BusinessMagazin

Tag: vanzare

  • Danone negociază vânzarea diviziei de nutriţie medicală, evaluată la 3 miliarde euro

     Companiile continuă negocierile privind acordul pentru tranzacţie, au arătat sursele, citate de Bloomberg.

    Potrivit Bloomberg, divizia este scoasă la vânzare din luna mai, tranzacţia fiind evaluată la peste 3 miliarde euro (4 miliarde dolari). Danone a purtat discuţii pentru vânzarea diviziei şi cu grupul elveţian Nestle şi compania germană Fresenius.

    Vânzarea acestei divizii ar ajuta Danone să se concentreze pe brandurile de produse alimentare şi de larg consum.

    Conform surselor citate de Bloomberg, Hospira este cel mai probabil cumpărător.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Radu Enache, la BM Storytellers: “Cine a rezistat în 2008 a învăţat cum se poate face o corecţie dramatică”

    Iată discursul lui Radu Enache la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    2008 a fost anul de referinţă al Continental Hotels, am avut cel mai bun nivel de venituri, cel mai bun grad de ocupare, cea mai bună evaluare a companiei. În ciuda faptului că începuse să se vocifereze despre criză, eram într-o asemenea exuberanţă şi euforie încât eram siguri că pe noi criza nu ne va atinge, deoarece noi suntem expuşi pe zona de trei stele, pe zona economică, şi credeam că doar zona de lux va fi afectată.

    După 2008 a venit însă 2009, cu o corecţie drastică de 26% şi cu toate tarele unei crize legate de concurenţă neloială, distrugerea unui întreg segment de turism prin renunţarea la structurarea industriei pe număr de stele, la care lucrasem atâta timp şi care ajunsese într-un final la nişte standard decente. Nu mai conta nimic în afară de preţ şi de atragerea clientului. În 2008, în Bucureşti, era un revpar (revenue per room – n.r.) situat de la aproape 29 de euro pentru o cameră de 2 stele economic până la o medie de 173 euro pentru o cameră din segmentul upscale. În 2009, în doar câteva luni, s-a ajuns la medii de la 15 euro până la 76 în Bucureşti, aşadar o cădere bruscă, fără o creştere ulterioară care să te ajute să te recuperezi: toată creşterea de 3-4% pe an s-a pierdut din cauza devalorizării cursului, din cauza creşterii costurilor, în special ale celor cu energia, din cauza impactului cu creşterea salariilor, chiar dacă foarte mici.

    Cine a rezistat în această perioadă a învăţat cum se poate face o corecţie dramatică şi cum se poate să ai o reactivitate instantanee la tot ce se întâmplă în lumea de business.

    2008 a fost anul cel mai bun, a fost anul de referinţă, când vreau să mă bucur mă gândesc că poate voi ajunge din nou la business de 27 de milioane de euro, ca în 2008, când aveam şi cu 30% mai puţină capacitate. În toată perioada de criză am deschis hoteluri: unul de cinci stele pe Calea Victoriei, Continentalul din Sibiu l-am făcut Ibis, am deschis Continental Forum vizavi, tot în Sibiu. Pe scurt, am crescut capacitatea şi am scăzut nivelul de business, acum suntem la 22% faţă de 2008, cu mai multă capacitate. Am vândut Continental Gaizer, am făcut sales & lease back pentru a refinanţa businessul şi am făcut hotel Hello, care a fost cea mai mare satisfacţie a mea pe timp de criză; lansarea lui a coincis cu nevoia pieţei, este un brand cinstit de două stele destinat walk-in-ului, este accesat atât de turişti străini, cât şi de români, este chestiunea de două stele spre trei stele care a mers cu un grad de ocupare de peste 75% în fiecare an de criză.

    La începutul anului 2008 am primit o ofertă de vânzare pentru tot lanţul şi am refuzat-o. Atunci am avut şi ocazia să mă întâlnesc cu PPF, care a intrat în acţionariatul nostru, cumpărând un pachet de 30%, care a fost ulterior achizţionat de GED. În 2008, începusem să lucrez şi cu fiul meu în companie, l-am cooptat mult în tot ce înseamnă structurarea finanţărilor şi a fost o unealtă foarte bună în negocierile cu PPF, apoi în vânzarea către GED şi aşa mai departe. Acum coordonează Consiliul de Administraţie şi mă bazez mult pe el şi pe analiza lui.

    Noi am simţit problemele din al doilea trimestru din 2009. Toată lumea se îmbăta cu apă rece, dar din momentul când au văzut că e grav totul s-a redus brusc, nunţile s-au redus de la 500 la 100 de persoane, sejururile s-au redus la o noapte în loc de două, tot ce însemna MICE s-a tăiat de la o zi la alta, nu se mai făceau seminarii, conferinţe, team buildinguri, totul s-a tăiat radical. Ne-am confruntat şi cu un necaz enorm: cumpărasem Continental din Constanţa, dar acesta a fost ulterior retrocedat, iar tribunalul a emis sentinţă definitivă cum că noi trebuie să îl despăgubim pe proprietar, scoţând AVAS din cauză pe chestiuni de procedură, şi am plătit 3,5 milioane de euro pe 6 decembrie 2010. De atunci până acum, am câştigat procesul, dar nu am fost despăgubit, aşa că nu cred că voi recupera banii de la AVAS. Am hotărâre de executare, dar aştept la coadă să execut AVAS şi am numărul de ordine 28.600.

    Oful meu cel mai mare este că în aceeastă perioadă de criză nu s-a făcut nimic pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri şi pentru redarea încrederii în mediul de afaceri, s-a lucrat numai la fiscalitate, ne-au împovărat într-un hal fără de hal pentru că guvernul nu reuşeşte să rezolve problema colectării bugetare. Am spus la introducerea impozitului forfetar şi o să repet că nu ai nevoie să introduci taxe suplimentare, ci ai nevoie de colectare bugetară: fă ca oamenii să plătească taxe, TVA, CAS etc. Economia neagră care atinge 18-21% din PIB este groaznică, iar mai ales în turism şi servicii nefiscalizarea este enormă – eu din capul locului sunt dezavantajat, pentru că toţi ceilalţi sunt cu 24% mai ieftini. Am făcut corecţia legii turismului, de opt ani aşteptăm să intre în vigoare şi nu se întâmplă nimic. În tot acest timp, impactul în PIB al turismului este de 1,5%, 2% agregat, la 1,7 milioane de turişti în România.

  • Aston Martin lansează o limuzină care va fi vândută exclusiv în Orientul Mijlociu

    Producătorul auto Aston Martin a anunţat că va lansa o maşină destinată statelor din Orientul Mijlociu, relatează BBC.
     
    Modelul, ce nu a primit încă o denumire oficială, este bazat pe Aston Martin Lagonda şi va fi cea mai puternică maşină lansată de compania britanică. Lagonda a fost unul dintre modelele de succes ale Aston Martin, ieşind pe piaţă în anul 1976. 
     
    Caroseria va conţine elemente din fibră de carbon şi va prelua, cel mai probabil, motorul V12 Vantage S văzut deja pe Rapide S.
     
    Aston Martin a mai lansat o variantă Lagonda în urmă cu 5 ani, însă prototipul de SUV nu a primit reacţii pozitive din partea criticilor.

  • Povestea lui Henri Nestlé

    Henri Nestlé a fost un cofetar elveţian şi cel care a fondat Nestlé, cel mai mare producător de alimente şi băuturi din lume. El este cunoscut şi drept unul dintre cei mai importanţi creatori ai laptelui condensat.

    Henri Nestlé, numit la naştere Heinrich Nestle, a fost al 11-lea copil al lui Johann Ulrich Matthias Nestle şi al Annei-Maria Catharina Ehemann. S-a născut la 10 august 1814, la Frankfurt, în Germania. La 22 de ani şi-a încheiat stagiul de patru ani de ucenicie la un farmacist şi până în 1839 a fost autorizat să desfăşoare experimente chimice, să prescrie reţete şi să vândă medicamente. Până la acest moment, când împlinise 25 de ani, îşi schimbase deja numele, pentru a se adapta mai bine la zona în care locuia, adică în Vevey, Elveţia, un oraş în care se vorbeşte franceză.

    În 1843 el a investit în producţia de ulei de rapiţă, una dintre cele mai progresiste industrii la acea vreme. S-a implicat şi în alte arii industriale, cum ar fi producţia de lichioruri, rom, absint, oţet şi ulei de nuci, folosit la acea vreme la lămpile de iluminat. A început să îmbutelieze şi să vândă ape minerale şi limonadă, dar în perioada crizei din 1845-1847 Nestlé a renunţat la această afacere. În schimb, în 1857 a început să-şi concentreze atenţia asupra producţiei de gaz lampant şi a fertilizatorilor.

    Nu se cunoaşte precis momentul în care industriaşul elveţian a început să lucreze la o formulă de lapte praf, însă în 1867 acest produs ieşea deja din fabricile sale. Interesul lui vizavi de acest produs a fost stârnit de mai mulţi factori. Deşi Nestlé şi soţia sa nu au avut copii, erau conştienţi de rata de mortalitate infantilă; pe de altă parte, laptele proaspăt nu era accesibil în marile oraşe, iar femeile din înalta societate începuseră să considere că alăptatul nu era ”la modă„. Pentru a produce un substitut al laptelui matern, Henri Nestlé a folosit lapte de vacă, făină şi lapte.

    În plus, el era prieten cu Jean Balthasar Schnetzler, un om de ştiinţă specializat în nutriţie, iar împreună cei doi au reuşit să înlăture amidonul şi acidul din făină, deoarece bebeluşilor le este greu să digere aceste substanţe. Farine Lactée Henri Nestlé a început să se vândă în înteaga Europă şi până în 1870 Nestlé’s Infant Food se vindea şi în SUA, la preţul de jumătate de dolar sticla.

    Industriaşul şi-a vândut compania în 1875 asociaţilor săi şi apoi şi-a petrecut restul vieţii, până în 1890, când a murit în urma unui atac de cord, în Montreux (Franţa) şi Glion (Elveţia). Familia Nestlé obişnuia să acorde mici împrumuturi băneşti şi să se implice în dezvoltarea infrastructurii locale. În Glion, locuinţa familiei a primit numele de Villa Nestlé.

    Compania fondată de industriaşul elveţian de origine germană a fuzionat în 1905 cu Anglo-Swiss Condensed Milk Company, fondată de americanii Charles şi George Page

    Este greu de crezut că Henri Nestlé şi-a imaginat vreodată că afacerea pe care a început-o în urmă cu 140 de ani va ajunge să aibă activităţi în 13 segmente diferite de piaţă, între care se numără mâncarea pentru copii, apa îmbuteliată, cerealele, lactatele, îngheţata, alimentele pentru animale, ciocolata şi alte dulciuri. Compania deţine peste 2.000 de mărci, are peste 330.000 de angajaţi, operaţiuni în 86 de ţări, iar cifra de afaceri înregistrată în 2013 a fost de 92 de miliarde de franci elveţieni (aproape 76 de miliarde de euro).

  • Un deceniu cu România

    În urmă cu nici două săptămâni, Enel şi-a anunţat retragerea din toate operaţiunile de distribuţie şi vânzare de energie din România: 64,4% din Enel Distribuţie Muntenia şi Enel Energie Muntenia, 51% din Enel Distribuţie Banat, Enel Distribuţie Dobrogea şi Enel Energie, dar şi 100% din Enel România. Decizia a fost mai mult decât surprinzătoare, iar scenariile care o însoţesc merg departe, traversează continente şi politici europene, antinconcurenţă şi anticorupţie.

    De ce vinde Enel operaţiunile din România? Are nevoie de bani (Enel, unul dintre cele mai îndatorate grupuri de utilităţi la nivel european, trebuie să îşi reducă datoriile, care ajungeau la aproape 40 de  miliarde de euro la finalul lui 2013; una dintre variantele propuse de management în acest scop este vânzarea de active, ieşirea din România şi din Slovacia putând acoperi 10% din datorii, adică 4,4 miliarde de euro. Această sumă ar permite Enel să îşi menţină ratingul ameninţat de datoriile prea mari).

    Şi-a amortizat investiţia în România (în 2013, firmele scoase la vânzare au avut un rulaj de peste un miliard de euro şi EBITDA de 289 de milioane de euro. Din 2008 până acum, distribuţia şi vânzarea de energie în România le-a adus italienilor câştiguri cumulate de 750 de milioane de euro la un preţ de achiziţie de 430 de milioane de euro).

    România nu este core business (când Enel a cumpărat primele distribuţii în România, în urmă cu zece ani, direcţia grupului nu era aceeaşi ca în următorii cinci ani; italienii sperau să îşi consolideze poziţiile în Europa Centrală şi de Est, să dezvolte multă capacitate de producţie şi să domine regiunea. Ulterior, achiziţia Endesa din 2009, dar şi investiţiile solicitate de noua achiziţie au mutat focusul grupului înspre Iberia şi America Latină. În plus, businessul de 1 miliard de euro al Enel din România pare mare doar pentru România: Enel a raportat pentru 2013 un business global de 80 miliarde de euro).

    Problemele care ar putea apărea în exitul Enel sunt ver-dic-tul pe care italienii îl aşteaptă pentru un proces iniţiat de statul ro-mân la Curtea de Arbitraj de la Paris prin care Electrica cere daune de 800 milioane de euro, dar şi scandalul facturilor în care a fost implicată recent compania (un raport al Curţii de Conturi a scos la iveală că Enel, alături de ANRE şi Electroalfa, şi-ar fi însuşit câştiguri necuvenite suportate prin facturile a 1,2 milioane de clienţi). Dincolo de faptul că aceste două chestiuni ar îngreuna vânzarea, tot ele arată că nici în România lucrurile nu merg chiar atât de simplu. Iar să ţii sub control un colos cu aproape 3 milioane de clienţi nu este simplu nicăieri, cu atât mai puţin în România, unde oamenii sunt cam aceiaşi care au lucrat anterior în companiile de stat, iar metehnele lor nu se împiedică de un manual de proceduri corporatiste.

    Enel nu pleacă însă de tot din România: italienii au decis să păstreze operaţiunile de producţie – Enel Green Power este unul dintre principalii jucă-tori din industria energiei regenerabile, cu 534 MW de capacitate instalată opera-ţio-nali la finele lui 2013, din care 498 MW energie eoliană şi 36 MW energie solară, ceea ce înseamnă că italienii au investit aproape 800 de milioane de euro. De ce păstrează producţia? Operarea unor capacităţi de producţie nu este atât de complicată, investiţia nu este amortizată, vânzarea nu s-ar face pe vârful pieţei şi ar pierde şi capacitate de producţie verde, care contează pentru afacerea lor integrată.

    Cine ar putea să cumpere? Statul român sau Fondul Proprietatea (au drept de preemţiune şi ar putea profita de el, mai ales dacă revine pe agenda politică vreo ambiţie de creare a unui colos energetic românesc, teorie care a fost deja întoarsă pe toate părţile. Statul nu are însă bani pentru o asemenea tranzacţie, iar momentul, înainte de alegeri, nu este prielnic). Surse din piaţă dau şanse, este drept că re-duse, unei posibile preluări a fostei Elec-trica Muntenia Sud de către proaspăt-listata Electrica (un scenariu complicat şi mai puţin plauzibil).

    Mă aştept la un proces de vânzare nu foarte lung, dar intens. Şi pariez pe un investitor regional. Strategic, dar regional. Cred că ambiţiile jucătorilor est-europeni sunt în creştere şi, indiferent că va veni din estul sau din vestul României, cumpărătorul nu va vorbi o limbă de circulaţie internaţională.

    Mă mai aştept ca decizia Enel să fie singulară şi ca ceilalţi investitori care au venit în România în 2004 (şi nu numai) să rămână aici. Îmi vine în minte declaraţia CEO-ului Enel România din 2006, când Enel se lupta în câmp deschis cu alţi giganţi din energia globală pentru Electrica Muntenia Sud: „Vom face tot ce ne stă în puteri să câştigăm acest proces de privatizare“. Era atitudinea celui care face o achiziţie mai mult decât importantă şi, mai ales, strategică.

    De la extazul câştigării privatizărilor din România şi până la a pune aceeaşi Românie prima pe o listă de active de care să scape cât mai repede au trecut doar zece ani. Cei mai intenşi zece ani ai economiei româneşti.

  • Statele europene acuză vânzarea de arme către Rusia, însă nu sunt dispuse să renunţe la propriile contracte

    Contractul dintre Franţa şi Rusia, prin care cei din Hexagon se angajează să vândă două portavioane Rusiei, a fost aspru criticat în ultima vreme mai ales datorită situaţiei din Ucraina. În luna iunie, preşedintele american Barack Obama a sugerat că statul francez ar trebui să oprească, cel puţin temporar, orice contract de acest gen cu Rusia. “Mi-am exprimat îngrijorarea faţă de acest subiect, şi nu cred că e normală continuarea unei înţelegeri de această natură într-o perioadă în care Rusia a încălcat legile internaţionale şi suveranitatea vecinilor săi”, a subliniat Obama. Preşedintele francez Francois Hollande nu a părut însă deranjat de aceste declaraţii şi a spus că primul portavion va fi livrat ruşilor în octombrie, aşa cum era prevăzut.

    O reacţie importantă a venit din partea preşedintelui Lituaniei, Dalia Grybauskaite, care a spus că “Franţa îşi compromite valorile”. Declaraţia a venit în momentul în care miniştrii afacerilor externe din Uniunea Europeană caută să decidă înăsprirea sancţiunilor impuse Rusiei ca urmare a prăbuşirii avionului Malaysia Airlines.

    Britanicii au reacţionat şi ei prin vocea prim-ministrului David Cameron, care a declarat că i s-ar părea inimaginabil ca Marea Britanie să ducă la capăt un astfel de contract în acest moment.

    La două zile după declaraţie lui Cameron, însă, au ieşit însă la iveală documente care arată că Marea Britanie vinde arme de zeci de milioane de lire sterline Rusiei, deşi guvernul anunţase încă din luna martie că va suspenda licenţele de export. Din cele 285 de licenţe, în valoare de 131 de milioane de lire sterline, doar 34 au fost anulate. Purtătorul de cuvânt al primului ministru a spus că exporturile de natură militară au fost suspendate, iar cele care sunt încă valabile sunt de altă natură, precum cele pentru vânători.

  • Heroina s-a vândut ca tratament pentru tuse. Este doar unul dintre câteva fapte ciudate care par false dar sunt adevărate

    Un copac din India, aflat în apropiere de Kolkata, este mai mare decât un hipermarket. Copacul are circa 250 de ani şi rădăcinile sale se întind pe o suprafaţă de 14.400 mp. Spre comparaţie, cele mai multe hipermarketuri din România au suprafeţe cuprinse între 5000 şi 8000 mp.

    Bangladeş are mai mulţi locuitori decât Rusia. Rusia este cea mai întinsă ţară din lume şi are o populaţie de 143,5 milioane de locuitori, în vreme ce Bangladeş este mai mică decât România şi are circa 156,6 milioane de locuitori.

    Turnul Eiffel a fost vândut. Victor Lustig a convins şase companii care se ocupă de reciclarea fierului vechi să liciteze pentru a-l cumpăra. Lui Lustig i-a venit ideea de a vinde turnul după ce a aflat că acesta rugineşte şi întreţinerea este foarte costisitoare. La acea vreme se presupunea că turnul nu va putea sta în picioare mai mult de 20 de ani. Unul dintre cei care a licitat i-a plătit câteva zeci de mii de franci cash lui Lustig, însă acesta a fugit în Austria, deşi nu a fost niciodată acuzat de nimic.

    Numărul sinapselor din creierul uman este mai mare decât al stelelor din galaxia noastră. Astronomii estimează că sunt peste 200 de miliarde de stele în Calea Lactee. Iar specialiştii în neurologie estimează că numărul sinapselor din creierul unui copil de 3 ani este de aproape un catralion. Un adult are în medie 500 de trilioane de sinapse.

    O bombă nucleară a fost pierdută în zona statului Georgia, din SUA. Pe 5 februarie 1958 un avion care avea la bord o bombă nucleară s-a prăbuşit iar pilotul a preferat să lanseze încărcătura în ocean. Marina a căutat bomba luni în şir dar nu a reuşit să o recupereze. Deşi armata americană şi pilotul au negat oficial că bomba ar fi conţinut plutoniu, un angajat al departamentului de apărare al SUA a declarat în 1966 ca bomba era o ”armă completă”.

    Perioada în care a trăit Cleopatra (69-30 îen) este mai apropiată în timp de prezent decât cea în care au fost construite piramidele egiptene din Giza (2550-2490 îen).


    În plus, la vremea când erau construite aceste piramide nu dispăruseră de pe Terra mamuţii cu blană, care se presupune că au dispărut în jurul datei de 1650 îen.

    Corea de Nord şi Finlanda sunt despărţite doar de o singură ţară, Rusia.

    Heroina a fost folosită în trecut pentru a trata tusea la copii. În 1890, producătorul german de medicamente Bayer comercializa heroina ca tratament pentru tuse, iar vânzarea acesteia a fost interzisă abia în 1912.

    În timpul Celui de-al Doilea Război mondial un om a primit decoraţii deopotrivă din partea Aliaţilor dar şi a Axei.

    Un parc din Austria este complet inundat în fiecare primăvară. Pe perioada iernii are alei, bănci pe care vizitatorii se pot aşeza şi un lac de mic dimensiuni. În momentul în care zăpezile se topesc este complet inundat.

  • Marea Britanie continuă să exporte arme în Rusia, potrivit unui raport parlamentar

     Premierul britanic a făcut apel la Uniunea Europeană să interzică vânzările de arme către Rusia – acuzată că echipează şi instruieşte separatiştii proruşi din Ucraina – şi a afirmat luni că Marea Britanie a încetat deja astfel de exporturi, aşa cum a promis în martie.

    Dar raportul parlamentar publicat miercuri arată că 251 de licenţe acordate de Guvernul britanic, care permit vânzarea de bunuri controlate în valoare totoală de 132 de milioane de lire sterline (167 de milioane de euro), sunt încă în vigoare.

    Aceste licenţe de export autorizează vânzarea unor arme de precizie, muniţii pentru arme uşoare, veste antiglonţ, “echipament criptografic”, de comunicaţii militare şi de vedere nocturnă, precizează raportul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aro Palace vrea să vândă Cetatea Braşovului cu 3,5-4 milioane euro şi negociază cu Primăria

    “Cetatea Braşovului este un monument istoric şi starea ei tehnică este precară. Aro Palace ar trebui să investească foarte mulţi bani în reabilitarea zidurilor, aproximativ 2,5-3 milioane de euro, din calculele noastre. Activitatea restaurantului care funcţionează în cetate nu va aduce niciodată atâţia bani încât investiţia să poată fi recuperată“, a explicat Fercală.

    El a spus că obiectul de activitate al Aro Palace nu permite încasări din activitatea de muzeu, iar singura sursă de venit este restaurantul. Acesta, spune directorul SIF Transilvania, a fost rentabil doar înainte de 1989 şi 1-2 ani după.

    “Pentru Aro Palace, această cetate aduce doar pierderi, gaze, electricitate, salarii. Circulaţia turistică a scăzut drastic în ultimii ani şi nu ne putem acoperi costurile“, a adăugat Mihai Fercală.

    El a precizat că un eventual cumpărător va trebui să ştie că nu poate demola zidurile cetăţii şi să construiască în loc un hotel şi că trebuie păstrată în forma actuală, fiind monument istoric.

    Ca să o poată vinde, Aro Palace a trebuit, potrivit legii, să se adreseze mai întâi Ministerului Culturii şi apoi Consiliului Judeţean Braşov, care nu s-au arătat interesate de preluarea monumentului, după care a urmat Primăria, care şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra cetatea.

    “Aro a cerut un preţ, iar Consiliul Local a rămas să facă propriile evaluări. Acesta va trebui să acceseze fonduri europene ca să o poată renova, pentru că nu are bani. Din acest motiv, noi vrem să facem un schimb cu Consiliul Local şi să ne de parţial bani şi parţial active, parcări, terenuri… până ajungem la valoarea de evaluare“, a afirmat directorul SIF Transilvania.

    În cazul în care municipalitatea nu va cumpăra cetatea până la finalul lunii august, Aro Palace o va scoate la licitaţie la toamnă.

    Cetatea Braşovului, construită între secolele XVI şi XVIII, include un turn, o fortificaţie patrulateră cu bastioane în colţuri, deasupra cărora au fost construite turnuri de apărare. Suprafaţa construcţiei depăşeşte 5.500 de metri pătraţi.

  • Aro Palace vrea să vândă Cetatea Braşovului cu 3,5-4 milioane euro şi negociază cu Primăria

     “Cetatea Braşovului este un monument istoric şi starea ei tehnică este precară. Aro Palace ar trebui să investească foarte mulţi bani în reabilitarea zidurilor, aproximativ 2,5-3 milioane de euro, din calculele noastre. Activitatea restaurantului care funcţionează în cetate nu va aduce niciodată atâţia bani încât investiţia să poată fi recuperată”, a explicat Fercală.

    El a spus că obiectul de activitate al Aro Palace nu permite încasări din activitatea de muzeu, iar singura sursă de venit este restaurantul. Acesta, spune directorul SIF Transilvania, a fost rentabil doar înainte de 1989 şi 1-2 ani după.

    “Pentru Aro Palace, această cetate aduce doar pierderi, gaze, electricitate, salarii. Circulaţia turistică a scăzut drastic în ultimii ani şi nu ne putem acoperi costurile”, a adăugat Mihai Fercală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro