Tag: zf

  • Fostul ministru de Finanţe, Eugen Teodorovici: Fiecare şedinţă de Guvern costă 15.000 de euro

    O şedinţă de Guvern costă 15.000 de euro, potrivit estimărilor fostului ministru de Finanţe, Eugen Teodorovici, prezentate într-o intervenţie la ZF Live.

    „Eu am spus o dată că numai şedinţa de Guvern în sine costă cel puţin 15.000 de euro, cu toate că fiecare ministru are pe masa de lucru un laptop cu toate documentele incluse. Înmulţiţi cu 4, înmulţiţi cu 12“, a spus Eugen Teodorovici.

    Potrivit fostului ministru (PSD), suma de 15.000 de euro cheltuită pentru o şedinţă de Guvern ar include costurile cu energia şi cele cu echipamentele de multiplicat hârtii şi acte.

    „Într-o lume guvernată de tehnologie, costurile acestea sunt inutile”, a mai spus Teodorovici, la ZF Live.

  • Cel mai simplu mod de a prezice viitorul este să îl inventezi. ZF Digital ’16, cel mai mare eveniment IT&C din România

    ZF DIGITAL SUMMIT ’16  aduce în prim plan liderii de opinie care aduc un suflu nou mediului de afaceri, care vă vor împărtăşi cele mai recente strategii digitale, trenduri şi tehnici de execuţie.

    Vei pleca cu idei noi, contacte şi o mai bună înţelegere a actiunilor ce trebuie întreprinse AZI pentru a asigura viitorul de MÂINE al business-ului tău.

    Dacă eşti:

    Business Lider-  Întâlneşti parteneri de afaceri şi beneficiezi de oportunităţi de networking de neegalat
    Antreprenor- Îţi împărtăşeşti  ideile cu colegi şi investitori şi le transformi în afaceri profitabile
    Publisher- Faci cunoştinţă cu reprezentanţi de top ai  agenţiilor de publicitate şi afli ce va rezervă viitorul mediei digitale
    Advertiser- Explorezi cele mai recente tendinţe în marketing digital şi interacţionezi cu potenţiali clienţi
    Specialist în marketing- Afli cum se utilizează cele mai recente instrumente pentru a obţine un avantaj competitiv
    Dezvoltator- Afli acele informaţii de care vei avea nevoie pentru a obţine beneficii tangibile pe aplicaţiile pe care le dezvolţi

    Vedeţi mai multe detalii aici 

  • Este oficial! Decizia de ultimă oră luată de Renault: Totul se va întâmpla extrem de rapid

    Grupul Renault, care ru­lea­ză afa­ceri de peste 4,5 mi­liarde de euro în Ro­mâ­­nia, a anunşat că-şi mută toate operaţiunile într-un singur sediu din vestul Capitalei, fără a anunţa însă numele dezvoltatorului. ZF a scris încă din mai despre această mutare, iar Liviu Tudor, dezvoltatorul care găzduieşte în prezent o parte din birourile Grupului Renault în România, a spus într-un interviu pentru ZF că s-a retras din licitaţia pentru proiectul unic al francezilor. Viitorul sediu va avea o su­pra­faţă de 40.000 mp, care ar putea fi construit de omul de afa­ceri de origine israeliană Simon Roth.

    Este oficial! Decizia de ultimă oră luată de Renault: Totul se va întâmpla extrem de rapid

  • Povestea incredibilă a unui broker român care a trecut de la venituri de 4.000 de euro pe lună la 300 de euro în criză. Cum a reuşit să-şi revină

    Piaţa imobiliară se află în echilibru în pre­zent, dobânzile la credite sunt mai mici, iar cli­enţii băncilor au o educaţie financiară mai bu­nă, spre deosebire de anii 2007-2008, atunci când nu aveau o viziune a investiţiei pe ter­men lung, a declarat brokerul Mircea Petrilă, invitat la emisiunea de business ZF Live.

    Până acum, în acest an, el a intermediat credite de un milion de euro şi are o ţintă de 1,2 mil. euro. Din 2005 până acum a intermediat credite de aproape 25 mil. euro.

    Povestea incredibilă a unui broker român care a trecut de la venituri de 4.000 de euro pe lună la 300 de euro în criză. Cum a reuşit să-şi revină

     

  • Cartierul din Bucureşti unde preţurile apartamentelor au scăzut cu 11.000 euro de la o lună la alta

    Preţul apartamentelor vechi cu trei camere din Capitală a crescut în medie cu aproape 3% în primele nouă luni ale acestui an faţă de pe­rioada similară a anului trecut, în topul majorărilor aflându-se cartiere precum Avia­ţiei, Crângaşi şi Colentina, arată Indexul imobiliar al ZF realizat în colaborare cu firma de consultanţă imobiliară Coldwell Banker pe baza ofertelor din Anunţul telefonic.

    Indexul a fost realizat pe baza anun­ţurilor eligibile publicate în trei ediţii ale Anunţului telefonic, cu aproximativ 2.000 de anunţuri publicate şi cu circa 220 luate în calcul.

    Cartierul din Bucureşti unde preţurile apartamentelor au scăzut cu 11.000 euro de la o lună la alta

     

  • Preţurile apartamentelor s-au stabilizat în august, dar continuă să fie peste 2015

    Preţul mediu al apartamentelor vechi cu trei camere din Bucureşti a ajuns la 79.300 de euro în luna august, în creştere atât faţă de luna anterioară, cât şi faţă de august 2015, arată Indexul Imobiliar al ZF realizat în colaborare cu firma de consultanţă imobiliară Coldwell Banker pe baza ofertelor din Anunţul Telefonic. Ca medie, luna trecută preţurile apartamentelor vechi cu trei camere au crescut cu 250 de euro comparativ cu luna iulie, creştere care însă nu a atins nivelul din iunie, cel mai mare din acest an. Procentual creşterea este de 0,3%, ceea ce practic înseamnă o stagnare. Indexul a fost realizat pe baza anunţurilor eligibile publicate în trei ediţii ale Anunţului Telefonic, cu 1.570 de anunţuri publicate cu aproximativ 180 luate în calcul.

    Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar

  • „Doamna Cristina Bălan? Sunt premierul Cioloş. Am citit că aveţi un vis. Ce vreţi să vă dăm să faceţi acest lucru în România?”

    Acum două săptămâni Ziarul Financiar a descoperit întâm­plă­tor, într-un articol din Wall Street Journal, cel mai impor­tant ziar economic din lume, numele unui inginer român, Cristina Bălan, care a lucrat pentru Tesla, la primul model creat de Tesla de la zero şi care a fost dată afară după ce a avertizat asupra unor defi­cienţe ale acestor maşini electrice. Acest caz este la mediere între cele două părţi.

    „Am citit în Ziarul Financiar despre dumneavoastră şi despre ce aţi făcut până acum. Nu multă lume are ocazia să lucreze pentru compania americană Tesla, cea care vrea să revoluţioneze industria auto mondială cu modelele ei electrice. Chiar şi noi încurajăm în România aceste modele .

  • Din Arad în toată lumea. Trenuleţele de jucărie din România ajung în zeci de ţări

    Fabrica din Arad a nemţilor de la Modelleisenbahn, unde peste 200 de salariaţi produc trenuleţe de jucărie, a ajuns anul trecut în topul celor mai mari exportatori de pe piaţa din România, pe poziţia 447. Nemţii şi-au făcut astfel loc în top pentru prima dată, potrivit datelor ZF.

    Modelleisenbahn, unul dintre cei mai mari producători de tre­nuleţe electrice din lume, a venit acum circa un deceniu în Ro­mânia şi a investit jumătate de milion de euro într-o uni­tate de pro­ducţie care trimite produsele „made in Arad“ în câteva zeci de ţări din toată lumea, potrivit ulti­me­lor date ale ZF.

    Compania Modelleisenbahn cu se­diul în Arad a terminat anul trecut cu afaceri de 15,3 mil. lei (3,5 mil. lei), în scădere cu circa 7% com­parativ cu anul an­te­rior. Pro­fitul a rămas însă con­stant la circa jumătate de milion de lei.
     

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Ursus Breweries lansează oficial cidrul Kingswood pe piaţa din România

    Ursus Breweries, cel mai mare jucător de pe piaţa berii din România, lansează oficial pe piaţa locală marca premium de cidru Kingswood, scrie Ziarul Financiar

    Produsul este disponibil în sticle nereturnabile de 0,4 litri şi are o concentraţie de alcool de 4,5%.

    “În prezent, cidrul reprezintă un segment de băuturi alcoolice extrem de dinamic în România, care se remarcă printr-un potenţial de creştere pentru următorii ani. Consumatorii români sunt dispuşi din ce în ce mai mult să experimenteze gusturi noi, să îndrăznească mai mult, să se bucure de experienţe inedite”, a declarat Mihai Bârsan, Vicepreşedinte Marketing Ursus Breweries pentru ZF

  • Opinie Sorin Pâslaru, redactor-şef al ZF: În timp ce turcii fac poduri suspendate de 3 km, noi producem strategii de competivitate

    Guvernul şi Banca Naţională urmează să prezinte astăzi un plan economic pentru următorii ani, în condiţiile în care nimic din ce s-a întâmplat  – bun sau rău – în România în ultimele decenii nu a fost planificat anterior în cadrul unui proiect de ţară.        

    Nici cei 2-3 milioane de români din Italia şi Spania care trimit şi azi mai mulţi bani în ţară anual decât investiţiile străine directe, nici salvarea econo­miei din anii ’90 datorată lohnului în textile, nici investiţiile în auto din vestul ţării. Şi nici efervescenţa actuală a sectorului de IT&C, care dintr-o dată are valoare adăugată mai mare decât agricultura şi construcţiile.
    Nimeni nu a scris nici în 1992, nici în 1996, nici în 2000 şi nici în 2004, când s-au schimbat guverne şi s-au făcut programe şi strategii, că acestea sunt posibile traiectorii pentru economia românească.

    Singură ţintă care a întrunit la un moment dat consensul şi a fost un document de parcurs a fost strategia de aderare la UE şi NATO din 2000. Dar pasul următor, cum utilizăm aceste alianţe externe şi pentru ce, ce obiective vrem din punct de vedere economic, nu a mai fost făcut. Aderarea la zona euro a rămas o Fata Morgana, iar în noile condiţii de la vest nici nu se mai pune problema. România este o ţară care înaintează bâjbâind, nesigură ca în toată istoria sa, să nu supere la stânga sau la dreapta şi se adaptează 10-20 de ani mai târziu la orice trend global.

    Reformele poloneze din anii ’80, mişcarea Solidarităţii, Perestroika şi Glasnostul de la est care s-au sfârşit până la urmă în destrămarea URSS, au fost abia cu un deceniu mai târziu şi în mod brutal preluate.

    Privatizările şi restructurarea şoc a întreprinderilor din Polonia, Ungaria şi Cehia din anii ’90 au fost amânate cât  mai mult aici, pentru ca tensiunile acumulate să răbufnească în 1997 şi 1998.

    Iar acum, când Ungaria şi Polonia dau tonul la un cântec nou – „nu mai putem creşte doar pe resurse externe şi trebuie să ne ocupăm cu adevărat de creşterea nive­lului de trai al oamenilor” –  iarăşi suntem în contra timp cu cel puţin 10 ani şi ne uităm la ei ca la soldaţi care au ieşit din front.

    Când colo, atitudinea lor individualistă este împărţită mai la vest, iar ieşirea Marii Britanii din UE  este un mare semnal pentru noua politică prin care ţările se uită întâi la cum să-şi protejeze propriile resurse şi propriii cetăţeni şi abia apoi să se conformeze nu ştiu căror cerinţe de la Bruxelles.

    În context, agresivitatea cu care Bruxelles-ul şi-a trimis oamenii să ceară intempestiv României şi companiilor sale de gaz să faciliteze exportul nu e de bun augur. Orice legi, directive şi regulamente s-ar invoca, parcă nu poţi să te duci cu bocancii în birouri, să confişti documente şi să faci interogatorii pe un subiect atât de sensibil – energia, gazul metan – pentru care se fac războaie şi planuri geostrategice pe decenii.

    Parcă era în discuţie Uniunea Energetică din cadrul UE, erau planuri mai largi, noua conductă BRUA, care ar urma să ducă gazul din Marea Neagră direct în Austria, este acum pe mesele proiectanţilor, deci oricum era dat. Dar iată că şi ce există trebuie pus la dispoziţie neîntârziat: vă lăsăm oamenii să circule liber la muncă oriunde la noi, puneţi gazul la bătaie.

    În lipsa unui pod nou, a unei autostrăzi finalizate sau a unei noi fabrici de automobile care să creeze 10.000 de locuri de muncă la Craiova, la Galaţi sau la Iaşi, mai facem un plan de 50 de pagini sau 100 în care vorbim despre nevoia de competitivitate.

    În acest timp, mai la sud, turcii au terminat un nou  pod, Ozman Gazi, de 3 km, peste Marea Marmara, al doilea ca lungime din Europa şi al patrulea la nivel mondial. Şi noroc că ArcelorMittal, fostul combinat Sidex, a avut şi el partea sa de 34.000 de tone de laminate furnizate pentru construcţia sa.

    De la podul de la Giurgeni – Vadu Oii, de 1,5 km, făcut în 1970, Sidexul nu a mai furnizat laminate pentru vreun mare pod din România. Galaţiul se uită lacom la orice proiect mare de infrastructură local, dar nu are cui vinde. Combinatul de Călăraşi, care trebuia să producă cale ferată pe care să circule cu 160 km pe oră, a fost terminat sub diversele acorduri cu Banca Mondială şi FMI, iar astăzi calea ferată este în derivă.  

    Sau, dacă acceptăm că nu producem local şi că asta este şansa noastră, să ne exportăm forţa de muncă brută, măcar să le facem viaţa mai uşoară şi să mai facem un aeroport sau nou terminal. Mergeţi dimineaţa la 7-8 la Otopeni să vedeţi cozile de sute de persoane  de la check-in sau poliţia de frontieră, mai rău ca în trenurile de navetişti de dinainte de ’89.

    Într-o ţară ca România, care plânge după investiţii, să ai producţie de ciment şi de oţel în scădere (3,2 milioane tone de oţel brut produse în 2014, faţă de 6,3 milioane de tone în 2006 şi 7,6 milioane tone de ciment produse în 2014 faţă de 8,2 mil. tone produse în 2012 şi 10,6 mil. tone în 2008) nu înseamnă macrostabilitate, ci macroderivă.  Pariem că graficele cu producţia de oţel şi ciment nu sunt în strategia prezentată astăzi.

    Aşa se măsoară măreţia unei ţări – cu poduri, cu fabrici, cu gări civilizate, cu linii de cale ferată de mare viteză –  nu cu hârtii, cu planuri şi strategii de competitivitate, cu macrostabilitate şi ţinte de inflaţie atinse.

    Şi, dacă vreţi, până la urmă o ţară unde gloria este la Banca Naţională pentru macro-stabilitate şi nu la Ministerul Industriei pentru o fabrică de