BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 18 iulie 2016

    COVER STORY: Wearables – mai mult decât ceasuri şi brăţări
     
    Gadgeturile moderne promit să ne ajute să fim mai sănătoşi, să ne ofere o nouă metodă de distracţie, să ne organizăm mai bine, să navigăm mai uşor şi mai eficient. Firma de cercetare Gartner preconizează că 274,6 milioane de astfel de dispozitive se vor vinde pe glob în 2016, cu 18,4% mai mult decât în 2015.
     
    INVESTIŢII: Evianul cu origini bănăţene atacă China
     

    STUDIU: La ce companii visează să se angajeze românii

    SPECIAL: Balcanii s-au mutat în Marea Chinei de Sud

     

    DRIVE-TEST: Noul Mercedes-Benz GLC Coupe

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • La 28 de ani a reuşit ceea ce mulţi antreprenori încearcă: conduce un business de 500.000 de euro

    Adrian Enache, absolvent al Facultăţii de Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti, a înţeles potenţialul unei afaceri în zona de integrabilitate a serviciilor de marketing – alinierea mesajelor în toate canalele, mai simplu spus – aşa că a decis să pună bazele unei companii dedicate acestui segment. „După ani petrecuţi în industrie şi după ce m-am specializat, am înţeles unde sunt oportunităţile de dezvoltare. Acest nivel este accesibil doar celor cu adevărat pasionaţi de ce fac şi cu dorinţa de a realiza mai mult. Nevoia din industrie despre care vorbim este evidentă încă din modul de organizare. Am identificat o lipsă a integrabilităţii serviciilor, dar şi a viziunii de afaceri“, spune el. „Nu este de ajuns să vinzi bannere şi campanii cu un target pe care îl primeşti de la client, ci trebuie să rezolvi o problemă a partenerului respectiv, să ajungi să înţelegi specificul afacerii şi implicaţiile lui. Am reuşit să ne impunem în piaţă prin rezolvarea problemelor partenerilor noştri, acestea începând de la loializarea clienţilor existenţi şi ajungând la repararea imaginii online. Ne-am făcut simţiţi prin creşterea cifrei de afaceri a clienţior noştri şi prin transformarea businessului lor într-unul digital, alături de canale de vânzare online precum e-commerce sau omnichannel commerce.“

    Experienţa a acumulat-o alături de fraţii Cernătescu în cadrul Infinit Solutions, una dintre cele mai mari agenţii de digital din România. Povestea acesteia a început în sufrageria unui prieten care îşi dăduse restanţele şi plecase acasă, îşi amintea Alex Cernătescu în cadrul unui interviu pentru Business Magazin. După mai multe joburi în IT, internet şi telecom a simţit nevoia de a crea ceva nou. A avut revelaţia că există potenţial de a începe o afacere în această piaţă în momentul în care a observat, lucrând într-o agenţie americană pentru diferite agenţii de comunicare clasică, că discuţia legată de digital nu se afla printre priorităţi. L-a cooptat în afacere pe fratele lui, Andrei, absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, şi au început să construiască afacerea Infinit Solutions Agency. Cu o investiţie iniţială zero şi cu calculatoarele de acasă, din  sufragerie, au început primele proiecte; clienţi precum Coca-Cola şi Cosmote s-au arătat printre primii încântaţi de această abordare. Iar dacă la început lucrau prin intermediul altor agenţii de comunicare, după doi ani au început să preia clienţi în mod direct, aspect care s-a reflectat în evoluţia companiei: de la o cifră de afaceri de 50.000 de euro în 2007 au ajuns la 100.000 în 2008, 300.000 în 2009, iar în 2010 au depăşit milionul de euro. Grupul din care face parte şi The MasterPlan are în prezent peste 65 de angajaţi, iar la finele lui 2015 a atins o cifră de afaceri de peste 2 milioane de euro.

    The MasterPlan a livrat în ultimii doi ani campanii pentru peste 80 de clienţi din FMCG, auto, sănătate, home & deco, financiar sau imobiliare din state precum Olanda, Belgia sau Danemarca. „Am obţinut o poziţie bună în piaţa de marketing digital, iar acum oferim o serie de soluţii pentru zona de omnichannel şi e-commerce din afara României. Sunt deja câţiva ani consecutivi de când investiţiile companiilor în marketingul digital se dublează de la an la an. Sunt şi în România companii care investesc aproape 40% din bugetul de marketing în campanii online. Este însă vitală integrabilitatea campaniilor pentru client. Concepem, practic, campaniile în online şi le declinăm apoi pe fiecare canal în parte. Aşa este eficient, iar orice provocare pe care o avem alături de partenerii, până la urmă, trebuie să conducă la creşterea cifrei de afaceri sau a profitului respectivului client“, a mai spus Adrian Enache.

    Din punctul de vedere al cifrei de afaceri, lucrurile par să meargă bine pentru The MasterPlan: până la jumătatea anului 2016 compania a ajuns la afaceri de 300.000 de euro, în condiţiile în care au terminat întreg anul trecut cu afaceri de 350.000 de euro. „În a doua jumătate a lui 2014 am pus la punct o echipă de specialişti în marketing digital, iar 2015 a fost primul nostru an plin, încheiat cu afaceri de circa 350.000 de euro. Anul acesta, aproape am atins această cifră după doar şase luni. Undeva la 50% din afacerile de anul acesta vin din export de servicii“, a spus Adrian Enache.

    Canalele tradiţionale de promovare sunt importante, dar succesul unei campanii este direct legat de modul în care ea a fost demarată, crede cofondatorul agenţiei. „Campaniile desenate şi manageriate digital (digitally-driven strategies) reuşesc să fie mai performante decât cele manageriate tradiţional. Online-ul te lasă să faci ce vrei, chiar şi atunci când ai o afacere tradiţională. Noi am derulat campanii în care retaileri tradiţionali au adoptat campanii digitale şi au avut rezultate la care nu se aşteptau. 30% din clienţii care au ajuns în magazinele tradiţionale au venit datorită campaniilor online“, a adăugat el.

  • Noile palate urbane: Cum arată penthouse-urile de milioane de euro din Bucureşti. Galerie FOTO

    Antreprenor, 35 de ani, cu familie, interesat de calitatea de vieţii, dependent de confort. Cam aşa ar arăta portretul-robot al unui om care poate plăti două milioane de euro pe un pent­house în Bucureşti. Pent­house-urile sunt de fapt noul cuib al omului modern şi reprezintă poate cel mai exclusivist segment al pieţei imobiliare locale. Ce este însă un penthouse şi dacă tot ai două milioane de euro de ce să nu cumperi o casă veche şi frumoasă, simbol al aristocraţiei de bun-gust din Bucureştiul de demult?

     

  • Un fost programator a deschis primul magazin din România destinat produselor de triatlon

    “Trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor este cel mai greu pas. Mie nu mi-a fost foarte greu deoarece am lucrat şi ca freelancer câţiva ani buni înainte de a fi angajat. Una dintre cele mai mari provocări la această trecere este faptul că volumul de muncă se dublează, câteodată chiar se triplează, nu mai există timp liber, iar salariul este de cele mai multe ori aproape inexistent, el acoperind doar nevoile de bază“, povesteşte Sorin Anghel. Povestea sa ca antreprenor a început în urmă cu trei ani, plecând de la ideea unui prieten de a participa la o ştafetă în cadrul unui triatlon: „Evident că în scurt timp a intervenit competivitatea şi am hotărât să participăm individual la probe. În pregătiri am avut surpriza să aflu că nu există un magazin specializat de unde să îţi poţi procura toate echipamentele de care ai nevoie, aşa a pornit ideea“, spune Sorin Anghel.

    Investiţia financiară iniţială nu a fost foarte mare, fiind vorba de un magazin online, în vreme ce magazinul fizic Trisport a fost deschis în luna iunie 2013. „M-am ocupat de tot ce înseamnă online timp de 1-2 ani până am lansat site-ul. Dacă ar trebui să fac o estimare a investiţiei pentru magazinul online şi cel fizic, suma s-ar ridica la aproximativ 50.000 euro“, spune antreprenorul. Cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de 120.000 de euro, marja de profit de 5-6%, iar pentru 2016 aşteptările antreprenorului vizează vânzări mai mari cu 10-20% faţă de cele de anul trecut.

    Companiile cu activităţi în comercializarea de echipament sportiv outdoor ocupă un segment de circa 100 de milioane  de euro, fiind parte a unei pieţe totale de echipament sportiv estimate la 500 de milioane de euro. Piaţa este dominată de marii jucători precum Decathlon, Intersport şi Hervis Sports, dar sunt şi afaceri specializate, de pildă Himalaya. Dacă retailerii autohtoni se concentrează pe spaţiile stradale sau pe online, circa 90% din cele 100 de magazine de articole sportive deţinute reţelele străine se află în malluri sau parcuri comerciale. Companiile Decimas din Spania, Sportvision din Serbia şi Sportisimo din Cehia sunt cele mai recente intrări pe piaţa de retail specializat în articole sportive, făcând primii paşi pe piaţa românească de profil abia anul trecut.

    Piaţa de profil, crede Sorin Anghel, este destul de mică în România, dar există o tendinţă de creştere. Deşi costurile pot fi foarte mari pentru echipamente, pentru început cei interesaţi nu au nevoie decât de un echipament de bază: „Am făcut un calcul şi am reuşit să ne încadrăm într-un buget de 1.000 lei pentru antrenamente, echipament minim, transport şi concurs“.

    Triatlonul este un sport ce combină trei probe: înot, biciclism şi alergare. „Conceptul Ironman, cel mai mare eveniment de acest gen, a luat naştere în anul 1977 la Kona şi este un triatlon pe distanţe lungi, mai exact 3,86 km înot, 180,25 km bicicletă şi 42,4 km (maraton) alergare“, explică Sorin Anghel. În România sunt 15 competiţii organizate în două campionate, RTS (şosea) şi CTS (offroad), în vreme ce distanţele pornesc de la supersprint (500 metri înot, 10 kilometri bicicletă şi 2,5 kilometri alergare) până la distanţe Ironman. „Suntem încă foarte departe de cei din vest, unde sportul este o cultură cultivată de la cea mai mică vârstă, dar ne bucură foarte mult să vedem că participă şi din ce în ce mai mulţi copii la aceste evenimente, semn că suntem pe drumul cel bun“, spune Sorin Anghel. El se aşteaptă ca viitorul să aducă creşteri constante atât în ce priveşte apetitul pentru sport, dar şi în ce priveşte nişa pe care şi-a poziţionat afacerea. „Planurile noastre au două părţi importante: să aducem în România echipamente noi care nu există pe piaţă, dar ne bazăm şi pe dezvoltarea triatlonului în România“, spune antreprenorul, care se declară încredinţat că se va înmulţi sensibil şi numărul celor care vor practica nataţie, ciclism şi alergare şi individual, nu doar în cadrul pregătirilor pentru competiţii de triatlon. Adaugă că preferă alergarea şi bicicleta înotului, iar la capitolul hobby-uri mai enumeră „drumeţiile rapide pe munte, fotografia şi tot ce înseamnă tehnologie“.

    Tinerilor antreprenori le dă următorul sfat: „Să nu mai stea pe gânduri şi să încerce, primul pas este cel mai important. Să se înarmeze cu foarte multă răbdare, pentru că vor avea foarte multe momente în care vor fi gata să renunţe la tot, dar trebuie să persevereze. Şi încă un punct foarte important: să aibă pe cineva alături care să îi susţină“.

  • Clujeanul care vrea să cucerească Bucureştiul

    „Antreprenorul clujean Răzvan Cuc a preluat master franciza RE/MAX în 2013 de la Adrian Sischin, cel care a adus pentru prima dată în România în 2007 modelul reţelei de agenţii imobiliare americane. Încă de la preluarea afacerii, Cuc şi-a stabilit obiective ambiţioase pe care le-a îndeplinit parţial. Un ţel care s-a dovedit a fi dificil de atins a fost intrarea pe piaţa din Bucureşti: „Penetrarea pieţei din Capitală a fost mai grea decât am crezut, iar acum în Bucureşti avem doar unul, doi reprezentanţi. Ce-i drept, avem şi un  „handicap“, anume că suntem localizaţi, aici, în Cluj“, recunoaşte Cuc. El speră ca în 2016 să mai adauge un membru echipei din Bucureşti şi menţionează că „şi din experienţa altor ţări unde este prezentă RE/MAX, pieţele mari se cuceresc din exterior. Mai întâi cucerim pieţele mici apoi pe cea principală. Este un proces lung. Trei ani de existenţă, cât avem noi, la scara procesului de maturizare a unei reţele imobiliare, este puţin. Inerţia de start este mare.“

    Răzvan Cuc a intrat în lumea afacerilor încă din anii ’90, iar din 1999 a pus, alături de fratele său, Tudor, bazele retailerului de telefonie mobilă Plus GSM, pe care l-a vândut în 2008 către fondul de investiţii spaniol GED pentru câteva milioane de euro; acum, este prins de mrejele sectorului imobiliar. „Am pornit în afacere alături de soţia mea, care făcea asta de 15 ani (deţinea agenţia de imobiliare Grup de Lux, care s-a transformat în RE/MAX Grup de Lux – n.r.). Eu am venit din alt business, unde am construit o reţea, şi am încercat să refac acelaşi model şi în afacerea ei. Însă după un an de încercări mi-am dat seama că industria nu este normată şi că este foarte greu să dezvolţi un concept pe care să-l poţi multiplica“, explică Răzvan Cuc. Acest lucru l-a determinat pe antreprenorul clujean să ia în considerare preluarea unui model testat în dimeniul imobiliar, iar franciza RE/MAX s-a dovedit a fi exact modelul pe care îl căuta; doi ani mai târziu, în 2013, a preluat masterfranciza pentru România. RE/MAX a încheiat anul trecut cu 15 birouri în ţară, 101 agenţi şi comisioane de un milion de euro, mizând în 2016 pe creştere; astfel, previziunile pentru anul în curs vizează ca reţeaua să ajungă la 24 de birouri, 165 de agenţi şi comisioane de 1,5 milioane euro. „De vreo trei ani suntem RE/MAX în România şi ne ocupăm de dezvoltarea reţelei. Avem un plan, obiective destul de clare, măsurate. Urmează să deschidem alte patru francize în curând. Suntem în proces de pregătire. Prima va fi pe 1 iulie în Timişoara, apoi august tot Timişoara şi în septembrie la Iaşi“, povesteşte Cuc, care adaugă că pentru anul în curs evoluţia a mers conform planului. „Mergem pe extindere şi păstrăm trendul ascendent.“

    RE/MAX este lider mondial în real estate, fiind franciza numărul unu la nivel global pe acest segment; compania a fost înfiinţată în 1973 în Denver şi are birouri în aproximativ 100 de ţări din întreaga lume. În Europa, RE/MAX are activităţi în 33 de ţări, cu peste 1.500 birouri şi 15.000 de agenţi. Implementarea francizelor în fiecare ţară în parte are specificul său, mai ales datorită faptului că „legislaţia nu este unitară în acest domeniu şi sunt diferenţe destul de mari de la o ţară la alta“. El adaugă că nici situaţia agenţilor imobiliari nu este ideală, din cauza faptului că oricine poate pătrunde în acest domeniu. „Oricine poate fi, peste noapte, agent imobiliar. Nu are nevoie de traininguri, de certificări sau cursuri. Acesta este un lucru rău. Continuăm să lucrăm după liberul arbitru, fără să existe linii clare de respectat. De exemplu, nimeni nu ştie câţi agenţi imobiliari sunt în România. Probabil că este ultima dintre profesiile liberale din România care se află în situaţia asta“, spune Cuc.

    Pentru a sistematiza şi eficientiza munca agenţilor, RE/MAX are pus la punct un sistem de training-uri, cursuri, atât pentru agenţi cât şi pentru proprietarii de franciză, aşa-numiţii „broker owner“, care sunt entităţi economice independente, îşi gestionează independent activitatea şi au, între obiectivele clare, recrutarea de agenţi, potrivit lui Cuc. „Noi oferim pachete educaţionale pentru proprietari cât şi pentru agenţii care tranzacţionează: 150 de ore de curs pentru agent şi peste 200 de ore pentru proprietarii de franciză. În plus, se ţin module de coaching în interiorul biroului de care aparţin.“

    Agenţii RE/MAX sunt plătiţi doar pe baza unui comision; nu sunt angajaţi, ci asociaţi cu franciza respectivă şi sunt remuneraţi cu 50% din comisioanele generate – care pot ajunge chiar până la 80%, caz în care agentul are şi obligaţii financiare faţă de biroul la care este asociat. În ce priveşte tipul de persoane pe care îi caută RE/MAX pentru a deveni agenţi, aceştia sunt persoanele cu „spirit antreprenorial“. Mai cu seamă în managementul unei asemenea francize este importantă doza de spirit antreprenorial, iar Răzvan Cuc menţionează că „acest tip de afacere este făcut pentru mulţi, dar nu pentru oricine“.

    Piaţa imobiliară românească a crescut cu 10% în 2015, comparativ cu anul precedent, atât în ceea ce priveşte valoarea, cât şi volumul tranzacţiilor realizate, potrivit unui studiu al companiei, iar antreprenorul clujean previzionează ca acest trend ascendent să continue şi în 2016. „Am umblat în ultimii doi ani prin oraşele din ţară pentru a înţelege pieţele imobiliare din România. Am observat că peste tot se construieşte şi se vede un interes al dezvoltatorilor de a construi şi de a vinde, şi un interes al clienţilor de a-şi achiziţiona locuinţe. Piaţa imobiliară se află într-un moment bun“, consideră el. Cuc se fereşte să preconizeze cum va arăta piaţa în următorii ani spunând că „nu ştiu dacă e cineva în ţară care poate prezice cum o să meargă piaţa, însă ar trebui să meargă înainte în felul acesta nişte anişori“.  În acest context, RE/MAX România a intermediat anul trecut circa 300 de tranzacţii, în valoare totală de 19 milioane de euro, şi a încasat comisioane de aproximativ un milion de euro. Aproape 80% din tranzacţii au fost vânzări, iar restul închirieri; 80% din proprietăţile tranzacţionate au fost pe segmentul rezidenţial, 15% pe segmentul office şi comerciale, iar 5% terenuri, potrivit Ziarului Financiar.

    Bucureştiul rămâne în continuare piaţa numărul unu din România, dar oraşul natal al lui Cuc, Clujul, creşte mult; în acest moment „Clujul are o medie de preţ pe metrul pătrat uşor mai mare ca Bucureştiul. Capitala are vârfuri mai mari, volume mai mari, dar Clujul este poate cea mai scumpă piaţă, în medie, din România în prezent“.

    La nivelul întregii ţări, apartamentele vechi încă sunt foarte dezirabile datorită locaţiei centrale, însă „tinerii din centrele economice mari, precum Bucureşti, Cluj, Timişoara sau Iaşi preferă locucuinţe în construcţii noi“. Cu toate acestea, creşte şi numărul tranzacţiilor de închiriere: „darea în plată îngreunează accesul la finanţare, iar tinerii care nu au posibilitatea de a da un avans de 30-40% vor rămâne chiriaşi“.

  • Povestea apei de izvor din Codrii Vlasiei

    „Fabrică de apă“ este o exprimare care pare a avea o nuanţă nefirească. În fond, apa nu se fabrică – la fel ca iaurtul, salamul sau detergentul –, ci doar se îmbuteliază – e primul gând care îţi vine în minte dacă nu eşti obişnuit cu exprimarea. E drept, apele de masă, minerale sau de izvor, sunt filtrate, în drumul lor de la izvor spre sticla în care sunt îmbuteliate, iar în unele fabrici se fac analize ale calităţii apei.

    Laboratorul fabricii Calipso, de pildă, are mai multe încăperi, iar în zona de măsurători microbiologice accesul vizitatorilor este interzis, pentru a nu contamina nici aerul; prin pereţii de sticlă se văd aparatele la care se fac măsurători, iar Daciana Siderache, directorul general al Calipso, de profesie farmacist, spune că laboratorul nu este o condiţie impusă companiilor de profil. Adaugă însă că ea a considerat că este foarte important să aibă acest laborator, pentru a urmări permanent parametrii apei. „Nu orice companie îşi permite să aibă un asemnea laborator, costul aparatelor este mare“; un singur aparat poate costa mai bine de 10.000 de euro, iar investiţia totală a fost de 100.000 de euro.

    Laboratorul s-a dovedit extrem de util îndeosebi cu prilejul recentului scandal al apelor contaminate din magazine; Calipso a deschis uşile oricărui vizitator pentru a dovedi care erau măsurătorile documentate în ce priveşte calităţile apei. În portofoliul firmei se află apă plată, carbonatată (îmbogăţită cu dioxid de carbon), la ambalaje de 2 litri, 5 litri, 6 litri şi 10 litri, dar şi băuturi răcoritoare pe care le produce sub mărci proprii ale retailerilor.

    Întinsă pe o suprafaţă cât mai multe terenuri de fotbal, la marginea Bucureştiului, fabrica de apă Calipso este o clădire de câteva zeci de mii de metri pătraţi, cu nouă foraje în zona ce adăpostea altădată Codrii Vlăsiei. Cu o investiţie de 2 milioane de euro producătorul de apă de izvor şi-a crescut anul acesta capacitatea de producţie, iar previziunile pentru 2016 se referă la o cifră de afaceri mai mare cu 30% faţă de rezultatele anului trecut, când vânzările companiei au ajuns la 45,2 milioane de lei, cu un profit de 7 milioane de lei. Piaţa apelor îmbuteliate, care reuneşte apele minerale, de izvor şi de masă, are o valoare anuală estimată la circa 1,3 miliarde de lei; faţă de alte segmente, produsele româneşti domină ferm piaţa, România fiind o ţară bogată în resurse de apă. Importurile deţin cote infime, iar peste 60% din vânzările de pe segmentul apelor minerale sunt realizate de cele mai vândute cinci mărci – Borsec, Dorna, Izvorul Minunilor, Perla Harghitei şi Bucovina. În nişa apelor de izvor, Calipso are cele mai mari rulaje: anul trecut a vândut 150 de milioane de litri de apă; pe poarta fabricii ies zilnic zeci de tiruri, 25-30 în vreme de iarnă, iar numărul lor se dublează pe perioada verii.

    Daciana Siderache a preluat conducerea afacerii de câţiva ani de la tatăl său, fondatorul afacerii, iar fratele său, absolvent de Finanţe-Bănci, este directorul fabricii. „Foarte rar nu suntem de acord şi în general ne‑am împărţit bine ariile şi nu ne călcăm pe picioare, ca să zic aşa. Am fost crescuţi în acelaşi spirit…“, povesteşte tânăra antreprenoare. Era „foarte mică“, îşi aminteşte Daciana Siderache, în 1991, când părinţii săi au hotărât să-şi încerce norocul în afaceri. „Tata, care a avut o viziune de afaceri, a avut idei pe care nu le-am înţeles la acel moment. A spus: «Eu nu mai vreau să lucrez în domeniul de stat»“. Înainte de a miza pe cartea antreprenoriatului, fondatorul Calipso coordonase şantiere de construcţii, fiind responsabil de activitatea a sute de oameni; „era plecat mai tot timpul de acasă, dar avea un salariu de circa zece ori mai mare decât cel mediu de la acea vreme“.

    Primii paşi în antreprenoriat au fost în domeniul comerţului, cei doi soţi antreprenori aducând produse din Turcia; la scurt timp au cumpărat un spaţiu comercial la Constanţa, aprovizionat  cu alimente de la producătorii din ţară, cum ar fi Agricola Bacău; „tata s-a ocupat vreo trei ani de activitatea de comerţ alimentar, care a mers bine“. A început apoi comerţul cu produse nealimentare, luând produse de la fabrici precum Siretul Paşcani, treninguri de la Piatra Neamţ. „Mama a lucrat şi ea în comerţ la ICRTI (întreprinderea de comerţ cu ridicata), instituţie care distribuia toate tipurile de produse către centrele comerciale mari din Capitală, ca Bucur Obor“. În 1997, fondatorul afacerii a intuit că domeniul comerţului nu va mai aduce profiturile de până atunci şi s-a hotărât să demareze o activitate de producţie. S-a hotărât să cumpere o maşină care produc PET-uri, prin injecţie cu aer cald; la acea vreme un singur utilaj de acest fel era 10.000 de dolari. „Nu toată lumea şi le permitea.“ Căutând materii prime, a constatat însă că preformele (formele de plastic, asemănătoare unei eprubete, care se încălzesc şi sunt umflate cu aer pentru a forma PET-urile) sunt importate şi şi-a dat seama că această nişă este cea pe care trebuie să se dezvolte. „La momentul acela fabricile de apă nu erau extrem de bine utilate şi ne-am gândit să intrăm pe acest segment şi să furnizăm ambalaje şi pentru producătorii de ulei. Am mai luat un utilaj de injecţie şi am făcut şi capacele pentru sticle“, continuă Daciana Siderache povestea. Fabrica de producţie a PET-urilor şi a preformelor a fost ridicată pe un teren deţinut de bunicii antreprenoarei, în Voluntari, şi, spune ea, toate finanţările au fost făcute din credite şi bani proprii. Prin 2005, spaţiul din Voluntari, de 1.000 mp, a devenit insuficient, pentru că activitatea de producţie crescuse, apăruseră noi şi noi hale. „Până în 2004-2005 am făcut ambalaje pentru fabricile de ulei, am şi distribuit ulei alimentar în Bucureşti, am făcut şi listări în reţele de magazine – o experienţă plină de provocări“, spune reprezentanta Calipso. La acel moment, firma avea afaceri anuale de circa 11 milioane de lei şi un număr similar de angajaţi; de-a lungul anilor, chiar dacă cifra de afaceri a crescut de mai bine de patru ori, numărul angajaţilor s-a menţinut constant, pentru că utilajele cumpărate au preluat o serie de operaţiuni. „Am cumpărat maşini automate care implică foarte puţină intervenţie umană.“

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 11 iulie 2016

    COVER STORY: Promisiunile biotehnologiei
     
    Cercetarea, legislaţia, educaţia şi predictibilitatea cadrului fiscal pot transforma România într-un veritabil hub de biotehnologie
    ANTREPRENORIAT: Povestea apei de izvor din Codrii Vlasiei 

    STRATEGIE: Piaţa AeRo ca instrument de marketing

    SPECIAL: Povestea expediţiei de 1 miliard de dolari spre Jupiter
     

    IT: Cel mai bun plan de lucru

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • A 11-a generaţie de tineri manageri şi rolul relaţiilor în carieră

    Câteva sute de invitaţi ai Galei 100 Tineri Manageri de Top s-au reunit pe terasa unui club celebru din Capitală pentru a celebra performanţa şi succesul în afaceri a antreprenorilor şi managerilor prezentaţi în această ediţie a catalogului. Căldura toropitoare nu i-a determinat să aleagă piscina, iar scena a fost animată de scurte poveşti şi discursuri inspirate; am avut parte chiar şi de puţin suspans a la James Bond, unul dintre premianţii ediţiei ajungând la eveniment chiar la momentul în care trebuia să urce pe scenă – avionul cu care venea de la Cluj avusese întârziere şi nici traficul bucureştean nu fusese de ajutor. Gazdele evenimentului, realizat cu sprijinul Mercedes, Vodafone, Samsung, Crama Liliac şi Marsay, au fost doi colegi din redacţie: Ioana Matei şi Bogdan Angheluţă. Ei au povestit că membrii echipei sunt veritabili căutători de talente de business, pentru că „oamenii au nevoie de modele. Şi de poveşti bine scrise“.

    România a avut pe parcursul a mai bine de 11 ani, de când s-a lansat revista, „o evoluţie de roaler coaster: am avut creştere, am ajuns sus, ne-am prăbuşit, acum sperăm să creştem iar. Business Magazin a spus toate aceste poveşti, a fost martorul şi a relatat tot ceea ce s-a întâmplat în economia românească de la lansarea sa, în 2004. În 2006 am avut prima Gală Tineri Manageri de Top şi Business Magazin lansa catalogul, Nokia era la putere; acum situaţia este diferită. Schimbările sunt atât de rapide încât un produs stă pe piaţă câteva luni sau ani. Suntem bucuroşi că am reuşit să adunăm 1.100 de manageri“, a spus Cristian Hostiuc, director editorial al Business Magazin şi Ziarul Financiar.

    Catalogul 100 Tineri manageri de top este cel mai optimist produs media şi a prezentat în fiecare an o sută de tineri manageri sau antreprenori de succes şi poveştile lor.

    Romulus Oprica, sociolog şi managing researcher al BrandBerry, a realizat o teză de doctorat pe marginea cataloagelor 100 Tineri manageri de top. „M-a interesat cum funcţionează capitalul social – oamenii pe care îi cunoşti, reţeaua pe care o dezvolţi în timp – al tinerilor manageri. Ce rol joacă în carieră ambiţia, efortul personal, norocul, o anume conjunctură. Una dintre descoperirile tezei de doctorat a fost că toţi managerii intervievaţi, aproape 300 la număr, au menţionat în rândul factorilor care le-au determinat succesul ambiţia, urmattă de efort, educaţie, multă muncă şi undeva pe locul şapte erau menţionate relaţiile. Când i-am întrebat însă care cred că sunt factorii care determină succesul în general, pe locul întâi a rămas ambiţia, dar pe locul doi au urcat relaţiile. Ceea ce indică o neconcordanţă. Toţi ne gândim că dacă am reuşit am reuşit datorită nouă, ceilalţi au reuşit datorită a ceea ce numim PCR, adică «pile, cunoştinţe, relaţii»“, a arătat Romulus Oprica. În opinia sociologului, „PCR-ul“ are un stigmat nepotrivit, pentru că nimeni nu reuşeşte singur, fără a cunoaşte omul potrivit la momentul potrivit. „Multora ne este frică să spunem că l-am cunoscut pe Y, pentru a nu fi interpretat în mod. Dar pilele sunt necesare dacă sunt folosite în mod corect şi etic. Dacă nu te cunoaşte nimeni, nu te poate lua de mână să te ridice o treaptă mai sus şi uneori avem nevoie de acea mână întinsă“.

  • Doi bucureşteni au deschis o băcănie, mizând pe nostalgia clienţilor faţă de mâncarea tradiţională românească

    Întotdeauna am apreciat mâncarea românească tradiţională, autentică, iar nevoia de a avea acces la hrană curată şi sigură, ne-a determinat să facem acest pas” descriu Laura şi Liviu Rogojan motivele pentru care au ales antreprenoriatul, după cariere de mai bine de un deceniu ca angajaţi.

    Cei doi, soţ şi soţie, au deschis la finalul anului 2014 Băcănia Rod, o afacere de familie axată pe comercializarea de produse alimentare naturale ce provin de la producători locali aflaţi în diverse zone ale ţării. Au investit în afacere 40.000 de euro, bani pe care estimează să îi recupereze în aproximativ doi ani şi jumătate – trei ani. Laura Rogojan este economist şi a lucrat în domeniul achiziţiilor timp de 15 ani, iar Liviu Rogojan este de peste zece ani managing partner într-o companie de distribuţie cu capital românesc. După deschiderea băcăniei, el a continuat să lucreze în această companie, iar soţia sa s-a dedicat în totalitate afacerii. Adepţi ai mâncării româneşti tradiţionale, cei doi spun că le-a venit ideea deschiderii unei băcănii din dorinţa de a crea o sursă de produse româneşti, naturale pentru clienţii din Bucureşti.

    Ideea afacerii le-a venit cu un an înainte de a deschide băcănia. Prima etapă a afacerii lor a constat în stabilirea unei unităţi de producţie, la finalul anului 2013, în judeţul Vâlcea, unde au început să facă propriile conserve. „Am ales să producem la 250 km de Bucureşti deoarece acolo am identificat un bazin bogat de legume şi fructe fertilizate natural”, explică antreprenorii. În acelaşi an au început să caute producători de brânzeturi şi de specialităţi din carne, pe care spun că i-au vizitat în repetate rânduri pentru a-i cunoaşte îndeaproape. „Ne-am bazat selecţia pe criterii de siguranţă alimentară, disponibilitate permanentă a produselor şi, foarte important, pe principiile în baza cărora îşi construiesc afacerea: dorinţa de a oferi pieţei produse naturale, curate, făcute cu ingrediente locale de calitate”, explică soţii Rogojan criteriile prin care şi-au ales colaboratorii.

    O etapă cu durată mai lungă a fost găsirea furnizorilor locali, proces despre care povestesc că a durat un an: „Am călătorit în ţară şi am vizitat peste 25 de unităţi de producţie, dintre care am ales şase, cele cu care colaborăm şi în prezent. Nu a fost uşor să îi identificăm, deoarece am căutat producători mici, apreciaţi la nivel local, dar fără vizibilitate foarte mare la nivel naţional”.

    Ultima etapă a lansării afacerii a fost închirierea şi amenajarea spaţiului, care a durat trei luni, până în octombrie 2014, când au lansat băcănia. Valoarea bonului mediu în cadrul acesteia este de 40  de lei; potrivit antreprenorilor, clienţii lor au vârsta cuprinsă între 25 şi 55 de ani, sunt din mediul urban, familişti, cu venituri medii şi peste medie, sunt persoane informate, care acordă atenţie sporită alimentaţiei. Totodată, băcănia se adresează şi turiştilor sau comunităţilor de expaţi din România interesaţi de produse autentice româneşti.

    O componentă a afacerii o reprezintă organizarea de evenimente, serviciile de catering şi cadourile corporate. În prezent, cea mai mare pondere în cifra de afaceri (45%) este reprezentată de producţia proprie de conserve; pentru celelalte categorii de produse -brânzeturi naturale, specialităţi din carne, produse de panificaţie şi prăjituri de casă – colaborază cu şase furnizori locali din Harghita, Covasna şi Bucovina, fermieri sau tineri intreprinzători.

    Soţii Rogojan spun că cel mai dificil aspect legat de un astfel de business se leagă de cursivitatea activităţilor. „În cazul producţiei proprii, este esenţial să corelăm corect planul de producţie cu cel de vânzare – producţia are loc într-o perioadă limitată, din mai până în octombrie, când fructele şi legumele ajung la maturitate. Vânzarea se desfăşoară pe parcursul unui an întreg, în care este esenţial să previzionăm corect vânzările pentru a evita suprastocurile sau lipa de produse între două perioade de producţie”. În ceea ce priveşte produsele din carne şi brânzeturile, provocarea o reprezintă aprovizionarea frecventă. „Fiind vorba de produse cu perisabilitate crescută, este important să ne aprovizionăm foarte des şi în cantităţi mici, pentru a avea în permanenţă cele mai proaspete produse.

    Astfel, aprovizionarea este o componentă majoră a activităţii noastre, de la anumiţi furnizori luăm marfă chiar şi de patru ori pe săptămână”, îşi descriu antreprenorii activitatea. Planurile de dezvoltare a afacerii în continuare constau în extinderea vânzărilor firmei la nivel naţional prin lansarea unui magazin online. Îşi doresc de asemenea să extindă gama de produse proprii, prin diversificarea reţetelor pe care le produc, dar să aducă şi produse ale unor producători locali aflaţi în alte zone ale ţării în afara cele existente deja în oferta lor de produse. 

    Preocuparea din ce în ce mai mare a consumatorilor pentru alimentele sănătoase a făcut ca băcănia cu produse tradiţionale sau bio să devină un model de business căutat de mai mulţi antreprenori din Capitală. Pe aceeaşi nisă este prezentă şi Pukka Food, axată pe comercializarea de produse bio, sau alte băcănii tradiţionale, precum Băcănia Veche (care pune pe rafturile  sale produse tradiţionale româneşti).

    În general, investiţia într-o astfel de afacere variază între 15.000 şi 50.000 de euro, în funcţie de dimensiunile magazinului, de specificul spaţiului închiriat sau cumpărat, de tipul de produse aduse în magazin dar şi de cât de mare este primul stoc de marfă. Cele mai mari venituri ale unei băcănii din Bucureşti, spre exemplu, se învârt în jurul a un milion de lei (Pukka Food şi Bă¬cănia Veche), însă multe alte astfel de afaceri au venituri totale de câteva zeci sau sute de mii de lei sau chiar şi-au închis activităţile, după o prezenţă de câţiva ani pe piaţă.
     

  • A crezut 12 ani în ideea ei, iar în cele din urmă a ajuns la o avere de 7 milioane de dolari. Cum a reuşit

    Samantha Wills, designer de bijuterii şi antreprenor australian, a început afacerea acum 12 ani, când şi-a împachetat lucrurile şi a părăsit oraşul natal din Port Macquarie şi a condus până la Sydney cu ambiţia de a deveni cineva. Succesul ei nu a venit peste noapte, dar Samantha a reuşit să treacă peste toate. Afacerea ei a crescut de la o afacere locală la una internaţională, pornind de la o piaţă din Sidney.

    La vârsta de 26 de ani a reuşit să obţină, în urma afacerilor pe care le avea, primul milion de dolari. Astăzi, opt ani mai târziu, designerul de bijuterii are o afacere cu sediul în New York şi o cifră de afaceri de peste zece milioane de dolari cu echipe în Japonia, Franţa şi în ţara sa de origine, Australia.

    Afacerea antreprenorului australian a debutat înainte de apariţia platformelor Facebook şi Instagram. ,,Prima încercare prin care am trecut a fost să creez un brand prin care să le dau posibilitatea oamenilor să se implice, să facă parte din el”, a declarat Samantha Wills. În 2004 ea a început să vândă bijuterii realizate manual în faimoasele pieţe locale din Bondi Beach;  patru ani mai târziu s-a trezit că are şi mai multe datorii. A investit fiecare dolar pe care îl obţinea în inele, coliere , cercei şi brăţări, dar nu a reuşit să scape de datoriile pe care le avea.

    Piesele realizate de designerul australian au reuşit însă să fie validate la nivel internaţional; stiliştii au promovat bijuteriile Samanthei oferindu-le unor vedete internaţionale precum Eva Mendes, Rihanna şi Drew Barrymore. O pereche de cercei aparţinând antreprenorului australian au fost prezentaţi în al doilea episod din Sex & the City.

    Munca pe care a depus-o pentru a ajunge la succes este unul dintre motivele pentru care ea a lansat Fundatia Samantha Wills la începutul acestui an. Prin această fundaţie a încercat să ajute la consolidarea rolului femeilor în afaceri, prin schimbul experienţelor sale. “Primul tău milion de dolari este cea mai grea piatră de hotar”, a spus Wills. “Trebuie să înveţi câteva lecţii dacă vrei să faci un milion de dolari: trebuie să te aştepţi la neaşteptat; trebuie să-ţi ştii punctele slabe; să creezi un vis de echipă;  să canalizezi eforturile tale de fondator”.  Samantha Wills are o avere estimată la peste 7 milioane de dolari.