BusinessMagazin

Tag: votare

  • Cine este favoritul să câştige alegerile prezidenţiale din SUA

    Folosind date istorice privind modul în care au votat statele federale, dar şi rezultatele a circa 300 de sondaje de opinie efectuate începând cu mijlocul lunii aprilie, modelul de calcul îl dă câştigător pe acest candidat.  Utilizând acelaşi model de calcul, rezulta că Bill Clinton ar fi avut mai puţin de 20% şanse de deveni preşedinte în 1992, cu aproximativ patru luni înainte de alegeri. O lună mai târziu, după Convenţia Partidului Democrat, modelul îl dădea drept probabil câştigător pe Bill Clinton, cu 84% şanse de succes.

    Vezi aici cine este favoritul să câştige alegerile prezidenţiale

     

  • Cum arată cea mai frumoasă plajă din lume. Un paradis aproape de România

    Anul acesta cea mai frumoasă plajă din lumea a fost votată un loc cu apă cristalină şi nisipuri albe, precum şi un peisaj care îţi taie respiraţia. Odată ajuns acolo este uşor de văzut cum plaja a câştigat acest titlu. 

    Cum arată cea mai frumoasă plajă din lume. Un paradis aproape de România

  • Referendumul Brexit: opinia unui avocat britanic cu privire la ce va urma

    Opinie Neil McGregor, partener coordonator la McGregor & Partenerii:

    În urma votului de 51,9% pentru „Ieşire“ faţă de 48,1% pentru „Rămânere“ la referendumul Brexit din UK şi Gibraltar, se pare că există multă panică (mai puţin la Edinburgh), reflectată de volatilitatea pe pieţele financiare. Multe din comentariile cu privire la ce va urma par a fi făcute fără o bună înţelegere a bazelor legale ale referendumului şi a ce înseamnă acesta pentru poziţia UK în UE. O mai bună înţelegere a ce se va întâmpla probabil necesită de asemenea un grad de cunoaştere a referendumurilor anterioare din UK şi, dacă îmi este permis să spun, o evaluare a legii constituţionale din UK, care nu este centrată în totalitate pe Anglia.

    S-au spus multe despre Articolul 50 din Tratatul UE. Articolul 50 (1) prevede:

    „Orice Stat Membru poate decide să se retragă din Uniune în conformitate cu propriile prevederi constituţionale.“
    Astfel, orice decizie a UK de a părăsi UE trebuie luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK.
    Este rezultatul referendumului o decizie de a părăsi UE în conformitate cu prevederile constituţionale din UK? Pe scurt: nu.
    Referendumurile  din UK sunt rare – stilul de guvernare din UK este că se aşteaptă ca aleşii noştri să ia deciziile politice dificile, iar noi putem vota pe altcineva la viitoarele alegeri generale dacă nu ne place ce au făcut. Există două tipuri de referendum.

    Un exemplu pentru primul tip este Legea din 2011 privind Sistemul Parlamentar de Vot şi Circumscripţiile Electorale, care lua în considerare o propunere de a schimba sistemul de vot în alegeri de la „primul clasat obţine postul“ (adică candidatul cu cel mai mare număr de voturi câştigă, chiar dacă nu a obţinut o majoritate a tuturor voturilor exprimate) la sistemul de „votare alternativă“. Legea introducea prevederi detaliate pentru introducerea sistemului de votare alternativă, dar făcea ca adoptarea acesteia să fie condiţionată de obţinerea unei majorităţi pentru votarea alternativă în cadrul unui referendum. În funcţie de rezultatul acelui referendum, ministrului responsabil din guvern i se cerea să emită un ordin prin care să fie implementate prevederile detaliate ale votării alternative sau anularea acestora. Rezultatul acelui referendum era de aceea obligatoriu şi declanşa un mecanism fie de implementare, fie de anulare a prevederilor legale detaliate privind un sistem de votare alternativă.

    Astfel votanţii nu aveau niciun dubiu cu privire la ce se va întâmpla, în funcţie de rezultatul acelui referendum.  Propunerea de a adopta sistemul de votare alternativă a fost respinsă cu 67,90% dintre voturi împotrivă şi 32,10% pentru.
    Recentul referendum Brexit aparţine celui de al doilea tip. Consultarea cetăţenilor a fost ţinută în baza Legii din 2015 privind Referendumurile din Uniunea Europeană. Spre deosebire de legislaţia pentru referendumul privind votarea alternativă, această lege a Parlamentului nu spune nimic despre ce se va întâmpla în cazul unui vot pentru „Ieşire“ sau ce mecanism trebuie folosit pentru a implementa o retragere a UK din UE. De aceea acest referendum nu este obligatoriu pentru parlamentul naţional al UK sau pentru parlamentele sau adunările implicate, sau pentru cetăţenii din UK sau guvernele implicate.

    Pe scurt, referendumul Brexit nu a fost altceva decât o consultare a opiniei publice organizată pe cheltuiala contribuabilului.
    Cu siguranţă nu este o decizie de retragere din UE luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK, asta pentru a utiliza formularea din Articolului 50 din Tratatul UE.

    Comentariile susţinătorilor Brexitului din UK, sau ale oficialilor Comisiei Europene, sau ale politicienilor din alte state UE, cum că UK trebuie să invoce acum rapid procedura de retragere în baza Articolului 50, nu sunt decât pur politicianiste şi nu au nicio bază legală.

    Nu trebuie să fie o surpriză faptul că există un corp substanţial de electorat din UK care nu este mulţumit de forma actuală a UE, sau de actualul guvern din UK, sau de alte aspecte. Voi lăsa pe alţii să stabilească în ce proporţie aceste tipuri particulare de nemulţumiri au contribuit la votul de 51,9% pentru „Ieşire“. Totuşi aş risca să fac o presupunere că, dacă referendumuri similare ar fi avut loc în alte ţări ale UE, ar fi existat un vot similar de protest împotriva stării de fapt.
    Astfel, dat fiind faptul că referendumul Brexit nu a fost obligatoriu din punct de vedere legal şi nu respectă prevederile Articolului 50 din Tratatul UE, de ce există atât de multă volatilitate pe piaţă? Un răspuns poate fi acela că pieţele urăsc incertitudinea. Un alt răspuns poate fi acela că anumite persoane se folosesc de situaţia curentă pentru a specula pe pieţe.
    Ce impact va avea votul din cadrul referendumului pentru Brexit? În opinia mea va fi unul pur politic.

    Exprimă acest vot dorinţa cetăţenilor UK? Dacă eşti familiarizat cu conceptul de stat unitar (şi se presupune că oficialii Comisiei Europene şi cei ai altor state membre ale  UE sunt familiarizaţi cu acest concept), atunci este uşor să spui că britanicii au votat să părăsească UE. În opinia mea o astfel de analiză nu ia în calcul faptul că UK nu este un stat unitar (cu toate că UK este „stat membru“ al UE).

    UK este format din patru ţări: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord (după cum bine ştiu suporterii campionatului de fotbal Euro 2016).  Îi voi lăsa pe alţii să dezbată statutul Ţării Galilor şi al Irlandei de Nord, dar Scoţia şi Anglia au reprezentat un regat unit împărţind un parlament comun în Westminster doar începând cu 1707. Poate că avem un paşaport unic, dar Tratatul Uniunii din 1706 prevede în mod specific, printre altele, perpetuarea unui sistem legislativ separat în Scoţia. Ca urmare a unui alt referendum şi odată cu adoptarea de către parlamentul UK a Legii Scoţiei în 1998, Scoţia are un parlament învestit în Edinburgh.

    De ce este acest lucru atât de important pentru oamenii din Bruxelles, Paris, Berlin, Londra sau Bucureşti?  Pentru că rezultatul referendumului pentru Brexit în Scoţia a fost 62% pentru „Rămânere“ şi 38% pentru „Ieşire“. Guvernul actual al Scoţiei este unul minoritar condus de Partidul Naţional Scoţian, iar liderul acestuia, primul-ministru al Scoţiei (Nicola Sturgeon), a declarat că ea consideră că are un mandat clar din partea electoratului Scoţiei şi anume acela de a păstra Scoţia în Uniunea Europeană.

    Într-un alt referendum, în 2014, electoratul din Scoţia a decis împotriva declarării independenţei de UK, deşi a existat un număr important de voturi pentru independenţă.  În mod ironic, în cadrul acelui referendum, votanţilor li s-a spus că dacă Scoţia votează să părăsească UK, o Scoţie independentă va trebui să aplice pentru a deveni membru al UE şi nu s-a menţionat, în măsura în care am observat eu, folosirea Articolului 50 (a se vedea mai sus).

    În circumstanţele actuale, „cerinţele constituţionale“ ale UK sunt departe de a fi clare în ceea ce priveşte părăsirea UE. A fost simplu atunci când UK a aderat la predecesorul UE în 1973 pentru că în acel moment exista un singur parlament în UK, şi anume cel din Westminster. În anii care au urmat după 1973, noi am creat (sau recreat) mai multe parlamente – inclusiv Parlamentul Scoţiei menţionat mai sus. Se pare că există argumente solide cum că orice decizie din partea parlamentului UK de a părăsi UE are nevoie de acordul parlamentului scoţian. Primul-ministru al Scoţiei a declarat că ia în considerare să solicite parlamentului scoţian să refuze acordarea unui astfel de acord.

    Pe lângă consecinţele politice ale unui astfel de conflict între UK şi parlamentul scoţian, s-a spus că viziunea engleză este că parlamentul UK este suveran şi poate adopta orice lege doreşte – într-adevăr acesta pare să fi fost un argument în campania pentru referendumul Brexit – şi că, din punct de vedere legal, parlamentul UK poate pur şi simplu să schimbe sau să ignore prerogativele parlamentului scoţian.

    Cu toate acestea, în cazul MacCormick vs Lord Advocate din Scoţia (pentru a stabili dacă Majestatea Sa Regina va fi numită „Elizabeth I“ sau „Elizabeth II“ din Scoţia: Elizabeth Tudor a Angliei nu a condus niciodată Scoţia), judecătorul senior din Scoţia a declarat că „principiul suveranităţii nelimitate a Parlamentului este un principiu englez distinct şi nu are echivalent în legea constituţională scoţiană“. Opiniile diferă în ceea ce priveşte puterea legislativă a parlamentului scoţian de a bloca legislaţia pentru implementarea retragerii UK din UE, dar această viziune asupra legii constituţionale are cu siguranţă potenţialul de a complica şi mai mult situaţia.

    Astfel, din punct de vedere legal, opinia mea este că oamenii din România şi din restul UE trebuie să privească votul Brexit ca fiind:

    • o expresie a insatisfacţiei faţă de starea de fapt (inclusiv în ceea ce priveşte natura prezentă a UE) exprimată de o parte importantă a electoratului din UK, dar care nu declanşează retragerea UK din UE; şi

    • cauza unei posibile crize constituţionale interne în UK.

    Despre posibilitatea ca Articolul 50 să fie vreodată invocat – şi dacă UK (sau părţi ale UK) vor părăsi în acel moment UE – acestea sunt alte aspecte!
     

  • “Nu văd cum a fi într-o uniune cu state ratate precum România poate fi un lucru bun pentru noi”. 10 britanici explică de ce au votat pentru ieşirea din UE

    Au votat brexitul pentru că au vrut să rănească guvernul şi băncile, să se răzbune pe politicienii care au trădat clasa muncitoare sau pentru a se îndepărta de o uniune pe care o percep ca fiind nedemocrată, un eşec şi care i-a dezamăgit pentru că a înglobat…România.

    Lumea se învârte acum în jurul Brexitului, un spectacol regizat de politicieni în care joacă omul de rând, alegătorul, plătitorul de taxe, studentul, muncitorul sau şomerul din Marea Britanie. The Guardian a stat de vorbă cu 10 britanici care au votat pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană pentru a afla de ce au ales aşa şi dacă sunt mulţumiţi de rezultat. Iată care au fost răspunsurile lor.

    “AM VOTAT PENTRU STANDARDE MAI BUNE DE VIAŢĂ”.
    DANNY LANCASTER, 30 DE ANI

    Vreau o ţară stabilă în care oamenii din toate regiunile sunt auziţi şi nu sunt hrăniţi cu resturile aruncate din sud. Nu vreau să mă tem că atunci când fata mea va avea copii nu va mai fi loc în şcoli din cauza aglomeraţiei sau că dacă va avea probleme de sănătate va trebui să aştepte o viaţă pentru o consultaţie la medic. Ar trebui să ne simţim în siguranţă cu locurile noastre de muncă şi să nu simţim că dacă nu lucrăm şapte zile pe săptămână şi zece ore pe zi vom fi aruncaţi peste bord în grămada de şomeri. Doar după ce se ajunge la standarde de viaţă decente pentru fiecare britanic banii mei de taxe pot fi cheltuiţi în altă parte.

    Când sistemele statului – asigurările de sănătate, şcoli de stat şi locuinţe sociale – sunt bine echipate, abia atunci vom accepta să facem mai mult pentru alţii. Noi, oamenii mici, sau chiar băieţii mai mari care aparent conduc ţara nu deţinem controlul complet al situaţiei şi dacă salariile care scad trase în jos de economia slăbită de acordurile comerciale sunt preţul plătit pentru a face această ţară şi pe oamenii ei mai bine educaţi şi mai sănătoşi, atunci aşa să fie.

    Imaginea rasismului este departe de adevăr şi nu ar trebui să fie folosită împotriva celor care nu sunt auziţi, a celor care trăiesc zi de zi cu consecinţele deciziilor luate de cei care locuiesc în vreun cartier londonez, departe de viaţa reală. Ce nu realizează oamenii din vreun birou extravagant din Londra sau care stau acasă la o masă scumpă de stejar cu Mac-ul în faţă şi sorbind cafea de la Starbucks este că oamenilor care au votat pentru Brexit, de oriunde ar fi ei, nu le este teamă să-şi suflece mânecile pentru a pune altoiul care va face ţara aceasta măreaţă. 

    “AM VOTAT PENTRU A SIMŢI CĂ SUNT AUZITĂ”.
    FIONA, ASISTENTĂ ÎNTR-UN CENTRU DE ÎNGRIJIRE PENTRU PERSOANE CU PROBLEME MINTALE, 52 DE ANI

    Am votat pentru a mă simţi mai puternică, pentru a simţi că vocea mea este auzită şi că pot participa la schimbare. Compromisul de a rămâne avea un preţ prea mare, îmi arăta că democraţia nu există aici. Actualii lideri nu au reuşit să-i ajute pe cei săraci şi au preferat să-i împace pe cei avuţi. Am vizitat Londra în 2014 şi nu am văzut semne de recesiune. Oraşul s-a înstrăinat de Anglia. Îmi părea ceva obscen. Lucrez în instituţii pentru bolnavi mintal de 30 de ani. În tot acest timp am observat că societatea se reflectă în oamenii care ne accesează serviciile.

    Cea mai mare problemă este că se simt deconectaţi de la societate. Majoritatea îi cuprinde probabil pe oamenii care sunt auziţi cel mai slab, dar care se bazează pe alţi pentru a le promova interesele. Câtă energie şi sprijin financiar le sunt oferite cetăţenilor din UE care sunt vulnerabili, când propriii noştri oameni sunt ignoraţi? N-am văzut niciun beneficiu de la UE pentru îngrijirea celor cu afecţiuni mintale. Mă chinui să înţeleg ce au făcut. Aceasta este o oportunitate. Dacă oamenii reuşesc să vadă dincolo de pierderi, şi percep situaţia ca pe o oportunitate, putem face schimbări pentru ei, pentru felul în care îşi trăiesc viaţa.

    Oamenii care chiar îşi trăiesc viaţa au făcut alegerea. Toţi aceşti oameni care se simt jigniţi. Toţi aceşti oameni aranjaţi care au crezut că nu se va întâmpla arată cât de multă aroganţă există.  

    “CLASA MUNCITOARE A FOST TRĂDATĂ. SĂ FII SĂRAC ESTE ACUM UN PĂCAT”. ANGUS, 52 DE ANI

    Şefii îi iubesc pe muncitorii străini. Aceştia nu au sindicate, sunt ieftini şi modelabili. Britanicii care făceau aceste munci nu s-au dus la universitate, ci să primească ajutor de şomaj, dacă-l primesc. Se mai pune şi problema condiţiilor pe care muncitorii străini le îndură, iar criza locuinţelor nu se mai termină. Elita din media nu a înţeles care sunt îngrijorările oamenilor de rând. Se uită în jos la noi şi ne spun rasişti, dar ei sunt cei vinovaţi de intoleranţă. Marea Britanie a devenit un stat socialist după Al Doilea Război Mondial prin sacrificiul oamenilor de rând. Statul social este recompensa lor.

    Acum, să fii sărac este un păcat şi eşti atacat din toate direcţiile, aşa că acest vot a avut un element de protest. UE a sacrificat coeziunea pentru o extindere care pare condusă de Germania. Angela Merkel a decis să permită ca un milion de emigranţi să intre în Germania, încălcând legislaţia UE şi fără consultul Bundestagului. Germania a frânt Grecia şi negociază pentru a permite Turciei să intre în UE. Ei nu se consultă cu nimeni, iar aceasta nu este o uniune. Marea Britanie părea înţepenită la marginea UE şi calea noastră spre o asimilare mai mare nu era clară. Nu există vreun plan pentru crearea unei Europe cu aceleaşi taxe şi aceleaşi salarii minime, aşa că migraţia oamenilor afectează negativ ţările care oferă condiţii mai bune.

    UE este un monolit şi este greu de înţeles. Spre ce se îndreaptă? Nu a reuşit să facă asta clar. UE a avut un impact negativ asupra ţărilor care o înconjoară, cu Ucraina simţindu-se parte din altă sferă de influenţă şi cu emigranţii din Africa murind în Mediterana pentru că nu s-au făcut planuri potrivite. Eram pro-UE, simţind că europenii au standarde mai bune de viaţă decât noi, dar m-am simţit deziluzionat atunci când UE s-a extins pentru a include ţări precum România. Nu văd cum a fi într-o uniune cu state ratate poate fi bun pentru noi.

    În timpul campaniei pentru referendum am fost şocat de faptul că nu au fost furnizate puncte de vedere echilibrate. Ne-au fost furnizate scenarii care prezentau cele mai grave consecinţe, dar nu şi pe cele mai bune. Sunt fericit, dar şi îngrijorat că dacă Scoţia va avea un referendum pentru a părăsi Marea Britanie, atunci Anglia şi Ţara Galilor vor rămâne împotmolite în iadul grupului Tory pentru un secol. Cred că Scoţia ar trebui să devină independentă. S-ar putea să le fie mai rău din punctul de vedere financiar, dar libertatea merită preţul. Sper că Partidul Laburist (muncitoresc) se va uni sub un lider puternic.

    “AM VOTAT PENTRU A LOVI GUVERNUL ŞI BĂNCILE”. KERRY, 51 DE ANI

    Aş vrea să văd reforme economice în care averea unei persoane nu este datoria alteia şi în care oamenii sunt recompensaţi pentru contribuţiile lor şi nu pentru ce pot stoarce de la alţii prin chirii şi amenzi. Aş vrea o economie în care creşterea este adevărată, ceea ce ar putea însemna reformarea întregului sistem bancar. Aş vrea ca băncile să fie lăsate fără puterea de a crea bani şi ca aceste puteri să se ducă la guvernul central, dar la un guvern care îi reprezintă pe cetăţeni, nu unul care-i controlează. Masa de bani nu ar trebui lăsată în mâinile băncilor private.

    Politic, aş vrea să văd Bruxelles‑ul şi Westminsterul reformate şi pe politicienii şi pe funcţionarii publici aroganţi servind interesul public şi nu cumpăraţi ca nişte prostituate de anumite interese. În cele din urmă, în circumstanţele potrivite, aş vrea să ne vedem revenind într-o UE cu reprezentanţi mobilizaţi mai mult de viziuni şi ideologii, reprezentanţi care să răspundă atât în faţa cetăţenilor de acasă cât şi a cetăţenilor europeni.

    Europa poate fi o structură politică formidabilă care promovează creşterea şi interesele tuturor oamenilor ei. Dar aceasta nu se poate întâmpla cu actuala mentalitate politică. Aroganţa politicienilor de aici şi de peste tot în Europa, care sugerează că oamenii nu sunt suficient de educaţi pentru a fi lăsaţi să decidă, este nedemocratică. Cel mai cel dintre ei este Jean-Claude Juncker. Nu mă bucur că plecăm din UE, dar administraţia din UE şi cea din Marea Britanie au nevoie de o reformă fundamentală care să promoveze vieţile cetăţenilor şi nu împovărarea lor cu datorii pentru a plăti pentru un sistem politic şi economic ratat. Imigraţia nu ar fi o problemă atât de mare dacă Marea Britanie ar construi locuinţe şi infrastructură şi ar pregăti cum trebuie doctori, asistente şi muncitori; dar politicienii creează deliberat lipsuri.

    CITEŞTE CONTINUAREA PE PAGINA URMĂTOARE

  • Ţara care le interzice şefilor să îşi mai deranjeze angajaţii după orele de program

    Ar trebui guvernul să intervină şi să reglementeze modul în care angajaţii sunt obligaţi să răspundă la mail-uri?
     
    În Franţa, răspunsul la această întrebare pare să fie da; Partidul Socialist al lui Francois Hollande e pe cale să voteze o lege care va da angajaţilor, pentru prima oară, “dreptul de a se deconecta”, scriu cei de la BBC.
     
    Companiile cu mai mult de 50 de angajaţi vor fi obligate să prezinte un plan care să conţină orele (în special seara şi în weekend) în care angajaţii nu sunt obligaţi să răspundă la mesajele electronice.
     
    Chiar dacă reacţiile din alte state membre UE nu au fost cele aşteptate, guvernul francez insistă că ideea de conectare permanentă reprezintă o problemă tot mai mare, asupra căreia trebuie luate o serie de măsuri.
     
    “Toate studiile arată că există mult mai stres legat de muncă în ziua de azi, şi acest stres este constant”, a declarat parlamentarul socialist Benoit Harmon. “Angajaţii părăsesc fizic biroul, dar nu îşi părăsesc munca. Ei rămân ataşaţi printr-un fel de lesă electronică, exact ca un câine. Mesajele, email-urile colonizează viaţa angajaţilor până la punctul la care aceştia cedează nervos.”

  • Cât de interesaţi sunt românii de parlamentarii pe care i-au ales

    Analiza a fost realizată folosind instrumente capabile să extragă date esenţiale din căutările pe Google şi cuprinde ultimele 24 de luni. Cele mai multe căutări au fost efectuate, în ordine descrescătoare, în Bucureşti, Prahova, Braşov, Neamţ şi Iaşi.

    DWF.ro a observat, în cele mai multe cazuri, o scădere a interesului oamenilor de a afla detalii despre aleşii locali, dar a remarcat şi diferenţe foarte mari în volumul de căutări pe Google între aceste judeţe. Astfel, dacă pentru Capitală au fost înregistrate peste 300.000 de căutări în fiecare an, la polul opus sunt judeţe precum Călăraşi şi Caraş Severin pentru care au fost înregistrate doar câteva sute de căutări. În altele precum Ialomiţa, Maramureş, Vâlcea, Vaslui, Bistriţa-Năsăud sau Botoşani, variaţia este pozitivă, ceea ce arată că cetăţenii din aceste regiuni au fost mai interesaţi să afle informaţii despre cei pe care i-au trimis în Parlament să-i reprezinte.

    Revenind la judeţele „fruntaşe“, pentru Bucureşti, cu o populaţie declarată de peste 1,6 milioane de locuitori, sunt aleşi în Parlamentul României 38 de deputaţi şi 16 senatori şi, conform analizei DWF.ro, interesul bucureştenilor a scăzut cu 1,81%, procent care îi arată pe aceşti cetăţeni interesaţi constant de parlamentari. Pe locul al doilea este Prahova, cu 16 locuri pentru deputaţi şi şapte pentru senatori, dar aici a fost observată o scădere cu 34,10%, pe când în Braşov, care are în Parlamentul României 11 deputaţi şi şapte senatori, procentul scăderii ajunge la 32,72%.

    În judeţul Neamţ, variaţia de la an la an ajunge la 50,98%, în scădere considerabilă, în contextul alegerii a 10 deputaţi şi patru senatori. În final, clasamentul este întregit de Iaşi pentru care sunt disponibile 18 locuri de deputaţi şi şapte de senatori în Parlament, unde a fost înregistrată o scădere de la an la an cu 7,97%. Sunt însă şi judeţe în care nu au fost înregistrate diferenţe de la an la an, cum ar fi Galaţi sau Constanţa.

    Ultimele alegeri pentru Parlament s-au desfăşurat în România în 2012. În acelaşi an, a fost organizat şi un referendum privind reducerea numărului de parlamentari la 300. Actuala analiză pe care DWF.ro am realizat-o prezintă un cadru sumar înainte alegerilor care se vor desfăşura în toamnă, când cetăţenii României din aceste judeţe sunt aşteptaţi la vot pentru a-i alege pe viitorii parlamentari. ”Deşi statisticile care pot fi obţinute prin analiza căutărilor online, nu reprezintă interesul tuturor românilor – mai ales al celor care n-au acces la Internet, din motive evidente, totuşi ilustrează succint implicarea şi informarea oamenilor în domeniul care îi priveşte direct” , a declarat Mihai Vînătoru, Managing Partner DWF.

    Digital Workforce este o agenţie digitală specializată în servicii de optimizare SEO si online reputation management (ORM).

  • Clotilde Armand pierde Primăria Sectorului 1, potrivit datelor provizorii Biroului Electoral Central

    Rezultatele provizorii oferite de Biroul Electoral Central la ora 6.00 arată o răsturnare de situaţie la Sectorul 1, acolo unde Clotilde Armand are 28,7%, în timp ce Daniel Tudorache a trecut pe prima poziţie cu 31,1%.

    Exit-poll-urile şi primele date oficiale de la BEC, de duminică seara, au dat-o câştigătoare pe Clotilde Armand.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • EXIT POLL Sociopol: Gabriela Firea (PSD) a câştigat Primăria Capitalei, Nicuşor Dan (USB) pe locul 2. Cătălin Predoiu (PNL), marele perdant

    Potrivit Antena 3, PSD ar fi câştigat sectoarele Capitalei, mai puţin la Sectorul 1, unde candidatul USB Clotilde Armand este posibil să fi câştigat alegerile, procentul său fiind apropiat de cel al candidatului PSD.

    Exit-poll TVR CURS 

    Gabriela Firea –  42,48
    Nicuşor Dan – 29,82
    Cătălin Predoiu – 12,03

    Rezultate exit poll IRES – Digi 24:

    Bucureşti – Primăria Generală
    Gabriela Firea – 42,1%
    Nicuşor Dan – 29,8%
    Cătălin Predoiu – 13,3%
    Robert Turcescu – 6,1%
    Daniel Barbu – 3,9%

    Bucureşti – Primăria Sector 1

    Alexandru Nazare (PNL) – 19,7%
    Daniel Tudorache (PSD) – 30,5%
    Clotilde-Marie-Brigitte Armand (Uniunea Salvati Bucurestiul) – 31,4%

    Bucureşti – Primăria Sector 2

    Mugur- Mihai Toader (PSD+UNPR) – 35,7%
    Dan-Cristian Popescu (PNL) – 22,4%

    Bucureşti – Primăria Sector 3

    Robert Negoiţă – PSD+UNPR – 60,3%

    Bucureşti – Primăria Sector 4

    Răzvan Sava – PNL – 21,9%
    Daniel Băluţă – PSD+UNPR – 38,4%
    Ştefănel-Dan Marin – PMP – 6,4%

    Bucureşti – Primăria Sector 5

    Marian Vanghelie – PDS – 20%
    Ovidiu Raeţchi– PNL – 28,1%
    Daniel Florea – Alianţa PSD+UNPR – 35,4%

    Bucureşti – Primăria Sector 6

    Gabriel Mutu – PSD+UNPR – 37,4%

    Cluj

    Emil Boc (PNL) – 69,1%

    BEC a anunţat că, până la ora 16.00, au votat 5.809.283 de români, adică 31,71% dintre cei 18.320.473 români înscrişi pe listele electorale, judeţul cu cea mai mare prezenţă fiind Giurgiu, unde au votat 40,62%, în timp ce în Capitală s-au prezentat la vot 20,14%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Adrian Sârbu: Am votat cu mine – FOTO

    Textul lui Adrian Sârbu a fost însoţit de fotografia de mai jos. 

    Gândul a iniţiat o campanie de vot şi o pagină specială destinată alegerilor locale 2016. 

    “Mă prezint, pun ştampila pe alb, culoarea mea. Ştiu că votul va fi anulat, dar el va exista ca număr. La numărare, vor vedea că am votat cu mine. Dacă vreau, pun ştampila în centrul palmei, îi fac un selfie şi o postez pe Facebook. Le-am arătat cartonaşul alb, votul meu. Le-am dat o palmă”, este ghidul de vot pe care Gândul l-a share-uit pe Facebook.

     

     

  • SONDAJ: Cu cine votaţi la alegerile locale din 5 iunie pentru Primăria Bucureşti?

    Scrutinul din 5 iunie se află la doar două săptămâni distanţă, iar campania electorală a început în forţă. Fiecare candidat încearcă să-i convingă pe bucureşteni că merită voturi şi îşi expune proiectele şi priorităţile pentru următorul mandat. Pentru Primăria Generală se înfruntă în total 12 candidaţi. Din partea PSD candidează Gabriela Firea, iar din cea a PNL, Cătălin Predoiu. Un candidat care s-a înscris în cursă şi la alegerile trecute şi care a căpătat din ce în ce mai multă notorietate este Nicuşor Dan, reprezentant al Uniunii Salvaţi Bucureştiul. Pe dumneavoastră v-au convins? Credeţi că există printre candidaţii înscrişi unul care să vă reprezinte cu adevărat?

    SONDAJ. Cu cine votaţi la alegerile din 5 iunie pentru Primăria Capitalei?