A pornit de la zero pentru a deveni un broker faimos şi peste ani şi-a vândut o parte din companie pentru o sumă cu mult mai multe zerouri decât cea de la care a pornit; este povestea lui Chris Gardner, un personaj care a inspirat şi un film de Oscar.
Chris Gardner era un vânzător de aparate de radiografie, dar fără a avea prea mult succes, pentru că toate spitalele considerau respectivul aparat un lux inutil. Chris Gardner avea astfel mari probleme în a-şi întreţine familia, adică fiul Christopher şi soţia sa, Linda. Când Gardner a obţinut un internship la o importantă companie de brokeraj, el a realizat că nu trebuie să scape această ocazie.
Dar soţia l-a părăsit, iar bărbatul a fost evacuat din apartamentul său şi a intrat în atenţia fiscului; cu toate acestea, păstrându-şi cumpatul, el a reuşit să se împartă între slujbă şi viaţa de familie, chiar dacă asta însemna să petreacă nopţile într-un adăpost pentru oamenii străzii, iar ziua să meargă la serviciu îmbrăcat în costumul obligatoriu, în districtul financiar al oraşului San Francisco.
După o perioadă extrem de grea, în care a trăit alături de fiul său în băi publice şi diverse adăposturi, Gardener şi-a început nesperata carieră la compania de brokeraj Dean Witter Reynolds (preluata în 1997 de Morgan Stanley). După ce a devenit unul dintre mai buni brokeri de acolo, şi-a deschis propria companie, Gardener Rich, în 1987. După aproape douăzeci de ani, a vândut o parte din acţiuni într-o tranzacţie de zeci de milioane de dolari.
Astăzi, Chris Gardner are o avere estimată la 60 de milioane de dolari şi călătoreşte în jurul lumii ca speaker motivaţional; el sponsorizează mai multe asociaţii caritabile.
În anul 2006 s-a lansat filmul The Pursuit of Happyness, despre viaţa sa, avându-l în rolul principal pe Will Smith.
A pornit de la zero pentru a deveni un broker faimos şi peste ani şi-a vândut o parte din companie pentru o sumă cu mult mai multe zerouri decât cea de la care a pornit; este povestea lui Chris Gardner, un personaj care a inspirat şi un film de Oscar.
Chris Gardner era un vânzător de aparate de radiografie, dar fără a avea prea mult succes, pentru că toate spitalele considerau respectivul aparat un lux inutil. Chris Gardner avea astfel mari probleme în a-şi întreţine familia, adică fiul Christopher şi soţia sa, Linda. Când Gardner a obţinut un internship la o importantă companie de brokeraj, el a realizat că nu trebuie să scape această ocazie.
Dar soţia l-a părăsit, iar bărbatul a fost evacuat din apartamentul său şi a intrat în atenţia fiscului; cu toate acestea, păstrându-şi cumpatul, el a reuşit să se împartă între slujbă şi viaţa de familie, chiar dacă asta însemna să petreacă nopţile într-un adăpost pentru oamenii străzii, iar ziua să meargă la serviciu îmbrăcat în costumul obligatoriu, în districtul financiar al oraşului San Francisco.
După o perioadă extrem de grea, în care a trăit alături de fiul său în băi publice şi diverse adăposturi, Gardener şi-a început nesperata carieră la compania de brokeraj Dean Witter Reynolds (preluata în 1997 de Morgan Stanley). După ce a devenit unul dintre mai buni brokeri de acolo, şi-a deschis propria companie, Gardener Rich, în 1987. După aproape douăzeci de ani, a vândut o parte din acţiuni într-o tranzacţie de zeci de milioane de dolari.
Astăzi, Chris Gardner are o avere estimată la 60 de milioane de dolari şi călătoreşte în jurul lumii ca speaker motivaţional; el sponsorizează mai multe asociaţii caritabile.
În anul 2006 s-a lansat filmul The Pursuit of Happyness, despre viaţa sa, avându-l în rolul principal pe Will Smith.
În timpul procesului de divorţ de luna aceasta, Christina Estrada, un fost manechin, soţie de miliardar, şi-a dezvăluit cheltuielile „necesare” exorbitante şi pretenţiile finanicare pe care le are de la fostul său soţ, multimiliardarul Sheikh Walid Juffali. Ea a primit 53 de milioane de lire sterline, cea mai mare sumă dată într-un astfel de proces de către tribunalul londonez. Christina Estrada, care susţine că „are nevoie de fiecare penny din aceşti bani”, cheltuie un milion de lire pe haine în fiecare an, 250.000 de lire pe vacanţa la Paris, 94,000 pentru tratamentele de înfrumuseţare şi de 9,400 de lire pentru patru cutii de de cremă de faţă.
Dar ce altceva mai face soţia unui miliardar cu tot ce bani?
16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar
Orice soţie de miliardar care se respectă nu îşi face probleme cu gătitul- pentru asta există un bucătar privat 24/7. Dar, în cazul în care are nevoie de anumite alimente, cumpărăturile sunt făcute doar în zona de lux a Londrei, unde dau 16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar. Într-unul dintre cazurile de divorţ mediatizate anul trecut, Anne Dias, soţia magnatului Ken Griffin, a spus că ea cheltuie 5,130 de lire sterline pe lună pe alimente, chiar dacă de cele mai multe ori mănâncă în oraş.
Băile de şampanie
De ce bea să o bei, când poţi face baie în ea? Kamaliya recunoaste că este o fană înrăită a şampaniei, pe care o foloseşte ca tratament de înfrumuseţare. „Dar nu o fac ast în fiecare zi” – insistă ea – „ci o dată la şase luni, timp de zece zile consecutiv. Nu trebuie să umpleţi toată cada cu şampanie, eu folosesc aproximativ 40 de sticle. Este o bună metodă de detoxificere, care curăţă porii şi întăreşte pielea”, spune soţia miliardarului Mohammed Zahoor. Baia „Nu ai nevoie de Dom Perignon pentru aceasta, ci doar de prosecc, care costă în jur de 10 lire o sticlă.” Desigur, asta nu e singurul lucru pe care o femeie de miliardar îl face pentru a-şi menţine pielea mătăsoasă. Christina Estrada cheltuie 93. 783 de lire pe an pentru tratamente de înfrumuseţare, în cadrul unui spa somptuos de cinci stele.
Avioane şi iahturi private
Chiar şi prima clasă este prea josnică pentru femeile din această „lume” şi doar un avion privat sau un iaht le pot mulţumi. Un miliardarul cheltuie, in medie, 13 milioane de lire pe iahturi şi 9,5 milioane de lire pe avioane. Soţia lui Mohammad Zahoor – Kamaliya – călătoreşte într-una din cele două jeturi Hawker 900XP (de 3.97 milioane de lire fiecare) şi recunoaşte că soţul ei a cheltuit o dată 7.500 de lire pe combustibil, de la Londra către Birmingham, doar pentru a cumpăra un curry.
Acestea sunt echipate cu produse de lux, cum ar fi băi de marmură, acvarii sau scaune cu catarame de aur. Pe uscat, miliardarii şi soţiile lor se răsfaţă cu maşini de lux. De exemplu, doamna Estrada a pretins 495.000 de lire pe an pentru întreţinerea a cinci maşini.
Genţi de 100.000 de lire
Geanta Hermes Birkin, care costă până la 100.000 de lire (modelul fabricat din piele de crocodil Himalaya), este un must-have – şi, deşi există o listă de aşteptare de până la şase ani, se poate face rost de una în câteva minute, cu un comision de doar 20%. Dar soţiile miliardarilor nu au doar o geantă, ci sute. În cheltuielile anuale, Christina Estrada include trei tipuri diferite – de lux, ocazionale şi clutch – pentru care a cerut peste 100.000 de lire. În instanţă, ea s-a prezentat cu o geantă Louis Vuitton de 21.300 de lire.
Rochii şi încălţăminte sunt şi mai importante – doamna Estrada cheltuie 40,000 de lire pe haine de blană, 109,000 de lire pe rochii si 21,000 de lire pe pantofi in fiecare an. Kamaliya spune că a cheltuit peste 100,000 de lire pe piese vestimentare individuale haute couture de la Elie Saab, Chanel şi Balmain.
Tunsoare de lux de 20.000 de lire
Cele mai multe bogate soţii din lume au proprii lor cosmeticieni la orice oră din zi sau noapte.în ziua de apel şi noapte. Kamaliya, spre exemplu, are opt. „Au grijă de mine ori de câte ori am nevoie să ies seara sau la spectacole”, spune ea. Pentru evenimente glamour pe covorul roşu, doar cel mai bun mă va aranja. Hair stylistul Stuart Phillips din Londra câştigă 20.000 de lire pentru tunsoare „pachet de diamant” – care include transfer cu limuzina la hotel de lux, masa de prânz, şampanie consultaţie personală de la Stuart însuşi.
Majordomi plătiţi cu 300.000 de lire pe an
Pentru a-şi păstra ordinea şi bunăstarea în casă, soţiile de miliardari angajează „o armată” de personal – bone, majordomi sau bucătari. Kamaliya, spre exemplu, are un un număr de 22 de persoane care o servesc, variind de la un personalul care se ocupă de haine, până la trei bone pentru fiicele sale gemene, în vârstă de doi ani, Arabella si Mirabella, cât şi un fost bodyguard de operaţiuni speciale, pe nume Igor. Şi, după cum arată cheltuielile doamnei Estrada, personalul de la casa sa este respectat – pe şederea anuală a bonei, la o cameră de la Ritz din Paris, soţia de miliardar cheluie 74,230 de lire.
Petreceri extravagante
Soţiilor miliardarilor le place să se distreze. De ziua ei de 50 de ani, în 2012, soţul Christinei Estrada, Walid, a organizat o extravaganţă de trei zile într-o staţiune de lux din Abu Dhabi, cu 200 de invitaţi şi artificii costă de 75.000 de lire.
Nunta Annei Dias Ken Griffin, în 2003, a durat două zile şi inclus spectacole de la Cirque du Soleil şi Donna Summer. Un insider declara că banii implicaţi în astfel de evenimente sunt de proporţii astronomice. „Recent, la o nuntă, mireasa şi toate domnişoarele de onoare au purtat Vera Wang la comandă”, dezvăluie ea. „Factura rochiilora ajuns la 16 milioane de lire sterline”.
În 1938 Winton lucra ca broker la Londra, şi a aflat despre crimele naziste de la un prieten, în timpul unei vacanţe în Elveţia. Şi-a anulat concediul şi a venit la Praga, unde a văzut taberele de refugiaţi. A pus la punct un program de salvarea copiilor din Cehoslovacia, iar la el au venit părinţi care s-au sacrificat şi s-au declarat de acord să nu-i mai vadă niciodată, doar pentru a-i salva. Winton a mituit oficialii nazişti, care au intrat la bănuieli, pentru a câştiga timp. Întors în Marea Britanie, Nicholas Winton a adunat câţiva voluntari, printre care şi mama sa, şi a creat un comitet care s-a ocupat de găsirea unor familii adoptive şi bani pentru cei salvaţi.
La 14 martie 1939, a plecat primul tren din cele opt trenuri care au transportat copiii din Cehoslovacia, prietenul său s-a ocupat de asta. Dar numai 7 trenuri au ajuns la Londra, adică 669 de copii; un tren cu 250 de copii a fost surprins de atacul lui Hitler asupra Poloniei, iar soarta lor este necunoscută, probabil au murit în lagărele de concentrare. Părinţii copiilor salvaţi au murit, până la sfârşitul războiului, în lagărele din Auschwitz şi Bergen Belsen.
După război mulţi dintre cei salvaţi au rămas în Marea Britanie, iar alţii au emigrat în Israel. Astăzi au 70 – 80 de ani, iar printre ei se află regizorul Karel Reisz (filmele “Isadora” şi “Iubita locotenentului francez”) un laureat al premiului Nobel pentru fizică – Walter Kohn, astronomul Arno Penzias, şi el laureat al premiului Nobel, dar şi fondatorul forţelor aeriene israeliene, Hugo Marom.
Soţia lui Winton a trimis scrisori supravieţuitorilor, după ce a găsit documentele, şi a luat legătura cu 80 dintre aceştia; în timpul unei emisiuni la BBC 20 dintre ei şi-au spus povestea. În 1994 Winton a primit o scrisoare de mulţumire din partea statului Israel, în 1998 a fost decorat de cehi iar în 2002 regina Elisabeta a II-a l-a făcut cavaler.
Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO
Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO
Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO
Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO
Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO
Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO
Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO
Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO
Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO
O casă din Sleman, Indonezia vine la pachet cu un mic iaz, o grădină şi chiar o soţie. Ideea Linei Wia, o mamă singură în vârstă de 40 de ani, a fost pe placul agenţiei imobiliare care se ocupă de vânzare.
Casa are două dormitoare, două băi, o curte şi un mic iaz şi a fost listată la preţul de 76.500 de dolari. “Cumpărătorii care nu vor să negocieze preţul”, se specifică în anunţ, “o pot cere de nevastă pe proprietară. Termeni şi condiţii sunt aplicabile.”
Anunţul postat online a devenit viral, astfel că mai multe agenţii de presă au contactat-o pe femeie pentru a se asigura că nu este vorba de o farsă. “Este adevărat. Wina este dispusă să se mărite cu noul proprietar”, a titrat o publicaţie cunoscută din Indonezia.
Dian Purna Dirgantara, cea care coordonează vânzarea casei, spune că rezultatele sunt neaşteptat de bune: “Telefoanele sună încontinuu. Nu le-am numărat, dar au fost deja zeci sau sute.” Ea subliniază faptul că nu este obligatoriu ca un cumpărător să o ia pe Wina de nevastă. “Dacă cineva vrea doar să cumpere casa, e alegerea sa.”
Infamul salut ”sieg heil” (heil victoriei) adoptat de partidul nazist în anii ’30 era obligatoriu pentru cetăţenii germani şi reprezenta o demonstraţie a loialităţii lor faţă de Führer, partidul şi naţia lui.
August Landmesser a fost singurul german care a refuzat să îşi ridice braţul drept pentru salutul nazist la o adunare din 1936, potrivit The Independent. El era un nazist loial, care s-a alăturat partidului în 1931. Doi ani mai târziu, s-a îndrăgostit de Irma Eckler, o femeie de naţionalitate evreiască pe care a cerut-o de soţie în 1935.
După ce logodna lor a fost descoperită, Landmesser a fost dat afară din partid.Cuplul a decis să completeze o aplicaţie de căsătorie în Hamburg, dar uniunea lor a fost refuzată după adoptarea noilor Legi din Nuremberg. Acest lucru nu a împiedicat însă naşterea primei lor fiice, în octombrie 1935.
Într-o poză realizată la data de 12 iunie 1936, Landmesser a apărut cu braţele încrucişate la un eveniment ce prilejuia botezul unui nou vas german. În 1937, el a încercat să evadeze din Germania nazistă în Danemarca împreună cu familia sa. A fost însă reţinut la graniţă şi acuzat de ”dezonorarea rasei” sau ”infamie rasială”.
Un an mai târziu, a fost achitat din cauza lipsei dovezilor, dar i s-a cerut să renunţe la relaţia sa cu Eckler. A refuzat să îşi abandoneze soţia şi a ignorat dorinţele naziştilor; în consecinţă a fost din nou arestat în 1938 şi condamnat la trei ani într-un lagăr de concentarare. Nu avea să îşi mai vadă soţia sau copilul niciodată. Eckler a fost arestată în perioada în care era însărcinată cu cea de-a doua fiică. După ce a născut în închisoare, a fost trimisă într-un lagăr de concentrare. Se crede că fost transferată în ceea ce naziştii numeau ”centru de eutanasiere” în 1942, unde a murit împreună cu alţi 14.000 de evrei. După ce şi-a executat sentinţa, Landmesser a avut câteva locuri de muncă, iar în 1944 a fost chemat în război. Câteva luni mai târziu, a fost declarat absent într-o misiune în Croaţia.
Infamul salut ”sieg heil” (heil victoriei) adoptat de partidul nazist în anii ’30 era obligatoriu pentru cetăţenii germani şi reprezenta o demonstraţie a loialităţii lor faţă de Führer, partidul şi naţia lui.
August Landmesser a fost singurul german care a refuzat să îşi ridice braţul drept pentru salutul nazist la o adunare din 1936, potrivit The Independent. El era un nazist loial, care s-a alăturat partidului în 1931. Doi ani mai târziu, s-a îndrăgostit de Irma Eckler, o femeie de naţionalitate evreiască pe care a cerut-o de soţie în 1935.
După ce logodna lor a fost descoperită, Landmesser a fost dat afară din partid.Cuplul a decis să completeze o aplicaţie de căsătorie în Hamburg, dar uniunea lor a fost refuzată după adoptarea noilor Legi din Nuremberg. Acest lucru nu a împiedicat însă naşterea primei lor fiice, în octombrie 1935.
Într-o poză realizată la data de 12 iunie 1936, Landmesser a apărut cu braţele încrucişate la un eveniment ce prilejuia botezul unui nou vas german. În 1937, el a încercat să evadeze din Germania nazistă în Danemarca împreună cu familia sa. A fost însă reţinut la graniţă şi acuzat de ”dezonorarea rasei” sau ”infamie rasială”.
Un an mai târziu, a fost achitat din cauza lipsei dovezilor, dar i s-a cerut să renunţe la relaţia sa cu Eckler. A refuzat să îşi abandoneze soţia şi a ignorat dorinţele naziştilor; în consecinţă a fost din nou arestat în 1938 şi condamnat la trei ani într-un lagăr de concentarare. Nu avea să îşi mai vadă soţia sau copilul niciodată. Eckler a fost arestată în perioada în care era însărcinată cu cea de-a doua fiică. După ce a născut în închisoare, a fost trimisă într-un lagăr de concentrare. Se crede că fost transferată în ceea ce naziştii numeau ”centru de eutanasiere” în 1942, unde a murit împreună cu alţi 14.000 de evrei. După ce şi-a executat sentinţa, Landmesser a avut câteva locuri de muncă, iar în 1944 a fost chemat în război. Câteva luni mai târziu, a fost declarat absent într-o misiune în Croaţia.
Aflat într-o vizită în Germania, preşedintele Nigeriei, Muhammadu Buhari, a reuşit să o lase fără replică pe Angela Merkel în timpul unei conferinţe. El a declarat că locului soţiei sale este la bucătărie şi în domitor, răspunzând astfel criticilor formulate de consoartă la adresa mandatului său.
Întrebat fiind cum comentează remarcile critice exprimate de soţia sa Aisha Buhari privind guvernarea, Muhammadu Buhari a răspuns: “Nu ştiu în ce partid este soţia mea, dar locul ei este în bucătărie şi în sufragerie şi în celelalte camere ale mele. Pentru că eu sunt mai deştept că ea”.
Cancelarul german n-a comentat, dar nu şi-a putut reprima grimasa pe care i-a povocat-o răspunsul, relatează BBC.
“Sper că soţia mea îşi aminteşte că am fost (nr. candidat la preşedinţie) de trei ori şi că am reuşit la a patra încercare”, a ţinut să puncteze Muhammadu Buhari, adăugând: “ştiu mai multe decât ea şi decât restul opoziţiei, pentru că am câştigat”.
Într-un interviu acordat BBC, Aisha Buhari spune franc că nu-şi va mai susţine soţul la alegerile prezidenţiale din anul 2019, deoarece mulţi din oamenii numiţi de soţul în posturi cheie sunt lipsiţi de viziune în administrarea ţării. Ea a lăsat să se înţeleagă că preşedintele Nigeriei s-ar afla sub influenţă unui grup restrâns de persoane care acţionează împotriva intereselor statului.