Tag: scoatere

  • De ce să plăteşti mai puţin când poţi să plăteşti mai mult?

    Toţi cei care practică taximetria trebuie să fie înăuntrul legii, a tunat primarul.

    Drept compensaţie către pasageri, Gabriela Firea a spus că firmele de taximetrie trebuie să adopte un cod de conduită, adică să fie curat în maşină, şoferii să se poarte cuviincios cu pasagerii etc.

    Venită din birourile din Silicon Valley, Uber, o companie de tehnologie, a rupt piaţa de taxiuri din întreaga lume, o piaţă controlată local de baronii oraşelor.

    Nu ai nevoie de licenţă, nu trebuie să stai cu mâna întinsă la autorităţile locale, nu stai după taximetrişti, ci stai după o aplicaţie, pe care o poate descărca şi instala oricine.

    De partea cealaltă, oricine cu o maşină poate fi taximetrist, pentru o oră, două sau cât vrea el. Deschide aplicaţia, ia comenzi, nu ia niciun ban cash, totul este mai mult decât civilizat.

    În loc să vadă cum Uber câştigă teren şi este un real ajutor pentru cei care apelează la el, inclusiv pentru locuitorii din Bucureşti, ce face primarul sub presiunea tradiţionalelor firme? „Să scoatem Uber din piaţă” – este răspunsul.

    Dacă este o problemă de fiscalitate, ea trebuie rezolvată prin lege, ordonanţă, norme etc.

    În timp ce  Uber este scos din piaţă, celelalte companii de taximetrie au majorat preţurile la 1,69 lei/km, 1,79 lei/km, 1,99 lei/km. În loc să se uite la aceste creşteri de preţuri, primarul taie un serviciu adresat locuitorilor oraşului şi care are un preţ mai mic.

    Discuţia acestui articol nu este despre Uber, ci despre aceste companii disruptive care intră în sectoare economice venind din alte industrii şi care reuşesc pentru o bună perioadă
    de timp să ofere servicii mai bune şi mai ieftine.

    În loc ca autorităţile să încurajeze apariţia acestor companii disruptive, pentru a rupe monopolurile companiilor tradiţionale, care au acaparat pieţele, din toate domeniile de activitate, discuţiile se poartă pe probleme de fiscalitate, legislaţie învechită şi depăşită de timpuri, cu scopul de a proteja aceste afaceri.

    Dacă ne uităm puţin în alte sectoare, vedem cum pe acelaşi model disruptiv au apărut Zara sau H&M, branduri care au oferit îmbrăcăminte cu o croială de lux la un preţ pe care să ţi-l poţi permite, în primul caz, sau haine colorate în trend, la preţuri extrem de mici. Grupul Inditex, din care face parte Zara, este mai mult o companie de logistică şi tehnologie.

    Airbnb a apărut pentru a oferi cazare turiştilor, în afara hotelurilor, care au preţuri extrem de ridicate. Iar cazarea este în apartamentul oamenilor, un business din care câştigă şi cel care închiriază apartamentul, şi turistul, şi compania de tehnologie care deţine aplicaţia.

    Low-cost-urile aeriene au apărut având în spate ideea că orice om trebuie să îşi permită să meargă cu avionul, nu numai o mână de oameni. De la 3.000 de dolari/zbor în anii `70, s-a ajuns la 30 de dolari/zbor acum şi toată lumea a avut de câştigat, chiar şi marile companii tradiţionale. Numărul de pasageri a explodat în întreaga lume.

    Google şi Facebook au apărut dintr-o necesitate de a da acces la informaţii – în primul caz – şi acces la o comunicare instantanee între oameni – în al doilea caz. Ce poate fi mai masochist decât să îţi afişezi propriile poze pe Facebook, să arăţi ce faci, unde eşti, să îţi dai cu părerea despre oricine şi despre orice şi să primeşti share-uri şi like-uri? Înainte, grupul de prieteni era limitat la scara de bloc şi la serviciu. Acum, ce gândeşti este liber.

    Apple a rupt piaţa cu toate produsele lui, trimiţând în istorie branduri care credeau că fără ele nu se poate.

    În fiecare zi, cineva din această lume încearcă să facă lucruri disruptive. Mai puţin baronii care îşi apără teritoriile.

    Mai devreme sau mai târziu, ceea ce este îmbrăţişat de lume, de consumatori, de cei care plătesc, ceea ce este mai ieftin, ceea ce este la îndemână – la scara blocului sau pe noptieră – va învinge, iar legislaţiile se vor adapta trendurilor.

    Pe un client prea puţin îl interesează ce e în spatele Uber, care sunt taxele care trebuie plătite, dacă şoferul are licenţă sau nu. Tot ce ştie este că, în Bucureşti cel puţin, un Uber vine mult mai repede decât un taxi tradiţional (exact cât îţi cântă în telefon melodia Cristaxi), maşina este mai curată, şoferul este mai civilizat pentru că ştie că ai unde să-l reclami şi, mai mult decât atât, cursele per total sunt mai ieftine cu o treime. Pentru că nu mai laşi 15 lei pentru o cursă de 12 lei deoarece taximetristul îţi spune că nu are rest şi te trimite în ploaie să îi dai mărunt.

    Dacă tot îi vrea pe cei de la Uber plecaţi, măcar primarul Capitalei, în codul de conduită pentru firmele actuale de taximetrie, ar trebui să introducă plata cursei cu cardul, iar în cazul în care nu merge cardul, şi plata trebuie să fie făcută cash, discountul să fie de 30% faţă de preţul cursei.

  • Cât cheltuie românii pentru cadourile de Moş Nicolae

    Conform studiului, cei mai mulţi intenţionează să cheltuie cu această ocazie între 100 şi 250 de lei (44%), în timp ce aproape 32% scot din buzunare între 251 şi 500 de lei, iar 16% cheltuie peste 500 de lei.

    Deşi în oraşele mici intenţia de cumpărare este mai mare, suma medie pentru cadouri este mai mică decât în oraşele cu peste 100.000 de locuitori.

    Ca tendinţă, lista de cadouri a Moşului seamănă cu cea de anul trecut, cele mai căutate fiind dulciurile (72,5%), jucăriile (45,3%) şi articolele de îmbrăcăminte/încălţăminte (40,3%). La aceasta, se adaugă fructele, cosmeticele/parfumurile sau cărţile. De asemenea, au fost menţionate şi cadouri precum bijuterii, electrice/electronice/electrocasnice, smartphone/tabletă sau excursii/călătorii. Moşul aduce şi bani (4,4%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce zice Tăriceanu despre planul PSD de a-şi scoate oamenii în stradă

    ”Nu ştiu cine organizează proteste, eu nu sunt încă informat, dar lumea e liberă să protesteze. Se întâmplă de atâta vreme. E în ultima vreme o anumită tendinţă de a muta disputele politice, lupta politică, din Parlament, care este forumul democratic, în stradă”, a spus Călin Popescu Tăriceanu, întrebat fiind de un jurnalist care este poziţia ALDE cu privire la mitingurile organizate de PSD şi dacă va participa la acestea.

    Preşedintelui ALDE i s-a atras atenţia că întrebarea se referea la mitingurile PSD.

    ”Nu ştiu. Eu cred că nu e nevoie în acest moment de mitinguri de susţinere”, a adăugat Tăriceanu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce zice Tăriceanu despre planul PSD de a-şi scoate oamenii în stradă

    ”Nu ştiu cine organizează proteste, eu nu sunt încă informat, dar lumea e liberă să protesteze. Se întâmplă de atâta vreme. E în ultima vreme o anumită tendinţă de a muta disputele politice, lupta politică, din Parlament, care este forumul democratic, în stradă”, a spus Călin Popescu Tăriceanu, întrebat fiind de un jurnalist care este poziţia ALDE cu privire la mitingurile organizate de PSD şi dacă va participa la acestea.

    Preşedintelui ALDE i s-a atras atenţia că întrebarea se referea la mitingurile PSD.

    ”Nu ştiu. Eu cred că nu e nevoie în acest moment de mitinguri de susţinere”, a adăugat Tăriceanu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti se VINDE

    Antreprenorul Damian Mereu, care deţine producătorul de biscuiţi Croco din Oneşti (jud. Bacău), a scos businessul la vânzare, conform surselor ZF. 
     
    Compania este evaluată de piaţă între 80 şi 100 de mi­lioane de euro, iar la uşa antreprenorului au bătut investitori financiari şi strategici. Contactat de ZF, Damian Mereu a negat informaţiile. De proces se ocupă, conform datelor ZF, compania de audit şi consultanţă KPMG.
     
    Damian Mereu spunea anterior pentru ZF că a primit de-a lungul timpului oferte de vânzare, dar că prioritatea lui este de a finaliza investiţiile pe care le are în derulare.
     
  • Mircea Badea: PSD nu e în stare să facă nimic

    Grindeanu cu cursuri la Academia SRI, Tudose profesor cu lucrări a căror prefaţă e semnată de Coldea. Când tragi linie, ce a făcut PSD-ul în aceste 11 luni? Doar 11, ştiu că pare că au trecut 150 de ani de când au câştigat alegerile. Nu, au trecut 11 luni, ele par o eternitate din cauza extenuantei şi obositoarei şi consumatoarei de orice, de neuroni, de nervi, de energie.

    Când tragi linie, ce a făcut PSD în 11 luni? Dacă mă iei repede, nu ştiu să spun. A schimbat un Guvern. În afară de asta ce a făcut? Eu vă spun ce nu a făcut: nu a scos oameni în stradă, nu a făcut legi. În schimb a provocat confuzie şi-n rândul oamenilor de bună credinţă. (…)

    Singurul lucru pe care l-a făcut PSD a fost să ne anunţe ce o să facă şi să se răzgândească mereu în legătură cu ce urmează să facă. Eu aşteptări mari de la uriaşa majoritate PSD-istă din Parlament nu prea am. Ce se mai poate face, strict teoretic, practic mi-e greu să cred că se poate întâmpla ceva, este să scoată oameni în stradă, nu există altă variantă.

    Aşa se fac lucrurile în această ţară, e singurul parametru de care se ţine cont, pentru că poate fi receptat de oricine pe planetă. (…) Dacă PSD nu va scoate oameni în stradă şi nu pentru, ci contra unor lucruri, unor structuri, nu există nicio şansă.”

  • Cum arată vila lui Cristi Chivu, de 4 milioane de euro

    Intenţiile fostului internaţionale sunt evidente: cel mai probabil se va stabili în Italia. Locuitorii din Corbeanca spun că vila fabuloasă a fotbalistului ar fi fost deja scoasă la vânzare.
     
     
    Casa din Corbeanca cuprinde şase camere, şapte băi şi este extrem de spaţioasă, având o suprafaţă utilă de 1.000 de mp.
     
    În plus, vila spectaculoasă oferă propriul centru de fitness, o sală de bowling şi de biliard, o sală de spectacole, un cinematograf, o zonă de spa şi o piscină interioară. În plus, are şi camere pentru angajaţi.
     
  • Cele mai ÎNTUNECATE SECRETE ale industriei auto germane. Câţi oameni mor pentru ca producătorii auto să facă miliarde de euro

    Despre celălalt ingredient, ignoranţa (faţă de corupţie, de exploatarea copiilor, de violenţa poliţiei şi chiar de moarte) scrie Handelsblatt, principalul ziar financiar al Germaniei.

    Analiza din Handelsblatt, ”Cele mai întunecate secrete ale industriei auto germane“, începe cu povestea lui Mzoxolo Magidiwana, un tânăr sud-african de 24 de ani. Cunoscuţii îi spun ”mortul viu“ pentru că nu-şi va reveni niciodată după traumele fizice suferite când poliţia a deschis focul asupra lui şi a colegilor săi în urmă cu cinci ani. Gloanţele i-au sfâşiat abdomenul, iar în braţul drept nu mai are nicio putere; şi nici nu mai poate merge bine. A fost operat, dar găurile prin care au ieşit gloanţele sunt încă vizibile. 

    Magidiwana a fost unul dintre liderii celor 3.000 de mineri care au intrat în grevă pe 12 august 2012 pentru a protesta faţă de condiţiile de muncă precare şi faţă de salariile mici de la mina de platină Marikana, din Africa de Sud. Muncitorii erau plătiţi cu echivalentul a doar 400 de euro pe lună pentru munci care le rupeau spatele la propriu. Sub pământ, erau pândiţi de accidente, iar praful omniprezent îi îmbolnăvea. La suprafaţă, respirau fumul toxic provenit din topitoria de platină.

    Reacţia brutală a poliţiei locale, care a acţionat în coordonare cu compania minieră britanică Lonmin, a fost mai târziu descrisă ca un masacru. Forţele de ordine au tras 400 de gloanţe în mulţime, ucigând 37 de muncitori şi rănind mult mai mulţi.

    Iar acum, după cum spune Magidiwana, ”companiile germane poartă o parte din responsabilitatea tragediilor de la Marikana“. El se referă la producătorii de automobile din Germania care cumpără platină produsă în mina sud-africană. Şi nu doar companiile germane cumpără platină de la Lonmin. Minerii sud-africani îşi riscă propria sănătate şi propria viaţă pentru ca nemţii să fie sănătoşi. Iar crimele şi abuzurile din zona Marikana nu au încetat după masacrul de acum cinci ani. Lonmin este furnizor de platină pentru producătorii occidentali. Colosul german din industria chimică BASF este unul dintre importatorii cei mai importanţi. Compania foloseşte platina pentru placarea convertizoarele catalitice, care sunt apoi instalate pe maşinile germane. Se poate spune că muncitorii sud-africani îşi pun în pericol sănătatea pentru ca nemţii să aibă aerul curat în oraşele lor. Indirect, se poate spune chiar că autovehiculele germane au o parte din responsabilitate pentru moartea şi suferinţa muncitorilor nu numai din Marikana, ci din minele din întreaga lume. Acest lucru este valabil pentru multe alte companii mari şi respectabile care procesează materii prime obţinute din mine, cum ar fi producătorii de telefoane mobile Apple şi Samsung.

    În Congo, mii de copii sapă în mine după cobalt. În China, pulberea din exploatarea grafitului poluează aerul şi apa. Grafitul este folosit la bateriile maşinilor electrice şi cele ale telefoanelor mobile inteligente. În Peru, protestele muncitorilor din minele de cupru au degenerat în violenţă. Produsele din toate aceste mine ajung în maşinile germane.

    Lanţul de aprovizionare a industriei auto germane pare curat, însă materiile prime cu care este alimentat rămân murdare. Mult timp, producătorii de automobile au ignorat problema. Tot ce îi interesa era ca preţul să fie mic şi calitatea materialelor să fie bună. Însă în ultimii ani au devenit mai conştienţi de responsabilităţile pe care le au în societate. Bombardaţi cu rapoartele şocante despre abuzurile privind drepturile omului şi de scandalul emisiilor toxice ale motoarelor diesel VW, executivii din industria auto au acţionat în sensul verificării procedurilor de achiziţie şi al găsirii de soluţii. Daimler, BMW şi VW nu neagă că există o problemă în lanţul de aprovizionare şi că trebuie să-i găsească cumva o rezolvare. BMW se concentrează pe această problemă din 2012, căutând să facă cât mai transparente posibil sursele lanţului de aprovizionare. Producătorul de maşini de lux aproape că a reuşit acest lucru cu sursele sale de oţel şi a identificat 30 de materii prime pentru a căror provenienţă doreşte mai multă transparenţă.

    ”Încălcarea drepturilor omului sau abuzurile în ceea ce priveşte poluarea sau exploatarea mediului nu sunt conforme cu principiile noastre sau nu se încadrează în standardele premium ale produselor noastre şi ar putea avea drept consecinţă evitarea maşinilor noastre de către clienţi“, explică Ferdinand Geckeler, managerul de sustenabilitate al BMW.

    Geckeler spune că BMW are un sistem de semaforizare pentru materii prime fără provenienţă certificată. O agenţie externă monitorizează lanţurile de aprovizionare ale BMW, evaluează dealerii, companiile miniere şi ţările de origine şi atribuie culori. Materialele marcate cu verde pot fi achiziţionate fără nicio reţinere. Galben indică faptul că achiziţiile se fac cu condiţia îmbunătăţirii standardelor. Produsele marcate cu roşu sunt evitate.

    ”Scopul nostru este ca 95% dintre furnizorii noştri să primească lumină verde. Însă pentru 1 până la 3 procente lumina este încă roşie“, spune directorul Geckeler. Este recunoscut faptul că lanţul de aprovizionare nu va fi niciodată fără riscuri.

    Scandalul dispozitivelor cu care VW şi-a dotat motoarele diesel pentru a trişa în testele de poluare de laborator i-a pus în gardă pe producătorii auto în legătură cu riscurile publicităţii negative.

    ”Problemele de mediu sau sociale legate de producţia de materii prime într-o ţară îndepărtată pot ajunge acum în ziarele de aici în câteva ore“, spune Horst Wildemann, profesor de economie şi specialist în logistică auto la Universitatea Tehnică din München. ”Şefii companiilor sunt într-adevăr speriaţi de aşa ceva. Scandalul motoarelor pe motorină le-a arătat că sentimentul public poate pune în pericol divizii întregi de afaceri.“

    O maşină medie germană cântăreşte aproximativ 1.300 de kilograme, din care metalele reprezintă aproximativ o tonă: oţel, fier, aluminiu, cupru şi cantităţi mici de platină. Autovehiculele electrice nu au componente metalice grele, cum ar fi motorul cu combustie, dar folosesc sute de kilograme de materii prime pentru baterii: litiu, cobalt, grafit, nichel şi mangan.

  • Localitatea care oferă 60.000 de euro familiilor care vor să se mute

    Locuitorii din cătunul Albinen, în cantonul elveţian Valais, sunt dispuşi să scoată bani din buzunar pentru ca satul lor să nu se depopuleze.

    În Albinen au rămas doar 240 de oameni, iar numărul copiilor e prea mic pentru ca şcoala din sat să mai funcţioneze. Ca urmare, localnicii au cerut ajutorul primăriei, care a găsit o singură soluţie: să ofere bani familiilor cu copii care vor să se mute în Albinen.

    Mai precis, localitatea oferă 25.000 de franci elveţieni (aproape 100.000 lei) pentru fiecare adult şi 10.000 euro per copil – nu ca împrumut, ci ca „primă de instalare”. Astfel, o familie cu 2 copiii ar încasa 70.000 de franci nereturnabili. Sunt însă şi câteva condiţii: nou-veniţii trebuie să aibă sub 45 de ani, să stea în Albinen cel puţin un deceniu şi să cumpere sau să construiască o proprietate în sat în care să locuiască, scrie stirileprotv.ro

  • Producătorii auto, OBLIGAŢI să scoată bani din buzunar pentru a indeplinii noile reguli ale UE

    Potrivit planului, autoturismele şi autoutilitarele vor fi nevoite să emită cu 15% mai puţin dioxid de carbon până în 2025 comparativ cu 2021 şi cu 30% mai puţin până în 2030.

    „Propunerea de reducere cu 30% a emisiilor maşinilor de pasageri este ambiţioasă şi realistă”, a transmis Comisia.

    Comisia a admis că schimbările tehnice necesare ar genera costuri mai mari de producţie care ar mări preţul vehiculelor, pe termen scurt.

    Iniţiativa pune mai multă presiune pe producători pentru a dezvolta mai multe vehicule electrice şi hibride, notează BBC News.

    Pentru o maşină nouă înregistrată în 2030, costul adiţional de producţie ar fi de 1.000 de euro. Pentru o camionetă înregistrată în 2030, costul adiţional ar fi de 900 de euro. „Totuşi, costurile sunt mult mai mici faţă de combustibilul economisit”, a precizat Comisia.

    De asemenea, CE vrea să introducă o schemă de stimulente de încurajare a companiilor pentru a produce emisii mult mai mici sau chiar zero.

    Guvernele statelor din Uniunea Europeană şi Parlamentul European trebuie să decidă asupra propunerilor Comisiei.