Povestea hubului de la Leipzig începe în 2005, când Deutsche Post a luat decizia de a construi unul nou în Germania, după ce operaţiunile pe timp de noapte nu au mai putut fi extinse în cel de la Bruxelles. Fireşte, mutarea a fost extrem de costisitoare, însă autorităţile le-au garantat nemţilor că problemele legate de restricţii nu vor mai apărea în calea avioanelor pentru zeci de ani. Terenul de două milioane de metri pătraţi dintre aeroportul Leipzig/Halle şi satul vecin Schkeuditz era liber, iar din octombrie 2006 a început construcţia, finalizată în numai doi ani. De fapt, mutarea era singura variantă fezabilă pentru DHL, cea mai mare companie de curierat din Europa, cum partea semnificativă a businessului se desfăşoară tocmai în orele în care cei mai mulţi dorm, deci vor linişte. La intervale de cinci-zece minute, puţin înainte de miezul nopţii, aterizează, una după alta, aeronave încărcate cu sute de mii de colete din toate colţurile lumii. Practic, industria funcţionează astfel tocmai pentru a valorifica orele de repaus ale economiei şi a scurta pe cât posibil durata livrării unui colet dintr-un colţ al planetei în celălalt.
La Leipzig, de exemplu, aterizează aeronave din Hong Kong, Statele Unite ale Americii, Emiratele Arabe, Rusia, Coreea de Sud, celelalte două mari centre la nivel mondial fiind amplasate în Cincinnati şi Hong Kong, de unde se asigură livrarea către America Centrală şi de Nord şi, respectiv, regiunea Asia-Pacific. Investiţia necesară construcţiei hubului german a fost de 300 de milioane de euro, salutată la acea vreme de cancelarul Angela Merkel, mai ales datorită atragerii unei investiţii importante într-o zonă în care era mare nevoie de noi locuri de muncă. Circa 3.000 de angajaţi lucrează în schimburi la Leipzig, în mare parte tineri, iar strategia autorităţilor locale de a nu-i determina să părăsească regiunea prin atragerea DHL a dat roade. Fireşte, alte mii de locuri de muncă au fost create indirect. Din mai 2008, la Leipzig motoare se turează la maximum, adică 1.500 de tone sunt transportate în fiecare zi lucrătoare. Traseul e simplu: avionul aterizează, containerele cu pachete sunt descărcate şi transportate în hală, pachetele sunt aşezate pe o bandă lungă de 6,5 kilometri şi, în funcţie de codul de bare al destinaţiei, sunt trimise în zona corespunzătoare, de unde sunt încărcate în containere şi duse la avion. Sortarea se realizează automat, fără risc de erori umane, iar sistemul poate tria în fiecare oră până la 100.000 de colete sau scrisori.
Contribuţia curieriştilor la valoarea adăugată adusă economiei mondiale este extrem de importantă, dat fiind că ei transportă anual milioane de tone de produse, iar evoluţia afacerilor din industrie se corelează cu mare precizie cu evoluţia finanţelor pe plan global. De la Leipzig oficialii DHL mizează pe o creştere de 3-3,5% a PIB-ului mondial în 2012, iar rezultatele din primele şase luni vin să le confirme ipotezele. Lupta pentru a muta cât mai mult din creşterea economică în propriul business se dă în patru: huburile europene ale concurenţei se situează la Köln în cazul UPS, la Paris în cazul FedEx şi la Liège pentru TNT.
După cum spune Andrew Mitchell, vicepreşedinte al DHL şi director comercial al zonei Asia-Pacific, pieţele emergente sunt principalul motor de creştere al industriei în perioada următoare, motiv pentru care nemţii au investit 175 de milioane de dolari într-un nou hub în Shanghai, pentru a optimiza fluxurile către Asia Centrală. Tot în Asia DHL a investit în Mumbai, India, într-un depozit de 56.000 de metri pătraţi, adaptat producţiei farmaceutice locale. “China, India şi alte ţări emergente vor fi motorul creşterii pieţei farma la nivel mondial, iar trei sferturi din creşterea de 5-8% prognozată pentru 2015 va veni tocmai de aici”, spune Angelos Orlanos, preşedintele diviziei de Life Sciences & Healthcare a DHL. Estimările indică faptul că piaţa de medicamente din India ar urma să urce pe locul al optulea la nivel mondial, faţă de locul al 12-lea în prezent, iar statul indian exportă cel mai mult doctorii pe calea aerului, în urma SUA, dar peste ţări precum Germania, China, Franţa, Marea Britanie sau Elveţia. Exporturile din regiunea Asia-Pacific înseamnă în volume din totalul global, potrivit datelor DHL, 38% din traficul aerian şi 53% din cel naval, faţă de 39% şi 28% în cazul Europei. Pe seama atacării noilor pieţe, businessul a urcat cu 2,8% în 2011, până la 52,8 miliarde de euro, în timp ce profitabilitatea (EBIT) a crescut cu o treime, la 2,5 miliarde. I-au încurcat cutremurul din Japonia, criza datoriilor suverane din Europa, înţele-gerea noilor rute comerciale mondiale către pieţe emergente şi diminuarea greutăţii coletelor, pe fondul dimensiunilor tot mai mici ale dispozitivelor electronice, mai ales după apariţia smartphoneurilor şi a tabletelor PC.
Europa, piaţă unde lupta e deja acerbă şi unde creşterile pot fi în cel mai bun caz de o singură cifră, rămâne cel puţin temporar în umbră, iar aventura curieriştilor se îndreapă acum spre meleaguri pe care nici americanii, nici europenii nu le luau altădată în calcul. “Dacă vrei să creşti, trebui să fii acolo”, explica la Leipzig William Meahl, directorul comercial al Deutsche Post DHL.
