Disponibil în România doar pe Netflix, filmul science-fiction e plin de metafore, unele dintre ele destul de bine ascunse în desfăşurarea efectivă a acţiunii. E o poveste plină de suspans şi care nu dă prea multe indicii legate de final. E unul neaşteptat, recunosc, dar nu unul care să mă satisfacă pe deplin.
Atunci când soţul ei (militar de profesie) apare la uşa casei după 12 luni, timp în care nimeni nu ştiuse nimic de el, Lena (Natalie Portman) încearcă să pună cap la cap informaţiile obţinute de la el. Cei doi sunt însă răpiţi şi duşi la o bază armată din apropierea fenomenului numit ”shimmer“ un soi de câmp energetic care se întinde pe o rază în continuă creştere.
Încercând să afle ce s-a întâmplat cu soţul său, Lena se alătură altor patru femei într-o expediţie în interiorul câmpului energetic. Dacă vi se pare că povestea seamănă destul de mult cu cea din The Dome, povestea lui Stephen King, trebuie să ştiţi că lucrurile nu stau chiar aşa. Dincolo de ideea de izolare, cele două producţii nu au mai nimic în comun.
Odată ajunse în ”shimmer“, femeile experimentează tot felul de schimbări genetice şi interacţionează cu diverse creaturi, una mai ciudată decât alta.
După cum scriam ceva mai sus, finalul filmului e cel care aduce şi explicaţii vizavi de ceea ce reprezintă ”shimmer“.
L-am remarcat pe Alex Garland în urmă cu patru ani, atunci când a semnat primul lui lungmetraj, Ex Machina. Nu se dezminte şi face o treabă bună şi cu Annihilation, deşi stilul lui are câteva lucruri care mie, personal, nu îmi plac; spre exemplu, folosirea amintirilor ca mod de a lega diverse elemente din film.
Vorbim însă de un film bun, aşa că e mai bine să mă concentrez pe aspectele pozitive spre exemplu, interpretarea semnată de Natalie Portman. Actriţa recompensată cu Oscar pentru Black Swan reuşeşte să transmită starea de confuzie prin care trece şi chiar groaza, în anumite părţi ale filmului. Alegerea producătorilor a fost una extrem de inspirată, iar restul actriţelor o completează bine pe Portman.
E important de menţionat că Annihilation e produs de Netflix, iar asta înseamnă că filmul nu va rula în sălile de cinema din România. Compania de streaming a ales să îl difuzeze doar în cinematografele din Statele Unite, şi asta pentru a avea probabil acces la competiţiile internaţionale (filmele care sunt disponibile doar pe site-urile de streaming nu sunt eligibile la premii precum Globurile de Aur sau Oscar).
În concluzie, Annihilation e un film care are multe părţi bune şi un exemplu în ceea ce priveşte o echipă de producţie plină de imaginaţie. E un science-fiction cu accente horror, sigur, dar nu e unul pe care să-l evitaţi din această cauză.
NOTA: 8/10
Silicon Valley e un serial care spune povestea (nefericită, de cele mai multe ori) lui Richard Hendricks, un tânăr programator care visează să schimbe lumea. Alături de alţi patru prieteni, Richard încearcă să revoluţioneze tot felul de tehnologii şi să pună pe picioare o companie de succes. Lucrurile nu ies însă niciodată aşa cum îşi imaginează echipa, ducându-i pe tinerii programatori în situaţii cel puţin penibile. Numele companiei e Pied Piper, iar ceilalţi membri ai echipei sunt Jared, Bertram, Dinesh şi Erlich.
Mike Judge, creatorul serialului, are la activ producţii memorabile ca Idiocracy sau Office Space; el semnează şi regia mai multor episoade.
Poate să nu vi se pară mare lucru ce urmează să spun, dar Silicon Valley e un serial de comedie care te face să râzi. E important, pentru că găsesc tot mai greu poante bune în producţiile de azi. Silicon Valley prezintă cu umor toate problemele pe care le întâlnesc antreprenorii la început de drum. Şi nu e vorba doar de cei din domeniul tehnologiei, pentru că situaţiile pot fi întâlnite cu siguranţă şi în alte zone.
Unul dintre personajele principale a fost eliminat din poveste la finalul sezonului 4 şi recunosc că am avut îndoieli vizavi de succesul următoarelor episoade. Nu e cazul, pentru că echipa de scenarişti e într-o formă de zile mari. Primul episod continuă seria glumelor bune, iar asta mă face să sper că HBO va mai prelungi cu câteva sezoane producţia.
Serialul aduce în discuţie şi modul în care micile start-up-uri trebuie să îşi croiască loc printre giganţi ca Facebook, Google sau Microsoft. Compania care ”face legea“ în serial e Hooli, un soi de combinaţie între Google şi Apple şi care încearcă să fure fiecare idee bună a lui Richard. Se intră repede într-un joc de-a şoarecele şi pisica, iar lupta pentru supravieţuire îi aduce pe cei de la Pied Piper în cele mai neaşteptate situaţii.
Un alt element de apreciat este că producătorii nu se feresc de tema stereotipurilor, ci o tratează pe larg, ironizând modul în care programatorii asiatici sunt apreciaţi mai mult decât cei europeni sau modul în care antreprenorii veniţi din Orientul Mijlociu trebuie să explice, de nenumărate ori, că nu toţi pakistanezii sunt terorişti.
Dacă mai aveţi nevoie şi de alte argumente, ajută poate să amintesc că Silicon Valley a fost nominalizat în 2015 şi 2016 la Globul de Aur pentru cel mai bun serial de televiziune, comedie sau muzical.
Subliniez faptul că Silicon Valley nu e un serial pentru cei pasionaţi de tehnologie, ci unul pentru oamenii care caută umor de calitate. Nu trebuie să fii expert ca să înţelegi glumele, pentru că ele sunt explicate pe înţelesul tuturor. Vorbim, fără doar şi poate, de unul dintre cele bune seriale de comedie produse de HBO.
NOTA: 9/10
Consumat în cantităţi mari, alcoolul nu face bine sănătăţii, o ştie toată lumea. Însă cercetătorii de la London School of Economics au vrut să afle altceva.
Alcoolul este asociat adesea cu fericirea de moment, iar cei mai mulţi spun că beau ca să se simtă bine. Acesta este motivul pentru care oamenii de ştiinţă britanici au încercat să măsoare exact câtă fericire obţine o persoană de la un pahar de vine sau o sticlă de bere. Pentru asta s-au folosit de aplicaţia Mappiness, dezvoltată de London School of Economics.
Citiţi mai multe pe www.gustarte.ro
Într-o amplă postare pe Facebook, Zuckerberg a explicat că organizaţia Internet Research Agency a încercat să influenţeze opinia publică din Rusia, SUA şi Europa prin intermediul mai multor conturi de Facebook şi Instagram, informează site-ul postului CNBC.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Din păcate, dacă în timpul lui Morar DNA a lucrat respectând Codul Penal, în timpul lui Kovesi, instituţia a fost pusă sub controlul SRI”, a spus, luni seară, Băsescu, la B1.
Fostul preşedinte a susţinut că a fost nevoit, la un moment dat, să medieze, în cabinetul său, între Daniel Morar şi şefii de la acea vreme ai SRI, George Maior şi Florian Coldea, între care relaţia era „tensionată”.
Citiţi mai multe pe www.gandul.info
Deşi poartă încă numele localităţii unde au fost realizate iniţial, acum aceste schiuri sunt ”made in Cehia“. Designul, brandul şi ideea sunt în continuare româneşti, făcând apel la nostalgia şi patriotismul consumatorilor.
Din ce am «săpat» noi, schiuri s-au făcut pe la Reghin încă din anii ’30. Mai apoi, sub diferite nume, atât de fabrică, cât şi de modele, s-au tot construit schiuri în secţiile de prelucrare a lemnului din Reghin“, povesteşte Sebastian Big, unul dintre cei doi antreprenori care au readus la viaţă acest brand, asociatul său fiind Ionuţ Paţiu.
El spune că undeva în anii ’60 se putea deja vorbi de o marcă de schiuri Reghin, pe lângă toate celelalte articole sportive produse sub această marcă. ”Oricum, istoria asta e destul de ascunsă în ceaţă şi scoaterea ei la lumină e încă «work in progress».“
Decizia de a readuce la viaţă brandul Reghin şi de a porni o afacere în industria de schi le-a venit celor doi antreprenori acum trei ani. Deşi erau la curent cu ce înseamnă schiuri şi cu ultimele trenduri din industrie, a te apuca de o afacere în domeniu presupune un nivel de cunoştinţe diferit, povestesc antreprenorii. Aşa că au dedicat un an pentru a se familiariza cu astfel de informaţii, au definit designul schiurilor şi au găsit un producător OEM (Original Equipment Manufacturer).
”Suntem doi tineri din Cluj, consumatori înrăiţi de schi, cu ocupaţii de zi cu zi care se învârt în zona designului de produs şi a vânzărilor. Am început pe schiuri Pitic şi am trecut la Combi-R, galben şi mai apoi albastru; în plus, suntem amândoi adepţii unei abordări de tip do it yourself.“ Practic, cei doi antreprenori au vrut să îşi facă ei înşişi schiurile proprii, să aducă un tribut lucrurilor cu care au crescut. Mai mult, încearcă să aducă un suflu nou pe scena autohtonă de schi.
”Din primăvara lui 2016 am dat drumul la treabă, am înregistrat brandul, am cumpărat domeniile .ro şi .com şi am pus la punct o platformă de vânzări online integrată cu procesator de plăţi.“ Din ce bani aveau puşi deoparte, au produs 30 de perechi de schiuri potrivite pentru schi de relaxare şi 10 perechi de off-piste.
În primul lor sezon de iarnă, 2016-2017, povestesc cei doi, au avut sesiuni de testare în majoritatea staţiunilor din ţară.
”Ideea noastră a fost ca lumea să încerce schiurile pe principiul «try before you buy» şi să precomande pentru sezonul următor, bineînţeles cu un discount generos.“ Mai mult, antreprenorii au decis încă din primul an să sponsorizeze doi schiori. Aceasta rămâne în continuare direcţia principală de marketing a companiei. ”Oamenii sponsorizaţi de noi generează conţinut pentru marketing.“ Şi asta din două motive: primul – pentru că acest sistem este mult mai ieftin decât campaniile publicitare clasice şi al doilea – pentru că metoda este mult mai autentică, mai sinceră, consideră fondatorii noilor schiuri Reghin.
În al doilea sezon, 2017 – 2018, au fost produse 300 de perechi de schiuri din modelele testate în anul anterior, acestea fiind puse în vânzare pe propria platformă online şi în zece magazine specializate din ţară, mai exact în cele mai mari oraşe. ”Am vândut practic mai bine de 80% din stoc (şi iarna nu pare încă să fie gata), din care o cantitate generoasă la centre de închirieri de schiuri.“ Au mai fost produse ca prototipuri încă două modele de pârtie (sportiv şi expert) şi unul de off-piste, acestea fiind deja în proces de testare în staţiunile montane.
Schiurile Reghin, în pofida numelui, nu sunt produse local, ci în Cehia. ”Cele mai importante aspecte pentru noi sunt calitatea produselor şi preţul accesibil.“ Cehia s-a dovedit a fi o opţiune logică. ”Pe vremuri, produsele cehoslovace erau cunoscute pentru calitatea lor şi în continuare, la nivel de producţie, Cehia rămâne un etalon.“ Schiurile Reghin sunt realizate într-o fabrică cu o istorie de peste 100 de ani. ”Sigur, visul nostru e să ajungem la producţie proprie în România, dar mai e drum lung până acolo.“
Acum, portofoliul companiei cuprinde o colecţie completă de schiuri, mai exact există modelul Combi-R pentru schi relaxat, accesibil. Pentru schiori mai sportivi, a fost creionat modelul Rubin, iar pentru cei mai sportivi există modelul Naţional, acesta fiind destinat schiorilor experţi. ”Astea sunt pentru schiul pe pârtie. Pentru off-piste avem modelele Topaz, Topazz şi Topazzz, cu 100, 110 şi respectiv 120 mm sub legătură.“ |n cazul acestora, fiecare schior îşi alege modelul după gust şi influenţe. ”Pentru cei mai mici amatori de schi avem modelul Pitic.“
În acest sezon, în magazine, au fost prezente modelele Combi-R, Pitic, Topazz şi Topazzz, urmând ca restul modelelor să intre în producţie pentru sezonul viitor, după ce lumea le va fi testat în staţiuni. ”Vrem să devenim o prezenţă de încredere pe scena sporturilor de iarnă din România şi să contribuim la educaţia publicului şi construcţia unei adevărate culturi de schi în România. E singurul mod în care o afacere de genul schiuri Reghin poate fi sustenabilă.“ Preţul unei perechi variază între 490 de lei în cazul celor pentru copii şi 1.990 de lei pentru modelul Topazzz, cel mai lat şi cel mai lung model din gama Schiuri Reghin.
”Sigur, afacerea trebuie să crească, dar trebuie să avem grijă şi de felul în care asta se întâmplă. Deocamdată, în cazul nostru, e vorba de producţie la scară mică.“ Idealul, recunoaşte Sebastian Big, este să ajungă la producţie de masă, dar sustenabilitatea rămâne un element cheie al businessului. ”|n fond, schiul e un sport care are loc în natură, aşa că încercăm să învăţăm lecţiile pe care ea ni le oferă.“
Cei doi antreprenori care au readus la viaţă schiurile Reghin spun că au o colaborare cu Salvamontul, pentru care au produs o serie de schiuri personalizate. O altă colaborare este cu sportivi de performanţă la schi-alpinism, pentru care au realizat un model de schiuri de competiţie. Dacă la început au pornit la drum cu doi sportivi sponsorizaţi, în acest sezon au ajuns la şase. Mai mult, sunt parteneri la o serie de evenimente de schi freestyle şi freeride din România, cum ar fi Freestyle Open de la Arena Platoş şi Oslea Hike and Ride de pe Valea Jiului.
Domeniul schiabil din România este format din 189 de pârtii omologate, ce au o lungime totală de 164 de kilometri, dintre care două pârtii autorizate în 2017, însă care nu sunt omologate, potrivit datelor transmise la finalul anului trecut de oficialii Ministerului Turismului.
Dintre acestea, doar 55 de pârtii din ţară au o lungime de peste un kilometru, doar două pârtii au peste trei kilometri lungime şi una singură sare de 4 kilometri lungime. |n acest context, cele mai multe pârtii sunt foarte scurte şi, în plus, sunt dependente de ninsori, dat fiind că nu dispun de tunuri de zăpadă.
Deşi infrastructura este încă subdezvoltată, numărul practicanţilor de schi creşte, mulţi alegând chiar să exerseze în Austria, Franţa, Bulgaria sau Elveţia. Astfel, odată cu pofta de sporturi de iarnă, creşte şi vânzarea de echipamente, iar schiurile Reghin îşi trăiesc a doua tinereţe.
Liderul de la Casa Albă a acuzat, duminică, Mexicul “că face prea puţin, dacă nu chiar DELOC [sic!]”, să oprească imigranţii din America Latină care încearcă să treacă ilegal frontiera comună pentru a ajunge spre Statele Unite, informează site-ul postului BBC News.
Comentariile preşedintelui american pare să facă referire la un grup de peste 1.000 de imigranţi, majoritatea din Honduras, care călătoresc prin Mexic spre frontiera cu SUA.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Razer Nommo Chroma sunt o pereche de boxe 2.0 ce m-au impresionat de la început prin designul cool. Boxele au forme rotunjite şi arată ca două pistoale uriaşe. Ies, pur şi simplu, în evidenţă în lumea boxelor dreptunghiulare şi pătrăţoase. Mai mult, bazele circulare ale boxelor au o bandă de leduri (de aici şi numele de Chroma) ce redau 16,8 milioane de culori.
Boxele se leagă între ele cu un fir, apoi boxa dreptă se conectează la curent şi la calculator (fie prin USB, necesar pentru iluminat, fie printr-un jack audio de 3,5 mm). Iluminatul este unul puternic şi adaugă un aer jucăuş boxelor, iar dacă nu-ţi place sau consideri lumina deranjantă, iluminatul se poate întrerupe.
De asemenea, pe boxa din dreapta se află două butoane, unul pentru volum şi unul pentru bas. Boxele au difuzoare din fibră de sticlă de 3 inchi şi o frecvenţă de răspuns între 50 Hz şi 20.000 Hz. Compania susţine că încorporând fibră de sticlă, difuzoarele emit sunete de frecvenţă înaltă la o calitate mai bună. De asemenea, ascunse în spatele boxelor sunt porturi de bas menite să livreze un sunet mai plin, amplificând sunetele joase, de pildă o împuşcătură dintr-un joc video sau film sau basul dintr-o melodie EDM.
Razer Nommo Chroma se instalează uşor şi funcţionează imediat. Pentru un plus de personalizare este nevoie de instalarea aplicaţiei Razer Synapse, cu ajutorul căreia poţi seta culoarea preferată pentru LED-uri (dacă vrei să se schimbe sau nu, cât de repede sau intensitatea acesteia). De asemenea, tot de aici se poate schimba volumul, dar se pot şi alege setări de sunet prestabilite (Default, Game, Music, Movie).
Imediat cum am schimbat boxele de la calculatorul meu, ce-i drept unele ieftine, cu cele Razer am sesizat plusul de calitate pe care-l aduc acestea. Am început cu muzica şi am trecut prin lista de melodii, creată special pentru testele audio, şi am observat un sunet plin ce nu era distorsionat nici la volum maxim. Apropo de volum, boxele sunt foarte zgomotoase pentru mărimea lor şi excelente pentru o cameră de bloc. |n perioada de testare, atât la jocuri video, cât şi la consum media, am păstrat volumul undeva la 30%. Cum boxele au fost create special cu jocurile video în minte, sunetele joase sunt predominante în paleta de sunete oferite de Razer Nommo Chroma. Astfel, iubitorii de bas vor regăsi ceea ce caută în aceste boxe.
Asta nu înseamnă că sunetele de mijloc şi înaltele nu se aud bine. Am încercat atât muzică clasică, cât şi melodii cu accent pe voce (Sam Smith – Writing’s On The Wall sau Adele – Someone Like You) şi sunetul este unul clar, iar vocile bine separate de instrumente. Apoi am trecut la rock şi la hituri precum Back in Black de la AC/DC sau Whole Lotta Love de la Led Zeppelin, unde înaltele trebuie să se audă foarte bine şi să nu fie înăbuşite de bas; asta s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Am continuat cu un film şi câteva episoade din mai multe seriale şi am rămas în continuare impresionat de calitatea sunetului emis de aceste boxe. Vocile personajelor sunt clare şi pline, iar basul ce însoţeşte scenele de acţiune face filmul să prindă viaţă.
Aşadar, calitatea audio a boxelor de această mărime este mai mult decât satisfăcătoare şi am fost mulţumit. Asta până când am început să aleg din diferite setări de care vorbeam mai devreme (Game, Music, Movie).
Setările modifică profilul sunetului: Game şi Movie pun accent pe sunetele joase, în timp ce Music pune în evidenţă înaltele, iar Default este un mix între toate aceste setări. Sunetul pe Default este unul bun, iar Music este potrivit pentru muzică, dar am rămas dezamăgit de profilul Game şi puţin şi cel de Movie. Profilul Game nu l-am găsit potrivit pentru niciunul dintre jocurile testate de mine (Kingdom Come: Deliverance, The Division, Need for Speed Payback). Sunetul în acest mod căpăta un ecou neplăcut, astfel încât o împuşcătură cu o mitralieră suna ca şi cum aş fi tras dintr-un butoi, nu pe o stradă pustie. |n plus, sunetele joase sunt atât de accentuate, încât acoperă vocile personajelor. În cazul setării Movie se întâmplă acelaşi lucru, dar nu este chiar atât de grav. Din fericire, aceste moduri sunt opţionale şi poţi rămâne liniştit pe modul Default şi trece pe modul Music pentru audiţiile muzicale.
Este clar că Razer, prin Nommo Chroma, are un public ţintă format din iubitorii de jocuri video care vor să-şi creeze un setup special acasă (acopaniind tastatura iluminată şi mausul iluminat) şi să aibă parte de un sunet bun. Cei care apreciază designul boxelor şi vor un sunet la fel de bun (caracteristicile tehnice sunt aceleaşi), dar nu vor luminile, atunci pot alege Razer Nommo.