BusinessMagazin

Tag: Hollywood

  • Cui i-a cumpărat Kim Kardashian un Lamborghini de 750.000 de dolari (FOTO)

    Vedeta de televiziune Kim Kardashian i-a cumpărat noului ei prieten, rapperul Kanye West, un Lamborghini Aventador LP 700-4, în valoare de 750.000 de dolari. “Surse apropiate” americancei, divorţată toamna trecută de jucătorul de baschet Kris Humphries după un mariaj de 72 de zile, au confirmat pentru US Weekly şi TMZ că acesta e cadoul ei pentru Kanye West, care a împlinit vineri 35 de ani.

    Din păcate, rapperul nu va putea să intre în posesia cadorului prea repede, pentru că e plecat în Irlanda împreună cu Jay-Z, în turneul de promovare a albumului “Watch the Throne”. Kim Kardashian a anunţat însă că a făcut un filmuleţ cu maşina cea nouă şi a plecat cu el la Dublin, ca să i-l arate ea însăşi lui Kanye West.

    Kim Kardashian, cunoscută pentru apariţia în mai multe reality show-uri, pentru liniile de parfumuri şi haine pe care le-a lansat şi pentru numeroasele campanii de marketing pentru diverse produse de lux, este una dintre cele mai bogate vedete de la Hollywood, cu o avere estimată la 6 milioane de dolari în 2010. Kanye West, muzician şi producător, are o avere estimată de Forbes la 35 de milioane de dolari.

    Kim Kardashian este ea însăşi pasionată de bolizii de lux, afişându-se după divorţul de Kris Humphries cu Ferrari 458 Italia, pentru care a plătit 274.000 de dolari.

  • Un pariu de 250 mil. dolari: al doilea “Total Recall” – GALERIE FOTO SI VIDEO

    Producţia originală, cu Arnold Schwarzenegger, Sharon Stone şi Rachel Ticotin în rolurile principale şi regizată de Paul Verhoeven în anii lui de vârf al carierei, a fost un mare succes de box-office, reuşind să genereze încasări de 261,3 mil. dolari la scară globală, la un buget de circa 65 mil. dolari. A fost însă şi un succes de critică, având un scor pozitiv de 81% pe Rotten Tomatoes.

    Parţial, succesul se explică prin soliditatea scenariului, care s-a bazat pe o povestire din 1966 a scriitorului Philip K. Dick, “We Can Remember It for You Wholesale”, despre un om care vrea să plece în vacanţă pe Marte şi căruia o companie, Rekall Incorporated, îi oferă posibilitatea implantării unor amintiri false, doar pentru ca eroul să-şi descopere o identitate uitată, mult mai spectaculoasă decât cea din amintirile livrate de companie. Această poveste i-a atras pe mai mulţi cineaşti, începând cu Dino de Laurentis şi David Cronenberg în anii ’80, dar Arnold Schwarzenegger a fost cel care a convins casa de producţie Carolco să cumpere drepturile de ecranizare (pentru 3 mil. dolari), l-a adus pe Paul Verhoeven ca regizor, iar pentru sine şi-a negociat un salariu de 10-11 mil. dolari, plus 15% din profituri.

    Acum, povestea e reluată de casa de producţie Sony, care i-a distribuit în rolurile principale pe Colin Farrell, Kate Beckinsale şi Jessica Biel, într-un film regizat de soţul lui Kate Beckinsale, Len Wiseman (“Underworld”). Filmul este programat să iasă pe piaţă la 3 august şi are un buget estimat la 125 mil. dolari, la care se adaugă, potrivit Reuters, încă aproape 130 mil. dolari pentru marketing în SUA şi pe principalele pieţe externe.

    Pentru Sony, noul “Total Recall” este al treilea mare pariu al verii lui 2012, alături de “Men in Black” şi “The Amazing Spider-Man”. Roger Smith, consultant pentru industria de film care a coordonat partea financiară pentru filmul din 1990 cu Arnold Schwarzenegger, declară pentru Reuters că dintre toate cele trei filme ale Sony, “Total Recall” va avea cea mai grea misiune de a-şi scoate banii. Pelicula din 1990 îi avea ca atracţii pe Schwarzenegger şi Sharon Stone la momentul de maximă strălucire al carierei lor şi avea în spate numele lui Paul Verhoeven, şi el în plină glorie, incomparabil cu statutul lui Len Wiseman, regizorul de acum. În plus, actuala versiune costă mai mult decât dublu faţă de prima, într-o perioadă când preţurile biletelor sunt mai mari decât atunci doar cu 77%, mai spune Smith.

  • Filmele de la Hollywood îi determină pe adolescenţi să bea mai mult alcool

    Studiul a fost coordonat de Reiner Hanewinkel de la Instititul pentru terapie şi cercetări în domeniul sănătăţii din oraşul german Kiel şi a fost publicat în revista Pediatrics, informează contactmusic.com. Potrivit autorilor săi, 14% dintre adolescenţi au tendinţa de a consuma alcool în exces, după ce au vizionat un film hollywoodian în care personajele consumă alcool. “Nu ne aşteptam să obţinem un rezultat atât de clar, dar studiul ne arată cât este de influentă această industrie în viaţa unei persoane tinere. Blockbuster-urile de la Hollywood sunt distribuite în lumea întreagă şi ele au un impact serios nu doar asupra adolescenţilor americani, ci şi în străinătate”, a declarat Hanewinkel, într-un interviu acordat postului CNN.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ce blondă ar merita rolul Prinţesei Diana? (GALERIE FOTO)

    Un prim film biografic, “Caught in Flight”, urmează s-o aibă în rolul Dianei pe Naomi Watts, care s-a remarcat în “J. Edgar”. E!Online a scris însă că şi producătorul Stephen Evans pregăteşte un film denumit “Diana”, pornind de la cartea “Closely Guarded Secret” (Un secret bine păstrat), scris de garda de corp a prinţesei, Ken Wharfe.

    Cine ar merita rolul Prinţesei Diana? (GALERIE FOTO)

    Presa americană, iute la răspândit zvonuri despre secretele de la Hollywood, a scris până acum că rolul Dianei în filmul lui Evans ar fi fost pregătit ba pentru Scarlett Johansson, ba pentru Keira Knightley sau Charlize Theron. Şanse mai mari s-ar părea că are Jessica Chastain, cea contactată iniţial pentru rolul Dianei din “Caught in Flight”, care ar fi şi declarat “Eu o s-o joc pe prinţesa Diana, mă inspiră atât de mult!”.

    Dacă ar fi să alegeţi o actriţă potrivită pentru rolul “prinţesei inimilor”, nu numai dintre cele vizate de zvonurile de până acum, care ar fi aceea?

  • Hollywood versus internet

    Nu demult am publicat în această pagină un text în care încercam să explic ce se află în spatele proiectelor de lege americane care încearcă să stopeze piratarea materialelor aflate sub protecţia drepturilor de autor (“Se întâmplă în Statele Unite” – 21 noiembrie 2011). Am admirat atunci talentul de inventatori de acronime sugestive al senatorilor americani, care şi-au numit proiectul “Preventing Real Online Threats to Economic Creativity and Theft of Intellectual Property”, abreviat PROTECT IP.

    Se pare însă că n-au fost mulţumiţi de rezultat, pentru că după o revizuire a căpătat un nume nou (“Enforcing and Protecting American Rights Against Sites Intent on Theft and Exploitation”) şi o abreviere încă şi mai interesantă, transcrisă de obicei “e-Parasite”, care sugerează că străini ticăloşi (mai cu seamă europenii cei leneşi, în viziunea americană) se înfruptă din sudoarea celor ce trudesc la Hollywood şi le provoacă astfel pierderi pe care le evaluează la nu mai puţin de 135 de miliarde de dolari. În aceeaşi direcţie merge şi varianta Camerei Reprezentanţilor, cunoscută sub numele SOPA (“Stop Online Piracy Act”).

    Străinii cei răi (împotriva cărora sunt îndreptate tunurile legislativului american) s-au mulţumit să înjure printre dinţi America cea nu foarte cultă, care nu le apreciază eforturile de a gusta creativitatea poporului hollywoodian. Însă iniţiativa răscoalei a aparţinut tot americanilor, care au constatat cu surprindere că o legislaţie împotriva străinilor va afecta mult mai mult marile companii americane de internet şi IT. Aşa că o mulţime de companii sau organizaţii de peste ocean (printre care Google, Mozilla, Craiglist, Wired) au protestat pe siturile lor web. Elevii americani nu şi-au făcut temele, pentru că pe 18 ianuarie Wikipedia a fost în grevă, afişând doar o pagină neagră care trimitea la un protest cu privire la SOPA. În aceeaşi zi, Google a adunat 4,5 milioane de semnături pentru o petiţie adresată legislativului american, iar vreo 300.000 de cetăţeni şi-au luat reprezentanţii la întrebări (prin e-mail sau telefonic) cu privire la proiectele de lege.

    Câteva mari companii americane au trimis o scrisoare ambelor camere ale legislativului, explicându-le viciile proiectelor şi specificând că dacă internetul ar fi un sector economic, contribuţia sa la PIB ar fi de circa 4 procente, fără a socoti contribuţia internetului la productivitatea altor sectoare. Nu se ştie cât au înţeles destinatarii, dar este cert că mulţi dintre cei care iniţial susţineau proiectele şi-au reconsiderat poziţiile. Casa Albă fiind de la început împotriva legislaţiei propuse, voturile în plen au fost amânate, spre dezamăgirea prietenilor din Beverly Hills şi împrejurimi.

    Care e de fapt problema? Am încercat să citesc SOPA şi mărturisesc că n-am înţeles mai nimic din întortocheatul limbaj juridic folosit. Aşa că am căutat explicaţii mai uşor de înţeles ca să mă lămuresc şi am aflat astfel câteva lucruri interesante. În mare, situaţia e următoarea: numeroase situri web străine stochează şi distribuie materiale protejate de drepturi de autor care aparţin unor persoane sau organizaţii americane. Cum aceste situri nu sunt sub jurisdicţie americană, SOPA încearcă să instituie nişte reguli prin care să le poată totuşi contracara. Ideea principală este că practic toate aceste situri se folosesc de o serie de servicii ale unor firme americane. De exemplu, sunt indexate de motoare de căutare precum Google sau Bing, au contracte de publicitate cu companii americane, folosesc sisteme de plăţi americane şi figurează în sistemele DNS ale furnizorilor americani de servicii internet.

    În principiu, mecanismul ar fi ca de îndată ce un deţinător de copyright constată sau suspectează un site străin că-i încalcă drepturile, poate cere unei instanţe americane să emită ordin de blocare a respectivului site, care obligă companiile americane să nu-i mai furnizeze niciun serviciu: motoarele de căutare să nu-l mai indexeze, companiile de publicitate să-şi înceteze colaborarea, sistemele de plăţi să nu-i mai transfere bani etc. Partea proastă este că oricare site web (chiar şi american) care “permite sau facilitează” accesul la un astfel de site are parte de acelaşi tratament. Chiar şi o referinţă poate fi considerată “facilitare”.

    Totul merge fără proces şi sentinţă, iar cel acuzat sau suspectat nu are, practic, posibilitatea să se apere. Evident, toate serviciile web care admit contribuţii de la public (de la YouTube până la Facebook) sunt vulnerabile. De aici şi până la cenzură mai e doar un pas. Mic pentru om, dar catastrofal pentru omenire.

  • Milionară la 26 de ani, sau de ce e bine să te refuze editurile

    Tânăra Amanda Hocking, în vârstă de 26 de ani, care s-a specializat pe cărţi de dragoste cu tentă paranormală, în care apar vampiri, trolli şi zombi, nu s-a dat bătută în faţa refuzului editurilor şi a decis să-şi încerce norocul cu o carte din care a reuşit să vândă în prima lună 36 de exemplare. A perseverat, iar vânzările cărţilor ei, disponibile la preţuri cuprise între 99 de cenţi şi 2,99 dolari, au crescut, în ciuda faptului că nu au fost sprijinite de campanii de publicitate, doar datorită cititorilor care le-au cumpărat şi apoi le-au recomandat şi altora.

    Amanda Hocking vinde în prezent, 9.000 de cărţi pe zi, iar succesul online i-a adus şi o ofertă din partea unei edituri tradiţionale, prin intermediul căreia va ajunge la cititorii ce preferă să cumpere cartea în ediţie tipărită dintr-un magazin clasic. Cartea va apărea anul viitor, fiind prima dintr-o nouă trilogie, pentru care Hollywoodul a achiziţionat deja drepturile de ecranizare.

  • Final de poveste sordidă: Mel Gibson îi va plăti 750.000 de dolari fostei sale partenere, Oksana Grigorieva

    Cei doi vor avea drept de custodie comună, iar actorul va avea obligaţia să achite cheltuielile de întreţinere pentru vila din San Fernando Valley unde locuiesc Oksana Grigorieva şi fetiţa cuplului, Lucia, în vârstă de aproape doi ani, a transmis AP. Când Lucia va împlini 18 ani, casa va fi vândută, iar banii vor fi încasaţi de ea. Tribunalul a stabilit şi că Lucia va avea dreptul la acelaşi sprijin financiar din partea lui Gibson ca şi ceilalţi şapte copii ai actorului, rezultaţi din căsătoria anterioară cu Robyn Moore.

    Anul trecut a mai existat o tentativă de încheiere a disputei dintre Mel Gibson şi Oksana Grigorieva printr-un acord financiar, estimat la 15 milioane de dolari, conform TMZ, însă Grigorieva a respins planul, apreciind că poate câştiga mai mult, având în vedere violenţele verbale şi fizice la care a fost supusă de Gibson în cursul relaţiei lor. Judecătorul le-a interzis celor doi să dea interviuri sau să publice cărţi despre relaţia lor, cunoscută prin detaliile sordide abordate în ultimii doi ani de presa de scandal.

    Violenţele lui Gibson, 55 de ani, faţă de Grigorieva, 40 de ani, au contribuit, alături de declaraţiile antisemite ale actorului, la decăderea carierei lui. Ultimul său film, “The Beaver”, care a avut premiera în martie, a fost un eşec, cu costuri de 20 de milioane de dolari şi încasări de numai un milion, potrivit The New York Times.

    Înainte de divorţul din 2009 de Robyn Moore, Mel Gibson era unul dintre cei mai bogaţi actori de la Hollywood, cu o avere estimată la circa 850 de milioane de dolari. La divorţ, Robyn Moore a încasat peste 400 de milioane de dolari, conform relatărilor de la acea vreme.

    În urmă cu câteva luni, Mel Gibson – un investitor constant în imobiliare, cu proprietăţi în Malibu, Costa Rica şi Fiji, unde deţine o insulă privată – şi-a scos la vânzare vila din Malibu pentru 14,5 milioane de dolari, după ce în 2009, în plină criză financiară, n-a reuşit s-o vândă, în condiţiile în care ceruse acelaşi preţ.

  • Cele mai profitabile filme de animatie din toate timpurile (GALERIE FOTO)

    Filmele de animatie implica luni intregi de munca din partea
    unor echipe de programatori si designeri grafici, la care se adauga
    si orele de inregistrari cu actorii care dau glas personajelor
    animate.


    Toy Story, spre exemplu, al saselea cel mai profitabil film din
    toate timpurile, a fost realizat in urma a 1,3 milioane de ore de
    munca si investitii de 30 de milioane de dolari. Cifra nici nu se
    compara insa cu cele 5,7 de milioane de ore de munca ale echipei
    din spatele animatiei WALL-E

    Sursa: CNBC.com

  • Made in Hollywood: brate, picioare, ochi si altele asemenea

    Cateodata, aceasta maiestrie ajunge sa fie cautata si in domenii
    fara legatura cu filmul, asa cum s-a intamplat in cazul lui Tony
    Gardner, al carui talent consta din crearea unor trupuri umane cat
    mai veridice pentru filmele de la Hollywood. Gardner a colaborat la
    ultimul film al lui Danny Boyle, “127 de ore”, ce prezinta povestea
    unui alpinist care si-a amputat bratul in incercarea disperata de a
    se salva, realizand un brat atat de realist, incat a primit o
    propunere de colaborare de la un spital din Los Angeles unde sunt
    pregatiti studentii la medicina care invata sa gestioneze urgente
    medicale.


    Coordonatoarea programului de la spitalul din Los Angeles, Jane
    Kleinman si Tony Gardner au infiintat chiar si o companie,
    Simureal, ce produce manechine si alte elemente pentru pregatirea
    personalului din spitale universitare, care imita atat de bine
    corpul uman, incat studentii chiar au impresia ca lucreaza pe
    oameni adevarati, ceea ce nu era cazul cu materialele folosite
    anterior.

  • Elizabeth Taylor, emblema Hollywood-ului, a incetat din viata

    La 79 de ani, castigatoarea mai multor Oscaruri a incetat astazi
    din viata. In ultimii ani, starea de sanatate a faimoasei actrite
    cunoscute pentru filme precum National Velvet, Cleopatra sau Who’s
    Afraid of Virginia Woolf? a fost destul de precara, scrie BBC
    News.

    A intrat in lumina reflectoarelor la vasta de numai 12 ani, iar
    momentul de glorie al carierei lui Elizabeth Taylor a fost perioada
    anilor ’50 si ’60, fiind nominalizata de patru ori la rand la
    Oscar, intre 1958 si 1961.

    A castigat Oscarul pentru Butterfield 8, iar sase ani mai
    tarziu, in 1967, a castigat si cu rolul din Who’s Afraid of
    Virginia Woolf?, unul dintre cele 12 filme facute alaturi de
    Richard Burton, unul dintre cei sapte soti pe care i-a avut.

    L-a cunoscut in 1963, pe platourile de filmare pentru Cleopatra,
    unul dintre cele mai scumpe filme din istorie. Inainte sa se
    casatoreasca cu el, in 1964, mai fusese casatorita cu Conrad
    Hilton, Michael Wilding, Michael Todd si Eddie Fisher.

    Elizabeth Taylor a avut probleme de sanatate de foarte multa
    vreme, inca de cand filma pentru National Velvet. In 1961 a fost
    chiar la un pas de moarte din cauza unei forme rare si foarte grave
    de pneumonie.

    In anii ’90 a suferit doua operatii la sold, in 1997 a fost
    operata pe creier, iar in 2004 Taylor a fost diagnosticata cu
    probleme cardiace.