Preşedintele Nicuşor Dan a pierdut un moment de avantaj strategic, prin numirea lui Ilie Bolojan ca premier, care va fi greu de recuperat. A fost prea repede capturat de politicieni.
Din păcate nu a putut să se dovedească destul de iscusit să se izoleze de mâzga politică ce sufocă România în ultimii ani şi să-şi facă în jurul său un cerc puternic de competenţă prin care încet, încet să cureţe mlaştina.
Se vede de la distanţă cum aceeaşi politicieni care au adus România în situaţia alarmantă de a căuta pentru salvarea bugetului 5-6 miliarde de euro, un nimic la un PIB de 400 de miliarde de EUR şi fonduri europene de 80 de miliarde de euro, se prefac acum că sunt foarte preocupaţi şi vor găsi soluţii. Cu o conducere competentă, aceste fonduri ar fi trebuit să ne aducă pe excedent bugetar şi comercial, nu pe deficit de 9% din PIB.
Cum să crezi că Bolojan, Boloş, Câciu and co., adică găştile de partid şi de stat care-şi împart resursele României de decenii, vor putea face altceva decât ce au făcut până acum?
În această lună de negocieri, preşedintele ar fi trebuit să fie destul de abil să-şi impună proprii oameni şi să joace partidele astfel încât să-şi atingă propriile obiective, pentru că acesta a fost mandatul dat de alegătorii săi.
Nicuşor Dan a intrat în turul doi în faţa lui Crin Antonescu tocmai pentru că oamenii s-au săturat de aceleaşi personaje care sunt de profesie politicieni de decenii şi care doar mimează în faţă modernizarea şi restructurarea României doar ca să-şi asigure conturile de milionari în spate.
A fost evident, încă de când a preluat mandatul de preşedinte interimar, că Ilie Bolojan este noua săgeată a vechilor structuri de partid, că în spatele său stau oameni precum Vasile Blaga şi alte personaje care învârt deciziile politice de decenii, care nu au încetat nicio clipă să facă jocurile de alocare a resurselor în folos propriu şi de mimare a unei administraţii eficiente.
Oamenii nu ar trebui să se lase fermecaţi de această poveste a eficientului Ilie Bolojan care se aliniază perfect profilului de politician profesionist precum Marcel Ciolacu sau Sorin Grindeanu şi alţii care şi-au făcut din politică o profesie pentru că pur şi simplu nu au o profesie.
S-a creat în România, în ultimele decenii, un strat de consilieri, de conducători de instituţii care-şi reaşează ploile guvern după guvern şi îi găseşti permanent în structuri cheie.
Ilie Bolojan i-a forţat mâna preşedintelui prin acea conferinţă de presă despre situaţia bugetului, în care a fost evident că este depăşit de subiect. Numirea sa făcută în cele din urmă arată că Nicuşor Dan începe să fie prizonierul sistemului pentru care a primit mandat să-l destrame.
Spartanii s-au bătut cu 300 de viteji şi au ţinut piept zecilor de mii de perşi. Acesta a fost de fapt mandatul lui Nicuşor Dan: să-i găsească pe aceşti 300 pornind de la 3, de la 30, de la 100 de oameni competenţi şi oneşti aşa după cum au fost vectorii de comunicare ai platformei cu care a câştigat alegerile.
În această lună de negocieri, se vede de la distanţă, fără să cunoşti detalii, că a fost pur şi simplu lucrat, i s-a spus că nu se poate altfel. Dar după un prim compromis urmează al doilea şi aşa mai departe.
Aşa cum a fost în toţi aceşti ani ca o stâncă şi şi-a văzut de drumul lui, chiar dacă victoria era foarte departe şi miza foarte mare, noul preşedinte ar trebui să aibă încredere exact în modul în care a reuşit până acum, pe propriile speze, calculând de unul singur unde şi cum trebuie să acţioneze. Este prea puternic în interior ca să se lase ameţit de cei care-i spun astăzi că nu se poate altfel. Parcursul său politic a arătat că se poate şi altfel, deşi majoritatea nu i-au dat deloc şanse în nicio etapă.
Nu se poate să vii cu aceeaşi oameni, astăzi, şi să spui că vei reforma o Românie adusă în situaţia aceasta tocmai de cei care ar trebui schimbaţi.
Partidele să fie puse în poziţia de a-ţi aduce alte garnituri, nu de a roti oamenii în posturi, iar dacă nu au să-şi găsească.
La nivelul preşedinţiei trebuie constituit un corp de verificare a primilor 100 de oameni care vor conduce România şi de veto asupra propunerii partidelor. Cum adică venim cu aceeaşi oameni care se învârt prin diferite poziţii, ministere, consilii de administraţie sau de consilier de ani de zile şi aceeaşi tagmă? Nu găsim zece oameni profesionişti să conducă ministerul Finanţelor şi ANAF, cu 10-20 de ani de experienţă în Big4, cu studii în străinătate, validaţi de piaţă?
Nu găsim specialişti în agricultură, care să ştie să formuleze cinci idei fără să se poticnească? Nu puteam găsi un premier care să fie în stare să facă o conversaţie în engleză şi franceză cu liderii lumii şi să aibă pe birou, în fiecare zi, Financial Times ca să ştie încotro se îndreaptă astăzi economia mondială?
Nicuşor Dan să-şi manifeste puterea cu dreptul său de veto, să aducă în fruntea României oameni de nivelul său, România aşteaptă de la el mişcări curajoase. Vine dintr-un domeniu prea dur ca să accepte să lucreze cu “nobody”. Este suficient să apeleze, pur si simplu, chiar şi la foştii săi colegi de generaţie pentru că va avea garanţia unei gândiri structurate, ceea ce lipseşte astăzi în conducerea României.
Astăzi, sentimentul multor din cei care l-au sprijinit este că a acceptat un compromis. Să sperăm că este parte a unui plan. Este necesar să ţină cont de acest sentiment şi să dea mesaje de încredere şi de forţă că are lucrurile sub control.
Oamenii l-au votat pe Nicuşor Dan preşedinte, nu pe Ilie Bolojan aşa cum acesta din urmă pare că începe să se comporte. Să nu uite niciunul dintre ei asta.