BusinessMagazin

Tag: folosire

  • Afacerea care a crescut în timpul pandemiei de COVID-19 în câteva săptămâni cât alţii în câţiva ani. Cine este omul care a creat o afacere de peste 40 mld. dolari

    Blocaţi în casă din cauza măsurilor impuse pentru a opri răspândirea pandemiei, din ce în ce mai mulţi oameni au început să folosească aplicaţii de videoconferinţe în 2020. 

    Una dintre acestea, Zoom, a câştigat o popularitate ieşită din comun, care i-a adus o creştere de peste 120% pe bursa americană de la începutul anului. Cu toate acestea, finalul lunii martie şi începutul lunii aprilie au venit cu o serie de critici şi avertismente legatE de securitatea în platformă şi de gestionarea datelor personale, ce a şters jumătate din avântul dobândit. Chiar şi aşa, Zoom înregistrează încă o creştere de 67% de la începutul anului. 

    Pe 1 aprilie compania Zoom Video Communication anunţa că numărul de utilizatori care accesează platforma zilnic a crescut de la 10 milioane în decembrie 2019 la 200 de milioane în martie 2020. Nu era o glumă, ci compania potrivită la momentul potrivit.

    În doar patru luni, numărul utilizatorilor a crescut de 20 de ori, întrucât în mai multe sectoare de activitate serviciile de videoconferinţă au devenit necesare pentru a continua activitatea prin muncă de la distanţă. În acelaşi timp, Zoom a avut succes şi în mediul educaţional, serviciul fiind folosit de elevi, studenţi şi profesori din toată lumea, inclusiv din România. Pentru a alimenta acest succes, Zoom a decis să ofere accesul gratuit pentru utilizatorii din şcoli şi universităţi pe durata pandemiei.

    La finalul lunii martie, compania listată în 2019 înregistra pe bursa americană o creştere de peste 120% a preţului acţiunilor, ceea ce îi ducea valoarea la 42 miliarde dolari. Lăudat în presa internaţională în luna martie, Zoom a fost vânat de investitorii care căutau pariuri sigure, întrucât şi-au vândut poziţiile în urganul dezlănţuit pe bursele internaţionale de pandemia de COVID-19.

    În mijlocul acestei poveşti frumoase de creştere, pentru Zoom au început să apară problemele. Mai mulţi experţi în securitate cibernetică au început să critice aplicaţia şi să expună diverse erori de securitate, care s-au corelat cu reclamaţiile clienţilor şi chiar ale unor persoane publice.

    Elon Musk a interzis utilizarea Zoom pentru angajaţii companiei sale de rachete SpaceX, iar această lovitură a fost dublată când New York-ul a interzis utilizarea serviciului în şcoli, conform CNBC. Ce i-a determinat însă pe aceştia să treacă la interzicerea Zoom? Oamenii au reclamat atacuri sub o formă pe care au numit-o „zoombombing” (n.r.: parafrazare a termenului „photobombing” – acţiunea prin care strici fotografia cuiva aruncându-te brusc în cadru). În cazul Zoom, asta înseamnă că anumiţi utilizatori deturnează videoconferinţele altor participanţi cu imagini alese la întâmplare sau chiar cu conţinut pornografic.

    Fenomenul a mers atât de departe încât a întrerupt cursurile online ale mai multor şcoli şi universităţi din lume, iar FBI-ul a lansat un avertisment referitor la zoombombing. Dimensiunea problemei l-a determinat pe Eric Yuan, CEO-ul şi fondatorul Zoom, să îşi ceară scuze public pentru hibele platformei care au permis aceste acţiuni şi să spună că lucrează la rezolvarea problemelor de securitate, sfătuindu-i pe utilizatori să folosească anumite funcţii ale platformei pentru a bloca astfel de interferenţe.

    În privinţa acestor hibe, Zoom a anunţat deja că va introduce o verificare prin parolă pe lângă metoda de identificare prin meeting ID care iniţiază astăzi conversaţia. „Ne-am mişcat prea repede şi am făcut unele greşeli. Intenţia noastră era să ajutăm copiii să aibă acces cât mai repede în contextul actual. Ar fi trebuit să introducem o protecţie suplimentară sau să punem o setare cu verificare dublă. Deja am început să luăm măsuri pentru a rezolva aceste greşeli”, a spus Eric Yuan, CEO-ul Zoom, într-un interviu acordat CNN.

    Cu toate acestea, compania Zoom a fost criticată pentru mai multe lucruri. În primul rând, presa internaţională a scris că Zoom transmite datele personale către gigantul Facebook – chiar şi pentru utilizatorii care nu au cont de Facebook – în timp ce compania a mai recunoscut că „din greşeală” ar fi redirecţionat o serie de apeluri prin servere din China, pe care
    le-ar folosi ca variantă de rezervă în cazul congestionării reţelei. Potrivit CNBC, compania a anunţat o serie de schimbări pentru a soluţiona aceste probleme.

    Săptămâna trecută, acţiunile Zoom se tranzacţionau pe o creştere de 67% de la începutul anului, la o capitalizare de 32 miliarde dolari la momentul redactării acestui articol. Deşi evoluţia actuală este mai temperată faţă de avansul de 122% pe care îl avea în urmă cu două săptămâni, Zoom este încă unul dintre cele mai reuşite pariuri ale investitorilor pentru anul 2020. Însă nu toată lumea consideră acest lucru. Tot săptămâna trecută, Zoom a fost dată în judecată de unul dintre acţionari, pentru că nu ar fi fost transparentă în faţa investitorilor în legătură cu problemele de securitate ale aplicaţiei.

    Un drum cu peripeţii până în Silicon Valley
    Eric Yuan are 50 ani şi a emigrat din China în Silicon Valley în 1997, când avea doar 27 de ani. Pariul pe care şi l-a asumat mai târziu cu platforma Zoom a fost unul în care nici prietenii lui nu credeau în acel moment, potrivit CNBC. În 2011, când a fost fondată platforma, piaţa videoconferinţelor era deja acaparată de jucători precum Google, Skype, Cisco şi GoToMeeting. La acel moment, Yuan era încă unul dintre inginerii-şefi ai gigantului Cisco. Bazându-se pe ideea că platformele existente erau învechite şi plictisitoare, Yuan şi-a asumat pariul care îl transformă astăzi într-unul dintre cei care se îmbogăţesc în criză.
    Născut în China, miliardarului Eric Yuan i-a fost respinsă aplicaţia pentru viză de opt ori înainte de a ajunge în Silicon Valley, conform publicaţiei Fortune. În 1997 el a intrat în noua echipă care construia sistemul de conferinţe online WebEx, când nici măcar nu vorbea prea bine limba engleză.
    „Pentru primii câţiva ani tot ce făceam era să scriu cod, iar asta mă ţinea ocupat”, a spus Eric Yuan într-un interviu acordat CNBC. El spune că a optat să nu îşi piardă timpul urmând cursuri standard de limba engleză. În schimb, a reuşit să înveţe de la colegii lui.
    În 2007, când Cisco a cumpărat WebEx pentru 3,2 miliarde dolari, Eric Yuan era deja inginerul-şef al companiei de conferinţe online. Patru ani mai târziu el a părăsit compania.
    În aprilie 2011, Yuan l-a sunat pe Dan Scheinman amicul său, fost coleg la Cisco şi l-a invitat la un ceai pentru a-i prezenta noua sa ideea. Scheinman părăsise Cisco în acea lună.
    Pentru că îi cunoştea deja abilităţile lui Eric Yuan, Dan Scheinman a simţit nevoia doar să-şi mai sune două surse pentru a le cere părerea profesională despre acesta, iar până când a ajuns la acel ceai din 2011 deja semnase un cec de 250.000 de dolari, pe care Yuan trebuia doar să mai treacă numele firmei – întrucât ea nici măcar nu exista încă.
    La începutul lunii martie 2019, investiţia lui Dan Scheinman se multiplicase deja de 700 de ori, până la circa 180 milioane dolari.
    „I-am spus că eu cred în el şi că nu îmi pasă ce scrie în prezentare, pentru că eu pariez pe el”, a povestit Scheinman într-un interviu. Răspunsul lui Yuan a fost: „Pentru binele amândurora, pot totuşi să îţi arăt prezentarea?”. Eric Yuan spune că mai mulţi investitori au contribuit la capitalul iniţial al Zoom, dar Scheinman a fost „primul care a transferat banii în cont”.
    Dan Scheinman i l-a prezentat lui Yuan şi pe fratele său, Jim, partener fondator al firmei Maven Ventures. Jim Scheinman a devenit investitor şi consilier al firmei, sugerându-i lui Eric Yuan patru nume posibile pentru platformă: Zippo, Hangtime, Poppy şi Zoom – care a devenit astăzi numele oficial al platformei. În primii doi ani de funcţionare compania era formată dintr-o echipă mică, din care făceau parte foşti ingineri de la WebEx.
    Prima versiune a platformei a fost lansată în 2013, iar echipa era încă atât de mică încât Yuan a ales să facă singur partea de customer service. De fiecare dată când un client îşi anula abonamentul, Eric Yuan încerca să îl contacteze printr-un apel video pe Zoom şi să îl întrebe care au fost problemele şi să discute cum ar putea să le rezolve.
    Zoom a prins avânt printr-o combinaţie de produs gratuit şi o suită de instrumente prin care puteai sincroniza toate device-urile într-o singură conferinţă – în contextul în care până atunci puteai folosi doar Google Hangouts şi Skype pe mobil, însă unele firme foloseau WebEx sau GoToMeeting pentru varianta de computer şi produsele Cisco pentru săli mari de conferinţe.
    În acest context, Yuan voia ca Zoom să poată furniza toate aceste capabilităţi într-o singură platformă, bazată pe subscripţie lunară şi care să poată fi adaptată pentru businessuri de orice dimensiune.

    În 2015, Emergence Capital a condus o rundă de finanţare de 30 milioane dolari. La acel moment, Zoom avea deja 65.000 de companii care utilizau diferite versiuni ale platformei.
    În anii ce au urmat, Zoom a înregistrat o serie de contracte importante care i-au adus mai mulţi clienţi şi o expunere semnificativă, precum contractul pe trei ani semnat cu echipa de baschet Golden State Warriors – prin care s-a angajat să transmită online meciurile acestora. 
    În 2019, Zoom s-a listat pe NASDAQ şi a obţinut o evaluare mai mare decât alte companii mai populare care s-au listat în aceeaşi perioadă, precum Lyft sau Pinterest.
    Averea lui Eric Yuan se ridică astăzi la 6,6 miliarde dolari, conform Bloomberg Billionaires, după ce a înregistrat o creştere de circa 70% de la începutul anului, întrucât el deţine o participaţie de aproximativ 20% în Zoom.

  • Izolarea în imobiliare

    Locuinţa destinată izolării poate să fie în ziua de azi, cel puţin în Marea Britanie, situată la ţară sau chiar la oraş, aceasta din urmă doar închiriată, pentru cei care nu vor să-şi contamineze reşedinţa principală. De închiriat închiriază şi cei care încă nu sunt siguri că vor să păstreze locuinţa, aceştia căutând proprietăţi la ţară, mai mari sau mai mici. Au apărut astfel oferte imobiliare pentru cei care vor să se izoleze cu familia sau, dacă se tem să nu-i apuce depresia de singurătate, se pot izola şi cu prietenii. Casele cu piscină, cinema, teren de sport şi multe dormitoare sunt foarte apreciate astfel şi se dau repede. Dintre cei care fug din Londra, de exemplu, nu puţini sunt dispuşi să plătească chiria pe un an chiar dacă nu vor locui atâta în casa de izolare, doar ca să fie siguri că găsesc repede ce vor. Nu contează nici dacă proprietatea e nouă şi nemobilată, doar să fie suficient de mare, să aibă anexă pentru personal, piscină şi sală de fitness, că de rest se ocupă locatarii temporari. 

  • Poate fi folosită aceeaşi declaraţie pe propria răspundere doar cu schimbarea datei? Răspunsul autorităţilor

    Grupul de Comunicare Strategică a publicat cele mai frecvente întrebări ale românilor pentru sărbătorile pascale. Întrebările vizează vizitele la părinţi de paşte, completarea declaraţiei pe proprie răspundere şi deplasările în alte oraşe

    La toate întrebările, autorităţile au formulat răspunsuri

    Având în vedere numărul mare de întrebări primite de la cetăţeni cu privire la deplasările de Florii şi de Paşte, Grupul de Comunicare Strategică a lansat un set de răspunsuri.

    Întrebările vizează vizitele la părinţi de paşte, completarea declaraţiei pe proprie răspundere şi deplasările în alte oraşe.

    Redăm, mai jos, lista completă a întrebărilor şi răspunsurilor:

    1. Întrebare: Pot să merg să-mi cumpăr carne de miel de la agentul economic autorizat de unde îmi cumpăram în fiecare an? Ce trec pe declaraţie?

    Răspuns: Da, dar trebuie să aveţi asupra dumneavoastră cartea de identitate şi declaraţia pe propria răspundere, în care bifaţi punctul 2 (asigurarea de bunuri care acoperă necesităţile de bază ale persoanelor). De asemenea, vă recomandăm să mergeţi singur, nu cu mai mulţi membri ai familiei şi să vă asiguraţi că agentul economic este autorizat şi respectă toate condiţiile igienico-sanitare impuse de instituţiile cu atribuţii în domeniu. Nu uitaţi să cereţi documentele de provenienţă, bon fiscal, chitanţă sau factură. 

    2. Întrebare: Poate persoana de la care cumpăr, în fiecare an, carne de miel să vină să mi-o aducă acasă?

    Răspuns: Da, poate veni, dar trebuie să deţină asupra sa documentele necesare conform ordonanţelor militare şi documentele de provenienţă ale produselor şi să poată emite bon fiscal, chitanţă sau factură.

    3. Întrebare: Mai vin comercianţii cu turmele de miei la intrarea în oraş?

    Răspuns: Nu. Acest lucru nu este posibil.

    4. Întrebare: Pot merge la părinţi să le duc produse pentru masa de Paşte?

    Răspuns: Desigur. Conform ordonanţei militare trebuie să aveţi asupra dumneavoastră cartea de identitate şi declaraţia pe propria răspundere, în care bifaţi punctul 4, motive justificate, precum asistenţa  persoanelor vârstnice, bolnave. De asemenea, recomandăm evitarea contactului direct sau apropiat cu persoane în vârstă. Vă reamintim că persoanele infectate cu noul tip de coronavirus pot fi asimtomatice, adică nu prezintă simptome, însă pot transmite virusul foarte uşor, iar persoanele în vârstă reprezintă o categorie vulnerabilă, cu risc crescut de deces.

    5. Întrebare: Pot să îmi şi vizitez părinţii şi să iau masa cu ei de Paşte?

    Răspuns: Prin Ordonanţele Militare nu sunt permise vizitele de curtoazie în ziua de Paşte, ci doar deplasarea pentru aprovizionarea rudelor care nu se pot aproviziona singure cu produsele necesare. În acelaşi timp, se recomandă, pe cât posibil, evitarea contactului direct sau apropiat cu persoane în vârstă. Vă reamintim că persoanele infectate cu noul tip de coronavirus pot fi asimtomatice, adică nu prezintă simptome, însă pot transmite virusul foarte uşor, iar persoanele în vârstă reprezintă o categorie vulnerabilă, cu risc crescut de deces.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hârtia igienică, un obscur element cultural devenit simbolul celei mai mari crize de la Război încoace

    Într-un videoclip devenit viral, un bărbat comandă o cafea la pachet. În loc de portofel, el scoate un sul de hârtie igienică, rupe două foi şi le pune pe tejghea, apoi bagă generos o a treia foaie în buzunarul de la pieptul chelnerului, ca şi cum ar fi bacşiş. În Singapore şi Hong Kong primele zile ale epidemiei de COVID-19 chiar au făcut ca hârtia igienică, dispărută rapid din magazine, să devină o monedă de schimb. În Australia, când febra proviziilor i-a lovit pe cetăţenii acestei ţări din topul statelor în funcţie de gradul de civilizaţie, un ziar de altfel respectabil, The NT News, a publicat o secţiune cu opt pagini de hârtie goală, spunând că astfel oferă naţiunii ceea ce aceasta doreşte.
    „Este suficientă hârtie igienică în toată ţara pentru toţi timp de zece ani”, i-a spus în urmă cu câteva săptămâni premierul Olandei Mark Rutt unui cumpărător dintr-un supermarket în urma unui puseu de febră a cumpărăturilor în care preţiosul produs a dispărut temporar de pe rafturi.
    Social media abundă de glume despre un fenomen surprinzător: hârtia igienică are o cerere mare în Germania, Olanda, SUA, Australia, Singapore, în multe ţări ale lumii, sărace sau bogate. Adesea dispare din supermarketuri imediat ce rafturile sunt reîncărcate; au existat chiar şi bătăi cu pumnii pe pachetele de hârtie igienică, scrie Deutsche Welle.

    Cumpărarea în masă a hârtiei igienice este un comportament de turmă ce ţine de situaţie, spune Britta Krahn, care predă psihologia afacerilor la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Bonn-Rin-Sieg. „Acesta este momentul pierderii maxime a controlului, al incertitudinii maxime şi al schimbării maxime. Nimeni nu ştie la ce să se aştepte”, subliniază ea, precizând însă că oamenii încearcă totuşi să recâştige controlul. Atunci când măştile de faţă şi dezinfectanţii nu mai sunt de găsit, oamenii „apucă ce pot, obiecte neperisabile”. „Hârtia igienică a devenit o metaforă a siguranţei, dacă nu simbolul acestei crize a coronavirusului“, argumentează expertul în psihologie.

    Hârtia igienică este o apariţie recentă în istoria omenirii. Nici măcar astăzi nu toată lumea o foloseşte, din motive culturale. Spre exemplu, în 2015 Directoratul Turciei pentru Afaceri Religioase (Diyanet) a emis o fatwa care stabileşte că utilizarea hârtiei igienice este permisă în Islam, dar se subliniază că apa ar trebui să fie principala sursă de curăţare. Amintind că pentru ca o rugăciune să fie legitimă, corpul, hainele şi locul în care trebuie să se efectueze rugăciunea ar trebui să fie lipsite de elemente definite drept „necurate” de Islam, fatwa spune că curăţarea trebuie să fie efectuată cu apă, scrie Hurriyet Daily News. „Dacă nu se poate găsi apă pentru curăţare, se pot folosi alte materiale de curăţare. Chiar dacă unele surse consideră că hârtia nu este potrivită ca material de curăţare, deoarece este un material pentru scris, nu există nicio problemă în utilizarea hârtiei igienice”, menţionează decretul. Apa curăţă mai bine decât hârtia, nu? Poate de aceea toaletele din Japonia au bideuri.
    Descoperirile arheologice din cea mai veche mină de sare din lume, de lângă Hallstadt, în regiunea Salzkammergut din Austria Superioară, sugerează că frunzele de brusture au fost folosite ca hârtie igienică încă din epoca bronzului. În Bavaria, oamenii şi astăzi numesc planta „Arschwurzen” (frunză pentru fund). Cele mai vechi înregistrări menţionând hârtia igienică au fost găsite în documentele chinezeşti din secolul al VI-lea. Joseph Needham (1900-1995), un sinolog britanic, l-a citat pe savantul chinez Yan Zhitui, care a scris în 589: „Hârtia pe care există citate sau comentarii ale celor Cinci Clasici sau numele înţelepţilor nu îndrăznesc să o folosesc la toaletă”. În 851, un călător a scris: „Ei (chinezii) nu sunt foarte atenţi la curăţenie şi nu se spală cu apă atunci când
    şi-au terminat activitatea, ci doar se şterg doar cu hârtie”.
    În 1393, Curtea Imperială din Nanjing a folosit aproximativ 720.000 de coli de hârtie igienică, cu foi individuale de 2×3 picioare (trei picioare echivalează cu circa 90 de centimetri – n.red.). Împăratul Hongwu şi familia sa au folosit doar ei 15.000 de coli din ceea ce se spune că a fost „un tip deosebit de moale şi parfumat de hârtie igienică”. Se poate spune, deci, că în China a apărut cultura folosirii hârtiei igienice pe care Occidentul a îmbrăţişat-o cu atâta entuziasm.
    În Europa medievală, pe de altă parte, oamenii foloseau zdrenţe vechi, resturi de ţesături sau câlţi de lână. Uneori apelau la muşchi, frunze, fân şi chiar paie, scrie Sabine Schachtner, directorul fabricii de hârtie LVR Papiermühle Alte Dombach, în cartea ei despre hârtia igienică şi istoria „culturii ştersului”. Obiectele sau materialele folositoare în acest sens diferă, desigur, în funcţie de statut, zonă şi disponibilitate. După descoperirea Americii, cocenii au devenit disponibili. Zăpada este şi ea bună, când anotimpul şi consistenţa ei o permit. Săpăturile din zona latrinelor medievale din vechiul oraş din Liga Hanseatică Tartu (în ceea ce este astăzi Estonia) au adus la lumină bucăţi de pânză folosite ca hârtie igienică. Calităţile diferite au indicat statutul social al gospodăriei. Ţesături fine şi moi de lână rupte în fâşii din îmbrăcămintea de zi cu zi, unele încă cu aplicaţii de mătase ataşate, au fost folosite de familiile bogate. Familiile sărace foloseau ţesături grosiere, simple. Spre deosebire de China, multă vreme Europa n-a cunoscut hârtia. Dar invenţia chinezească a ajuns
    într-un final şi pe vechiul continent. În secolul al XVI-lea, adică la un mileniu după chinezi, europenii au început să folosească resturi de hârtie. Răspândirea ziarelor şi apariţia producţiei industriale de hârtie a fost etapa finală pentru descoperirea hârtiei ca produs sanitar. Bazinele cu apă au devenit mai populare în a doua jumătate a secolului XIX, iniţial în Anglia. Această nouă modă a solicitat hârtie specială care să nu înfunde conductele de canalizare. Dar revoluţia industrială era deja în toi. În filmul său de promovare, producătorul bavarez de hârtie igienică Fripa prezintă progresul tehnologic pe care industria l-a înregistrat de atunci: hârtia curge şi se înfăşoară, iar pachete uriaşe sunt împinse într-o maşinărie ca prin magie. Utilajul se roteşte neîncetat pe măsură ce sulurile de hârtie igienică, ambalate în pachete mari, apar la sfârşitul liniei de producţie.

    Fripa – brand a cărui deviză publicitară este „Întotdeauna încă un strat mai bun!” – şi-a crescut masiv producţia după ce criza de Covid-19 a pus stăpânire pe germania, dublând volumul vândut magazinelor faţă de obişnuitele 130.000 tone de hârtie igienică pe an.

    „Producţia a ajuns la limita de sus şi tot nu putem ţine pasul cu cererea“, a declarat pentru DW purtătorul de cuvânt al Fripa, Jürgen Fischer. El spune că nu are nicio idee de ce oamenii au înnebunit după hârtia igienică, dar suspectează că motivul este că acest produs este „uşor de depozitat şi nu prea scump”. Ortwin Renn, director ştiinţific la Institutul pentru Studii Avansate de Sustenabilitate (IASS) din Potsdam, face distincţia între trei tipuri de reacţii în timp de criză. Cercetătorii care studiază sociologia riscului spun că unii ignoră pericolul, alţii se ghemuiesc ca o minge pentru a-l evita „şi mai există şi luptătorul”, spune sociologul. Acesta din urmă acţionează în faţa pericolului şi începe stocarea produselor ca un fel de „acţiune înlocuitoare”, explică Renn.
    Dacă oamenii au tendinţa de a fugi sau de a lupta depinde în principal de componenţa lor genetică, dar comportamentul este determinat şi de educaţie şi experienţă. Situaţia contează şi ea: atunci când conduc maşini, oamenii tind să fie luptători, în timp ce pietonii sunt destul de înclinaţi să fugă.
    „Oamenii aud sau citesc în mass-media că ceilalţi cumpără multă hârtie igienică”, spune psihologul de afaceri Anja Achtziger, de la Universitatea Zeppelin din Friedrichshafen, în ziarul german Süddeutsche Zeitung. „La locul de muncă, în familie, printre prieteni, oamenii vorbesc în permanenţă dacă şi câte rezerve şi-au făcut deja, ceea ce face ca oamenii care nu şi-au făcut rezerve pe acest fond de frenezie să iasă şi ei şi să o facă.”

    „Când cumpărăm lucruri, lucrurile care sunt apropiate de corp oferă confort, indiferent că este vorba de mâncare, bunuri de îngrijire sau în acest caz hârtie igienică“, explică pentru Reuters Adam Ferrier, psiholog specializat în comportamentul consumatorului. „Mărimea hârtiei igienice face cumpărătorul să simtă că cumpără ceva substanţial, ceva important. Îl face să simtă că întreprinde ceva serios.“

    Pentru un alt expert, Rohan Miller de la Universitatea Sydney, cumpărăturile din panică, la care intră şi hârtia igienică, sunt o reflexie a societăţii urbanizate şi a unui stil de viaţă în care primează comoditatea. „Nu suntem obişnuiţi cu lipsurile, ci suntem obişnuiţi să alegem ce vrem, când vrem. Astfel, febra cumpărării de hârtie igienică este doar o manifestare a acestei mentalităţi de turmă pentru a menţine acest statut.“

  • Desert de tipar

    Producătorul franco-belgian de ciocolată şi cacao Barry Callebaut a lansat însă ceea ce se doreşte a fi un studio de imprimare 3D în ciocolată care se adresează maeştrilor ciocolatieri, scrie Dezeen. Denumit Mona Lisa 3D Studio, acesta le permite ciocolatierilor să creeze modele proprii sau în colaborare cu studioul pe care să le printeze apoi în cantitatea dorită ori să realizeze deserturi spectaculoase cum ar fi unul care se desface ca o floare atunci când se toarnă ciocolată topită peste el.

  • Cum îşi spionează companiile angajaţii care lucrează de acasă

    Trecerea bruscă spre munca de acasă a făcut ca mai multe companii să caute modalităţi de a sta cu ochii pe aceştia, scrie inc.com.
    Nu e greşit dacă spunem că pentru multe dintre afaceri, lumea a fost întoarsă pe dos în ultimele săptămâni. Multi antreprenori sau executivi nici nu se gândeau la faptul că întreaga lor echipă ar putea să înceapă să lucreze remote.


    Există un set diferit de provocări pentru fiecare companie în parte, de la cum să îţi ţii echipa conectată şi angajată în activităţi în timp ce proximitatea este înlocuită cu întâlniri pe Zoom şi Slack. Desigur, există şi aspecte tehnice şi de securitate care trebuie analizate.


    Câţiva experţi le cer angajaţilor să îşi închidă dispozitivele propriii astfel ca microfoanele să nu înregistreze conversaţii sensibile pentru angajatori. Iar când vine vorba despre modul în care aceştia observă modul în care angajaţii lucrează, există se pare soluţii şi în acest sens. Un raport al Bloomberg spune că multe dintre companii folosesc software pentru a monitoriza activitatea angajaţilor, chiar şi  prin urmărirea a ceea ce tastează.
    Jurnaliştii de la Bloomberg spun că este perfect legal pentru afaceri să monitorizeze activitatea angajaţilor, iar supravegherea digitală este folosită de ani buni pe desktopuri, chiar dacă pare o încălcare a vieţii private pentru mulţi dintre angajaţii cărora li se cere să instaleze software pe computerele lor, aflate acum acasă.

    Cu atât de mulţi angajaţi care lucrează în regim remote, vânzarea de software de supraveghere înregistrează un boom în Statele Unite – „Permit angajaţilor să lucreze de acasă, dar încearcă să menţină un anumit nivel de securitate şi productivitate”, spune Brad Miller, CEO-ul producătorului de software de supraveghere InterGuard.
    Alături de InterGuard, producători de software printre care Time Doctor, Teramind, VeriClock, innerActive, ActivTrack şi Hubstaff oferă o combinaţie de software-uri de monitorizare a activităţii şi productivităţii, printre care numărul de mailuri trimise, pentru a-i asigura pe manageri că îşi fac treaba.
    Solicitările ActiveTrak s-au triplat în ultimele săptămâni, potrivit CEO-ului Rita Selvaggi. Teramind a înregistrat o creştere similară, a spus pentru Bloomberg Eli Sutton, vicepreşedinte al operaţiunilor globale ale companiei.
    „Nu este din cauza lipsei de încredere” a spus Miller, care a comparat software-ul cu cel folosit de bănci care folosesc camere de securitate. „Este fiindcă este imprudent să nu faci acest lucru.”
     

  • Oale şi ulcele pentru secolul XXI: cum a reuşit un atelier britanic să redefinească olăritul

    Întemeiat în 1851, atelierul, pe nume Burleigh, poate produce atât porţelanuri ce amintesc de cele chinezeşti, precum şi diverse alte articole, unele chiar în colaborare cu branduri internaţionale ca Ralph Lauren Home, scrie Financial Times. Promovarea se face în parte pe Instagram, unde se caută şi inspiraţie prin studierea ultimelor tendinţe în materie de luat masa şi socializare, care arată că multă lume preferă produse de lux, o farfurie simplă modernă de la Burleigh costând echivalentul a 25 de euro.

  • Cum profită branduri precum Adidas, Deichmann şi H&M de criza COVID-19. Ei se folosesc de o lege creată pentru afacerile mici ca să nu îşi mai plătească chiriile

    Adidas nu şi-a plătit chiriile pentru magazine în contextul crizei generate de coronavirus, profitând de un cadru legislativ creat de Parlamentul german cu scopul de a sprijini afacerile mici, potrivit unui articol publicat de Financial Times.
    Olaf Schalz, ministrul de finanţe ale Germaniei, a declarat publicaţiei germane Bild că „este iritant atunci când marile companii anunţă pur şi simplu o pauză a plăţilor pentru chirii”. 
    „Acum este momentul să cooperăm. Vom reuşi să depăşim această criză împreună dacă arătăm că suntem atenţi la ceilalţi şi acţionăm coerent. Corona ne învaţă că vom eşua dacă suntem egoişti”, a adăugat el. 
     
    Katarina Barley, un politician democrat cunoscut, care este acum vicepreşedinte al Parlamentului European, spune că ar renunţa la produsele Adidas. Într-o postare pe Twitter în care purta adidaşi ai acestui brand, a spus: „Aceasta este ultima pereche de Adidas pe care am cumpărat-o. Pentru un grup global cu un profit de 3,2 miliarde de dolari, să exploatezi clauzele protecţioniste destinate chiriaşilor cu probleme existenţiale este nedrept.”
     
    Declaraţiile politicienilor vin la scurt timp după ce reprezentanţii Adidas au declarat că îngheaţă plăţile chiriilor ca răspuns la criza actuală: „Adidas, la fel ca multe alte companii, a suspendat plata chiriilor, din moment ce magazinele sunt închise”, a declarat duminică un purtător de cuvânt al companiei, citat de Financial Times.
    Ea a adăugat: „Este important de sublinit: nu este vorba despre a nu plăti chiria pentru luna aprilie. Măsura implică doar o amânare”. 
     
     
    Retailerii H&M şi Kik au anunţat măsuri similare, la fel şi Deichmann, cea mai mare companie europeană axată pe vânzarea de încălţăminte. 
    Bazele legale ale deciziilor lor sunt incluse în pachetele de legi şi măsuri publicate de Parlamentul German recent pentru a amortiza efectele crizei economice generate de coronavirus. Aceasta include o schimbare e legilor referitoare la chirii, care îi împiedică pe proprietari să îi evacueze pe chiriaşii care nu îşi pot plăti chiriile între 1 aprilie şi 30 iunie 2020. 
     
    „Este indecent şi inacceptabil ca firme puternice din punct de vedere financiar să nu facă plata chiriilor… Chiriaşii trebuie în mod evident să îşi plătească chiriile”, a spus şi Christine Lambrecht, ministrul de justiţie german. 
    Decizia celor care au făcut legea se referă la chiriaşii care au cu adevărat probleme generate de această criză, aflaţi în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile.

  • Cine este Eric Yuan, miliardarul care a inventat platforma de comunicare video Zoom, pe care o foloseşte toată lumea în acest moment

    În timp ce blocajul economic generat la nivel global de pandemia de COVID-19 a afectat mii de companii, care au pierdut sute de miliarde de dolari, modul în care se rearanjează activitatea din firme aduce profituri semnificative pentru unii jucători – cum ar fi compania Zoom Video Communication.

    Listată pe bursa americană, compania care operează platforma de comunicare video Zoom, a înregistrat o creştre de 122% de la începutul anului, ajungând la o valoare bursieră de peste 42 miliarde dolari.

    Platforma este fondată de Eric Yuan, 50 ani, care a emigrat din China în Silicon Valley în 1997, când avea doar 27 de ani. Pariul pe care şi l-a asumat mai târziu cu platforma Zoom a fost unul în care nici cel mai bun prieten al lui nu credea în acel moment, potrivit CNBC.

    În 2011, când a fost fondată platforma, piaţa videoconferinţelor era deja acaparată de jucători precum Google, Skype, Cisco şi GoToMeeting. La acel moment, Yuan era încă unul dintre inginerii-şefi ai gigantului Cisco.

    „A intrat într-o piaţă despre care toată lumea credea că este saturată. Competiţia lui era formată din jucători mari care operau deja platforme oferite gratuit”, îşi aminteşte Dan Scheinman, fostul şef pe corporate development al Cisco, care acum este angel investor şi membru în board-ul Zoom.

    Bazându-se pe ideea că platformele existente erau atunci învechite şi plictisitoare, Yuan şi-a asumat pariul care îl transformă astăzi într-unul dintre cei care se îmbogăţesc în criză.

    Averea lui Eric Yuan se ridică astăzi la 7,8 miliarde dolari, conform Bloomberg Billionaires, după ce a înregistrat o creştere de circa 120% de la începutul anului, întrucât acesta deţine o participaţie de aproximativ 20% în Zoom.

    Pentru anul fiscal 2019-2020, rapoartele Zoom arată o creştere de 88% a veniturilor, până la 622 milioane doalri, la care compania a obţinut un profit net atribuibil acţionarilor de circa 22 milioane dolari.

    Videoconferinţele au devenit mediul obişnuit de lucru pentru zeci de mii de companii în contextul carantinei, întrucât majoritatea şedinţelor, cursurilor online şi chair multe activităţi operaţionale se desfăşoară prin intermediul acestora.

    Potrivit Forbes, doar în data de 11 matie, Zoom a înregistrat 343.000 de descărcări la nivel global.

    Platforma poate fi utilizată în mod gratuit doar pentru un anumit număr de minute, însă Zoom a eliminat acest prag pentru mai multe regiuni afectate din lume, cuprinzând China, Italia sau Statele Unite. Mai mult, Zoom a oferit platforma gratuit pentru studenţi şi profesori, cât şi o variantă basic valabilă la cerere în ţări precum România, Polonia, Austria, Danemarca, Franţa, Irlanda sau Coreea de Sud.

    Respins de 8 ori

    Născut în China, miliardarului Eric Yuan i-a fost respinsă aplicaţia pentru viză de opt ori înainte de a ajunge în Silicon Valley, conform Fortune.

    În 1997 el a intrat în noua echipă care construia sistemul de conferinţe online WebEx, când nici măcar nu vorbea prea bine limba engleză.

    „Pentru primii câţiva ani tot ce făceam era să scriu cod, iar asta mă ţinea ocupat”, a spus Eric Yuan într-un interviu acordat CNBC.

    El spune că a optat să nu îşi piardă timpul urmând cursuri standard de limba engleză. În schimb, a reuşit să înveţe de la colegii lui.

    În 2007, când Cisco a cumpărat WebEx pentru 3,2 miliarde dolari, Eric Yuan era deja inginerul-şef al companiei de conferinţe online. Patru ani mai târziu el a părăsit compania.

    În aprilie 2011, Yuan l-a sunat pe Scheinman şi l-a invitat la un ceai pentru a-i prezenta noua sa ideea. Scheinman părăsise Cisco în acea lună, iar el şi cu Yuan erau deja amici.

    Pentru că îi cunoştea deja abilităţile lui Eric Yuan, Dan Scheinman a simţit nevoia doar să-şi mai sune două surse pentru a le cere părerea profesională despre acesta, iar până când a ajuns la acel ceai din 2011 deja semnase un cec de 250.000 de dolari, pe care Yuan trebuia doar să mai treacă numele firmei – întrucât ea nici măcar nu exista încă.

    La începutul lunii martie 2020, investiţia lui Dan Scheinman s-a multiplicat deja de 700 de ori până la circa 180 milioane dolari.

    „I-am spus că eu cred în el şi că nu îmi pasă ce scrie în prezentare, pentru că eu pariez pe el”, a povestit Scheinman într-un interviu.

    Răspunsul lui Yuan a fost: „pentru binele amândurora, pot totuşi să îţi arăt prezentarea?”.

  • Care este arma folosită de Germania în lupta cu noul Covid-19 cu care a reuşit să înregistreze unul dintre cele mai mici numere de decedaţi, deşi numărul infectaţilor este foarte mare

     Germania are mai puţini morţi de coronavirus pentru că face jumătate de million de teste pe săptămână. Ţara este pe locul 5 în lume în ce priveşte îmbolnăvirile, cu aproape 40.000 de cazuri de coronavirus, dar are o rată scăzută a deceselor, de doar 224 de morţi.

    Berlinul a preluat în îngrijire bolnavi cu coronavirus din Fraţa şi Italia.

    „Facem 500.000 de teste PCR pe săptămână în Germania, în toată ţara”, a spus Prof. Dr. Christian Drosten, directorul Institutului de Virusologie din Berlin.

    Acest lucru înseamnă că Germania testează 70.000 de oameni în fiecare zi. Astfel autorităţile descoperă în timp util cazurile de infectare şi intervin eficient.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro