Tag: facultate

  • Cum se fac milioane de euro profit din pui. Antreprenorul care a creat cel mai mare producător de carne de pasăre din România.

    A absolvit Facultatea de Zootehnie şi Medicină Veterinară (1984) din Cluj-Napoca şi s-a angajat la Întreprinderea Avicolă de Stat din Sfântu Gheorghe ca inginer zootehnist, ajungând în numai un an şef de fermă.

    În 1998 a fost numit director tehnic şi director general la Întreprinderea Avicolă de Stat din Alba Iulia, iar în 1999 şi-a luat doctoratul în zootehnie în cadrul Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca.

    Antreprenorul care a pus bazele producătorului Transavia în urmă cu 25 de ani consideră că statul nu ajută în niciun fel companiile româneşti care investesc în fabricile pe care le au; dimpotrivă, remarcă faptul că de obicei sunt sprijinite multinaţionalele, despre care spune că trimit profiturile la companiile-mamă.

    Grupul Transavia, cel mai mare producător de carne de pasăre din România, produce şi prelucrează carnea în sistem integrat, având ferme de creştere a păsărilor, abatoare, o fabrică de nutreţuri şi alta pentru procesarea cărnii. Grupul Transavia are peste 1.600 de angajaţi, iar in 2016 si-a bugetat afaceri de 150 milioane de euro.

    Singura fabrică de procesare a căr­nii de pasăre a companiei se află în Oiejdea, judeţul Alba. Tot aici func­­ţio­nează abatorul pe care Popa l-a con­struit în 2004 în urma unei inves­tiţii de 14 mil. euro.

    Citiţi aici povestea dinastiei Transavia. Cum se fac milioane de euro profit din pui

  • Cum a reuşit o moldoveancă de 35 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

    „Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună.”

    Nicoleta Hriţcu este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi. Ea îşi aminteşte momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experienţele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea aşteptări mari în ceea ce mă priveşte, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant şi multe, multe idei, la care se adăuga dorinţa de a schimba lumea. Până la final însă, nu reuşeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârşeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

    Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul”, povesteşte Nicoleta Hriţcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost şi de finanţare externă.

    Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurenţa în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piaţa s-a mai aglomerat. Chiar şi aşa, sunt câţiva jucători importanţi care îşi fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune şi e o reală plăcere să-i urmăreşti. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creşterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat şi comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraş din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piaţa încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iaşi, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii şi cofetării. Celelalte oraşe mari, cum ar fi Cluj, Timişoara şi mai ales Bucureşti, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design şi chiar unicitatea ofertelor.” Piaţa alimentaţiei publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar şi cea mai controversată. Iartă greu greşelile şi consecinţele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puţini cei care reuşesc să construiască reale poveşti de succes.”

    Nu se plânge de birocraţie, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat şi dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcţionează bine chiar şi în cadrul legal şi fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanţarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îţi poţi lua resursele băneşti necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găseşte», însă nu înainte de a te asigura că ştii ce vrei, ai un plan bun şi, desigur, referinţe bune.”

    Nicoleta Hriţcu spune că nu s-a lovit de prejudecăţile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăţi legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potenţialii colaboratori sau cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, le stârneam şi un zâmbet în colţul gurii, a neîncredere. Nu ştiu dacă şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iaşi sunt foarte multe femei antreprenor şi toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel şi eu. Sunt însă probleme pe care le-aş menţiona, mai ales încercările de a împăca munca şi viaţa de familie.”

    În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajaţi şi planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajaţi: eu şi un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depăşit numărul de 20 de angajaţi. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajaţi”, notează Nicoleta Hriţcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator şi trei puncte de desfacere. Un nou laborator şi un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie şi unul pentru produsele de cofetărie, şi patru magazine proprii în Iaşi. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorinţa ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hriţcu şi-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

    Atunci când vorbeşte despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câştigul financiar, ci recunoaşterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar şi cu extrem de multă responsabilitate faţă de toţi cei implicaţi. „Aşa am început, aşa funcţionăm şi acum. Pe traseu, am văzut şi potenţialul pe care îl are piaţa – mai mare decât mă aşteptam eu. Aşa am crescut din 2013 şi până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajaţi, profitul. Şi nu ne oprim aici.”

  • Vârsta este doar un număr când este vorba de făcut bani. Acest tânăr de 22 a reuşit să facă şi 100.000 de dolari intr-o singură zi

    Când am împlinit 22 de ani şi am terminat facultatea reuşisem să transform cei 12.000 de dolari primiţi la 13 ani de Bar Mitzva într-un milion de dolari, mărturiseşte Timothy Sykes într-un articol pentru Entrepreneur. A reuşit să obţină această performanţă jucând la bursă pe acţiunile de câţiva bani (penny Stock). Acestea sunt ieftine, dar de obicei, acţiunile din tipul “penny stocks” sunt mai volatile şi expuse riscurilor.

    Am făcut multe greşeli, dar am învăţat de fiecare dată. Când am început să fac trading eram doar un puşti care nu ştia ce făcea, m-am împiedicat de multe ori, dar am învăţat de fiecare dată şi pot să împart cu voi cinci sfaturi care sper să vă ajute şi pe voi, mai scrie el.

    1. Du-te unde sunt banii

    Când am început eu bursa era locul unde se făceau banii şi m-am dus în direcţia asta. Acum este social media.

    2. Vârsta este doar un număr

    Nu contează ce vârstă ai. Nu trebuie să ţii cont când oamenii zic că eşti prea tânăr sau prea bătrân. Când eram în primul an de facultate am făcut 100.000 de dolari într-o singură zi. Nu avea nicio legătură cu ce vârsta aveam. Dacă ai abilităţile şi cunoştiinţele necesare atunci vârsta este doar un număr.

    3. Trebuie să fii pregătit

    Trebuie să fii dispus să înveţi să depui efort şi timp. Pentru mine a însemnat să-mi neglijez familia sau prietenii. Voiam să devin expert şi a trebuit să-mi dedic tot timpul către acest scop.

    4. Nu există o balanţă între viaţa personală şi muncă

    Trebuie să te dedici în totalitate muncii tale, dar asta nu înseamnă să te izolezi complet, ci trebuie să fii sigur pe ceea ce vrei şi să nu eziţi. Nu poţi să joci la bursă doar în timpul liber, trebuie să fii implicat 100%

    5. Nu o face doar pentru bani

    Poate părea ciudat acest sfat, venind de la un tip care a făcut primul milion de dolari la 22 de ani, dar dacă eşti motivat doar de bani până la urmă te vei lovi de un tavan. O să-ţi limiteze potenţialul. Gândeşte-te unde poţi ajunge utilizându-ţi abilităţile astfel experienţa va fi una mult mai satisfăcătoare.

  • Vârsta este doar un număr când este vorba de făcut bani. Acest tânăr de 22 a reuşit să facă şi 100.000 de dolari intr-o singură zi

    Când am împlinit 22 de ani şi am terminat facultatea reuşisem să transform cei 12.000 de dolari primiţi la 13 ani de Bar Mitzva într-un milion de dolari, mărturiseşte Timothy Sykes într-un articol pentru Entrepreneur. A reuşit să obţină această performanţă jucând la bursă pe acţiunile de câţiva bani (penny Stock). Acestea sunt ieftine, dar de obicei, acţiunile din tipul “penny stocks” sunt mai volatile şi expuse riscurilor.

    Am făcut multe greşeli, dar am învăţat de fiecare dată. Când am început să fac trading eram doar un puşti care nu ştia ce făcea, m-am împiedicat de multe ori, dar am învăţat de fiecare dată şi pot să împart cu voi cinci sfaturi care sper să vă ajute şi pe voi, mai scrie el.

    1. Du-te unde sunt banii

    Când am început eu bursa era locul unde se făceau banii şi m-am dus în direcţia asta. Acum este social media.

    2. Vârsta este doar un număr

    Nu contează ce vârstă ai. Nu trebuie să ţii cont când oamenii zic că eşti prea tânăr sau prea bătrân. Când eram în primul an de facultate am făcut 100.000 de dolari într-o singură zi. Nu avea nicio legătură cu ce vârsta aveam. Dacă ai abilităţile şi cunoştiinţele necesare atunci vârsta este doar un număr.

    3. Trebuie să fii pregătit

    Trebuie să fii dispus să înveţi să depui efort şi timp. Pentru mine a însemnat să-mi neglijez familia sau prietenii. Voiam să devin expert şi a trebuit să-mi dedic tot timpul către acest scop.

    4. Nu există o balanţă între viaţa personală şi muncă

    Trebuie să te dedici în totalitate muncii tale, dar asta nu înseamnă să te izolezi complet, ci trebuie să fii sigur pe ceea ce vrei şi să nu eziţi. Nu poţi să joci la bursă doar în timpul liber, trebuie să fii implicat 100%

    5. Nu o face doar pentru bani

    Poate părea ciudat acest sfat, venind de la un tip care a făcut primul milion de dolari la 22 de ani, dar dacă eşti motivat doar de bani până la urmă te vei lovi de un tavan. O să-ţi limiteze potenţialul. Gândeşte-te unde poţi ajunge utilizându-ţi abilităţile astfel experienţa va fi una mult mai satisfăcătoare.

  • Vezi cât costă apartamentul deţinut de fiica lui Victor Ciorbea în New York

    Fiica Avocatului Poporului deţine un apartament de lux în celebrul cartier din New York, Manhattan, împreună cu soţul său. Locuinţa este evaluată la o sumă fabuloasă .

    Apartamentul are o suprafaţă de 98 de metri pătraţi şi este estimat pe site-urile de imobiliare la 750.000 de dolari.

    Vezi cum arata fiica lui Ciorbea pe www.one.ro

  • Filmul pe care foarte puţini oameni rezistă să îl vadă. ”În realitate, suntem cu toţii monştri”

    Julia Ducournau, regizor al filmului, susţine că întregul scenariu se concentrază pe Justin, o tânără vegetariană proaspăt studentă la Facultatea de Medicină Veterniară. 
     
    Modul în care comportamentul tinerei evoluează pe parcursul filmului a stârnit uimirea şi frică. Regizoarea a început să muncească la acest proiect din 2012, considerându-l o provocare. 
     
  • Filmul pe care foarte puţini oameni rezistă să îl vadă. ”În realitate, suntem cu toţii monştri”

    Julia Ducournau, regizor al filmului Raw, susţine că întregul scenariu se concentrază pe Justin, o tânără vegetariană proaspăt studentă la Facultatea de Medicină Veterniară, conform The Guardian.

    Modul în care comportamentul tinerei evoluează pe parcursul filmului a stârnit uimirea şi frică printre persoanele din public. În mai, filmul a avut premiera în cadrul festivalului de la Cannes. Regizoarea a început să muncească la acest proiect din 2012, considerându-l o provocare.

    ,, Este foarte amuzant atunci când oamenii consideră anumite fapte ca fiind inumane sau monstruase, când acestea sunt perfect normale. Canibalismul face parte din umanitate. Unele triburi îl utilizează în timpul ritualurilor. Există această senzaţie atunci când muşti braţul unei persoane şi ţi-ai dori să mergi mai departe, dar convingerile morale te opresc. Canibalismul face parte din noi, doar că nu suntem conştienţi de aspectul acesta. Aşadar, din moment ce persoanajul meu se simte precum un monstru în interior, am vrut ca publicul să aibă aceiaşi senzaţie. Deoarece, în realitate, suntem cu toţii monştri,” afirmă regizoarea. 

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • A vrut să fie propriul său patron, aşa că a fondat o companie care a ajuns astăzi la afaceri de peste 200 de milioane de lei

    El a devenit propriul său patron după ce a profesat vreme de numai un an ca inginer, după terminarea Facultăţii de Tehnologie a Construcţiilor de Maşini din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.

    La acea vreme (1991) îşi dorea să câştige măcar salariul de inginer, astfel încât, împreună cu fratele său, Gheorghe Boromiz, şi cumnatul său, George Frîntu, a înfiinţat o companie care a rezistat doar până în 1994. În acel an au început activităţile în domeniul morăritului şi panificaţiei. Morăritul era deja o tradiţie în familie, care ajunsese deja la a patra generaţie cu activităţi în această arie.

    În 1995, Constantin Boromiz a cumpărat o brutărie de la un om de afaceri turc, segment pe care s-a extins ulterior. Doar trei ani mai târziu, compania sa ajungese la un profit de un milion de dolari, după ce contractase mai multe credite pentru investiţii. A urmat extinderea prin achiziţii de pachete de acţiuni în firme cu activităţi similar.

    În prezent, Boromir este singurul producător de panificaţie listat la bursă, chiar dacă are 0,5% cotă de piaţă, potrivit ZF. Capitalizarea companiei este de 47 milioane de lei. Boromir Buzău este deţinută în proporţie de 68,6% de Boromir IND Râmnicu Vâlcea (şi, indirect, de Constantin Boromiz), în timp ce alţi acţionari controlează 31,3%.

    Compania Boromir IND a avut anul trecut o cifră de afaceri de peste 236 de milioane de lei, profit net de circa 6,5 milioane de lei şi un număr mediu de 678 de angajaţi, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

  • A vrut să fie propriul său patron, aşa că a fondat o companie care a ajuns astăzi la afaceri de peste 200 de milioane de lei

    El a devenit propriul său patron după ce a profesat vreme de numai un an ca inginer, după terminarea Facultăţii de Tehnologie a Construcţiilor de Maşini din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.

    La acea vreme (1991) îşi dorea să câştige măcar salariul de inginer, astfel încât, împreună cu fratele său, Gheorghe Boromiz, şi cumnatul său, George Frîntu, a înfiinţat o companie care a rezistat doar până în 1994. În acel an au început activităţile în domeniul morăritului şi panificaţiei. Morăritul era deja o tradiţie în familie, care ajunsese deja la a patra generaţie cu activităţi în această arie.

    În 1995, Constantin Boromiz a cumpărat o brutărie de la un om de afaceri turc, segment pe care s-a extins ulterior. Doar trei ani mai târziu, compania sa ajungese la un profit de un milion de dolari, după ce contractase mai multe credite pentru investiţii. A urmat extinderea prin achiziţii de pachete de acţiuni în firme cu activităţi similar.

    În prezent, Boromir este singurul producător de panificaţie listat la bursă, chiar dacă are 0,5% cotă de piaţă, potrivit ZF. Capitalizarea companiei este de 47 milioane de lei. Boromir Buzău este deţinută în proporţie de 68,6% de Boromir IND Râmnicu Vâlcea (şi, indirect, de Constantin Boromiz), în timp ce alţi acţionari controlează 31,3%.

    Compania Boromir IND a avut anul trecut o cifră de afaceri de peste 236 de milioane de lei, profit net de circa 6,5 milioane de lei şi un număr mediu de 678 de angajaţi, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

  • Mii de oameni trec zilnic prin această staţie de metrou din Bucureşti fără să ştie că acolo se află o adevărată comoară

    În lumea paleontologică, aceasta este echivalentul unei mine de aur, cu o bogăţie şi o biodiversitate remarcabilă. Imortalizează viaţa marină din Cretacicul târziu unde zona judeţului Cluj de astăzi era acoperită de o mare puţin adâncă. 
     
    Scoici, alge, melci, corali şi rudişti se pot vedea încapsulate în materialul calcaros care formează pavajul staţiei de metrou. Cele mai numeroase organisme sunt rudiştii, care sunt nişte vietăţi cu un exoschelet conic care era înfipt în solul de pe fundul mării, similar cu un morcov. Acestea au trăit din Jurasicul târziu (acum 150 de milioane de ani) până în Cretacicul târziu. Speciile acestea de rudişti au dispărut odată cu extincţia în masă de la sfârşitul Cretacicului şi acestea, conform spuselor lui Mihai Popa, paleontolog la Facultatea de Geologie şi Geofizică Bucureşti, „au văzut o dâră de foc pe cer” lăsată de asteroidul care a dus şi la extincţia dinozaurilor. 
     
    Rudiştii erau organisme esenţiale în formarea recifurilor din acea perioadă, alungând specii de corali din ecosisteme. Mecanismul de hrănire era rudimentar, hrănindu-se cu nutrienţi aflaţi în suspensie cu ajutorul valvei operculare (cavitatea bucală a acestor organisme). Un asemenea organism putea avea o lungime şi de un metru şi jumătate. Dispunerea lor erau unele peste celelalte, astfel reciful putea avea astfel şi sute de metri.
    Din punct de vedere ştiinţific, valoarea acestor formaţiuni este incomensurabilă. În România, imortalizarea faunei din acea perioadă se poate vedea doar în câteva zone, de aceea cariera de marmură Săvădisla şi staţia de metrou Politehnica surprind o imagine unică a vieţii marine de acum 70 de milioane de ani.
     

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro