soluţii de productivitate mobilă, combinate cu protecţia şi controlul de care are nevoie orice afacere.

    Potrivit studiului efectuat de Microsoft, 74% dintre români ar prefera să lucreze în afara biroului, iar 40% dintre ei şi-ar dori asta chiar în locul unei măriri de salariu. Chiar dacă lucrează în echipă, 81% dintre angajaţi nu consideră că ar trebui să fie toţi în aceeaşi încăpere, pentru că, după cum susţin 80% dintre respondenţi, ideile bune vin şi în alte locuri decât cele legate de birou.

    Pornind de la aceeaşi idee, 43% dintre persoanele cu funcţii de conducere din companii au ajuns la concluzia că dacă angajaţii lor ar lucra remote, cheltuielile operaţionale s-ar reduce semnificativ.

    Nu în ultimul rând, 94% dintre angajaţi sunt de părere că problemele asociate cu munca la birou sunt cauzate de proceduri sau de programele în care lucrează şi cred că aplicaţiile remote sunt cea mai bună rezolvare pentru acestea.

    Ştim că fiecare zi de afaceri este o cursă continuă. Ştim că orice angajat sau antreprenor vrea să fie câştigător şi să poată lucra de oriunde în siguranţă, fără investiţii costisitoare. Star Storage vine cu soluţia optimă pentru aceste provocări. Cu pachetele Office 365 oferite la cel mai mic preţ din România orice antreprenor poate adăuga Cloud Putere afacerii sale cu zero investiţie iniţială şi astfel va fi în frunte încă din prima clipă a cursei.

    Pentru a fi permanent pe prima poziţie, protecţia datelor este inclusă. Astfel, orice afacere este ferită de riscuri şi angajaţii se pot concentra pe obiective clare, ştiind că documentele şi mail-urile lor sunt protejate cu adevărat.

    Se spune că dacă vrei să ajungi undeva repede trebuie să mergi singur. Cu siguranţă însă că orice antreprenor vrea să ajungă departe, iar pentru asta are nevoie de colaborare – va dirija întrega energie a echipei cu scopul de a obţine productivitate adevarată.

    În plus, într-o lume permanent conectată, experienţa clienţilor care interacţionează cu produsele, serviciile şi angajaţii este ceea cediferenţiază afacerile productive de cele mai puţin productive, construieşte loialitate şi menţine reputaţia. Cu pachetele Office 365 echipele au câtă mobilitate îşi doresc, sunt eficiente cu adevărat, chiar şi atunci când o idee extraordinară apare în afara biroului sau în vizită la client.

    Agilitatea în obţinerea şi dimensionarea resurselor IT transformă orice afacere într-una câştigătoare, pentru că oferă flexibilitate adevarată şi astfel angajaţii termină cursa cu mult înaintea celorlalţi.

    Office 365 Business Essential include toate elementele necesesare pentru agestiona afacerea de oriunde şi a fi permanent în faţa competiţiei cu doar 3,90 euro/lună:

    ·         1 TB de spaţiu de stocare a fişierelor

    ·         E-mail de serviciu prin Outlook, calendar şi persoane de contact cu inbox de 50 GB/utilizator

    ·         Servicii de migrare date gratuite

    ·         Mesagerie instant şi video conferinţe HD prin Skype for Business, care permite legatura în timp real cu partenerii, angajaţii şi colaboratorii;

    ·         Word, Excel şi PowerPoint licenţiat în variantă on-line, pentru rapoartele şi prezentările necesare;

    ·         Suport tehnic gratuit, oferit 24/7 de către o echipă de specialişti certificaţi Microsoft.

    Star Storage oferă şi pachetele Business şi Business Premium, fiecare dintre ele cu facilităţi superioare, astfel încât clienţii pot alege varianta care se potriveşte cel mai bine nevoilor afacerii pe care le coordonează.

    Pe lângă cel mai mic preţ din România, oferta include şi testarea gratuită a oricărui pachet Office 365 timp de 30 de zile sau trei luni gratuite pentru orice o comandă cu plată anuală plasată până la 1 iulie 2016.

    Toate acele functionalităţi din zona companiilor mari, la care antrepenorii nici nu sperau până de curând de teama costurilor, sunt acum accesibile. Star Storage îşi asumă în plus răspunderea securităţii şi a disponibilităţii permanete a soluţiei, astfel încât companiile vor aloca un minim de resurse IT şi se pot concentra pe afacerea şi clienţii proprii şi nu pe tehnologia din spate care ajută la furnizarea de servicii şi produse de calitate.

    Acum că ştiţi, cursa de mâine va fi mult mai uşoară!

    Adaugă şi tu Cloud Putere afacerii tale cu StarVault!

    Pentru detalii intră acum pe star-vault.ro!

  • Cum şi de ce să investeşti într-un start-up inovator

    Multe dintre companiile antreprenoriale care au ales să mizeze pe idei sau produse inovatoare, oferind pieţei servicii sau produse în premieră pentru România, constată că au ajuns într-o „zonă albă a finanţării“, aflată între cei 50.000 – 500.000 de euro pe care îi poate oferi un business angel şi cele 20 de milioane de euro care stârnesc interesul fondurilor de investiţii. Cum apetenţa băncilor pare şi ea destul de redusă pentru astfel de finanţări, care sunt opţiunile tinerilor antreprenori aflaţi în această situaţie?

    Intr-o dimineaţă de vineri caniculară, 100 de invitaţi şi şapte speakeri în panelul de discuţii au dezbătut, cu patos sau potolit, pe marginea subiectului propus la cea mai recentă ediţie a Business Club. Care sunt alternativele de finanţare? Care sunt interesele şi limitele pe care le descoperă antreprenorii care caută să se finanţeze şi caută capital bătând la uşa bancherilor, a fondurilor de investiţii, a platformelor de crowdfunding, a investitorilor de tip business angel? Dar dacă niciuna dintre aceste soluţii nu se potriveşte mănuşă pe nevoile unei firme, ce alternativă are antreprenorul?

    Piaţa de finanţări este captivă în sistemul bancar, în proporţie de 95%. Pe piaţă există acum, concret, prea puţin alte forme de finanţare. O caracteristică a pieţei locale este faptul că investitorii preferă să se îndatoreze mai mult, în loc să cedeze o parte din afacere; spre deosebire, în economia americană, cei care dezvoltă un proiect sunt dispuşi să cedeze o parte din acţiuni sub formă de equity.

    „De multe ori în România se discută despre finanţare, dar acest concept este unul foarte general. Include, de pildă, concepte ca equity sau debt“, spune Daniel Vişoiu, de la fondul de investiţii BAC România. Şi precizează că un start-up are nevoie de bani pentru finalizarea proiectului şi apoi pentru extindere, iar „banca n-o să vrea niciodată equity, pentru că vrea garanţii că va primi banii înapoi, nu-şi asumă niciodată riscul. Banii care reprezintă debt nu ajută un antreprenor la început de drum pentru că în schimbul lor trebuie să ofere garanţii, ceea ce înseamnă că resursele financiare vor fi blocate, nu vor putea fi folosite pentru finalizarea afacerii“, adaugă Vişoiu. În opinia lui, soluţia este ca antreprenorii să abordeze fonduri de investiţii, să folosească piaţa de capital, să se focuseze pe AeRO, o piaţă alternativă care face parte din BVB. Bani care ar fi atraşi şi ar însemna un risc asumat de investitorii interesaţi de astfel de oportunităţi.

    UN STUDIU DE CAZ CONCRET

    Un exemplu cumva atipic este proiectul Freelo, afacere dezvoltat de KEI Development, care a plecat la drum cu patru fondatori, iar acum numărul investitorilor a ajuns la 12. Freelo va fi primul centru de agrement din această regiune a Europei care va găzdui un tunel de vânt vertical, o piscină cu valuri pentru surf, o zonă de relaxare cu piscină semiolimpică, spa, restaurant gourmet, dar şi o zonă de videoproiecţie în aer liber. Investitorii şi-au făcut calculele şi din start au constatat că vor avea nevoie să atragă capital suplimentar fondurilor cu care au demarat proiectul. Construit pe o suprafaţă de 12.500 metri pătraţi, lângă Bucureşti, centrul de agrement are nevoie de o investiţie totală de 9 milioane de euro; cei 12 investitori au adus circa jumătate din această sumă – echivalentul a 12 milioane de lei.

    Atragerea capitalului necesar pentru finalizarea Feeelo, realizat acum în proporţie de 65%, se dovedeşte a fi însă destul de dificilă. Investitorii au abordat mai multe variante în care ar putea să atragă bani, abordând bancheri, fonduri de investiţii, business angels; nici atragerea de capital prin platforme de crowdfunding sau prin listarea la AeRO, piaţa alternativă a Bursei de Valori Bucureşti, nu s-a dovedit a fi o soluţie pentru Freelo. „Dificultatea finanţării este din punctul meu de vedere dată de un complex de împrejurări. Băncile preferă să finanţeze proiecte cunoscute, iar al nostru este nou şi nu este în domeniul imobiliar. Băncile vor să ştie foarte clar care este randamentul, aceasta a fost una dintre primele dificultăţi. Un alt lucru care nu ne-a ajutat deloc este contracţia momentană de pe piaţa finanţărilor din România.

    Băncile trec printr-o prioadă dificilă în acest moment, este un paradox – au bani, vor să finanţeze, însă refuză să bage bani în proiecte pe care nu le cunosc foarte bine şi de care nu sunt 100% siguri. Am avut şi o cerere cel puţin hilară din partea lor: ne-au cerut garanţii mai mari decât finanţarea cerută“, spune Andrei Ion, managing director al KEI Development. El adaugă că Freelo a fost gândit din start ca un brand pe care investitorii doresc să-l dezvolte la nivel internaţional. Ideea le-a venit pentru că au identificat o oportunitate de business, anume că piaţa de entertainment la nivel naţional şi internaţional este în continuă creştere, mai ales în ce priveşte practicarea sporturilor; tot mai multă lume alocă timp şi bani pentru practicarea sporturilor, făcând din aceasta un mod de viaţă. Experienţa din tunelul de vânt este asociată unui zbor cu paraşuta, unei căderi libere, în spaţiu controlat, un sport nou, dar practicat de tot mai mulţi oameni.

    Primul tunel de vânt, povesteşte Andrei Ion, a fost construit în anii ‘70 în America, fiind destinat antrenamentului paraşutiştilor militari; în urmă cu patru ani la nivel internaţional erau 60 de astfel de tuneluri de vânt, la sfârşitul lui 2015 erau în construcţie încă 69, acum se află în construcţie la nivel internaţional 120 de astfel de tuneluri. „Am studiat posibilitatea implementării lui în România, am constatat că românii au un apetit deosebit pentru sporturile noi şi am decis să dezvoltăm acest proiect“, explică antreprenorul succesiunea paşilor. Aveau să identifice la nivel internaţional producătorii de tehnologie şi să constate că tehnologia existentă reprezintă de fapt adaptări din domeniul aeronautic, din domeniul cercetării sau al tunelurilor de vânt orizontale. „Adaptări ce veneau automat cu anumite minusuri, atât în ce priveşte deţinătorul tunelurilor, şi mă refer la costul de mentenanţă, costuri destul de mari cu consumul de energie, cât şi din punctul de vedere al experienţei utilizatorului, care nu beneficia de toate condiţiile mai ales din punct de vedere al calităţii aerului, al temperaturii interioare“, afirmă reprezentantul KEI Development.

     

  • Antreprenorii români trebuie să înveţe să împartă câştigurile cu anonimii

    Ca ei sunt foarte mulţi antreprenori români. Au proiecte, au studii de fezabilitate, au idei, au speranţe, au vise, dar au nevoie de bani. Iar băncile nu mai finanţează astfel de proiecte, bursa de la Bucureşti nici atât, fondurile de investiţii despică firul în patru, fondurile de pensii nu au voie, piaţa de obligaţiuni se bazează mai mult pe entităţile mari, care pot oferi un rating investitorilor (FruFru a fost o excepţie), iar piaţa de venture capital nu există.

    Din păcate, România antreprenorială nu are de unde să facă rost de bani, chiar dacă poate are idei. Finanţarea investiţiilor este prizoniera sistemului bancar (95% din economie este finanţată de bănci). Aşa s-a creat sistemul în România şi prea puţini s-au gândit că va veni o zi când băncile nu vor mai finanţa proiecte noi, iar restul va fi teren sterp.

    Acum 25 de ani, când a reintrat capitalismul în România, primii antreprenori s-au împrumutat la părinţi, rude, sau cei mai norocoşi au pus gaj lucrurile din casă pentru un credit la bancă. Dar până la urmă finanţarea noilor afaceri s-a făcut pe seama inflaţiei şi a devalorizării cursului de schimb. Aşa s-au creat şi au rezistat noile businessuri.

    Băncile au finanţat proiectele private, chiar de la prima cărămidă, pentru că aşa s-a încetăţenit acum două decenii. În mod normal, băncile nu trebuie să finanţeze startup-urile, investiţiile de la zero. O afacere trebuie începută cu banii antreprenorului, atraşi de pe piaţa de venture capital, de pe bursă sau de la acţionari care vor să îşi asume un risc în speranţa multiplicării investiţiei. Finanţarea de la bancă trebuie să intervină când este vorba de capital de lucru sau când se extinde investiţia iniţială.

    În România, toată lumea crede că banca trebuie să finanţeze ideea cap-coadă şi de aceea cei care se duc la bancă cu proiectul sunt foarte nervoşi când sunt respinşi.

    Primii bani necesari începerii investiţiei trebuie luaţi de la cei care cred în proiect, care vor să devină acţionari şi care vor să îşi asume riscuri la fel ca antreprenorul, nu să dea bani cu împrumut. Dacă proiectul iese, câştigul investitorului trebuie să fie aproape la fel ca al fondatorului businessului. Dacă afacerea nu iese, pierderile sunt comune.
    Riscul unei bănci nu trebuie să fie acelaşi ca al acţionarului, ci mult mai mic sau chiar deloc, pentru că în joc sunt banii unor deponenţi.

    România antreprenorială suferă, pentru că toţi aşteaptă finanţare de la bănci. Asta a fost odată, şi pe măsură ce lumea capătă tot mai multă experienţă, iar reglementările bancare devin din ce în ce mai dure, băncile vor finanţa din ce în ce mai puţine startupuri şi investiţii de la zero.

    Atunci antreprenorii trebuie să caute bani din altă parte. Din păcate, în 25 de ani nu s-a creat o piaţă alternativă de finanţare la cea bancară, iar acum multe proiecte rămân pe hârtie, sau sunt începute, dar nu mai au bani pentru a fi continuate. Mulţi caută bani pe platformele de crowdfunding, dar şi acolo este o piaţă unde te pierzi printre milioane de proiecte. 
    În cazul în care nu se vor construi alternative de finanţare, România antreprenorială va avea de suferit, se va pierde pe drum, iar cei care vor să devină antreprenori, să cucerească lumea, vor deveni extrem de frustraţi şi îşi vor îndrepta ura către stat, bănci, Banca Naţională, către sistem.

    Companiile româneşti sau multinaţionalele care sunt deja pe piaţă îşi vor consolida poziţia pentru că nu vor avea concurenţă, nu vor apărea alte businessuri inovatoare care să le atace piaţa, iar economia românească va rămâne în urmă.
    Degeaba vom avea creştere economică de 4%, cea mai mare din Europa în acest moment, adusă de consum, dacă din urmă nu vin noi investiţii, în special cele antreprenoriale, care să aducă alte idei pe piaţă, să insufle energie şi determinarea de a schimba lumea sau un sector.

    Între 1980 şi 1990, România a trăit cu iluzia că are o economie performantă, care produce, care se poate bate cu cea capitalistă. După 1990, până în 2000, când au apărut mai susţinut investiţiile străine, toată această economie comunistă a crăpat, pentru că produsele ei nu puteau face faţă deschiderii pieţei.

    Dacă România nu se deschide către un nou val de antreprenori prin crearea altor surse de finanţare în afara celei bancare, riscă să ajungă în situaţia de acum trei decenii, chiar cu multinaţionalele în frunte.
    Nu ştiu de unde va găsi bani Freelo, dar sper să reuşească şi să fie un deschizător pentru alternative de finanţare, care să ajute şi alte afaceri să scoată capul din găoace şi să ajungă mari.

    Microsoft, Intel, Facebook, Google, Oracle, toţi au pornit de la o idee, care a convins întâi investitori, mai mult sau mai puţin nebuni. Dar cei care au avut ideea au fost dispuşi să o împartă, inclusiv câştigul, cu piaţa, cu lumea întreagă, cu acţionarii anonimi. Antreprenorii români trebuie să înveţe şi ei acest lucru.