BusinessMagazin

Tag: firma

  • Cum au transformat două tinere din România un proiect pregătit pentru licenţă într-un business veritabil

    Ambele tinere au fost pasionate de designul vestimentar încă din copilărie, iar când s-au întâlnit la facultate au pornit un parteneriat care s-a transformat în atelierul de creaţie Thaïs & Ströe. „După absolvire şi lansarea colecţiei de licenţă ca expresie artistică, ne-am pus pe studiat piaţa şi am realizat planul de afaceri.

    La finalul anului 2015 am înfiinţat societatea, după care am început să lucrăm la magazinul online şi la colecţii”, spune Oana Stroe. Magazinul a fost lansat în 2016, dar primul produs a fost vândut imediat după înfiinţarea societăţii. „Expuneam la un târg în centrul Bucureştiului şi era prima ieşire în lume la un eveniment cu vânzare. Era o bluză cu imprimeu digital realizat de noi. Satisfacţia a fost nemăsurată.”

    Cele două lucrează cot la cot la designul produselor, iar gestiunea celorlalte activităţi, precum relaţiile cu colaboratorii, acţiuni de promovare, finanţele, şi-o împart egal. „Funcţionăm perfect împreună şi de nenumărate ori gândim acelaşi lucru, situaţie în care corectitudinea deciziei este incontestabilă”, mărturiseşte Stroe.

    Atelierul de modă realizează produse vestimentare pentru femei şi pentru bărbaţi, cu un design minimalist, iar preţurile sunt aferente produselor din gama premium, depăşind 50 de euro pe bucată. Acestea se vând în România, dar şi în străinătate, în ţări precum Cehia, Slovacia sau Marea Britanie, susţine tânăra antreprenoare. În acest moment, produsele se vând doar online, iar „colecţia de iarnă va fi prezentă şi într-un magazin din Londra; momentan suntem în discuţii cu anumite magazine fizice din ţară”.

    Atelierul celor două tinere se află în Bucureşti şi au şi un angajat. Până acum au investit în afacere 11.000 de euro, iar pentru anul în curs ţinta de vânzări este de 35.000 de euro, afirmă Oana Stroe. „Afacerea este încă în faza de recuperare a investiţiei. Estimez că 2018 va fi un an nou cheie pentru noi, deoarece anul trecut în decembrie am făcut o investiţie considerabilă pentru noi prin achiziţia de utilaje noi, care a început să dea roade la numai trei luni de la achiziţie.”

    Cum se transformă o idee într-un produs finit? Oana Stroe îşi aduce aminte cum a decurs procesul pentru colecţia Phobia. „Am pornit de la o idee şi un mesaj pe care vrem să îl transmitem publicului. Am dezvoltat această idee care s-a concretizat în inspiraţia noastră, şi anume: cum să-ţi depăşeşti fricile.

    După stabilirea ideii şi a mesajului, am început să dezvoltăm totul în cuvinte şi în imagini. A urmat apoi un studiu în privinţa ţesăturilor şi identificarea celor potrivite la furnizorii existenţi, dar şi căutarea de furnizori noi”, mărturiseşte creatoarea de modă. În următoarea etapă, povesteşte ea, se creează un prototip, iar dacă acesta este în regulă, următorul pas este realizarea produsului finit; „dacă necesită schimbări se reia procesul din faza de tipar”.

    Fondatoarele firmei au studiat designul timp de un semestru în Bologna, ceea ce le-a ajutat foarte mult, „întrucât acolo am cunoscut şi am învăţat de la profesionişti în industria modei, de la profesionişti în organizarea de show-uri de modă şi de la profesionişti în branding şi marketing”.
    Pentru anul acesta cele două creatoare de modă au planificate călătorii în străinătate, „pentru a intra în contact cu noi pieţe şi pentru a promova brandul. Ideal ar fi să intrăm pe pieţele din ţările nordice şi, de ce nu, peste ocean”. În 2019 vor să angajeze mai multe persoane, deoarece „dorim să păstrăm producţia inhouse şi să nu o externalizăm”.

    Oana Stroe este de părere că pasiunea pentru modă nu e îndeajuns pentru a porni o afacere în acest domeniu, ci consideră că ai nevoie de o determinare şi dorinţă de reuşită mare. „Ca să pui bazele unui business nu este de ajuns doar pasiunea pentru domeniul respectiv, fiindcă pasiunea pentru modă se putea concretiza într-un job ca fashion designer, editor, buyer în această industrie. Este nevoie de curaj la graniţa nebuniei pentru a fi antreprenor.”

  • Topul celor mai mari companii antreprenoriale româneşti în 2017. Pentru prima dată în ultimul deceniu economia locală are 12 companii antreprenoriale cu vânzări de peste 1 miliard de lei

    Compania de distribu­ţie de echipamente e­lec­tro-IT Network One Dis­tribution (Iu­lian Stan­ciu), firma din co­merţul cu metale Mairon Ga­laţi (fa­mi­lia Miron) şi producătorul de mobilă Aramis Invest din Baia Mare (Vla­dimir Iacob şi Marius Şelescu) sunt noii miliardari în lei din to­pul companiilor antreprenoriale, ara­tă o analiză a ZF pe baza datelor publice.
     
    Dacă Mairon Galaţi, o firmă care îşi leagă activitatea de comerţ în primul rând de relaţia cu Ar­celorMittal Galaţi, a mai atins acest prag de 1 mld. lei în trecut, pentru Network One Distribution, firma lui Stanciu, şi pentru producătorul de mobilă Aramis Invest din Mara­mu­reş rezultatele sunt cele mai bune de la înfiinţarea busines­su­rilor. Mai mult, Aramis Invest este singurul business cu capital privat românesc din zona de producţie care a reuşit să atingă acest prag. Cea mai mare pondere în top o au firme cu activităţi de comerţ.
     

  • Cine este ”baronul pădurilor” din România. El controlează firma fondată de familia sa în urmă cu 400 de ani şi are o avere de peste 1,15 mld. euro

    Compania lui Gerald Schweighofer, cu afaceri pe piaţa locală de 1,9 miliarde de lei în 2016, potrivit ultimelor date furnizate de Ministerul de Finanţe, este în mijlocul unui scandal după ce Procurorii DIICOT şi poliţiştii au făcut percheziţii, la sfârşitul lunii mai, la fabricile din Rădăuţi şi Sebeş ale firmei Schweighofer Holzindustrie, cercetând mai mulţi directori. Procurorii au efectuat percheziţiile în cadrul unui dosar privind comerţul ilegal cu lemne, prejudiciul fiind estimat la 25 milioane de euro.

    Proprietar al Palatelor Herberstein şi Carl Ludwig, austriacul Gerald Schweighofer era cunoscut în România în special drept „baronul pădurilor”. El controlează grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, considerat cel mai mare producător de cherestea din România şi chiar unul dintre cei mai mari din lume.

    Familia Schweighofer a pus bazele grupului în urmă cu mai bine de 400 de ani, însă businessul a luat amploare abia după ce a fost preluat de părinţii lui Gerald, Franz şi Maria, în 1956. Ei sunt cei care au început strategia de expansiune; între primii paşi: preluarea, în anii ’50, a unei fabrici de cherestea de la o altă familie de austrieci, familia Brand.

    Potrivit celor mai recente informaţii publicate de presa din Austria, publicaţia Advantage Austria estima averea lui Gerald Schweighofer la 1,15 miliarde de euro în 2014. În România, grupul Holzindustrie Schweighofer avea pe piaţa locală, la sfârşitul anului 2016, o cifră de afaceri netă de 1,9 miliarde lei (aproximativ 420 milioane euro), la care a obţinut un profit de 193,7 milioane lei (aproximativ 43 mil. euro) cu 2.170 de angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

    În 1975, Gerald a luat afacerea familiei în propriile mâini şi a continuat politica de expansiune începută de părinţii săi. Astfel, în 1977, el a deschis o linie de profilare a buşteanului de mici diametre, unică în lume la acea vreme. Şapte ani mai târziu, el a inaugurat cea mai mare fabrică de cherestea din Europa acelor ani, în Ybbs an der Donau, Austria.

    Dezvoltarea a continuat, iar în 1991 grupul Holzindustrie Schweighofer a preluat şi extins fabrica de cherestea din Sollenau, în încercarea de a ajunge liderul mondial în această industrie. Cinci ani mai târziu, industriaşul prelua cea mai mare fabrică de cherestea din Republica Cehă, în localitatea Zdirec.

    Deja în 1997 grupul austriac avea şase fabrici de cherestea, după ce le-a preluat pe cele din Bad St. Leonhard (Austria) şi Plana (Republica Cehă), iar capacitatea anuală de debitare depăşea 3 milioane de metri cubi. 1977 şi 1998 au reprezentat o perioadă de cotitură în dezvoltarea companiei lui Gerald Schweighofer; în acest interval a fost construită fabrica de grinzi lamelare Lamco în cooperare cu japonezii de la Meiken; tot atunci a fost înfiinţată şi Schweighofer Privatstiftung (Fundaţia Privată Schweighofer).

    Într-o piaţă din ce în ce mai puternică şi mai concurenţială, într-o lume din ce în ce mai liberă în care regimurile totalitariste picau pe capete de la an la an şi lăsau pieţe noi deschise, Gerald Schweighofer a făcut alegerea care a schimbat direcţia de dezvoltare a grupului: în 1998, Holzindustrie Schweighofer fuzionează cu Enso Timber şi creează ceea ce era pe atunci a treia cea mai mare companie de prelucrare a cherestelei din lume.

    Însă, în 2001, în contextul în care antreprenorul începe să se confrunte cu legislaţiile statului austriac în continuă schimbare, alege să vândă, prin Schweighofer Privatstiftung, participaţia către asociatul majoritar Stora Enso şi, totodată, toate fabricile de cherestea din Austria şi Republica Cehă. Website-ul companiei marchează „2003 – Un nou început în România”; intrarea companiei pe piaţa locală s-a făcut prin intermediul fabricii de cherestea de la Sebeş.

    În 2007, industriaşul a deschis pe plan local un hotel de patru stele, în Rădăuţi: The Gerald’s. În 2008, activităţile grupului pe plan local se extind prin punerea în funcţiune a celei de-a doua fabrici de cherestea, în Rădăuţi, în apropierea noului hotel.

    Politica de expansiune, care a fost condusă în secolul XX la nivel european, a fost aplicată acum de Schweighofer la nivelul pieţei locale. În 2009, acesta a preluat unitatea de producţie Swedwood din Siret, situată la 12 kilometri de fabrica din Rădăuţi. După ce s-a investit în modernizarea şi extinderea acestei fabrici, ea a servit pentru producţia de panouri din lemn masiv.

    În 2010, când România, Europa şi lumea întreagă se confruntau cu criza economică globală, austriacul continua să cumpere şi să se extindă, de pildă preluat Finnforest BACO. Holzindustrie Schweighofer BACO produce panel şi panel cu film în fosta fabrică Finnforest din Comăneşti, iar în 2011 preia grupul M-real Hallein GmbH din Austria. Întreprinderea, care şi-a continuat activitatea sub numele Schweighofer Fiber GmbH, i-a oferit lui Schweighofer o intrare pe piaţa producerii de celuloză de înaltă calitate şi a energiei din surse regenerabile. După o analiză a pieţei, această fabrică se îndepărtează de producţia de celuloză pentru hârtie şi se reorientează spre cea de vâscoză.

    În 2014 Schweighofer decide să extindă fabrica din Comăneşti şi o transformă în cea mai mare fabrică de panel din lume ce activează într-o singură locaţie. Modernizarea devine un trend, iar în 2015 este necesară punerea în funcţiune a unei noi instalaţii pentru grinzi lamelare în fabrica din Rădăuţi. Aici se realizează produsele pentru piaţa japoneză, unde compania sărbătoreşte o prezenţă de peste 20 de ani. În 2015, austriacul pune în funcţiune ceea ce compania susţine a fi „a cincea fabrică de cherestea cu prelucrare avansată din România a grupului”, de data aceasta inaugurată în localitatea Reci. În acest moment, deja totalul investiţiilor austriacului în România se ridică la aproape 800 milioane euro.

    Austriacul s-a confruntat în România cu furia opiniei publice după ce a fost acuzat, în urmă cu trei ani, că achiziţionează lemn tăiat ilegal din pădurile ţării. Pe 17 februarie 2017, FSC (Forest Steward Council) a retras afilierea companiei din cauza implicării acesteia în achiziţionarea şi comercializarea lemnului recoltat ilegal din România, acest lucru având un impact negativ asupra zonelor naturale protejate ale ţării.

    În luna iulie a anului trecut, retailerul Leroy Merlin a anunţat că a exclus din lanţul său de aprovizionare 25 de furnizori printre care şi producătorul austriac, deoarece nu avea certificare de la FSC. Anterior, şi alte lanţuri de bricoaj precum Hornbach sau Brico Dépôt România anunţaseră că au redus sau sistat aprovizionarea cu produse din lemn provenind de la Holzindustrie Schweighofer.

    În încercarea de a îndepărta aceste acuzaţii, compania austriacului a prezentat un plan de acţiune pentru o industrie durabilă. Acesta vizează un sistem de urmărire prin GPS numit Timflow. Astfel, Holzindustrie Schweighofer înregistrează traseul camioanelor care livrează masă lemnoasă către fabricile de cherestea. Aceste date, împreună cu fotografiile camioanelor încărcate, sunt făcute publice pe www.timflow.com. Holzindustrie Schweighofer doreşte să demonstreze prin aceste date că nu primeşte lemn de origine ilegală şi respectă, de asemenea, angajamentul său voluntar de a nu accepta lemn din parcurile naţionale.

    La sfârşitul lunii martie 2018, austriacul anunţa că vinde cele 14.283 de hectare de păduri pe care le deţine în România companiei suedeze Green Gold Asset Management AB/KB, într-o tranzacţie estimată la 90 milioane euro. Pădurile care au intrat în portofoliul Green Gold sunt localizate în judeţele Hunedoara, Gorj, Vrancea, Prahova, Buzău, Neamţ şi Suceava, unde preţul mediu al unui hectar de pădure variază între 4.000 şi 7.000 de euro. Astfel, la o medie de 6.000 de euro pe hectar şi 15.000 de hectare preluate, acordul ar putea ajunge la 90 de milioane de euro, potrivit estimărilor.

    Lemnul nu este singura pasiune a lui Gerald Schweighofer. Acesta are o afinitate pentru imobiliare, în special pentru cele de lux. Drept dovadă, el şi-a achiziţionat două palate: palatul Herverstein, construit în 1986, pe care a plătit peste 35 milioane de euro, şi palatul Carl Ludwig, a cărui valoare nu este publică. Printre ultimele proiecte imobiliare ale industriaşului se numără proiectul Oberfeld. El intenţionează să investească peste 50 milioane euro pentru a transforma cazarma Oberfeld din Dachstein într-un hotel de lux, potrivit publicaţiei germane Trend.

  • SCANDALUL hering-ului colorat vândut pe post de somon: Cum se apără firma acuzată şi amendată de Protecţia Consumatorului

    „Situaţia a apărut datorită unui rebranding în care am eliminat exprimarea file de hering din denumirea produsului din Gama OCEAN FISH MATIAS. Ne asumăm eroarea, produsul a fost retras şi etichetele vor fi înlocuite. Produsul MATIAS este realizat după o reţetă olandeză, care presupune file de hering pregătit în diferite moduri. Compania noastră a comercializat acest produs în ultimii 20 ani şi a păstrat reţeta neschimbată în toată această perioadă. Singura modificare, cea care a şi creat această confuzie, constă în eliminarea exprimării file de hering de pe etichetă, în luna mai 2018”, se arată în comunicatul Ocean Fish.

    „Fileul de hering combinat cu un agent de maturare (conservant) reproduce gustul fin de somon şi nicidecum nu îl transformă în somon, eticheta produsului arătând clar reţeta ce stă la baza acestui produs: Matias salmon – avem ingredientele clare chiar pe faţa ambalajului”, mai arată compania.

    Potrivit Ocean Fishn „nu există nicio legătura între produsul MATIAS SALMON şi produsul SOMON AFUMAT. Sunt specii diferite de peşti şi, implicit, produse diferite”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine a fost furnizorul OFICIAL de apă la mitingul PSD. Uimitoarea poveste a firmei cu zero angajaţi care a asigurat zeci de mii de sticle la manifestaţia de partid

    Zecile de mii de manifestanţi transportaţi sâmbătă, 9 iunie, în Piaţa Victoriei din Bucureşti, la „mitingul împotriva abuzurilor“, au fost hidrataţi cu apă plată de la Azuga Waters, firmă în insolvenţă, cu zero angajaţi, care îi aparţine lui Valerii Moraru, (încă) patronul echipei Rapid, scrie în exclusivitate Prosport.
     
    Sticlele de apă le-au fost distribuite oamenilor aduşi la manifestaţie din două camioane, unul amplasat în faţa reprezentanţei Orange, iar un al doilea, mai ferit, în faţa Aeroclubului.

    Apa luată de PSD de la firma lui Valerii Moraru ar fi trebuit, teoretic, să fie distribuită gratuit, însă lucrurile nu au stat chiar aşa.

    „Şoferul campionului din faţa Aeroclubului, un domn cu vestă de organizator de la PSD, probabil gândindu-se că e la un loc mai ferit, a vândut sticlele cu un leu bucata. Era înghesuială, oamenii le luau şi aşa, contracost, pentru că era căldură mare. Am chemat poliţia. Pesedistul s-a scuzat, explicându-le poliţiştilor că face şi el un ban de motorină. După intervenţia patrulei, şoferul a renunţat la idee şi a dat sticlele de la Azuga gratuit“, a povestit pentru ProSport jurnalistul Mihai Boeru, de la publicaţia „Gazeta Bucureştilor“.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Bagaje polivalente

    Au apărut astfel şi articole de voiaj multifuncţionale, cum ar fi gama Bank Collection, completată în acest an cu un nou element. Creată de designerul francez de origine australiană Mark Sadler şi comercializată de firma italiană Fabbrica Pelletterie Milano, gama conţine trolere metalice care se pot transforma în funcţie de nevoi.

    Printre acestea se numără Bank Bedstation, trolerul cu saltea şi sac de dormit, şi Bank Workstation, trolerul cu măsuţă pentru laptop şi scăunel pliabil, precum şi un troler nou-apărut care se doreşte a fi o minibucătărie pe roţi, prevăzută cu plită, minifrigider, sursă de alimentare, sertare pentru veselă şi tacâmuri şi o măsuţă pliabilă pentru tocat diverse alimente.

  • Jobul din România care se plăteşte cu 5.000 de euro NET pe lună, iar companiile NU GĂSESC angajaţi. Oricine poate învăţa

    Jumătate din terenul agricol din România, circa 4 milioane de hectare, este ex­ploatat de 3.000 de fermieri care deţin fie­care peste 1.000 de hectare în arendă, iar peste 50% dintre ei sunt persoane de peste 55 de ani, agricultura locală având o mare pro­blemă de succesiune, pe lângă fragmen­ta­rea masivă a terenurilor, a spus la ZF Live  Florin Constantin, fondatorul firmei de recrutare de specialişti în agrobusiness Agxecutive.
     
    Potrivit lui Florin Constantin, un şef de sector mecanizare în Călăraşi, care gestionează un parc de tractoare, poate ajunge la un salariu de 2.000 de euro net, dar chiar şi la acest nivel de venit recruiterii nu găsesc uşor amatori. „Se caută oameni pe zona de mecanizare, dar şi oameni de vânzări pe inputuri (seminţe şi produse pentru protecţia plantelor). E un mare necesar de expertiză, de mentenanţă, pe tot lanţul de producţie.“
     
    Un exemplu este lipsa de angajaţi pentru abatoare, existând firme care aduc muncitori din străinătate pentru că nu găsesc soluţii pe plan local, chiar dacă salariul lunar ajunge la 3000 lei. „ Ştiu o firmă care a adus  50 de oameni din Sri Lanka pentru a lucra în abator. Oamenii din satul respectiv nu au fost interesaţi“.
     

  • Jobul din România care se plăteşte cu 5.000 de euro NET pe lună, iar companiile NU GĂSESC angajaţi. Oricine poate învăţa

    Jumătate din terenul agricol din România, circa 4 milioane de hectare, este ex­ploatat de 3.000 de fermieri care deţin fie­care peste 1.000 de hectare în arendă, iar peste 50% dintre ei sunt persoane de peste 55 de ani, agricultura locală având o mare pro­blemă de succesiune, pe lângă fragmen­ta­rea masivă a terenurilor, a spus la ZF Live  Florin Constantin, fondatorul firmei de recrutare de specialişti în agrobusiness Agxecutive.
     
    Potrivit lui Florin Constantin, un şef de sector mecanizare în Călăraşi, care gestionează un parc de tractoare, poate ajunge la un salariu de 2.000 de euro net, dar chiar şi la acest nivel de venit recruiterii nu găsesc uşor amatori. „Se caută oameni pe zona de mecanizare, dar şi oameni de vânzări pe inputuri (seminţe şi produse pentru protecţia plantelor). E un mare necesar de expertiză, de mentenanţă, pe tot lanţul de producţie.“
     
    Un exemplu este lipsa de angajaţi pentru abatoare, existând firme care aduc muncitori din străinătate pentru că nu găsesc soluţii pe plan local, chiar dacă salariul lunar ajunge la 3000 lei. „ Ştiu o firmă care a adus  50 de oameni din Sri Lanka pentru a lucra în abator. Oamenii din satul respectiv nu au fost interesaţi“.
     

  • Cine este noul patron de la Dinamo. Născut în judeţul Teleorman, nr.1 din Ştefan cel Mare conduce o firmă infiinţată pe 3 mai, cu capital de doar 200 de lei, lucrează la un coafor în RIN şi a fost “mut” la prima Adunare Generală ca şef al “câinilor”

    Noul jupân din Ştefan cel Mare are un background interesant, iar ProSport încercă să-i creioneze un portret celui care, în acte, conduce destinele alb-roşiilor.

    Surse apropiate lui Drăghia susţin că firma pe care o conduce acesta este înfiinţată în 3 mai. Negoiţă i-a cedat pachetul majoritar de acţiuni, mai exact 93%, şi în acte Drăghia a devenit noul patron din 16 mai. Firma pe care o conduce “potentul om de afaceri” are un capital social de doar… 200 de lei! Jupânul din acte de la Dinamo s-a născut în Videle, Teleorman, judeţul lui Liviu Dragnea. Drăghia este propriul angajat. Şi el şi soţia sa lucrează la un coafor în Hotelul RIN, proprietatea lui Ionuţ Negoiţă, aşa cum se poate observa în fotografiile obţinute de ProSport.

  • Logicode, firmă românească specializată în tehnologia codurilor de bare, lansează o soluţie pentru IMM-urile care fac comerţ sau producţie

    ExtendPro permite utilizarea terminalelor mobile, cu conectivitate wireless şi cititor barcode încorporat, în activităţile de recepţie, inventariere, livrare şi preluare a comenzilor de la clienţi. Ea asigură creşterea productivităţii angajaţilor prin accesul în timp real la informaţiile din ERP, prin utilizarea tehnologiei barcode în identificarea automată a produselor şi prin salvarea datelor rezultate direct în ERP.

    Beneficiind de date exacte şi actuale culese cu ExtendPro, ERP-ul oferă o imagine asupra resurselor disponibile.
    Noua soluţie software a fost realizată în urma unei investiţii de 200.000 de euro. Până în prezent, primele funcţionalităţi integrate de ExtendPro şi făcute disponibile în zona operaţională sunt cele legate de gestiunea stocurilor (Inventory Management) şi comercial (Sales Force Automation), având ca piaţă ţintă IMM-urile ce activează în comerţ şi producţie.

    “IMM-urile din comerţ şi producţie fac cu greu faţă marilor companii care investesc  masiv pentru integrarea tehnologiilor mobile şi barcode în activitatea lor. ExtendPro a fost dezvoltată ca o soluţie SaaS, accesibilă financiar, de creştere a competitivităţii firmelor mici şi mijlocii prin utilizarea celor două tehnologii”, spune Dorel Dragoş, Managing Partner Logicode. ”Impactul în performanţa economică este unul major, prin reducerea erorilor umane, optimizarea stocurilor, creşterea productivităţii, îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii, creşterea vânzărilor şi reducerea costurilor”.