Tag: mutare

  • Cum arată apartamentul Deliei, de 1,4 milioane de euro. FOTO din interior

    De curând, artista s-a mutat în apartamentul pe care a plătit 1,4 milioane de euro.

    Mai mult, fericită de cum a ieşit decorarea şi mobilarea casei întinse pe două etaje, vedeta le-a împărtăşit admiratorilor imagini cu interiorul apartamentului luxos.

    Scara interioară nu lipseşte, nici desenele moderne pe pereţi, stil graffiti, lemnul masiv şi cărămida sunt la putere, precum şi nuanţele de maro, albastru şi alb. Bucătăria este inedită. În interiorul ei tronează o tablă pe care artista scrie cuvinte motivaţionale sau meniul zilei, întocmai cum se practică în localuri şi bucătăriile de restaurante.

    Vezi aici cum arată apartamentul luxos al vedetei

  • Cine e antreprenorul care a lansat pe piaţă celebrele săpunuri Fa

    Născut pe 20 martie 1848 în Vöhl, Germania, Friedrich (Fritz) Karl Henkel a fost al cincilea din cei şase copii ai familiei Henkel.

    La vârsta de 17 ani, după ce a terminat şcoala din Korbach, Fritz Henkel s-a mutat în oraşul industrial Elberfeld (astăzi Wuppertal), unde a intrat ucenic la fabrica de vopsele Gessert. Tânărul Henkel a avansat rapid, ajungând director. Pe 4 octombrie 1873, s-a căsătorit cu Elisabeth von den Steinen, cu care a avut patru copii: August (care a murit la vârsta de patru ani), Fritz, Hugo şi Emmy Anna.

    Odată ce şi-a întemeiat familia, Henkel s-a gândit că ar putea să lucreze pe cont propriu, aşa că în 1874 a devenit partener al unui angrosist de vopsele din Aachen. Doi ani mai târziu, a pus bazele fabricii de detergenţi Henkel & Cie în Aachen, alături de doi asociaţi, Scheffen şi Dicker.

    Primul produs al companiei, Universal-Waschmittel, a fost un detergent de rufe pe bază de silicat de sodiu. Spre deosebire de ceilalţi detergenţi de pe piaţă, care se vindeau în vrac, Henkel a venit cu o inovaţie: a vândut detergentul în cutii de carton mici, uşor de mânuit, care au devenit marcă comercială. Totuşi, produsul nu s-a vândut foarte bine, aşa că, în 1878, Henkel a scos pe piaţă un nou detergent, care i-a putat numele: Henkel’s Bleich-Soda. Noul detergent de albire era rezultatul cercetărilor lui Henkel şi s-a vândut în pachete de 500 de grame. Pe lângă ambalajul original în care era comercializat, a fost şi primul detergent vândut în afara Germaniei, 200 de cutii fiind exportate către Elveţia. Ulterior, pentru a reduce costul livrărilor, locaţia companiei a fost mutată din Aachen în Düsseldorf-Flingern, într-o fabrică de săpun închiriată. În 1879, după retragerea celor doi asociaţi din cadrul companiei, Henkel a preluat conducerea.

    În 1899 compania a generat rulaje de peste un milion de mărci. În 1900, deoarece fabrica devenise prea mică pentru volumul producţiei, sediul va fi mutat din nou, în Düsseldorf-Holthausen, unde se află şi în prezent.

    În 1907 Henkel, împreună cu cei doi fii ai săi, Fritz jr. şi Hugo, a lansat unul din produsele care a intrat în istoria companiei: Persil, primul detergent automat. Pe lângă faptul că noul detergent spăla şi albea hainele fără clor, acesta înlocuia, de asemenea, corvoada spălatului manual. După doar cinci ani, Persil reprezenta 40% din volumul de producţie al companiei.

    La 11 ianuarie 1923, când armatele Franţei şi Belgiei au ocupat Renania, livrarea adezivului pentru ambalarea detergentului Persil a fost mult îngreunată, aşa că antreprenorul s-a văzut nevoit să producă el însuşi adeziv pentru a acoperi nevoile companiei. Văzând că există cerere şi pe piaţă, la 22 iunie 1923 a scos la vânzare noul produs.

    După ce Henkel a murit pe 1 martie 1930, la 81 de ani, compania a fost moştenită de cei doi fii şi de fiica sa, Emmy.

    Brandul Henkel şi-a continuat parcursul pe piaţa internaţională. În 1949, a fost lansat Schauma by Schwarzkopf, cel mai cunoscut şampon nemţesc. În 1954 Henkel scoate pe piaţă săpunul Fa, sub numele căruia, în 1970, a apărut o întreagă gamă de produse. Fa a devenit unul dintre cele mai cunoscute branduri-umbrelă din industria cosmetică. 

    Compania s-a extins pe piaţă în trei direcţii, având fiecare anumite produse-simbol: îngrijirea casei (Persil), cosmetică (Schwarzkopf şi Fa) şi adezivi (Loctite).

    În prezent, Henkel AG & Company are venituri anuale de peste 18 miliarde de euro şi peste 51.000 de angajaţi. Profiturile companiei se ridică la peste 2 miliarde de euro pe an.

    Henkel România a fost înfiinţată în 1994 ca filială a Henkel Central Eastern Europe, are aproximativ 500 de angajaţi şi trei unităţi de producţie în Bucureşti şi în judeţele Cluj şi Neamţ.

  • Un arhitect s-a mutat într-o fabrică de ciment. Ce a făcut la interior o să te uimească – GALERIE FOTO

    Ce a făcut la interior este de-a dreptul uimitor. Ani de zile a durat renovarea şi nici azi nu este încă terminată. Construcţia păstrează aspectul unei fabrici de ciment, însă interiorul a fost transformat într-un spaţiu de locuit modern, iar exteriorul este “împânzit” cu vegetaţie.

  • Un arhitect s-a mutat într-o fabrică de ciment. Ce a făcut la interior o să te uimească – GALERIE FOTO

    Ce a făcut la interior este de-a dreptul uimitor. Ani de zile a durat renovarea şi nici azi nu este încă terminată. Construcţia păstrează aspectul unei fabrici de ciment, însă interiorul a fost transformat într-un spaţiu de locuit modern, iar exteriorul este “împânzit” cu vegetaţie.

  • Cum arată vila de 600.000 de euro în care s-a mutat Simona Halep | GALERIE FOTO

    De curând, Halep s-a mutat în casa pe care şi-a construit-o pe strada Chiliei, în cel mai mare oraş de pe malul mării. Construcţia vilei de 600.000 de euro a început în 2015 şi s-a finalizat în august, 2017. Simona Halep a mobilat noua locuinţă şi şi-a mutat lucruri în ea. Credincioasă de mic copil, primul lucru pe care l-a facut tenismena a fost să cheme un preot, să-i faca sfeştanie.

    Cum arată vila de 600.000 de euro în care s-a mutat Simona Halep | GALERIE FOTO

  • Mutare surpriză de la KFC. Ce serviciu a lansat compania

    KFC testează livrarea la domiciliu în două dintre restaurantele din Bucureşti.
     
    Lanţul de restaurante de tip fast-food KFC testează de la finalul anului trecut livrarea la domiciliu în două dintre restaurantele grupului, mai exact cel din Iancului şi cel din zona Militari. Este vorba de două unităţi de tip drive-thru.
  • Ce rol are candelabrul în preţul unei locuinţe

    Aşa stau lucrurile la Londra, conform The Telegraph, unde preferinţa pentru tavane înalte şi cererea mare de locuinţe amenajate la cheie i-au făcut pe cei care comercializează asemenea proprietăţi să recurgă la candelabre ca metodă de diferenţiere în ochii potenţialilor clienţi.

    Aceste corpuri de iluminat sunt căutate nu numai pentru frumuseţea lor, ci şi pentru atmosfera pe care o creează în încăpere în funcţie de modul în care cade lumina produsă de ele. Un policandru demn de o locuinţă de lux începe de la circa 10.000 de lire sterline, dar preţul poate fi mult mai mare, în funcţie de dimensiune şi de locul în care este amplasat.

    Se poartă atât modele clasice, care amintesc de cele care susţineau altădată lumânări, cât şi modele moderne, iar spaţiul disponibil în casă determină înălţimea, un exemplu în acest sens fiind o piesă creată de Atelier Alain Ellouz, de opt metri şi dispusă pe trei niveluri într-o locuinţă de 19 milioane de lire sterline.

    Designerii de interior consideră însă că o încăpere nu trebuie neapărat să se limiteze la un singur policandru, firme ca Bowler James Brindley instalând chiar şi trei astfel de corpuri de iluminat atârnate de tavane de 4,5 metri înălţime în unele camere ale unor proprietăţi de a căror renovare s-au ocupat.

    Alţi designeri încearcă să adauge o notă aparte cu ajutorul unor candelabre care par mai degrabă nişte bijuterii mărite foarte mult, luându-şi ca sursă de inspiraţie brăţări cu amulete ori pandantive formate de fapt din două piese suprapuse. Se caută şi candelabre care par să plutească în încăpere ori pot afişa mesaje text, cum ar fi modelul Lolita, realizat din 2.100 de cristale Swarovski de către artistul şi designerul israelian Ron Arad.

  • Copos se pregăteşte să dea o nouă lovitură. Mutarea surpriză pregătită de miliardarul român

    „Am continuat şirul deschiderilor magazinelor ANA Pan cu un shop (magazin-n.red.) pe Splaiul Independenţei şi un altul în Militari Shopping (o investiţie de 100.000 de euro-n.red.), două zone în care nu eram prezenţi. În acelaşi timp am renovat înainte de Crăciun shopul nostru flagship din Radu Beller (…). Odată cu renovarea magazinului din Beller am înregistrat creşteri în vânzări de 30%“, a declarat pentru ZF Cătălin Metehău, directorul general al companiei. Lanţul a ajuns la 20 de magazine cu unitatea din Militari Shopping Center, din care cinci sunt în supermarketurile Mega Image din Capitală. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Principala problemă a directorilor din companii: au ajuns într-o zonă de confort şi nu mai vor să mute munţii

    Octavian Pantiş de la Qualians, consultant în leadership, spune că în acest moment principala problemă pentru managerii români este că s-au instalat într-o zonă de confort, le este bine aşa cum le este şi din acest motiv nu mai vor să mute munţii.

    În aceste condiţii, lucrurile se petrec mult mai lent în companii, în multinaţionale şi în firmele private, pentru că aceia care au puterea nu prea mai vor să rişte, nu vor să schimbe lucrurile în jurul lor.

    Ei trăiesc într-un trecut în care le-a fost şi le este bine şi de aceea viitorul nu li se mai pare atrăgător.

    În ultimii 27 de ani România a trăit extrem de intens, urmele acestei perioade cu creşteri explozive şi prăbuşiri neaşteptate se văd pe faţa multora dintre voi.

    Cine a ajuns într-o poziţie de manager, cu peste 2.500 de euro net în mână, plus ceva bonusuri, nu mai are chef să o ia de la capăt, nu prea mai are chef să aibă iniţiative, nu prea mai are chef să fie lider şi să aibă grijă de alţii, nu prea mai are sens pentru ei să se afirme.
    În aceste condiţii, foarte mulţi, cei mai mulţi dintre voi, vă apăraţi poziţiile obţinute, ca să nu fiţi daţi la o parte. Iar această apărare îmbracă toate formele, începând de la scăderea dorinţei de a spune punctul de vedere în şedinţe, în ierarhie, până la a te ascunde după proceduri, ca la stat.

    Mulţi dintre voi vă plângeţi de birocraţia din companii, dar acest lucru de multe ori vă aparţine. Când este vorba de noi iniţiative, care ar putea schimba măcar un scaun din punctul A în punctul E, nimeni nu mai vrea să-şi rişte poziţia. Nu are sens.

    Deşi există un deficit pe piaţa forţei de muncă, nu îţi găseşti chiar atât de repede un job de peste 2.000 de euro care să-ţi placă şi cu care să fii confortabil.

    Costin Tudor, de la platforma Undelucram.ro, care găzduieşte evaluări ale angajaţilor despre companiile în care lucrează, spune că salariul rămâne în continuare elementul principal care determină pe cineva să aplice pentru un job sau altul, dar constată că încep să capete greutate şi alte elemente: din punct de vedere logistic candidaţii se uită la nivelul de stres, la calitatea managementului, la pachetele de beneficii sau la programul de lucru.

    Nu mai sunt voluntari în fiecare zi pentru ”stres“, pentru noi provocări, pentru schimbarea rutinei zilnice. Oricum noi pierdem peste două ore la job, făcând altceva – începând de la bârfa zilnică de la cafea, de la fumat, uitatul pe site-uri, spune Octavian Pantiş. Mai rămân cinci ore pentru a face ceea ce trebuia să facem şi de multe ori nu terminăm în timp util şi rămânem peste program, adaugă el.

    Probabil că aceasta este modalitatea de a ne simţi bine cu noi şi cu cei din jur, la muncă.

    Pentru că numărul celor care vor să mute munţii se reduce, iar cei care deja s-au instalat pe poziţii nu le părăsesc chiar atât de uşor, companiile se mişcă mai greu, rezultatele sunt în buget, nimeni nu vrea o supraperformanţă şi să iasă în evidenţă într-un an, pentru că nu se ştie ce se va întâmpla în al doilea an dacă rezultatele nu vor mai fi aceleaşi.

    Octavian Pantiş spune că se menţine problema managerilor românilor în ce priveşte faptul că nu deleagă, că nu cresc oameni sub ei, că vor să facă ei toate lucrurile.

    Motivul este frica de a nu-ţi lua cineva locul, este frica de a nu greşi şi a-ţi pierde poziţia în care te-ai instalat, şi de aceea managerii români preferă să facă ei multe lucruri pe care ar putea să le delege.

    Leadershipul rămâne pe agenda companiilor, în special a multinaţionalelor, care au cultura de a aloca bani, de a investi în programe şi în cursuri care să-i facă mai buni pe managerii români. Companiile private româneşti, cu foarte puţine excepţii, nu au această cultură, pentru că proprietarul, acţionarul, patronul, ”el centrează, el dă cu capul“, el face vânzări, el angajează, el dă afară, el ţine contabilitatea banilor, el este peste tot. Poate din acest motiv peste 95% din companiile româneşti (600.000) au numai între 0 şi 9 angajaţi.

    În aceste condiţii, companiile au şanse mult mai reduse să progreseze, să crească mai repede, să facă şi să aibă vânzări mai mari.

    România este o piaţă plină de oportunităţi doar dacă vrei şi poţi să ieşi din zona de confort.

  • Oraş care oferă o slujbă şi două hectare de teren oricui acceptă să se mute acolo

    Această insulă, cu natura sa unică şi un mediu înconjurător sănătos, are foarte multe de oferit: există multe locuri de interes turistic, cluburi de copii, biserici şi altele. Populaţia actuală este de 150.000 de oameni, dar este în scădere de ani buni.


    După ce au angajat toată forţa de muncă disponibilă local, cei de la The Farmer’s Daughter Country Market au postat pe pagina de Facebook un anunţ care pare prea bun pentru a fi adevărat: orice persoană dispusă să se mute în oraş va primi un loc de muncă şi două hectare de teren.

    Singura piedică pare a fi legea din Canada, care spune că doar rezidenţii statului nord-american pot aplica pentru o astfel de poziţie; sigur, o carte verde poate rezolva însă această problemă, iar pentru a obţine cartea verde rezidenţii au nevoie de două lucruri: o invitaţie de la un angajator canadian, aprobată de Ministerul Muncii, şi un permis temporar de muncă care se obţine după obţinerea vizei.

    Sursa: Brightside.me