BusinessMagazin

Tag: imobiliare

  • Azi in toata tara

    Peste 12.000 de apartamente in lucru la Cluj-Napoca, doua mall-uri pe punctul de a fi inaugurate si alte doua in lucru tot in orasul de la poalele Feleacului, un singur dezvoltator cu nu mai putin de 12 proiecte in Iasi, mii de noi locuinte livrate sau in lucru la Constanta. Toate aceste date arata ca Bucurestiul a incetat sa mai fie singurul pol de atractie din Romania pentru investitorii imobiliari.

    In mod traditional, se spunea ca piata imobiliara din marile orase urmeaza Bucurestiul la distanta de doi ani. Adica in Cluj-Napoca, Timisoara sau Constanta se intampla la un moment dat ceea ce se petrecea cu doi ani in urma in Bucuresti. Realitatea din teren arata acum diferit. In unele privinte, ca in cazul spatiilor de birouri de clasa A, decalajul este poate chiar mai mare, dar in altele, precum constructia de locuinte noi, intervalul este mult mai strans.

    Dar decalajele sunt pe cale de a fi rapid recuperate, dat fiind ca multi dezvoltatori au ajuns acum chiar sa ocoleasca Bucurestiul, din cauza preturilor ridicate ale terenurilor. „In Bucuresti este atat de scump, incat nu mai are sens sa construiesti“, spune Teodor Pop, directorul dezvoltatorului imobiliar RED Management. El apreciaza ca investitorii prefera acum sa se orienteze spre alte orase decat sa suporte „preturile exorbitante“ din Capitala. RED Management are in lucru acum mai multe proiecte in Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti.

    RED – care are ca actionari principali fondurile de investitii Warburg Pincus (SUA) si GED Capital (Spania) – este prezent de mai multi ani pe piata romaneasca, dar situatia este mai suparatoare pentru dezvoltatorii care abia acum vin in Romania. „In viitor ne vom concentra pe orasele din provincie, pentru ca terenurile din Bucuresti au devenit prea scumpe si majoritatea dezvoltatorilor care intra acum evita aceasta piata“, spunea Kay Thorkildsen, presedintele dezvoltatorului WestHouse Group, care a anuntat trei proiecte imobiliare in Constanta.

    De altfel, in Constanta sunt deja in diverse faze de dezvoltare mai bine de zece proiecte rezidentiale, ale caror preturi de vanzare se apropie de cele din Bucuresti. Este drept ca orasul profita de prezenta pe litoral si multe locuinte sunt cumparate in scop turistic. Interesul pentru locuintele noi este ridicat, spune Andra Turcu, marketing & sales manager la Tomis Development, companie ce dezvolta cartierul rezidential Tomis Plus, la iesirea din Constanta inspre Mihail Kogalniceanu. Ca urmare, preturile terenurilor au avut o evolutie exploziva in ultimii doi ani, inregistrand triplari in apropierea proiectelor. Mai ales ca pe piata constanteana sunt anuntate investitii ale unor mari dezvoltatori prezenti in Romania, precum Neocity, Engel Europe sau spaniolii de la Gran Via.

    Compania Impact, singurul dezvoltator imobiliar listat la bursa din Bucuresti, a fost unul dintre pionierii complexurilor rezidentiale in provincie. Dupa ce a construit mai multe ansambluri de case in zona Bucurestiului, Impact a lansat proiecte in Constanta, Ploiesti si Oradea si va colabora cu Primaria locala pentru un complex in Cluj-Napoca.

    Din urma vin insa puternic dezvoltatorii straini, precum grupul israelian ENG (care s-a concentrat pe Iasi, unde a anuntat 12 proiecte, dintre care zece rezidentiale), Bas Development, companie formata prin fuziunea a doi dezvoltatori originari tot din Israel, Bar-On Adam Structures si Aura Investments (care tinteste orase ca Ploiesti sau Brasov) sau Westhouse si Gran Via, ambele cu proiecte rezidentiale in Constanta.

    In domeniul locuintelor noi, pietele din marile orase sunt pe punctul de a prinde din urma piata bucuresteana, cel putin la nivelul intentiilor si al anunturilor. Totusi, exista segmente unde Capitala pastreaza inca un avans suficient.

    Pentru clujeni, de exemplu, cumpararea unui apartament de lux poate fi inca o problema. Daca in Bucuresti multi ani s-au construit aproape exclusiv locuinte foarte scumpe si abia din 2005 dezvoltatorii si-au indreptat atentia spre clasa de mijloc, in Cluj-Napoca evolutia a fost oarecum inversa. Pentru ca orasul de sub Feleac a avut o particularitate ce l-a diferentiat de orice alt oras din Romania – jocul Caritas. „Asa nefericit cum a fost el, jocul a facut si multi castigatori, majoritatea aici“, spunea un om de afaceri clujean. De pe urma Caritas, in Cluj-Napoca s-a format o patura de mijloc semnificativ mai consistenta decat in alte parti, iar investitorii locali au construit blocuri de locuinte in special pentru acestia. „Noi am construit, incepand de prin 2000, mai intai pentru persoanele cu venituri medii“, spune Ramona Cuc, director general si actionar al companiei imobiliare clujene Grup de Lux.

    Iar acum, in Cluj-Napoca sunt anuntate proiecte rezidentiale de peste 500 de milioane de euro, care ar urma sa se transforme in 12.000 de noi locuinte. Acestea sunt dezvoltate de firme precum Polus Real Estate, membra a dezvoltatorului TriGranit din Ungaria, sau Impact in colaborare cu autoritatile locale, fiecare dintre aceste doua companii anuntand peste 5.500 de locuinte. Sunt insa si proiecte mai mici, precum Bonjour, din cartierul Buna Ziua, dezvoltat de firma cu capital italian Mao Imobiliare in parteneriat cu compania Elite Group, detinuta de oameni de afaceri romani.

    Intrate pe radarul investitorilor, Cluj-Napoca si alte orase din tara recupereaza decalajul fata de piata imobiliara din Bucuresti, mai ales ca preturile locuintelor sunt inca mai mici decat in Bucuresti. Pe de-o parte, terenurile sunt mai ieftine, iar pe de alta parte, costurile de constructie sunt mai mici. Urmand insa exemplul Capitalei, este perfect posibil ca in scurt timp preturile sa creasca, pe fondul unei cereri tot mai mari. Cresterea puterii de cumparare vizibila in ultimii ani in Bucuresti se manifesta si in provincie.

    Mai mult insa, o serie de investitori straini – fie alungati de preturile mari ale terenurilor din Bucuresti, fie atrasi de facilitatile oferite de autoritatile locale – aleg sa construiasca fabrici, sa deschida centre de suport sau sa lanseze diverse operatiuni de servicii in orasele importante din tara. Exemplul fabricii Nokia la Cluj-Napoca sau venirea Ford la Craiova sunt concludente. Iar aceste investitii sunt urmate si de o deplasare a fortei de munca, ceea ce va pune presiune pe piata imobiliara din respectivele localitati. Pe langa nevoia de noi locuinte pentru lucratorii straini sau autohtoni, aceste investitii vor atrage si dezvoltatori de spatii industriale sau de birouri.

    Dezvoltatorii de centre comerciale au luat cu asalt deja orasele mai mari sau mai mici, analistii Colliers spunand ca nu exista practic localitate cu peste 100.000 de locuitori care sa nu aiba cel putin un proiect de mall, retail park sau hipermarket cu galerie comerciala, ba chiar doua sau trei astfel de investitii. In schimb, Romania sufera puternic la capitolul spatii logistice, remarca de curand Lorand Szarvadi, director executiv si fondator al lantului de electrocasnice Domo. Totusi, si piata spatiilor de depozitare a fost luata la tinta. Cefin Real Estate, care a dezvoltat in parteneriat cu fondul de investitii austriac Europolis parcul logistic Cefin Logistic Park, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, lucreaza deja la doua proiecte similare in Arad si Timisoara. Cefin are terenuri de aproape trei milioane de hectare in mai mult de zece orase, pe care va dezvolta in special proiecte industrial-logistice si rezidentiale.

    Nici spatiile de birouri nu sunt prea multe in orasele mari. Mult timp, Brasovul sau Cluj-Napoca au avut doar o cladire sau doua de birouri „de clasa A“, construite in general de investitori locali, dar care nu erau prea solicitate de chiriasi.

    Acum, tot costurile ridicate din Bucuresti ii determina pe investitori sa ia in calcul si alte destinatii pentru investitiile lor. In plus, prezenta unor centre universitare puternice determina firme ca Siemens, CapGemini sau Genpact sa deschida centre de servicii in Iasi, in timp ce Nokia a ales Clujul. „Necesar de birouri este si in alte orase“, spune Teodor Pop. RED Management, firma pe care o conduce Pop, construieste 155.000 de metri patrati de birouri intr-un parc de afaceri, vizand in mod special chiriasi pentru spatii de back office, call center sau service center, precum Accenture, Genpact, Ericsson sau Siemens.

    Cert este ca pentru multi investitori imobiliari, Romania nu se mai reduce de mult la un singur oras, asa cum apare in studiile de piata ale companiilor imobiliare internationale.

  • Think big

    Initial, acest articol s-a numit „Mania grandorii“, fara o nuanta peiorativa; titlul voia sa defineasca oarecum in gluma aparitia si dezvoltarea in Romania a acelui fenomen pe care mizeaza in lume o sumedenie de dezvoltatori imobiliari – este vorba de forta de atractie a „celui mai mare“: cel mai mare hotel, cel mai amplu proiect, cea mai inalta cladire. De aceea au ales seicii din Dubai sa construiasca, alaturi de structuri unice cum sunt insulele artificiale si hotelurile de sapte stele in forma de vela de corabie, o cladire care sa se incadreze in mult mai populara categorie „cea mai inalta constructie“. Mania grandorii de care vorbim noi este de fapt business, este atuul adus de faptul ca poti sa te prezinti pe piata cu imaginea de „cel mai“ sau „cea mai“. Efectul e usor de intuit, pentru ca una este sa spui „am stat la un hotel de patru stele in Bucuresti“ si cu totul altceva sa spui „am stat la cel mai mare hotel din Europa, e la Bucuresti“.

    Cand il intrebi despre cum e cu cel mai mare hotel, Ionut Negoita capata un aer misterios. Fratii Ionut si Robert Negoita, proprietarii grupului de firme Pro Confort, cu afaceri in real estate si comert cu materiale de constructii, mochete si linoleum, vor sa faca in zona Vitan din Bucuresti un hotel de patru stele cu 1.500 de camere, cel mai mare din Europa. Cum in septembrie este programata inaugurarea unei prime parti a constructiei, asa-zisul birou al lui Ionut Negoita este acum o incapere de la parterul constructiei, unde se afla o mare parte din mostrele de mobilier, materiale si decoratiuni pentru miile de camere ale viitorului hotel. O masa inconjurata de vreo zece tipuri diferite de scaune si fotolii, unde pe jos se afla mocheta in vreo zece nuante, iar numarul tablourilor din camera depaseste numarul metrilor patrati de perete.

    Lucrarile au inceput acum un an si cinci luni: „Anul trecut, terenul era viran, iar in septembrie vom inaugura prima jumatate a hotelului, urmand ca la inceputul anului viitor sa dam drumul la toata capacitatea“, spune Negoita, cel mai mic dintre cei doi frati, care se ocupa de parte de finisaje a hotelurilor Confort, dar si de operarea lor. Aceasta inseamna ca echipa de 800 de muncitori de pe santierul de la Confort Vitan a construit cam 3 camere pe zi, respectiv aproximativ 180 metri patrati pe zi. Constructia a fost finantata 60% din resurse proprii ale grupului Confort, iar restul de bani (24 de milioane euro) au fost imprumutati de la banci. Resursele proprii inseamna pentru fratii Negoita profitul din afacerile imobiliare (vinderea apartamentelor din proiectul rezidential Domus din Bucuresti), dar si bani iadusi e celelalte hoteluri, care au avut anul trecut un profit net de 3 milioane euro. Daca celelalte hoteluri, in special cele de langa aeroportul Otopeni, sunt nisate ca hoteluri de tranzit, Ionut Negoita ar vrea ca hotelul din Vitan sa fie si un reper monden: „Hotelul va avea un design futurist, poate prea futurist pentru Bucurestiul de astazi, dar vrem sa atragem nu doar prin dimensiune, ci si prin look“.

    Constructia hotelului de 1.500 de camere ii va duce pe fratii Negoita in top 10 al proprietarilor de hoteluri, dupa numarul de camere – primele locuri fiind ocupate de fratii Micula, de Josef Goschy si Mohamad Murad. Deocamdata, Ionut si Robert Negoita detin 510 camere in hotelurile Confort (Otopeni, Rin Otopeni si Traian). Ca numar de camere, hotelul va depasi Estrel din Berlin (1.162 camere), Concorde La Fayette din Paris (1.000 de camere), Hilton din Londra (1.052 de camere), Auditorium Madrid Hotel (894 de camere) si Royal National London (800 de camere). Dat fiind ca cele mai aglomerate capitale europene sunt deja acoperite de hoteluri de mari dimensiuni, sansele ca hotelul fratilor Negoita sa fie depasit in curand sunt destul de mici. „Nu am dubii ca acesta va fi cel mai mare hotel din Europa pentru mult timp“, comenteaza Negoita.

    Planul initial de constructie a hotelului Confort din Vitan, care a aparut in urma cu doi ani, era a unui hotel cu 1.200 de camere, care presupunea o investitie de 60 milioane euro. Decizia de a adauga 300 de camere proiectului initial a fost luata in momentul cand deja se lucra la structura: „Ne-am dat seama ca a construi aceste camere in plus nu ar reprezenta un mare efort financiar in plus, mai ales ca lucram cu firma proprie de constructii, iar costurile cu operarea nu vor creste nici ele foarte mult costurile totale, dupa principiul: cu cat e mai mare, cu atat costurile de operare pe fiecare metru patrat scad“, afirma Negoita. Investitia va fi tot de 60 milioane euro, iar constructia se va intinde pe 90.000 mp. „Pe mine ma fascineaza ca acest hotel are amprenta la sol de un hectar“, spune Ionut Negoita.

    Din Vitan trecem in Baneasa, unde pe 221 de hectare si in urma unei investitii ce va atinge doua miliarde de euro, va fi finalizat in 2015 Proiectul Baneasa, cel mai mare complex imobiliar din Romania si unul din cele mai mari din Europa de Est. Nu lipsit de interes este si faptul ca Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara, care detine 49,88% din capitalul Baneasa Investment, dezvoltatorul proiectului, va deveni, la terminarea acestuia, una din cele mai bogate institutii de invatamant europene, mai bogata decat Universitatea Oxford.

    Baneasa Investment s-a format prin asocierea Universitatii, in anul 2000, cu un grup de firme controlat de oamenii de afaceri Puiu Popoviciu si Radu Dimofte. Proiectul cuprinde o zona rezidentiala ce va ocupa peste 60% din suprafata totala a proiectului, un parc de afaceri construit pe un teren de 12 hectare si care va oferi 160.000 de metri patrati de spatii de birouri, precum si o zona comerciala construita pe 450.000 de metri patrati, una din cele mai intinse din Estul Europei.

  • Locuinte ieftine la Viena

    Cele mai scumpe sunt Roma, Paris si Copenhaga, cu preturi de 11.500-15.000 de euro pe metrul patrat, conform unui studiu realizat de Consiliul European al Profesionistilor din Real Estate. In imediata apropiere se claseaza Madridul si Luxemburgul. Moscova si Londra nu au fost incluse in studiu, insa preturile in capitala Rusiei variaza intre 3.000 si 3.500 de euro pe metrul patrat. In cele mai multe capitale, preturile pe metrul patrat sunt insa sub 2.000 de euro. In Europa de Est sunt capitale unde preturile pleaca de la 500 de euro, in timp ce in capitalele din Europa Occidentala, preturile de pornire sunt de 1.500-2.000 de euro. La realizarea studiului au fost luate in calcul preturile apartamentelor de trei camere construite dupa 1997.

  • Azi in toata tara

    12.000 de apartamente in lucru la Cluj-Napoca, doua mall-uri pe punctul de a fi inaugurate si alte doua in lucru tot in orasul de la poalele Feleacului, un singur dezvoltator cu nu mai putin de 12 proiecte in Iasi, mii de noi locuinte livrate sau in lucru la Constanta. Toate aceste date arata ca Bucurestiul a incetat sa mai fie singurul pol de atractie din Romania pentru investitorii imobiliari.
    In mod traditional, se spunea ca piata imobiliara din marile orase urmeaza Bucurestiul la distanta de doi ani. Adica in Cluj-Napoca, Timisoara sau Constanta se intampla la un moment dat ceea ce se petrecea cu doi ani in urma in Bucuresti. Realitatea din teren arata acum diferit. In unele privinte, ca in cazul spatiilor de birouri de clasa A, decalajul este poate chiar mai mare, dar in altele, precum constructia de locuinte noi, intervalul este mult mai strans.
    Dar decalajele sunt pe cale de a fi rapid recuperate, dat fiind ca multi dezvoltatori au ajuns acum chiar sa ocoleasca Bucurestiul, din cauza preturilor ridicate ale terenurilor. "In Bucuresti este atat de scump, incat nu mai are sens sa construiesti", spune Teodor Pop, directorul dezvoltatorului imobiliar RED Management. El apreciaza ca investitorii prefera acum sa se orienteze spre alte orase decat sa suporte "preturile exorbitante" din Capitala. RED Management are in lucru acum mai multe proiecte in Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti.
    RED – care are ca actionari principali fondurile de investitii Warburg Pincus (SUA) si GED Capital (Spania) – este prezent de mai multi ani pe piata romaneasca, dar situatia este mai suparatoare pentru dezvoltatorii care abia acum vin in Romania. "In viitor ne vom concentra pe orasele din provincie, pentru ca terenurile din Bucuresti au devenit prea scumpe si majoritatea dezvoltatorilor care intra acum evita aceasta piata", spunea Kay Thorkildsen, presedintele dezvoltatorului WestHouse Group, care a anuntat trei proiecte imobiliare in Constanta.
    De altfel, in Constanta sunt deja in diverse faze de dezvoltare mai bine de zece proiecte rezidentiale, ale caror preturi de vanzare se apropie de cele din Bucuresti. Este drept ca orasul profita de prezenta pe litoral si multe locuinte sunt cumparate in scop turistic. Interesul pentru locuintele noi este ridicat, spune Andra Turcu, marketing & sales manager la Tomis Development, companie ce dezvolta cartierul rezidential Tomis Plus, la iesirea din Constanta inspre Mihail Kogalniceanu. Ca urmare, preturile terenurilor au avut o evolutie exploziva in ultimii doi ani, inregistrand triplari in apropierea proiectelor. Mai ales ca pe piata constanteana sunt anuntate investitii ale unor mari dezvoltatori prezenti in Romania, precum Neocity, Engel Europe sau spaniolii de la Gran Via.
    Compania Impact, singurul dezvoltator imobiliar listat la bursa din Bucuresti, a fost unul dintre pionierii complexurilor rezidentiale in provincie. Dupa ce a construit mai multe ansambluri de case in zona Bucurestiului, Impact a lansat proiecte in Constanta, Ploiesti si Oradea si va colabora cu Primaria locala pentru un complex in Cluj-Napoca.
    Din urma vin insa puternic dezvoltatorii straini, precum grupul israelian ENG (care s-a concentrat pe Iasi, unde a anuntat 12 proiecte, dintre care zece rezidentiale), Bas Development, companie formata prin fuziunea a doi dezvoltatori originari tot din Israel, Bar-On Adam Structures si Aura Investments (care tinteste orase ca Ploiesti sau Brasov) sau Westhouse si Gran Via, ambele cu proiecte rezidentiale in Constanta.
    In domeniul locuintelor noi, pietele din marile orase sunt pe punctul de a prinde din urma piata bucuresteana, cel putin la nivelul intentiilor si al anunturilor. Totusi, exista segmente unde Capitala pastreaza inca un avans suficient.
    Pentru clujeni, de exemplu, cumpararea unui apartament de lux poate fi inca o problema. Daca in Bucuresti multi ani s-au construit aproape exclusiv locuinte foarte scumpe si abia din 2005 dezvoltatorii si-au indreptat atentia spre clasa de mijloc, in Cluj-Napoca evolutia a fost oarecum inversa. Pentru ca orasul de sub Feleac a avut o particularitate ce l-a diferentiat de orice alt oras din Romania – jocul Caritas. "Asa nefericit cum a fost el, jocul a facut si multi castigatori, majoritatea aici", spunea un om de afaceri clujean. De pe urma Caritas, in Cluj-Napoca s-a format o patura de mijloc semnificativ mai consistenta decat in alte parti, iar investitorii locali au construit blocuri de locuinte in special pentru acestia. "Noi am construit, incepand de prin 2000, mai intai pentru persoanele cu venituri medii", spune Ramona Cuc, director general si actionar al companiei imobiliare clujene Grup de Lux.

  • O mapa cu proiecte

    Consultanta este visul meu de lucrat part-time, dupa retragerea din activitate, care nu stiu exact cand se va intampla, dar se va intampla cu siguranta la un moment dat“, spune Anca Ioan, directorul general al grupului Tiriac, care a parasit in urma cu doi ani conducerea biroului local al companiei de consultanta Roland Berger pentru a prelua conducerea afacerilor lui Ion Tiriac, recent reunite intr-un holding.

    Cand poate vorbi Anca Ioan de o astfel de schimbare? „Filozofia mea este sa termin ceea ce am de facut si de aceea voi sta la conducerea grupului Tiriac pana se vor finaliza proiectele in care ne-am implicat acum. Dupa aceea ma voi ocupa de acest vis al meu“, spune Anca Ioan. „Nu cred ca un alt post de CEO ar fi mai provocator decat acesta“, adauga managerul, care la conducerea grupului Tiriac a venit cu misiunea de a intari doua din directiile de dezvoltare a grupului. Anume, in afara de prezenta in consiliile de administratie ale companiei de asigurari Allianz-Tiriac si ale bancii Unicredit-Tiriac Bank, Anca Ioan a avut ca obiectiv dezvoltarea accentuata a afacerilor imobiliare si a retailului de masini.

    Din bugetul total de dezvoltare de 900 de milioane de euro pe care Anca Ioan trebuie sa il gestioneze pana in 2010, constructia unui magazin Praktiker, cateva sedii de birouri, doua showroom-uri de masini si inceperea lucrarilor la doua complexuri de locuinte pe care grupul le pregateste in Bucuresti au atras pana acum aproximativ o treime din aceasta suma – 300 de milioane de euro. Inceperea constructiei la doua din proiectele imobiliare la care grupul lucreaza – Residenz si La Stejari, ambele langa Bucuresti -, precum si constructia a mai multor showroom-uri auto sunt principalele proiecte catre care se vor indrepta bugetele in perioada urmatoare, spune Anca Ioan.

    Managerul precizeaza ca mai ales in ultimii doi ani, grupul a achizitionat constant terenuri, ajungand acum sa detina 2,1 milioane de metri patrati, in special in orase din tara si mai putin in Bucuresti. „Toate aceste terenuri au fost achizitionate pentru dezvoltari ulterioare si sunt pozitionate predominant in zone centrale, deoarece le-am cumparat pentru deschiderea de reprezentante auto“, spune Anca Ioan. Insa, precizeaza ea, in functie de teren, reprezentantei auto i s-ar putea adauga spatii logistice, de productie sau chiar zone comerciale ori rezidentiale.

    Majoritatea terenurilor sunt in afara Bucurestiului, la Ploiesti, la Timisoara, Suceava, Bacau – de fapt, in mai toate orasele mari din tara. Aceasta deoarece strategia grupului prevede raspandirea proiectelor de retail auto si imobiliare in toate orasele resedinta de judet din Romania. „Asa se face ca noi avem mai putine proiecte pentru Bucuresti si mai multe in tara“, spune Anca Ioan.

    Pe partea de retail auto, grupul are acum in pregatire reprezentante noi, mai ales in provincie: o reprezentanta DaimlerChrysler la Brasov, sedii noi pentru Land Rover, Hyundai si Mitsubishi tot la Brasov, un altul nou pentru Mitsubishi la Cluj, iar in proiect pentru 2008 reprezentante Ford si Hyundai tot la Cluj, Ford si Hyundai la Suceava, Ford la Piatra-Neamt, Mercedes si Land Rover la Bacau si Land Rover la Constanta. Spuse dintr-o rasuflare de Anca Ioan, toate aceste showroom-uri reprezinta o strategie de consolidare a brandului la nivel national, dat fiind ca planul este ca extinderea sa continue: „Cautam in continuare terenuri pentru largirea retelei de showroom-uri auto, in toate orasele interesante, chiar daca nu sunt resedinta de judet“, spune Anca Ioan.

    Ea precizeaza ca stacheta va merge pana la orasele cu aproximativ 150.000 de locuitori: „Pe marcile de volum vrem sa ajungem chiar si in orasele mai mici decat resedintele de judet, bineinteles acolo unde nu sunt dealeri autorizati ai nostri, iar pentru brandurile «upper class» vom deschide selectiv, in functie de volumul orasului si de potentialul de vanzare“. Pana in 2010 – anul la care se raporteaza majoritatea proiectelor actuale ale grupului Tiriac – Anca Ioan estimeaza ca fiecare resedinta de judet va avea cel putin o reprezentanta auto a grupului Tiriac, iar sase alte orase mai mici vor fi de asemenea acoperite cu reprezentante pentru marci de volum (Ford si Hyundai).

    Cel mai spatios showroom este pregatit pentru Bucuresti, dar cu termen de finalizare inspre sfarsitul anului 2008. Este vorba deocamdata de un proiect, la iesirea spre autostrada Bucuresti-Pitesti (in zona Dragomiresti, inclus intr-un parc comercial pe 56.000 de metri patrati), care va cuprinde toate brandurile de masini din cadrul grupului Tiriac. „Acest showroom, plus celelalte existente deja, ne vor acoperi cererea pentru Capitala, urmand a ne concentra ulterior pe provincie“, spune Anca Ioan.

    Dezvoltarea spatiilor de retail auto ale grupului Tiriac a venit atat din dorinta managementului de a avea o acoperire cat mai buna a pietei, dar si ca o consecinta a vanzarilor in crestere. Anca Ioan spune ca de la inceputul acestui an, numarul de masini vandute de reprezentantele grupului a crescut cu XX%, ajungand la XXXX, cele mai bune vanzari ca numar de unitati fiind cele ale reprezentantelor Ford si Hyundai.

    Anul trecut, numarul masinilor vandute de Tiriac Auto a crescut cu 58% fata de anul anterior, vanzarile atingand aproximativ suma de 600 de milioane de euro, dupa cum estimeaza oficialii Tiriac Auto. Anca Ioan spune ca in acest an, desi cresterea va continua – nu in acelasi volum ca in 2006, ci la aproximativ jumatate, asadar, o crestere generala de 25-28% -, veniturile grupului Tiriac din comert auto nu le vor egala pe cele din anii trecuti. Aceasta deoarece de la inceputul acestui an, retailul marcilor Daimler Chrysler nu mai este detinut de TiriacAuto (prin Autorom), ci de un joint-venture intre constructorul german (51%) si Tiriac Holdings (49%).

    Anca Ioan spune ca afacerile din zona de retail auto luasera deja avans cand a preluat pozitia de conducere a grupului. „Businessul care incepea cam in perioada in care am venit aici a fost insa cel de imobiliare – s-au semnat multe parteneriate, in special pentru dezvoltare si constructie, dar si pentru creditare“, aminteste Anca Ioan. Din discutiile pornite in perioada 2005-2006 s-au conturat sase proiecte de rezidential si comercial, precum si alte patru proiecte de centre de afaceri si un parc industrial.

    Dintre cele cinci proiecte mai mari, deocamdata se lucreaza la doua: Residenz (in Chitila), dezvoltat cu partenerul german LEG, si La Stejari, situat in nordul Capitalei, in padurea Baneasa. Daca la Residenz primele doua etape ale constructiei au fost vandute si mare parte din cladiri sunt deja construite (insemnand jumatate din cele 400 de apartamente care se vor ridica acolo cu o investitie de 80 de milioane de euro), la celalalt complex oferta comerciala se va lansa abia in aceasta iarna. Mai precis, se va lansa o data cu noua strategie de vanzare pe care Anca Ioan vrea sa o puna in practica pentru cumparatorii din cartierul cu 480 de locuinte unde grupul Tiriac vrea sa investeasca aproape 200 milioane euro.

    „In decembrie speram ca vor fi gata primele doua apartamente «martor» din complexul La Stejari, deoarece vrem sa vindem complexul doar dupa ce viitorii locatari vor putea vedea cum arata apartamentele“, spune Anca Ioan, precizand ca modalitatea de vanzare „de pe planseta“, practicata de cei mai multi dezvoltatori, nu se potriveste cu viziunea pe care o are pentru complexul din Baneasa. In decembrie, cand doritorii vor veni sa vada apartamentele „martor“, vor fi rugati sa-si lase si niste date personale: „Vom avea o alta abordare, in sensul ca vanzarea apartamentelor se va face printr-un procedeu de calificare pentru cumparatori, deoarece complexul va avea un club sportiv foarte mare, va avea restaurante, spa si multe alte facilitati pentru care dorim sa avem o comunitate, cu aceleasi interese si stil de viata“, justifica Anca Ioan.

    Managerul grupului Tiriac nu poate da deocamdata date despre pretul pe metrul patrat in complexul din Baneasa. In schimb, poate spune ca va fi „mult mai mare“ decat pretul din Residenz (aproximativ 1.600 de euro pe metrul patrat, cu TVA inclus), in special datorita finisajelor si dotarilor. Bucatariile si baile se vor livra utilate, iar aparatura electrocasnica a urma sa fie furnizata de producatori precum Miele si AEG.

    Pentru Residenz si La Stejari, termenul de livrare a tuturor apartamentelor este in 2008, respectiv 2009. Celelalte proiecte de pe plansetele grupului Tiriac au ca termen de finalizare 2010. La faza de proiect sunt dezvoltarile mixte din Timisoara si Brasov, investitii estimate la 260 de milioane de euro, care vor include o zona comerciala de tip mall (de aproximativ 30.000 de metri patrati) in jurul careia se vor construi cladiri pentru birouri si locuit. Anca Ioan precizeaza ca terenul a fost prea mare si s-a decis atunci sa se construiasca si o zona rezidentiala si un hotel. In ambele proiecte, partenerul este dezvoltatorul spaniol Riofisa, iar calendarul constructiilor prevede ca intai sa fie finisata zona comerciala, pana in 2009, urmand ca pana in 2010 sa fie terminate si celelalte cladiri din cele doua complexuri.

    Celelalte dezvoltari sunt la faza de concept. Una dintre ele va fi o zona rezidentiala in Sibiu, dupa acelasi concept cu cele din complexul Residenz, spune Anca Ioan. De altfel, LEG, partenerul german cu care este dezvoltat proiectul Residenz, va fi partener pi in proiectul de la Sibiu, diferenta fiind ca la Sibiu numarul apartamentelor va fi mai mic (aproximativ 300).

    Celalalt proiect – si cel mai mare din toate proiectele grupului – va fi dezvoltarea de la Metro Otopeni, unde grupul Tiriac pregateste dezvoltarea unui complex industrial si logistic pe tot terenul de 86 de hectare, care va ingloba si complexul TiriacExpo, construit deja pe un teren de 60.000 de metri patrati, precum si un hotel si un centru de conferinte. Ceea ce au decis pana acum sa construiasca va necesita o investitie de 60 de milioane de euro, iar valoarea totala a proiectului este estimata la 250 de milioane de euro. Insa la Otopeni investitia se va intinde probabil pana in 2013, estimeaza Anca Ioan. Iar intentia ei este sa inaugureze si acel complex din aceeasi functie pe care o ocupa acum.

  • Nimic despre Steaua

    Toate acestea inseamna saltul de la sute de milioane la miliarde de euro. Omul de afaceri se lauda ca deja a facut acest pas, insa data fiind usurinta cu care – in timpul conversatiei – isi ajusteaza (intotdeauna in sus) estimarile cu privire la banii pe care i-a investit sau la averea pe care o are, scepticismul apare ca o atitudine sanatoasa. Asadar, la fel ca in avertismentul de pe oglinzile retrovizoare, cifrele mentionate de Gheorghe Becali in acest articol pot fi mai mari decat in realitate.

    Ne place sau nu, Gheorghe Becali, fiul oierului „nea’ Tase Becali“ din Pipera, este unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri din Romania. Averea sa, consolidata prin multe tranzactii – in special imobiliare – la limita legalitatii, a ajuns una care nu se mai masoara in milioane ci, potrivit propriilor estimari, in miliarde de euro. A ajuns aici impins de cresterea accelerata a sectorului imobiliar din ultimii ani, dar si pentru ca a urmarit cu asiduitate un model de business aparte: s-a ferit tot timpul de asociati si de parteneriate, preferand sa concentreze puterea de decizie cu privire la businessurile pe care le detine in mainile sale sau cele ale apropiatilor, de cele mai multe ori cosangvini (veri, nepoti, unchi etc.). A invatat repede si singur sa faca bani si poate tocmai din acest motiv nici nu vrea sa se gandeasca la varianta ca intr-o zi altcineva ar putea sa ia deciziile pentru el, pe banii lui si ai familiei sale, fara ca el sa se mai implice: „ma implic total, in negocieri, in toate afacerile, numai eu. Am vazut ca daca nu ma implic eu personal, nu se poate“.

    Daca ar fi sa se raporteze la experienta de pana acum, Becali (49 de ani) nu gaseste niciun motiv pentru care ar coopta in afacerile sale alti actionari sau parteneri cu putere de decizie: de bine, de rau, fostul viitor fermier de la inceputul anilor ’90 a reusit sa se descurce chiar daca s-a aventurat si in alte domenii decat cel imobiliar, care l-a consacrat.

    O intamplare (gurile rele au vorbit la vremea respectiva despre o datorie la poker, joc de carti pe care omul de afaceri il practica adesea cu prietenii) a facut ca investitorul imobiliar Gheorghe Becali sa devina in 2004 actionar majoritar al societatii Avicola Iasi, preluand pachetul de 52% detinut de un alt om de afaceri destul de controversat, Florin Camara, in contul unei datorii de 700.000 de euro. „Parerea mea e ca n-o putea salva nimeni“, spune Becali, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin la palatul sau din Aleea Alexandru, la cativa pasi de Piata Victoriei din Capitala. „Toata lumea fura; s-a furat ca la hotii de cai, asa a ajuns in faliment societatea.“ Care a fost solutia lui pentru salvarea Avicola? Gheorghe Becali are un raspuns pe care s-ar putea sa nu-l gasiti in manualele de management: „Important e ca am dus familia mea acolo, ca altfel nu puteam sa o scot la capat“.

    „Familia“ inseamna in special nepotul Cristian Becali, care este director executiv al societatii din care unchiul sau detine acum 85%, si verii sai Gheorghe si Tache, bineinteles tot Becali, care „stau acolo, pleaca unul, vine altul“. Misiunea lor la Avicola a fost sa aiba grija de averea familiei si sa respecte indicatiile date de Gheorghe Becali, care spune ca a reusit prin forte proprii, fara ajutorul unui consultant financiar, sa isi dea seama de unde provin pierderile. „Am facut asa un calcul eu: ia dati-mi mie sa vad, asa, babeste, la kilu’ de pui, cat furaj trebuie sa fie? Aici e simplu: cata carne ati vandut, cat consuma un pui? Si era dublu“, povesteste Becali cum a identificat unul din canalele prin care se scurgeau profiturile companiei. Ca a avut dreptate o demonstreaza rezultatele raportate in septembrie de companie, care a anuntat pentru primul semestru al lui 2007 un profit de 200.000 de euro, de patru ori mai mare fata de precedenta raportare, la o cifra de afaceri de aproape 5 milioane de euro.

    Un raport independent poate ca ar fi eliminat insa ceata cu privire la sumele pe care Becali a fost nevoit sa le angajeze pentru rentabilizarea societatii; dupa calculele lui, a investit pana acum la Avicola „in jur de 10-12 milioane de euro“ si a mers in pierdere „cam un an si jumatate, doi“. Directorul executiv al societatii, nepotul Cristian Becali, isi aducea aminte intr-un interviu din urma cu trei luni doar de „3-4 milioane de euro“, valoare mai apropiata de cea folosita de companie intr-un comunicat trimis Rasdaq in noiembrie 2006, in care anunta ca a ipotecat o serie de active ale societatii in favoarea lui Becali, pentru investitii in valoare de 9,761 milioane de lei (2,7 milioane de euro) realizate in perioada aprilie-septembrie 2006. In plus, la inceputul acestui an, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), Teodor Atanasiu, anunta ca institutia pe care o conduce a cerut rezilierea contractului de privatizare a societatii, intrucat actionarul majoritar nu si-a indeplinit obligatia prevazuta in contract de a investi 4,2 milioane de euro.

    Ce e sigur e ca metoda lui Becali de a rentabiliza „babeste“ Avicola Iasi a dat roade; ba, dupa cum spune, faptul ca a reusit sa nu piarda societatea in favoarea statului i-a securizat investitia la un nivel pe care nu-l prevazuse: cel dat de valoarea terenului pe care se afla fermele. „Vezi, tot imobiliarele au fost norocul. Crescand imobiliarele, eu daca am bagat acolo, sa spunem, vreo 15-20 de milioane cu tot cu datoriile de la stat, acuma stau linistit, am 20 de hectare la marginea Iasiului si numai ala face 30 de milioane. Eu imi scot banii oricum.“

    De altfel, acelasi succes imobiliar leaga intre ele majoritatea investitiilor pe care le-a facut pana acum Gheorghe Becali. Inclusiv actuala sa resedinta administrativa, palatul din Aleea Alexandru – sediu si al formatiunii sale politice, Partidul Noua Generatie -, se inscrie in acest tipar. Edificata la inceputul secolului trecut pentru industriasul Max Auschnitt si cumparata, potrivit declaratiei lui Becali, cu 5 milioane de euro, proprietatea este evaluata de el in acest moment la o suma de patru ori mai mare. De unde a venit diferenta? „Pai el facea de a doua zi banii astia“, spune Becali, argumentand cu cei 3.300 de metri patrati de curte ai proprietatii care, la 5.000 euro/mp, „pretul zonei“, ar fi triplat inca din primul moment investitia initiala. „Si cu inca 3 milioane jumatate palatul“, intregeste calculul, mangaind cu privirea peretii impovarati de ornamente aurite – lucrare terminata in acest an tot sub stricta sa supraveghere si in ciuda sfaturilor date de arhitectul angajat pentru proiect.

    Nu la fel de promitatoare e povestea unei alte fabrici aflate in posesia finantatorului echipei de fotbal Steaua: Uzina Mecanica Dragasani, fosta fabrica de armament aflata acum in conservare din cauza lipsei de comenzi si a unor dispute juridice dintre actionarul majoritar, Gheorghe Becali (61%), si AVAS, legate tot de nerespectarea contractului de privatizare. Desi nu exclude ca intr-un viitor sa repuna in functiune unitatea sau chiar sa o vanda, Becali sta linistit si in aceasta privinta: a fost la fata locului si a vazut ca uzina de langa Ramnicu Valcea pe care spune ca a dat 3 milioane de euro este o investitie cel putin la fel de profitabila: ocupa 40 de hectare si are o infrastructura (canalizare, gaze) pe care „n-o poti face decat cu 20 de milioane de euro“. Si poate tocmai de aceea nu a dorit sa o vanda cu 15 milioane, cat i s-a oferit recent: „Eu, daca am bagat trei milioane, trebuie sa iau 30“.

    Acesta e, sustine el, si algoritmul pe care il aplica in evaluarea potentialului unei afaceri: investeste daca e sigur ca poate castiga „cel putin dublu, dar repede, azi-maine; daca e dublu peste trei ani nu ma mai intereseaza“. Si un corolar: intotdeauna singur, fara asociati, fara parteneriate. „Eu ce fac fac singur, si daca nu, vand.“ De aici refuzul pe care zice ca i-l transmite magnatului imobiliar Donald Trump, din partea caruia i-a venit propunerea de a se asocia ca sa ridice doua turnuri de 40-50 de etaje pe terenul de sase hectare pe care-l detine in sectorul 2. „Eu stiu daca in Romania or merge turnurile?“, ridica din umeri Becali. „Eu am incredere in imobiliare daca le fac eu“; de aceea prefera sa vanda terenul oamenilor lui Trump si sa priveasca de pe margine.

    Insa pentru Gheorghe Becali viitorul nu va mai insemna doar vanzarea si cumpararea de terenuri; la 16 ani de cand a vandut primul teren cu 25.000 de dolari dupa ce abia il cumparase cu 2.500 (moment care i-a deschis apetitul pentru speculatii imobiliare), Becali se pregateste pentru intrarea in liga dezvoltatorilor imobiliari. Vrea sa construiasca „mici cartiere, daca vreti puteti sa le ziceti chiar si orasele“. Si nu doar in nord, in zona care l-a consacrat – Pipera, ci si in sud. Asta pentru ca ochiul lui de om care a batut palma pe tranzactii cu sute de hectare il face sa spuna ca „nordul va fi un fel de Beverly Hills – si celelalte zone care se dezvolta acum si care sunt cat de cat bune vor fi ca marginea Los Angeles-ului“. Prin urmare, vrea sa faca in nord un ansamblu rezidential „poate pe 200-250 de hectare, depinde cat o sa am“, cu blocuri de 5-6 etaje, la un pret pe metrul patrat locuibil de 1.000-1.200 de euro/mp, ca sa-si scoata banii investiti in teren. „In zona nu-ti permiti sa faci apartamente de-astea ieftine, ca nu-ti scoti banii pe teren. Nu-ti poti permite sa faci nici foarte scumpe, pentru ca cei cu bani nu cumpara apartamente, cumpara vile“, explica potentialul dezvoltator de ce proiectul sau rezidential din Pipera va tinti clasa de mijloc. Cat despre zona de sud, unde Becali va incepe sa se faca simtit dupa ce a achizitionat printr-un alt nepot 50% din serele de la Popesti-Leordeni, „sudul va fi numai blocuri de locuinte, va ramane pentru clasa de mijloc, chiar pentru clasa de jos“. Acolo are de gand sa ridice blocuri de 10-12 etaje, cu apartamente al caror pret se va incadra intre 70.000 si 100.000 de euro, pentru ca numai astfel a socotit ca poate sa rentabilizeze un teren care costa pe metrul patrat de peste zece ori mai putin decat in nord.

    Poate ca Becali ar mai fi asteptat pana sa urce treapta la dezvoltatori imobiliari daca nu se ivea „o combinatie de geniu“ – dupa cum o numeste gesticuland martial – pe care a facut-o in vara. Este vorba despre achizitionarea pachetului majoritar, de 62%, la societatea de constructii Arcom Bucuresti, o afacere pe care o rememoreaza cu entuziasmul cu care un copil isi spune povestea din prima zi de scoala. „Arcom-ul cum l-am luat eu nu putea sa-l ia nimeni. Daca va spun voua, va cruciti.“ Intr-adevar, nu pare putin lucru sa mizezi 25 de milioane de euro (cat sustine actualul actionar majoritar al societatii ca au fost) „pe incredere“. Adica pe cuvantul unor oameni din conducerea societatii, care „muncesc de 30 de ani, astia nu pot fi hoti niciodata!“. „Au venit la mine: «Dom’ne, vrem sa vindem Arcom-ul si nu vrem sa intre pe mana la niste straini», ca voiau sa-l cumpere niste cehi. Si voiau sa-l dea pe mana la un roman, ca e societate romaneasca, si m-au impresionat“, motiveaza Gheorghe Becali.

    Faptul ca Arcom era o societate inchisa, unde cei din exterior nu puteau sa cumpere actiuni, l-a silit sa fie investitor din umbra si, timp de trei luni, a finantat achizitiile de actiuni ale celor care il contactasera. Dupa ce acestia au ajuns de la 25%, cat aveau initial, la 62%, au facut o adunare generala in care au „deschis“ societatea si astfel, finantatorul din umbra a putut sa iasa la suprafata ca actionar majoritar. Dar povestea nu se opreste aici, ci continua cu un happy-end imobiliar: „Am aflat ce societate vrea sa cumpere Arcom-ul, o societate straina, si m-am gandit ca astia nu cumpara daca n-au facut deja un audit“. Prin urmare, „am facut ce-am facut si am luat auditul“, din care a aflat ca valoarea societatii, din active, din imobile, acum un an era de 98 mil. euro. Adica o valoare sub cea actuala de piata, data fiind evolutia preturilor la imobiliare din ultimul an. Ca sa-si savureze victoria, Becali s-a dus si a comparat datele din audit cu datele din teren. „M-am dus la fata locului, ia sa vad: terenul din cutare, blocul din cutare, evaluat la ce pret, la asta – el e dublu acuma.“ Concluzia? „Pe mine ma costa 35-40 de milioane toata societatea si ea normal face 200.“

    Episodul Arcom l-a ridicat pe Becali intr-un punct de unde aproape orice pare posibil. Dupa ce la un moment dat declarase ca vrea sa cumpere CEC, de ce n-ar fi buna acum o banca Becali? Si unde altundeva decat in palatul din Aleea Alexandru? De ce nu pana in decembrie? Pe hartie, totul pare simplu. A incropit deja echipa de pornire, „vreo sase tineri“, pentru ca „in domeniul bancar, astia tineri sunt cei mai ageri“: „au 30 de ani, au toti studii, prin strainatati, prin America, prin Anglia, sa va spuna“. Stie teoria: „cei mai multi bani se fac vanzand bani, cumparand bani, cel mai usor si cel mai rapid, in trei secunde ai vandut, ai cumparat, ti-a ramas“. Este un proiect pe care si-l doreste de mult: „Asta-i visul vietii mele: sa cumpar si sa vand bani. M-ati inteles? Asta-i visul vietii mele“. Si, mai ales, si-a dat seama ca i-a devenit necesar: „Va fi banca familiei. Vreau sa protejez si banii mei. Eu n-am incredere in bancile straine. Odata fac o mosmoanda si dau faliment si raman banii lui Becali si ai lui ala si ai lui ala!“. O singura problema ar mai fi: aprobarea de la Banca Nationala. Cu aprobarile oficiale lui Becali nu i-a mers prea bine in ultima perioada: de trei ori s-a prezentat in fata Consiliului National al Audiovizualului (CNA) sa ceara licenta pentru un post prin satelit, Becali TV, si de tot atatea ori a fost amanat. Si cum o televiziune nu se poate compara cu o banca – chiar daca poarta tot numele Becali – e si el constient ca s-ar putea sa intampine probleme: „N-ai cum sa-mi spui tu mie ca-mi refuzi autorizatia. Ca daca o refuza, ii dau in judecata direct acolo in fata la ei la BNR“.

    Numai ca ultimele evenimente s-ar putea sa-i dea peste cap planurile omului de afaceri: Departamentul National Anticoruptie a anuntat ca incepe urmarirea penala a fostului ministru al apararii, Victor Babiuc, pentru infractiuni de luare de mita si abuz in serviciu intr-un mult mediatizat caz de schimb de terenuri tocmai cu Gheorghe Becali. Babiuc este acuzat ca a dat dispozitie unor oficiali MApN sa-i cedeze lui Becali un teren de 20,9 hectare in Pipera, iar acesta sa ofere in schimb unul de 21,5 hectare in comuna Stefanesti, cu o valoare inferioara, estimata de procurori la 3,3 milioane de dolari. Chiar daca Becali a fost scos de sub urmarire penala intr-o prima faza a dosarului, din lipsa de probe, presa a speculat o noua posibila reactivare a cauzei si in ceea ce-l priveste. Ar putea fi inca un motiv suficient pentru BNR sa-i amane sine die aprobarea dosarului pentru banca Becali: o institutie bancara trebuie sa emane in primul rand seriozitate, intr-un peisaj deja saturat de experimente nefericite. Pentru Becali, asa ceva ar insemna un singur lucru: razboi. „Inseamna ca esti anti-national, inseamna ca esti in contra neamului tau“, este strigatul lui de lupta. Promite ca in niciun caz nu se va lasa batut; vrea sa fie si mai bogat si acesta este si tonul cu care pune capat interviului din sala oficiala a palatului: „Hai, tata, ca mai am treaba, mai avem de facut bani astazi“.

  • Proiecte imobiliare de milioane de dolari

    Firma Paltinis Leasing a omului de afaceri Ilie Carabulea (foto) va investi cel putin 50 de milioane de euro in primavara acestui an pentru ridicarea unui spatiu comercial si a unui centru de afaceri, pe o suprafata cumulata de 30,7 hectare.Carabulea, care se afla la conducerea grupului de firme Atlassib Holding, s-a facut deja cunoscut prin rapiditatea cu care isi extinde afacerile. Pentru primavara acestui an, omul de afaceri a programat o serie de noi businessuri in Sibiu, ce se vor adauga la activitatile de transport intern si international, comert, asigurari sau leasing. Centrul comercial, a carui constructie va incepe in luna martie, va fi situat in Zona Industriala de Vest a orasului Sibiu si va reprezenta o investitie cuprinsa intre 25 si 35 de milioane de euro. Cea de-a doua investitie, in valoare de 18 milioane de euro, va viza construirea unui centru de afaceri pe o suprafata de 20.000 de metri patrati in inima orasului. Cladirea va avea cel putin 7 niveluri si va cuprinde spatii comerciale, spatii pentru birouri si spatii de cazare. Tot in primavara acestui an, Carabulea va inaugura un proiect din domeniul hotelier de lux. Hotelul de patru stele Ramada, cu 140 de camere, douasprezece etaje si spatii de birouri, reprezinta investitia de peste 20 de milioane de euro a firmei Atlantic Travel, membra a holdingului Atlassib.Toamna lui 2007 va marca lansarea companiei private de transport aerian a omului de afaceri sibian, firma ce va opera pentru inceput cu trei aeronave. Un alt dezvoltator puternic pe piata romaneasca este Iulian Dascalu, omul de la temeliile Iulius Group. Dascalu isi va extinde colectia de centre comerciale mari, alaturand celor doua mall-uri din Timisoara si Iasi, inca doua, la Suceava si Cluj. Plus proiectul imobiliar mixt Palas, realizat in colaborare cu Primaria orasului Iasi. Proiectul Palas va cuprinde un complex de apartamente, o strada pietonala de shopping, doua cladiri de birouri, un teatru, un patinoar si un parc de trei hectare.Investitia cumulata a Iulius Group in cele trei orase se ridica la peste 250 de milioane de euro. Iar Dascalu nu se va opri aici, vizand orasele mari din provincie pentru urmatoarele sale investitii.

  • 1 miliard de euro din speculatii imobiliare

    Cea mai profitabila investitie din economia romaneasca? Tranzactiile imobiliare, ar raspunde cei care au vandut proprietati recent si au observat ca marjele de profit depasesc 100%. Impozitul pe castigul din tranzactiile imobiliare a fost introdus in iunie 2005, iar incasarile bugetare pentru ultimele sapte luni ale anului trecut au fost de 25,3 mil. euro.La o rata de impozitare de 10%, profitul brut realizat de persoanele fizice (pentru ca firmelor li se aplica alt regim de impozitare) a fost de 253 mil. euro. Un calcul simplu releva faptul ca, daca ar fi fost aplicat pe un an intreg, incasarile ar fi depasit 43,3 mil. de euro, ceea ce se traduce intr-un profit brut de 433 mil. euro. Anul acesta, la buget vor ajunge 88,5 mil. euro, corespunzatoare unui profit brut de 553 mil. euro, pentru ca impozitul a fost majorat, intre timp, la 16%. Astfel, profitul total obtinut de persoanele fizice, calculat pe ultimii doi ani, ajunge la aproape 1 miliard de euro, transformand real estate-ul intr-unul dintre cele mai profitabile segmente ale economiei.Radu Lucianu, managing partener la Eurisko, apreciaza ca 10-15% din apartamentele vandute pe piata romaneasca sunt cumparate in scopuri speculative, iar in proiectele rezidentiale clientii cumpara devreme, la preturi promotionale, si vand la finalizarea proiectului, obtinand un profit de zeci de mii de euro pe apartament.Gabriel Biris, avocat si expert in fiscalitate la casa Biris Goian Constantinescu, spune ca profitul realizat de persoanele fizice din aceste tranzactii imobiliare este, in realitate, mult mai mare – o mare parte din aceste tranzactii raman neimpozitate, oamenii folosindu-se de exceptiile lasate in legislatie.

  • Imobiliare fara colesterol

    Developerii proiectelor rezidentiale din Statele Unite au sesizat potentialul oferit de segmentul consumatorilor care isi doresc un stil de viata mai sanatos. Comunitatile wellness, adica noile ansambluri rezidentiale care au la baza conceptul de “viata sanatoasa”, prind din ce in ce mai bine in SUA. Alternativa la stresul cotidian printr-o locuinta intr-un complex care sa iti ofere o viata sportiva si mai multa relaxare este o idee care a incoltit in SUA, tara cu cele mai multe persoane supraponderale din lume. Scopul acestor ansambluri rezidentiale este sa integreze locuinta intr-o atmosfera de exercitiu fizic regulat, diete echilibrate si obisnuinte sanatoase. Comunitatile wellness inseamna mai mult decat facilitati ca terenuri de golf, spa-uri, sali de fitness. Aceste complexe rezidentiale angajeaza traineri, nutritionisti precum si coordonatori de programe de wellness, care sustin workshop-uri, organizeaza excursii pe munte sau cu bicicletele, concep diete si programe de fitness pentru rezidenti, ii invata pe acestia tot ce este de stiut despre alpinism si ii ajuta sa obtina rezultate maxime de la antrenamentele lor. Conceptul comunitatilor wellness este inca fraged, insa se pare ca maturizarea nu este departe in conditiile in care numeroase asemenea complexe rezidentiale sunt anuntate, fiecare cu programe cat mai complexe si diversificate.Stilul de viata sanatos nu este nici pe departe ieftin. La complexul Lodges din Calistoga, Statele Unite, o resedinta de lux de 232 de metri patrati incepe de la 429.000 de dolari. Preturile in proiectul Cliffs incep de la 750.000 de dolari pentru o casa cu un singur dormitor si ating 5 milioane de dolari pentru o vila de 380 de metri patrati, cu patru dormitoare. Montesoro (SUA), pe de alta parte este un complex ceva mai accesbil ca pret, o casa de 190 de metri patrati incepand de la 525.000 de dolari, iar una de 400 de metri patrati depasind usor 1 milion de dolari.