Tag: suferinta

  • Dan C. Mihăilescu, la BM Storytellers: “Nu am intrat niciodată pe Google, citesc cărţi tipărite, scriu cu pixul, nu ştiu să răspund la SMS, sunt tot ce poate fi mai conservator”

    Iată discursul lui Dan C. Mihăilescu la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    În 2004, când apărea Business Magazin, scriam deja de vreo câţiva ani la Ziarul de Duminică. Eu m-am născut în anul când a murit Stalin şi am fost un om educat în dictatură. Era foarte simplu: toţi stăteam ca o găină, sub capac, partidul decidea pentru noi, făceam facultate, ne repartizau în anul patru prin repartiţie guvernamentală, toată lumea profesor la ţară, unde toţi ai mei s-au alcoolizat, s-au însurat cu felceriţe, cu fata primarului, cu fata poliţistului, cei mai mulţi s-au ratat iremediabil. Venind în libertate, din anul 2000 şi până destul de curând, până acum trei-patru ani, am avut şi eu, ca mulţi din generaţia mea, prejudecata că omul de afaceri, sau cum îi spuneam noi peiorativ afaceristul, cu tonul cu care altădată spuneam chiaburul, a fost diabolizat. Din mai multe motive.

    Unul a fost că nouă ne-a fost distrus conceptul de plăcere: în comunism am fost educaţi pentru misia socială, aşa că am pierdut toţi noţiunile de frumos, de savoir-vivre, nu am fost învăţaţi să trăim, am fost educaţi să supravieţuim. Aşa că am trăit la foc mic, tavane în cap, spaţiu infim, ca niciodată să nu poţi să calci larg: în ‘90, când am fost cu Alecu Paleologu la Palatul Regal, noi toţi am luat-o organizat pe lângă zid, numai Alecu a trecut princiar prin mijloc. Să reuşeşti să-ţi locuieşti persoana imperial, să înveţi să calci prin năuntrul tău ca printr-un castel şi să îţi poziţionezi pentru ceilalţi un chip plăcut, de sărbătoare, asta era prohibit; plăcerea era numai la vârf, în nomenclatura de partid, numai ei aveau cremwurştii, whiskyul, coca cola, pepsi cola. La noi era Cico, Eugenia şi aşa mai departe. Am luptat aşadar după 1990 să dediabolizăm ideea de plăcere.

    Un al doilea motiv a fost că noi nu am avut educaţie estetică, nu am ştiut ce este un ambalaj, la noi nu trebuia să scrie nimic pe cutia de chibrituri în afară de chibrituri, când se găseau, scria vată termogenă, când se găsea. Ideea de frumos a fost prohibită. Noi am fost educaţi să fie util: un pantalon, un pantof, un costum de bun, un sacou de bun. Evident că în acest context omul de afaceri, bogatul, bogătanul, era în faţa noastră diavolul, cel care ne fură, vampirul. Până prin anii 2000, am avut impresia, am trăit cu această prejudecată că numai alianţa de securime, de nomenclatură de partid, poate să facă afaceri în România. Eu sunt un om de dreapta, un liberal conservator, sunt un duşman radiant al egalitarismului, care mi se pare tot ce poate fi mai odios, sunt pentru concurenţă, meritocraţie fără fisură, sunt pentru autoritate, ierarhie şi respect toate valorile tradiţionale – familia, şcoala, armata. Or, lumea de afaceri mi s-a părut mereu o profitoare. Mi s-a părut mereu că cei care fac speculaţii la bursă, speculanţii, sunt cei care ne lasă să murim de foame.

    După ‘90, doi ziarişti britanici mă tot întrebau ce este Securitatea. Le-am zis că sunt cei care au spus mereu că sunt coloana  vertebtrală a naţiei, dar că de fapt sunt cei care ne-au dezbinat. Britanicii spuneau însă că aceşti foşti tipi din Securitate erau peste tot, că numai ei aveau iniţiativă. „Oamenii ca dumneavoastră„, mi-au spus, „aţi fost castraţi de mici să nu mişcaţi nimic, aţi învăţat că banul e ochiul dracului.” Aşa că, pe lângă iniţiativă, foştii favoriţi mai aveau banii; imediat cum a apărut perestroika în ‘88, băieţii au înţeles că urmează ceva şi au pus bani deoparte; aşa că în ‘90 au apărut fiecare, care cu 5.000 de dolari, care cu o motoretă ascunsă în parc, care cu nişte blugi. În al treilea rând, numai ei aveau reţelele.

    Aşa că tot ceea ce noi dispreţuiserăm a ajuns cupola noastră. Şi am rămas din nou pe dinafară, deplângând, dispreţuind, ironizând, dar de fapt dorindu-ne să fim acolo. Ei bine, de vreo şase-şapte ani simt că toată prejudecata mea cu securimea şi nomenclatura de partid a pălit, a îmbătrânit. După cum ştim, primul milion nu se caută la dinţi: întotdeauna a fost un indian împuşcat, o pepită de aur furată. Trebuie să fim cinici, cum spunea Silviu Brucan în anii ‘90: pentru prima dată în istorie proprietatea colectivă trebuia repartizată undeva, trebuia furată undeva; ăia de dinainte doar au naţionalizat şi acum trebuia să o ia cineva şi am luat-o noi; dacă nu o luam noi, o luau ei. Ei bine, de cinismul ăsta am luptat să mă vindec, cunosc tot mai mulţi oameni de afaceri (nu mai spun afacerişti ca altădată şi nici businessmen nu am ajuns să spun) şi am ajuns să văd un nou look, un nou suflu. Nu vreau să vă întreb, în încheiere, câţi mai aveţi bibliotecă în casă. Dintre verii mei, niciunul nu mai are, au toţi tablete şi mi-au dat peste nas când mi-au zis că au pe un stick toate volumele din Enciclopedia Britannica. Atunci am spus că e timpul să mă retrag. Vă doresc succes pe mai departe şi să înţelegeţi că şi bufonii, cum suntem noi, scriitorii, au avut mereu un loc la masa regilor.

  • Programul de supraveghere NSA a suferit prima înfrângere într-un proces la Washington

     Într-o hotărâre preliminară extrem de dură, consultată de AFP, judecătorul Richard Leon cataloghează colectarea globală a metadatelor telefonice (numerele de telefon care participă la conversaţie, durata apelurilor, între altele) fără o autorizare prealabilă din partea justiţiei drept o “atingere adusă vieţii private”.

    “Este evident că un asemenea program afectează” valorile apărate de al Patrulea Amendament al Constituţiei Statelor Unite privind protecţia vieţii private, scrie judecătorul Leon.

    El interzice “Guvernului să colecteze metadate telefonice de la (compania) Verizon ale lui Larry Klayman şi Charles Strange”, reclamanţii, în cadrul programului NSA.

    Guvernul este obligat totodată să distrugă toate metadatele lui Klayman şi ale lui Strange care au fost deja colectate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bărbatul acuzat de impostură la ceremonia dedicată lui Mandela susţine că suferă de schizofrenie

     Thamsanqa Jantjie susţine că suferă de schizofrenie, din cauza căreia s-a pensionat medical în urmă cu câţiva ani şi pentru care urmează un tratament medicamentos. El nu ştie ce anume i-a provocat atacul de pe scenă, dacă a fost amploarea evenimentului sau bucuria pe care a simţit-o în ziua respectivă, relatează cotidianul sud-african The Star, în ediţia electronică de joi.

    El şi-a pierdut brusc concentrarea şi a început să audă voci şi să aibă halucinaţii. În cele din urmă a mimat semne care nu aveau sens.

    “Nu puteam face nimic. Eram singur într-o situaţie foarte periculoasă. Am încercat să mă controlez şi să nu arăt lumii ce se întâmplă. Îmi pare foarte rău”, a explicat el pentru cotidian.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Starea de sănătate a liderului suprem iranian s-ar fi înrăutăţit

     Khamenei, în vârstă de 74 de ani, nu a mai fost văzut în public de trei săptămâni, iar surse iraniene susţin că acesta suferă de probleme de sănătate acute.

    Citând surse iraniene, cotidianul londonez The Times a anunţat joi că ayatollahul, care este Ghid suprem din 1989 şi care încă nu şi-a desemnat un succesor, ar suferi de o revenire a unei boli cronice şi s-ar afla în convalescenţă după ce s-a prăbuşit în timpul unei întâlniri private.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Locuitorii din zona Damasc pot să mănânce carne de câine, pisică şi măgar, pentru a nu mai suferi de foamete: “Este un strigăt de ajutor adresat întregii lumi”

     Clericii musulmani au făcut acest anunţ într-o înregistrare video. Fatwa a fost emisă în contextul unor informaţii potrivit cărora locuitori din suburbia Muadhamiya, aflată sub controlul rebelilor, suferă de foamete. Agenţii umanitare au îndemnat Guvernul să permită livrarea unor ajutoare umanitare în zonă, în care sunt blocate numeroase persoane. Sute de civili, unii transportaţi pe tărgi, au putut să părăsească Muadhamiya în weekend, în urma unei încetări temporare a focului, relatează BBC News online.

    Într-un mesaj care coincide cu sărbătoarea musulmană de Eid al-Aidha – pe timp de pace o perioadă de festivităţi şi petreceri – lideri religioşi le-au permis locuitorilor rămaşi în regiunea agricolă Ghouta din jurul Damascului să consume carne de animale considerată improprie consumului uman de către islam.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Medic psihiatru acuzat de neglijenţă de către familia unui tânăr care a murit după tratament

     Tânărul, Alin George Niţescu, urma de un an şi jumătate un tratament pshiatric, fiind în îngrijirea medicului Ramona Herişanu, care lucra la clinica privată “Dr. Irimia” din Piteşti.

    Familia bărbatului susţine că tratamentul consta în administrarea unei injecţii şi că tânărul ar fi murit în urma administrării unei astfel de doze, care i-ar fi provocat coma.

    “Am remarcat că în urma acestor supradoze fiul meu dormea peste 24 de ore în prima zi, când se făcea injecţia, iar în timpul primelor două săptămâni de după injecţie dormea mai mult ca de obicei, revenindu-şi în ultimele două săptămâni ale lunii. Deşi i-am adus acest fapt la cunoştinţa medicului Herişanu Ramona de mai multe ori, fie eu, fie soţia, dânsa ne-a spus că acesta este comportamentul normal şi că nu avem de ce să ne facem griji”, afirmă Viorel Niţescu, tatăl tânărului decedat, într-o scrisoare adresată ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, şi Colegiului Medicilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Afacerea The Wall: concertul i-a adus lui Waters 50 de milioane de dolari intr-un singur an

    Turneul iniţial The Wall s-a desfăşurat între 1980 şi 1981 şi a adus în prim plan unele elemente care apar şi în concertul din 28 august de la Bucureşti al lui Roger Waters. În primul rând este vorba de zidul care este construit şi apoi dărâmat pe scenă, dar şi de jocurile de lumini sau imaginile proiectate.

    În 1990, după ce părăseşte formaţia Roger Waters pune în scenă “The Wall – Live in Berlin”, concert care se leagă direct de căderea Zidului Berlinului. Au plătit bilete 350.000 de oameni, dar înainte de spectacol porţile au fost deschise şi alţi 100.000 de spectatori au intrat în spaţiul dintre Postdamer Platz şi Poarta Brandenburg. Au cântat, cu Waters, Scorpions, Sinead O’Connor, Bryan Adams şi mulţi alţii.

    Din acest “zid live” îşi trage seva actuala perfomanţă a lui Waters, concertul “The Wall Live”, început în septembrie 2010 în Canada. 56 de concerte desfăşurate în America de Nord au adunat 89,5 milioane de dolari, acesta fiind al doilea cel mai profitabil concert al anului 2010 din zonă şi al şaselea cel mai profitabil din lume.
    Unele numere sunt impresionante: în Buenos Aires, de exemplu, au fost vândute peste 430.000 de bilete (încasări de aproape 38 de milioane de dolari), în Quebec încasările au fost de 7,3 milioane dolari, în Philadelphia 4,2 milioane dolari, în Sao Paulo de 12,5 milioane dolari.

    Cu totul, până la finele lui 2012, The Wall Live a fost urmărit de 3,299 milioane de oameni iar încasările totalizau 377,3 milioane de dolari.
    Roger Waters, care va împlini pe 6 septembrie 70 de ani, are o avere estimată la circa 230 de milioane de dolari, în creştere de la cele 180 de milioane de dolari din 2012.

    A părăsit Pink Floyd la mijlocul anilor ’80, a încasat şi încasează în continuare sume importante în urma celor 200 de milioane de albume vândute de formaţie şi din concerte. Este reprezentat de patru companii: Roger Waters Limited, Roger Waters Music Overseas Limited, Roger Waters Music UK Limited şi Rue 21 Productions Limited.

     

  • NOI PROBLEME pentru Boeing: Operatorul aerian japonez ANA a descoperit o altă defecţiune la 787

     Defecţiunea a fost descoperită la sistemul anti-incendiu al unui 787 care urma să decoleze miercuri de pe aeroportul Haneda din Tokyo. În cazul unui incendiu la unul din cele două motoare ale avionului, defecţiunea ar fi dus la declanşarea unui alt extinctor decât cel care ar fi trebuit, a declarat Megumi Tezuka, purtător de cuvânt al companiei ANA, relatează Bloomberg.

    Avioanele 787 Dreamliner erau deja în centrul atenţiei în urma unui incendiu produs luna trecută la Londra, primele constatări fiind că ar fi izbucnit la firele unei lumini de urgenţă.

    Aeronavele 787 aflate în flotele ANA şi Japan Airlines au revenit în circulaţie la 1 iunie, după ce au fost consemnate la sol mai multe luni din cauza unor incendii provocate de bateriile litiu-ion.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pasărea Phoenix a televizoarelor vine în România pe o piaţă care încă suferă

    “Sharp nu s-a concentrat foarte mult pe Europa. Afacerile din Asia au fost dintotdeauna puternice, ca şi cele din SUA, iar Europa a rămas în plan secund, lucrurile mergând dintr-o oarecare inerţie. Lucru care se va schimba însă din acest an”, spune Bogdan Pasat, directorul general al Sharp pentru prima reprezentanţă directă a mărcii pentru România şi Bulgaria. Brandul este prezent însă pe piaţa televizoarelor de mai bine de 23 de ani, prin dealeri, iar cota de piaţă atinsă este de mai puţin de 2% dintr-o valoare totală a vânzărilor de televizoare estimată în 2012 la circa 257 milioane de euro. Pe plan mondial, Sharp este al patrulea producător de televizoare, în Japonia se află pe locul unu la capitolul vânzări, iar în SUA acoperă circa 10% din piaţa de profil.

    Demersurile pentru deschiderea de operaţiuni directe în toate ţările unde nu au fost sucursale până acum au început la
    1 aprilie, ca parte a strategiei de extindere la nivel european. Sharp Electronic România va fi astfel una dintre noile filiale de pe harta japonezilor de la Sharp, iar Bogdan Pasat va fi responsabil cu repoziţionarea pe piaţă a mărcii.

    Experienţa lui Pasat în industria de retail electronice şi electrocasnice a început în 2002, când lucra la Cora, iar piaţa de retail traversa o perioadă înfloritoare. A făcut parte din echipa care a deschis primul magazin din Pantelimon, fiind unul dintre cei câţiva oameni care au pus piatra de temelie a magazinului emblemă din lanţul de retail. „Lucram cam 14 ore pe zi şi au fost luni întregi în care nu am avut nicio zi liberă. Motivaţia de a munci mult era însă foarte puternică, pentru că rezultatele veneau cu viteză şi erau foarte vizibile„, îşi aminteşte el. A urmat un curs de specializare de şase luni în Franţa, unde a învăţat ce înseamnă de fapt retailul. Inginer de profesie şi fără prea multă experienţă în domeniu, s-a format pentru o industrie care evolua într-un ritm exploziv şi care ducea lipsă de manageri comerciali cu cunoştinţe solide şi expertiză. Îşi aminteşte de ritmul intens în care a lucrat atunci ca fiind „o şcoală de care n-aş fi avut parte nicăieri altundeva„. Între 2002 şi 2005 a fost o perioadă în care, într-un singur magazin, se vindea un tir de televizoare pe zi, „pe când acum o întreagă reţea de magazine din ţară nu mai are astfel de vânzări„. Aproximativ 500 de televizoare se vindeau pe atunci într-o singură zi, aproape toate cu tub catodic, pe vremea când LCD-urile şi plasmele erau considerate un adevărat lux.

    După Cora, unde a traversat toate etapele, de la vânzare propriu-zisă şi până la resurse umane sau marketing, s-a mutat la Flanco, în poziţia de product manager.

  • Cluj – Tânărul care a luat bacalaureatul deşi suferă de sindromul Down, premiat de Boc: “Am învăţat foarte mult, nimic nu se face fără muncă”

     Tânărul Mihai Moceanu, care a absolvit Liceul Teologic Adventist “Maranatha” din Cluj-Napoca şi care a obţinut media 6,83 la bacalaureat, deşi suferă de sindromul Down, a primit, miercuri, 1.000 de lei şi o diplomă de excelenţă de la primarul Emil Boc, într-o ceremonie desfăşurată în Sala de Sticlă a Primăriei.

    “Am învăţat cu ajutorul lui Dumnezeu şi al lui Iisus Hristos. Am învăţat foarte mult, nimic nu e uşor, omul funcţionează cu mintea, nimic nu se face fără muncă. Am luat 5,20 la română, 6,75 la istorie şi 8,55 la geografie. Sunt fericit. Vreau să urmez acum Facultatea de Teologie, vreau să devin preot, pentru că îmi place să mă rog, să citesc şi să scriu din Biblie. Geografia României îmi place cel mai mult”, a spus, într-o conferinţă de presă, Mihai Moceanu.

    Mama lui Mihai, Maria Moceanu, a afirmat, la rândul său, că a lucrat cu acesta în fiecare zi, timp de 12 ani, pentru a ajunge la rezultatul de la bacalaureat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro