Tag: scoala

  • Firea cere închiderea şcolilor şi grădiniţelor în Bucureşti

    Primarul general Gabriela Firea cere, luni, închiderea şcolilor şi a grădiniţelor din Capitală, în contextul coronavirusului. „Aici nu ne mai salvăm doar individual”, spune Firea, care crede că menţinerea şcolilor deschise poate duce la răspândirea virusului.

    Primarul general a spus, luni, că cere Comitetului Naţional să hotărască închiderea şcolilor, pentru a nu pune în pericol sănătatea copiilor.


    „Cel puţin pe raza municipiului Bucureşti, şcolile şi grădini trebuie închise pentru a limita pe cât posibil răspândirea coronavirusului. Aceasta este propunerea noastră. Nu ne e teamă de nicio critică, pentru că aici nu ne mai salvăm doar individual”, a spus Firea.

    Aceasta crede că situaţia poate fi agravată în preajma Paştelui, când mulţi oameni se întorc acasă.

    „Ce facem? Închidem şcolile în vacanţa de Paşte? Eu spun că e prea târziu”, avertizează primarul general.

     

  • Firea despre închiderea şcolilor, în contextul COVID-19: Inima de părinte îmi spune că ar fi potrivit

    Primarul general Gabriela Firea a declarat, duminică seara, că inima de părinte îi spune că ar fi potrivit să fie închise şcolile, în contexul înmulţirii cazurilor de coronavirus, însă nu se va suprapune deciziilor luate la nivel naţional.

    Întrebată dacă ar fi indicat să se închidă şcolile, după ce numărul de bolnavi de coronavirus s-au înmulţit, primarul Gabriela Firea a spus, la Antena 3, că autorităţile locale trebuie să respecte deciziile luate la nivel naţional.

    „Autorităţile locale, deci şi Primăria municipiului Bucureşti, trebuie să respecte cu stricteţe toate deciziile luate la nivel naţional de către Guvern, de către ministere. E adevărat, suntem acum şi într-o criză politică, s-au suprapus cele două situaţii, dar aşa cum sunt ele, ministerele funcţionează şi aţi văzut că domnul secretar de stat Raed Arafat acoperă tot ceea ce înseamnă comunicarea în timp real a deciziilor luate în cadrul Comandamentului Naţional pentru Situaţii Speciale. Decizia de închidere a unor clase sau a unor şcoli, doar această instituţie poate să le ia”, a spus Firea.

    Primarul Capitalei adaugă că, în calitate de părinte, înţelege îngrijorarea.

    „Ca părinte înţeleg îngrijorarea celorlalţi părinţi şi a profesorilor şi aş pleda pentru închiderea şcolilor. Ca primar general sunt obligată să respect toate deciziile luate la nivelul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, creat în acest moment pentru coronavirus şi să nu mă suprapun deciziilor luate la nivel naţional. Disciplina este foarte importantă. Inima de părinte îmi spune că ar fi potrivit, ar fi un element de precauţie suplimentară, pentru protejarea copiilor noştri, a profesorilor, şi pentru a împiedica răspândirea”, a mai spus Firea.

  • Ce fac milenialii care sunt jenaţi de averea moştenită. Au şocat pe toată lumea

    Diverşi tineri din generaţia milenialilor se simt jenaţi de averea lor şi nu ştiu cum s-o ascundă de ceilalţi. Fie că se tem că nu a fost obţinută pe de-a-ntregul legal, fie că existenţa ei perpetuează inegalitatea socială ori mijloacele de-a o obţine contribuie la poluarea mediului, aceştia caută modalităţi de a se despărţi de banii prea mulţi pe care îi au. O soluţie pentru ei, scrie Washington Post, vine de la o organizaţie denumită Resource Generation, care-i învaţă pe milenialii bogaţi cum să se împace cu faptul că fac parte dintr-o clasă privilegiată şi să-şi doneze o mare parte a banilor. Resource Generation funcţionează în Statele Unite, unde are mai multe filiale, la care sunt înscrişi diverşi tineri bogaţi. Aceştia plătesc organizaţiei o cotizaţie stabilită în funcţie de averea lor, dar nu mai mare decât 10% din suma pe care doresc s-o doneze, pentru ca să poată dona bani şi în altă parte. Membrii sunt sfătuiţi să lucreze cu organizaţiile care reprezintă diverse comunităţi şi conducătorii acestora, care ştiu mai bine de ce este nevoie în locul respectiv, şi să nu dicteze cum vor fi folosiţi banii pe principiul că bogaţii ştiu cel mai bine cum să rezolve problemele societăţii, astfel putând să ajute la reducerea inegalităţii de venituri, la creşterea accesului la educaţie ori la introducerea unui salariu minim din care se poate trăi. 

  • Dolj: Directorul demis al şcolii cu elevi îmbolnăviţi: Nu am sustras nimic

    Directorul demis al şcolii din Dăbuleni, judeţul Dolj, acuzat că a intrat în fostul său birou, sigilat, şi a ieşit de acolo cu acte, spune că nu a luat nimic din birou, în afara deciziei de eliberare din funcţie.

    Luminiţa Diaconu spune că a intrat în şcoală doar pentru a-şi ridica decizia de eliberare din funcţie pe care o uitase în birou.

    „Sunt numai minciuni. (…) Nu am luat nimic, nu am sustras nimic, toate documentele sunt acolo, le voi preda în faţa unei comisii. Punct. (…) Spre ziuă am intrat să-mi iau decizia, decizia pe care o uitasem în birou şi-mi trebuia azi, la Craiova, pentru avocat. În jur de ora şase am fost, nu ştiu exact. Doamna nu avea autoritate să pună un sigiliu”, a declarat, pentru MEDIAFAX, fostul director al Liceului Teoretic „Constantin Brâncoveanu” din Dăbuleni, Luminiţa Diaconu.

    Acesta a adăugat că va da declaraţie la poliţie, însă acum e în concediu medical pentru că nu se simte bine.

    Directorul Liceului Teoretic „Constantin Brâncoveanu” din Dăbuleni a fost eliberat din funcţie marţi, în urma deciziei Consiliului de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj care a ţinut cont de hotărârea dascălilor şi părinţilor elevilor, a declarat pentru MEDIAFAX Alexandru Gîdăr, inspector şcolar general adjunct al IŞJ Dolj.

    Potrivit reprezentanţilor şcolii, fostul director a refuzat să predea cheile şi documentele unităţii, astfel că biroul acestuia a fost sigilat.

    Adriana Cojocaru, director desemnat să conducă instituţia până la numirea unui nou manager, a declarat, pentru MEDIAFAX, că miercuri dimineaţa sigiliul a fost găsit rupt, iar în urma vizionării imaginilor de pe camerele de supraveghere s-a stabilit că fostul director a intrat în liceu, puţin înainte de ora 5 dimineaţa, de unde a plecat cu mai multe documente.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Antreprenorul care, după ce a fost nevoit să abandoneze şcoala, şi-a urmărit în continuare visul şi a construit o companie de miliarde. Acum face zeci de mii de oameni fericiţi prin produsul său

    William Rosenberg nu a avut o copilărie prea fericită, fiind nevoit să abandoneze şcoala şi să lucreze încă de la vârsta de 14 ani. Totuşi, asta nu l-a împiedicat să facă milioane de oameni fericiţi prin businessul său: afacerea Dunkin’ Donuts, care generează venituri anuale de peste 1,3 miliarde de dolari.

    William Rosenberg s-a născut pe 10 iunie 1916 în Boston, Massachusetts, în familia lui Nathan şi a lui Phoebe Rosenberg. Părinţii săi imigraseră din Prusia în SUA şi îşi deschiseseră aici o băcănie. Crescut într-o familie cu patru copii, din clasa muncitoare, antreprenorul a urmat o şcoală publică, însă în clasa a VIII-a a fost nevoit să abandoneze cursurile din cauza problemelor financiare ale familiei, care pierduse magazinul în timpul Marii Recesiuni. După o serie de joburi, la vârsta de 14 ani s-a angajat în cadrul companiei Western Union, unde livra telegrame full-time. La 17 ani a început lucrul la Simco, o companie care distribuia îngheţată, ajungând în doar patru ani de la poziţia iniţială de livrator, la cea de manager naţional de vânzări, funcţie din care supraveghea producţia, transportul, depozitarea şi fabricarea a până la 100 de camioane de îngheţată.
    Odată cu începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, el s-a alăturat companiei Bethlehem Steel din Hingham, Massachusetts, unde avea să devină primul delegat al sindicatelor evreieşti. După război, Rosenberg a împrumutat suma de 1.000 de dolari, pe care i-a adăugat celor 1.500 de dolari pe care îi deţinea deja în titluri de război, şi folosindu-se de cunoştinţele sale din domeniul distribuţiei de alimente şi-a deschis prima companie, Industrial Luncheon Services. Aceasta se ocupa cu livrarea meselor şi a snacksurilor pentru pauzele de cafea către muncitorii din fabricile aflate în împrejurimile Bostonului. Antreprenorul şi-a creat propria dubiţă de catering, cu laturi care se ridicau pentru ca oamenii să poată vedea sandvişurile şi gustările stocate pe rafturile din oţel inoxidabil, un prototip pentru van-urile mobile de catering de astăzi.
    În scurt timp, ajunsese la un parc de 200 de maşini de catering; ulterior s-a extins şi în zona afacerilor cu tonomate. Observând că 40% dintre veniturile sale veneau din vânzarea de cafea şi gogoşi, s-a decis să pornească un magazin de retail specializat în aceste produse, deschizând primul magazin de cafea şi gogoşi – Open Kettle – cu ocazia sărbătoririi Zilei Eroilor, în 1948, redenumit doi ani mai târziu Dunkin’ Donuts. În loc de cele cinci tipuri de gogoşi pe care le ofereau magazinele tradiţionale de profil, Rosenberg avea o gamă de 52 de varietăţi. În 1955, când a deschis cel de-al şaselea magazin, a decis să francizeze businessul pentru a-l putea extinde mai uşor. În 1959, după ce ideea de franciză a început să prindă avânt, el a făcut lobby în cadrul unei expoziţii comerciale pentru a pune bazele a ceea ce avea să devină, în 1960, Asociaţia Internaţională a Francizelor.
    În 1968 Rosenberg a cumpărat ferma Wilrose din New Hampshire. După ce a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în 1971, şi-a dedicat timpul acesteia, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi crescători de bovine din New England. În 1980 el a donat ferma universităţii din New Hampshire, implicându-se ulterior în alte acţiuni caritabile, destinate în special spitalelor.
    În 2001 Rosenberg a publicat o autobiografie, „Time to Make the Donuts: The Founder of Dunkin’ Donuts Shares an American Journey”, scrisă cu ajutorul autoarei Jessica Brilliant Keener. Antreprenorul a fost căsătorit de două ori: în 1937 s-a căsătorit cu Bertha Greenverg, cu care a avut trei copii – Robert, Carol şi Donald; după divorţul de Bertha s-a recăsătorit cu Ann Aluisy. Pe 22 septembrie 2002 Rosenberg a murit de cancer la vârsta de 86 de ani în locuinţa sa din Mashpee, Massachusetts.
    În 2018 compania Dunkin’ Donuts a înregistrat venituri de 1,32 de miliarde de dolari şi în prezent deţine în jur de 12.800 de puncte de lucru în 36 de ţări. Anul trecut reprezentanţii businessului au hotărât să redenumească compania sub o variantă mai scurtă, Dunkin’. 

  • Structura anului ŞCOLAR 2020-2021. Când începe şcoala şi când sunt vacanţele

    Structura anului şcolar 2020-2021 cuprinde data la care începe şcoala, precum şi vacanţele stabilite şi aprobate de Ministerul Educaţiei. Potrivit Ministerului Educaţiei, cursurile noului an şcolar încep luni, 14 septembrie şi se întind pe respectiv 34 de săptămâni.

    Conform Ordinului nr. 3125/2020 al Ministerul Educaţiei şi Cercetării, privind structura anului şcolar 2020-2021, anul şcolar 2020-2021 începe la data de 1 septembrie 2020, se încheie la data de 31 august 2021 şi are 34 de săptămâni de cursuri. Cursurile anului şcolar 2020-2021 începând la data de 14 septembrie 2020.

    Semestrul I are 17 săptămâni de cursuri dispuse în perioada 14 septembrie 2020 – 29 ianuarie 2021.

    Cursuri – luni, 14 septembrie 2020 – marţi, 22 decembrie 2020.

    În perioada 26 octombrie-1 noiembrie 2020, elevii claselor din învăţământul primar şi copiii din grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.

    Vacanţa de iarnă – miercuri, 23 decembrie 2020 duminică, 10 ianuarie 2021.

    Cursuri – luni, 11 ianuarie 2021 – vineri, 29 ianuarie 2021.

    Vacanţa intersemestrială – sâmbătă, 30 ianuarie 2021 duminică, 7 februarie 2021.

    Semestrul al II-lea are 17 săptămâni de cursuri dispuse în perioada 8 februarie-18 iunie 2021.

    Cursuri – luni, 8 februarie 2021 – joi, 1 aprilie 2021.

    Vacanţă – vineri, 2 aprilie 2021 – duminică, 11 aprilie 2021.

    Cursuri – luni, 12 aprilie 2021 – joi, 29 aprilie 2021.

    Vacanţă – vineri, 30 aprilie 2021 – duminică, 9 mai 2021.

    Cursuri – luni, 10 mai 2021 – vineri, 18 iunie 2021.

    Vacanţa de vară – sâmbătă, 19 iunie 2021 – data din septembrie 2021 la care încep cursurile anului şcolar 2021-2022.

     Programul naţional “Şcoala altfel” se va desfăşura în perioada 5 octombrie 2020 – 4 iunie 2021, pe o perioadă de 5 zile consecutive lucrătoare, a căror planificare se află la decizia unităţii de învăţământ.

  • A renunţat la o carieră peste hotare pentru a-şi deschide o afacere acasă, inspirată de o pasiune din copilărie

    „Patiseria şi zona de gastronomie îmi plac de când eram mică. Aveam 12-13 ani când, fiind elevă la Şcoala Americană, trebuia să strângem bani pentru un proiect social. Eu am ales să fac brioşe acasă, pe care le livram clienţilor înainte să merg la şcoală sau după ore. Şi de aici a început să îmi placă să gătesc. Am început să îmi cumpăr ustensile pentru bucătărie – cântar de bucătărie, oale, tigăi, produse pentru gătit prăjituri”, povesteşte Ioana Burcea, fondatoarea restaurantului Frank Bistro & Dessert Bar din Bucureşti. Se opreşte apoi şi se întreabă retoric de unde a moştenit această pasiune: „Mama mea nu găteşte, tata nu găteşte, bunica nu găteşte nici ea. Nu se ştie cum de eu am ales această cale”.

    În 2013, după absolvirea liceului, Ioana Burcea a plecat la facultate în Marea Britanie, unde a urmat o şcoală de business la Londra. În ultimul an s-a specializat în domeniul marketingului, dar nu acesta avea să fie domeniul în care să îşi construiască o profesie. „După facultate am hotărât să rămân în Anglia ca să urmez şi un master. Am absolvit masteratul în marketing strategic în cadrul Imperial College London. În cadrul acestor cursuri am studiat mai multe industrii, iar la final am ales să merg în zona de gastronomie – patiserie, pentru că asta mi-a plăcut.

    Apoi am plecat spre Paris să urmez cursurile de patiserie în cadrul şcolii culinare şi de ospitalitate Le Cordon Bleu”, îşi aminteşte antreprenoarea. După aceste cursuri, pe care le-a urmat în 2017 şi 2018, a deschis, anul trecut, Frank Bistro & Dessert Bar, în urma unei investiţii de aproximativ 100.000 de euro. O bună parte din fonduri au fost direcţionate în zona de bucătărie, care în prezent găzduieşte trei bucătari. În total, în cadrul restaurantului lucrează acum şase persoane. De asemenea, Frank Bistro & Dessert Bar are o capacitate de 22 de persoane la interior, la care pe timp de vară se mai adaugă 40 de locuri pe o terasă intimă care se află în faţa restaurantului.

    „Anul acesta în luna martie vrem să începem lucrările pentru a extinde terasa cu circa 20-24 de locuri, pentru a mări capacitatea de găzduire a restaurantului având în vedere că putem servi în jur de 200 de persoane odată cu bucătăria pe care o avem”, descrie Ioana Burcea ambiţiile sale pentru anul în curs. Mare parte din materia primă folosită la prepararea bucatelor din restaurant este achiziţionată de pe piaţa locală, însă carnea, brânzeturile, untul, făina şi smântâna sunt importate din Franţa, Italia, Argentina. „Pregătim totul în casă, de la dulceţuri, sosuri, pâine, chifle pentru burgeri, îngheţată, iar unele preparate necesită, spre exemplu, folosirea unui unt mai gras decât găsim pe piaţa locală, astfel că trebuie să aducem unt din Franţa sau Belgia, sau smântâna la fel”, explică antreprenoarea.

    În ceea ce priveşte preparatele preferate de clienţii care trec pragul restaurantului, Ioana Burcea spune că a observat o migrare a consumatorilor spre mâncarea sănătoasă, observaţie susţinută şi de unul dintre bucătarii restaurantului.
    „În general burgerii sunt cel mai comandaţi. Ouă Benedict, avocado cu ricotta (brânză italienească), salate, tarte cu ricotta. Lumea caută alternative la mâncarea tradiţională, dar caută şi să consume ce este în trend acum, precum avocado. Se cere avocado foarte mult şi este bine, că din el poţi să faci orice”, spune Octavian Ivaşcu, bucătar cu experienţă de peste 10 ani. El are în plan să aducă şi câteva îmbunătăţiri meniului din restaurant, adăugând la acesta o varietate mai mare de preparate din peşte, fructe de mare şi vită, spre exemplu. Având în vedere că restaurantul Frank a luat naştere abia la jumătatea anului trecut, antreprenoarea nu a putut oferi cifre legate de situaţia financiară a businessului. Ea spune că până în prezent, din punctul de vedere financiar, businessul a fluctuat lună de lună şi speră ca în următoarele şase luni situaţia să se stabilizeze. „Am avut luni bune şi luni proaste. Spre exemplu, luna noiembrie a fost foarte bună, cu mulţi clienţi şi evenimente, dar decembrie a fost pustie. Nu am o situaţie clară acum în ceea ce priveşte partea financiară, dar sper ca în următoarea perioadă să se aşeze lucrurile. Mi-am pus ca target ca oricare este cifra de afaceri după primul an de activitate, să o cresc în al doilea an cu 25%”, a spus Ioana Burcea.
    Pe lângă extinderea terasei, planurile de dezvoltare ale antreprenoarei vizează şi demararea unui alt proiect gastronomic, în zona Floreasca. „Acesta va fi de trei ori mai mare decât este Frank, va avea o capacitate maximă de 150 de locuri la masă, se va întinde pe două etaje, dar nu va fi deschis sub acelaşi nume. De asemenea, anul acesta vrem să producem îngheţată în cadrul Frank şi să o distribuim către alte localuri. Deja am vorbit pentru o colaborare”, descrie fondatoarea Frank Bistro & Dessert Bar ambiţiile sale în continuare.


    CV de bucătar

    Octavian Ivaşcu şi-a început cariera de bucătar la finalul clasei a VIII-a, când părinţii l-au îndrumat spre un liceu care avea şi un profil gastronomic.
     
    „La sfârşitul clasei a opta nu ştiam pe ce drum să o apuc, iar părinţii m-au îndrumat spre un liceu care avea un profil extra – tehnici de preparare în gastronomie. Eu am vrut să fac şcoala de bucătari la Hotel Park, dar aveam în jur de 14 ani şi nu m-au primit pentru că eram prea mic. Prima practică a fost la restaurantul Mica Elveţie, iar după trei luni de practică m-au angajat”, spune el. La 16 ani, s-a angajat pentru prima dată într-un restaurant şi a lucrat aproximativ un an şi jumătate în cadrul acestuia. „Apoi, după ce am terminat şi liceul, în 2014 m-am angajat într-un local din Centrul Vechi din Bucureşti, unde am lucrat trei ani. Era mai mult cafenea-teatru, dar se şi gătea şi mi-am îmbogăţit experienţa acolo”, povesteşte Octavian Ivaşcu.

  • Povestea omului pentru care zicala ai carte, ai parte nu a însemnat nimic. El a construit un adevărat imperiu cunoscut în toată lumea având doar şase clase

    Cu toate că, provenind dintr-o familie modestă, Milton Hershey nu şi-a permis să termine anii de şcoală, fiind nevoit să muncească din greu încă din copilărie, eforturile i-au fost pe deplin răsplătite. A ajuns un foarte apreciat ciocolatier şi a pus bazele uneia dintre cele mai renumite companii producătoare de dulciuri din lume, care îi poartă numele.

    Milton Snavely Hershey s-a născut pe 13 septembrie 1857 în Derry Township, SUA, în familia lui Henry şi a Veronicăi Snavely Hershey. Strămoşii săi, de origine elveţiană şi germană, se stabiliseră în Pennsylvania la începutul anilor 1700. La fel ca mulţi tineri din mediul rural la acea vreme, Hershey a trebuit să ajute la munca de la ferma familiei sale. Din această cauză, a avut o educaţie foarte limitată, absolvind doar şase clase.

    În 1871, el a devenit ucenic al unui tipograf din localitate, care publica un ziar german-englez. Nu i-a plăcut însă acest loc de muncă, considerând că este foarte plictisitor. A fost concediat la scurt timp după aceea. Tatăl său i-a cerut lui Ernst să-l primească înapoi, dar mătuşa şi mama lui au avut o altă idee. Ele doreau ca el să înveţe să fabrice bomboane. Aşadar, mama sa a aranjat ca Hershey, în vârstă de 14 ani, să fie ucenic la un cofetar pe nume Joseph Royer din Lancaster, Pennsylvania.

    În următorii patru ani, Hershey a învăţat meşteşugul de a crea dulciuri. În 1876, s-a mutat în Philadelphia pentru a începe prima sa afacere în domeniu. A călătorit apoi la Denver şi, găsind de lucru la o cofetărie locală, a învăţat cum să realizeze caramele folosind lapte proaspăt. A plecat apoi la New Orleans şi la Chicago în căutarea de oportunităţi, dar în 1883 s-a întors în Lancaster. A împrumutat bani de la bancă pentru a porni compania Lancaster Caramel, care a devenit rapid un succes. El a folosit reţeta de caramel pe care o obţinuse în călătoriile anterioare pentru a face bomboane.

    De asemenea, tot din călătoriile sale anterioare, a aflat că cel mai profitabil este să vândă caramelele în vrac. Compania a prins avânt după ce un englez venit în vizită în Lancaster „s-a îndrăgostit” de bomboanele lui Hershey şi a făcut o comandă mare, livrată în Marea Britanie. Hershey a putut să-şi achite datoria la bancă şi a rămas cu suficienţi bani pentru a cumpăra mai multe ingrediente şi echipamente. Până la începutul anilor 1890, Compania Lancaster Caramel a crescut, angajând peste 1.300 de angajaţi în cele două fabrici.


    Pe 25 mai 1898, Hershey s-a căsătorit cu Catherine Elizabeth „Kitty“ Sweeney. Deoarece Hershey şi soţia sa nu au putut avea copii, au decis să îi ajute pe alţii, deschizând o şcoală industrială în anul 1900. Cu timpul, antreprenorul a devenit cunoscut pentru actele sale filantropice.
    După o călătorie la Chicago, lui Hershey i-a fost stârnit interesul pentru ciocolată. În cele din urmă şi-a asumat un risc major şi a vândut compania Lancaster Caramel pentru un milion de dolari, astfel încât să pună bazele companiei de ciocolată Hershey.
    Încântat de potenţialul pe care îl oferea, ciocolata cu lapte fiind la acel moment un produs de lux, Hershey a hotărât să dezvolte o nouă formulă pentru ciocolata cu lapte, accesibilă publicului american. Folosind veniturile din vânzarea companiei Lancaster Caramel din 1900, Hershey a cumpărat iniţial terenuri agricole la aproximativ 50 de kilometri nord-vest de Lancaster, deoarece a putut obţine cantităţi mari de lapte proaspăt necesar pentru a perfecţiona ciocolata fină. După o serie de încercări şi eşecuri, şi-a creat propria formulă pentru ciocolata cu lapte. Prima tabletă de ciocolată Hershey a fost produsă în 1900. La 2 martie 1903 a început construcţia pentru ceea ce urma să devină cea mai mare fabrică producătoare de ciocolată din lume. Unitatea a fost finalizată în 1905 şi folosea cele mai noi tehnici de producţie în masă.


    În 1912, antreprenorul a rezervat bilete pentru a se îmbarca alături de soţia sa pe Titanic. Şi-au anulat rezervările în ultimul moment din cauza unor probleme de afaceri care necesitau prezenţa lui Hershey, scăpând ca prin urechile acului de tragedia care a lovit călătorii de la bordul navei. În timpul celui de-al doilea război mondial, compania a dezvoltat o ciocolată specială care nu se topea, pentru trupele din marină. Până la sfârşitul războiului, fabrica Hershey producea 24 milioane de tablete de ciocolată pe săptămână pentru raţiile soldaţilor. Antreprenorul a murit de pneumonie la Spitalul Hershey pe 13 octombrie 1945, la vârsta de 88 de ani, fiind îngropat în cimitirul care îi poartă numele şi pe care îl cumpărase pentru 1 dolar.
    La Şcoala Hershey, pe care a fondat-o, există o statuie din bronz a lui Milton Hershey, care ţine în braţe un băiat orfan. Sub statuie se află aceste cuvinte: „Faptele sale sunt monumentul său. Viaţa lui este inspiraţia noastră“. 13 septembrie, ziua de naştere a lui Hershey, a fost aleasă Ziua Internaţională a Ciocolatei. Pe 13 septembrie 1995, Serviciul Poştal al Statelor Unite a emis o ştampilă de 32 de cenţi pentru Milton S. Hershey, care îl onorează pentru activitatea filantropică. În 2018, compania Hershey a avut venituri de 7,8 miliarde de dolari şi o echipă de peste 15.000 de angajaţi. 

  • Alertă la o şcoală din Capitală: Elevi evacuaţi în urma unei igienizări. O fată, transportată la spital / Circulaţia în zonă este oprită

    UPDATE Circulaţia oprită în zona Şcolii 133 din Capitală pentru intervenţia ISU
    Circulaţia este retricţionată, la ora transmiterii ştirii, în zona Şcolii 133, pentru a facilita intervenţia echipajelor ISU după ce mai mulţi copii au acuzat un disconfort în urma unei deratizări, au precizat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţii Brigăzii Rutiere.

    Poliţiştii au aplicat restricţii în zona Şcolii 133 din Capitală, pentru intervenţia echipajelor ISU, au precizat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţii Brigăzii Rutiere.

    UPDATE Autospeciala pentru victime multiple, mobilizată la Şcoala 133
    O autospecială pentru victime multiple a fost mobilizată, marţi după-amiaza, la Şcoala 133 din Bucureşti, după ce elevii au fost evacuaţi din cauza igienizării făcute anterior de Primăria Sector 4, 15 copii fiind acum evaluaţi medical la faţa locului, conform ISU Bucureşti.

    UPDATE ISU: O elevă de la Şcoala 133, transportată la spital. La faţa locului acţionează trei ambulanţe
    Una dintre elevele care era în Şcoala 133, evacuată, marţi, ca urmare a igienizării unităţii de învăţământ, a fost transportată la Spitalul „Marie Curie”, anunţă oficialii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti.
    Conform sursei citate, este posibil ca elevii să se fi inhalat un gaz toxic.
     

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Satul din România unde şcoala este parcă din altă lume, depăşind şcolile din marile oraşe şi chiar şi pe cele din Bucureşti

    Prima şcoală “inteligentă”, în primul “sat inteligent” din România. Se întâmplă în aşezarea campioană la investiţii făcute cu fonduri europene

    Într-un sat din judeţul Alba a fost înfiinţată prima şcoală inteligentă în mediul rural din România. Astfel, 120 de elevi şi profesorii lor beneficiază, pe lângă modernizarea clădirii, şi de soluţii de ultimă oră pentru iluminat şi climatizare. Mai mult, dacă nu pot ajunge la şcoală, elevii urmăresc lecţiile pe calculator, iar părinţii pot vedea notele copiilor lor pe internet.

    Clădirea şcolii din Ciugud, construită în 1938, este azi de nerecunoscut. A fost reabilitată în întregime şi reorganizată.

    Sistemul modern permite ca în fiecare clasă iluminatul şi climatizarea să fie reglate cu ajutorul unor senzori.

    Chiar şi băile au senzori de inundaţie, care opresc robinetele când sesizează pe podea o cantitate mai mare de apă.

    Elevii sunt încântaţi de noua faţă a şcolii.

    Renovarea este şi pe placul profesorilor, care sunt încântaţi că a venit la pachet cu tehnologii la care nici nu visau.

    Şcoala de la Ciugud a devenit smart cu ajutorul unor fonduri private, accesate de primărie. Aici învaţă 120 de elevi, de la clasa pregătitoare până în clasa a VIII-a.

     

     

    Cititi mai multe pe www.TVR.ro