BusinessMagazin

Tag: exporturi

  • Cum îngroapă Germania lumea cu exporturi şi de ce destabilizează economia globală

    Nicio altă ţară bogată nu are un surplus comercial mai mare decât cel al Ger­maniei, iar acum Ger­ma­nia exportă în lume mai multe produse ca niciodată.

    Pentru nemţi, acesta este un semn al supre­maţiei economice, dar pentru res­tul lumii este o dovadă a unor deze­chi­libre grave. Caştigul Germaniei în­seam­nă pierderi pentru altcineva. În 2016, sur­plu­sul comercial, adică diferenţa din­tre exporturi şi importuri, al acestui stat a fost cel mai mare din lume.

    Concurenţii Germaniei, şi chiar partenerii ei, pe piaţa internaţională se plang de mult timp de surplusul comer­cial uriaş al celei mai mari econo­mii euro­pene. SUA au devenit unul din­tre cei mai agresivi critici. Mai recent, Fran­ţa, deşi a luat apărarea Germaniei în faţa atacurilor de la Washington, a îndem­nat Berlinul să rezolve problema cheltuind mai mult cu investiţiile. Sub asediul criticilor, sau al invi­diilor, guvernul german insistă că nu poa­te face nimic. În relaţiile cu Ro­mania, Germania este cel mai mare impor­tator, dar şi exportator.

    În primele 10 luni ale anului trecut, deficitul comer­cial al Romaniei cu Germania s-a ridicat la 1,196 miliarde de euro.

    Germania este o economie de succes, dar bătrană, un gigant industrial care s-a orientat spre calitate şi performanţă, dar şi-a neglijat sectorul IT.

    După cum remarcă Financial Times, doar patru dintre unicornii de tehnologie ai lumii sunt din Germania. Şi doar cinci dintre cele mai mari companii nemţeşti sunt din IT, faţă de 55 din industrie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum îngroapă Germania lumea cu exporturi şi de ce destabilizează economia globală

    Nicio altă ţară bogată nu are un surplus comercial mai mare decât cel al Ger­maniei, iar acum Ger­ma­nia exportă în lume mai multe produse ca niciodată.

    Pentru nemţi, acesta este un semn al supre­maţiei economice, dar pentru res­tul lumii este o dovadă a unor deze­chi­libre grave. Caştigul Germaniei în­seam­nă pierderi pentru altcineva. În 2016, sur­plu­sul comercial, adică diferenţa din­tre exporturi şi importuri, al acestui stat a fost cel mai mare din lume.

    Concurenţii Germaniei, şi chiar partenerii ei, pe piaţa internaţională se plang de mult timp de surplusul comer­cial uriaş al celei mai mari econo­mii euro­pene. SUA au devenit unul din­tre cei mai agresivi critici. Mai recent, Fran­ţa, deşi a luat apărarea Germaniei în faţa atacurilor de la Washington, a îndem­nat Berlinul să rezolve problema cheltuind mai mult cu investiţiile. Sub asediul criticilor, sau al invi­diilor, guvernul german insistă că nu poa­te face nimic. În relaţiile cu Ro­mania, Germania este cel mai mare impor­tator, dar şi exportator.

    În primele 10 luni ale anului trecut, deficitul comer­cial al Romaniei cu Germania s-a ridicat la 1,196 miliarde de euro.

    Germania este o economie de succes, dar bătrană, un gigant industrial care s-a orientat spre calitate şi performanţă, dar şi-a neglijat sectorul IT.

    După cum remarcă Financial Times, doar patru dintre unicornii de tehnologie ai lumii sunt din Germania. Şi doar cinci dintre cele mai mari companii nemţeşti sunt din IT, faţă de 55 din industrie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Premierul Sorin Grindeanu: Am luat măsura tip “manetă” în privinţa energiei. Reducem exporturile doar dacă e necesar

    Premierul Sorin Grindeanu a declarat că Executivul a aplicat metoda tip “manetă” în cazul necesarului de energie pentru această perioadă, astfel încât populaţia să nu rămână fără funrizarea energiei, iar în cazul unei situaţii de criză se vor reduce exporturile.

    “Inclusiv săptămâna trecută am mers împreună cu ministrul de Interne la dispeceratul naţional. Am discutat cu ministrul Energiei, i-am cerut să facă o situaţie la zi în privinţa stocurilor. În aceste zile am avut un maxim de consum. S-au luat măsuri împreună cu ministerul pentru ca toate companiile din zona Oltenia să aibă cărbune să poate să producă energie, să nu avem situaţii de acest tip. (…) În situaţia în care avem criză pe consumul intern, trebuie să putem apela la ceva pentru a asigura consumul şi abia apoi să ne ocupăm de export. E o măsură de tip manetă, să avem în primul rând pentru populaţie consumul şi abia apoi să vedem dacă putem face export. Se va activa doar dacă e nevoie”, a declarat premierul Sorin Grideanu, într-un interviu la România TV.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Prima săgeată a Abenomics: de ce nu funcţionează?

    De la lansarea Abenomics (nume care reuneşte măsurile economice promovate de premierul Japoniei, Shinzo Abe şi care se bazează pe ”trei săgeţi”: stimuli fiscali, relaxare monetară şi reforme structurale n.red) la începutul lui 2013, Banca Japoniei (BJ) a diminuat agresiv politica monetară, cunoscută în mod obişnuit ca „prima săgeată a Abenomics”, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei de asigurări de credit Coface. Această măsură a inclus introducerea „Relaxării monetare cantitative şi calitative (RMCC)” în Aprilie 2013, modificarea „RMCC cu o rată negativă a dobânzilor” în Ianuarie 2016 şi cel mai recent anunţ, „Relaxare monetară cantitativă şi calitativă cu control asupra curbei de randament”, în Septembrie 2016. La doar 3,5 ani de la lansare, impactul primei săgeţi a devenit mai puţin eficace, mai ales asupra exportului şi a Yenului Japonez.

    De ce deprecierea yenului, care a apărut în timpul succesului timpuriu al primei săgeţi, nu a mărit volumul exporturilor de mărfuri în Japonia ?

    Impactul deprecierii yenului asupra exporturilor poate fi explicat de către puterile externe ale creşterii mondiale economice subpare, care au început să cântărească în activităţile de tranzacţionare de mărfuri la nivel global, incluzând exporturile Japoniei. Un motiv este comportamentul de „stabilire a preţurilor în piaţă” ale exportatorilor japonezi. Aceştia menţin preţurile la echivalentul în valută costurilor de pe piaţa internă – în ciuda nivelului yenului. Acest lucru limitează stimularea cererii pentru export, în Japonia.

    Ce industrii ar putea fi afectate cel mai mult când preţul yenului fluctuează?

    Din cauza acestui comportament de stabilire a preţurilor la piaţă, creşterea profiturilor operaţionale ale producătorilor japonezi imită fluctuaţiile yenului. Stimulul monetar agresiv al BJ ar fi trebuit să îi bucure pe producătorii japonezi. Un alt factor important ce determină un impact al fluctuaţiilor yenului asupra profitabilităţii producătorilor japonezi  poate fi ponderea încasărilor în valută ale exporturilor. Industriile cu un grad mai mic de diferenţiere a produsului exportat, rezultând într-o pondere mai mică a încasărilor în yeni, sunt mai sensibile la fluctuaţiile yenului. Jucătorii acestor industrii sunt prin urmare mult mai vulnerabili în perioadele de consolidare ale yenului, dar se bucură de o creştere a profitabilităţii pe durata slăbirii yenului.

    Combinând aceste evaluări teoretice şi empirice, industriile textilelor şi chimice sunt mai vulnerabile în perioadele de consolidare ale yenului, în timp ce industria generală a maşinăriilor este mai puţin afectată.

    Politica monetară expansionistă pare să piardă viteză. Ce se va întâmpla în continuare?

    În teorie, o creştere a masei monetare, pe fondul politicii monetare expansioniste, ar trebui să ducă la deprecierea monedei. Cu toate acestea, în contextul turbulenţelor de pe pieţe în 2016, statutul de siguranţă a yenului japonez a rămas la un nivel puternic, în ciuda politicii monetare expansioniste a ţării.

    „Ultimele cifre sugerează că Japonia ar putea, încă o dată, să fie într-o capcană a lichidităţii. Ceea ce este şi mai alarmant este că au fost puţine semne de avertizare ale riscului deflaţiei. Cu puţin spaţiu pentru politica monetară sau fiscală, guvernul japonez are nevoie să efectueze dereglementări îndrăzneţe şi reforme structurale pentru a stimula productivitatea şi creşterea salariilor. În caz contrar, situaţia Japoniei de creştere lentă şi deflaţie s-ar putea prelungi”, spune Jackit Wong, economist Coface Asia-Pacific.

     

  • Exporturile Japoniei au dus la o creştere mai rapidă a economiei nipone

    Economia Japoniei s-a dezvoltat mult mai rapid decât era aşteptat în perioada iulie-septembrie, datorită exporturilor mărite, PIB-ul crescând la o rată anuală de 2,2% în perioada menţionată. Japonia a consemnat, astfel, al treilea trimestru consecutiv de creştere, potrivit BBC.

    Există îngrijorări în legătură cu modul în care preşedinţia lui Donald Trump şi politicile sale împotriva comerţului liber ar putea influenţa Japonia. De la rezultatul alegerii, yenul a scăzut faţă de dolar, ceea ce a dus la o ieftinire a produselor japoneze vândute peste hotare şi constituie un avantaj pentru exportatorii din ţară.

    Cele mai recente date evidenţiază că a treia economie a lumii s-a mărit cu 0,5%, comparativ cu al doilea trimestru, mult peste creşterea prognozată de 0,2%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara unde oamenii îşi încuie rar casele, energia este aproape gratis şi nu există armată

    Islanda este o ţară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic şi s-a aflat sub suveranitate daneză până la 1 decembrie 1918. Recent, a intrat în lumina reflectoarelor datorită echipei de fotbal care a făcut minuni la Campionatul European de Fotbal 2016 unde a reuşit să ajungă până în sferturile competiţiei, unde a fost învinsă de echipa naţională de fotbal a Franţei, gazda turneului.

    Ţara a contemplat falimentul cu opt ani în urmă, dar şi-a revenit spectaculos şi, cu toate că nu face parte din Uniunea Europeană, are o soliditate economică foarte bună (creştere economică de 3,5% şi şomaj de 4%). Soluţia a fost cura de austeritate însă spre deosebire de ţări precum Grecia sau Spania, Islanda a compensat majorările de impozite devalorizând moneda sa, fapt care a stimulat exporturile. Istoric, economia Islandei a depins mult de pescuit, care încă furnizează 40% din veniturile din exporturi şi implică 7% din forţa de muncă, potrivit Wikipedia.

    Islanda nu are armată, iar conform Indicelui Global al Păcii⁠, Islanda este cea mai paşnică ţară din lume, datorită lipsei forţelor armate, criminalităţii reduse, şi nivelului ridicat de stabilitate socio-politică.

    Cu toate acestea, Islanda este o ţară unde locuitorii îşi încuie rar casele şi maşinile, potrivit unui turist care a povestit experienţa sa pe site-ul googlygooeys.com

    Islanda nu are niciun local McDonalds. Toate au fost închise in timpul crizei din 2009 şi nu s-au mai deschis.De asemenea, nu există cazinouri, Starbucks şi nici autostradă, potrivit economistului Magnús Sveinn Helgason

    “Azi 90%, poate peste 90% din casele din Islanda sunt încălzite cu apă geotermală. Avem sere încălzite: aproximativ 20 de hectare de sere în Islanda”, a declarat Arni Ragnarsson, inginer geotermalist, pentru Digi 24. Astfel încãlzirea unui apartament se face la preţul unui abonament de revistă. “Ziarul mă costă 40 de euro în fiecare lună, iar încălzirea casei (200 mp – n.n.) costă 50-55 euro pe lună”, a precizat dr. Pall Valdimarsson, profesor geotermalist.

    Înainte ca vulcanul Eyjafjallajökull să erupă, turismul în Islanda era aproape inexistent. “De atunci creşterea a fost incredibilă. Ne aşteptăm ca şi anul acesta să avem o creştere a turişitilor de 20-30%. Avem în jur de 1,5 milioane de vizitatori pe an.”, spune Inga Hlín Pálsdóttir, director al Promote Iceland, pentru The Guardian.

    Numărul turiştilor care vizitează ţara este mai mult decât dublu faţă de numărul total al locuitorilor. Turismul generază o treime din PIB-ul ţării şi a depăşit vneiturile aduse de pescuit.

    “Te urci în maşină şi în 15 minute ajungi în natură. Nicio altă ţară nu poate oferi asta”, spune şi jurnalistul Egill Helgason.

    Astăzi, Islanda cunoaşte o creştere viguroasă, şomajul este aproape inexistent, iar datoria publică a revenit anul trecut la nivelul din 2009. Drept rezultat, Islanda este a treia cea mai fericită ţară, potrivit ultimului studiu ONU.

    Situaţia s-ar putea schimba însă, potrivit ultimelor cifre publicate de OCDE: creşterea consumului ar putea încetini la 2,8% în 2017, de la plus 5,2% în 2016, iar avansul investiţiilor la 1,9%, de la 18,8% în 2016. Acest lucru ar urma să genereze un risc de supraîncălzire, în opinia FMI.

  • Cum a devenit Rolex cel mai cunoscut brand de ceasuri din lume

    Unele branduri au devenit atât de puternice, încât oamenii asimilează un produs cu un brand. Un exemplu este Xerox, însă în cazul de faţă vorbim de Rolex, nume care a devenit sinonim cu ceas de mână de lux. Dar cum s-a ajuns aici?

    Compania Rolex a fost înfiinţată în 1905 de către Hans Wilsdorf. Acesta s-a născut in Bavaria, dar pasiuna pentru călătorii l-a dus către alte ţări. În 1900, s-a mutat în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză şi funcţionar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar şi unde a dezvoltat o dorinţă de a crea ceasul perfect. Astfel, în 1905, la 24 de ani, a pus bazele propriei afaceri.

    Astăzi, Rolex este una dintre cele mai recognoscibile branduri din lume, şi deşi compania nu publică rezultate vânzărilor, experţii estimează că se vând în jur de 1 milion de ceasuri pe an, potrivit Business Insider.

    Rolex şi-a construit reputaţia datorită construcţiei solide a ceasurilor, dar şi a inovaţiilor aduse în domeniu, este de părere Ben Clymer, fondatorul sitelui dedicat orologiei Hodinkee.

    Rolex a inventat prima carcasă rezistentă la apă, primul ceas cu remontoar automat, primul ceas care-ţi arata şi data, primul cronograf (discutabil). Mai mult compania ceasurile companiei au devenit recunoscute pentru rezistenţa acestora, nu se stricau la fel de uşor.

    “Dacă lucrai pe mare şi voiai să-ţi iei un ceas care să te ţină o veşnicie, să funcţioneze bine, chiar şi la 100 de metri sub apă, atunci îţi luai un Rolex”, spune Clymer.

    Totuşi, un lucru care a contribuit foarte mult la faima brandului a fost faptul că Mercedes Gleitze, prima femeie care a înotat canalul Mânecii, a purtat un ceas Rolex, la rugămitea lui Hans Wilsdorf. Astfel, pe prima pagină a tuturor ziarelor apărea femeia cu ceasul Rolex.

    Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut şi datorită piloţilor Forţelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturaţi şi duşi în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate şi să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat şi Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

    Preţurile ceasurilor Rolex variază în funcţie de model şi de materialele folosite; ele sunt între 650 şi 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 şi 9.000 de dolari, potrivit cărţii ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soţiei sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundaţiei Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acţiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcţionat către fapte caritabile.

  • Cum a devenit Rolex cel mai cunoscut brand de ceasuri din lume

    Unele branduri au devenit atât de puternice, încât oamenii asimilează un produs cu un brand. Un exemplu este Xerox, însă în cazul de faţă vorbim de Rolex, nume care a devenit sinonim cu ceas de mână de lux. Dar cum s-a ajuns aici?

    Compania Rolex a fost înfiinţată în 1905 de către Hans Wilsdorf. Acesta s-a născut in Bavaria, dar pasiuna pentru călătorii l-a dus către alte ţări. În 1900, s-a mutat în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză şi funcţionar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar şi unde a dezvoltat o dorinţă de a crea ceasul perfect. Astfel, în 1905, la 24 de ani, a pus bazele propriei afaceri.

    Astăzi, Rolex este una dintre cele mai recognoscibile branduri din lume, şi deşi compania nu publică rezultate vânzărilor, experţii estimează că se vând în jur de 1 milion de ceasuri pe an, potrivit Business Insider.

    Rolex şi-a construit reputaţia datorită construcţiei solide a ceasurilor, dar şi a inovaţiilor aduse în domeniu, este de părere Ben Clymer, fondatorul sitelui dedicat orologiei Hodinkee.

    Rolex a inventat prima carcasă rezistentă la apă, primul ceas cu remontoar automat, primul ceas care-ţi arata şi data, primul cronograf (discutabil). Mai mult compania ceasurile companiei au devenit recunoscute pentru rezistenţa acestora, nu se stricau la fel de uşor.

    “Dacă lucrai pe mare şi voiai să-ţi iei un ceas care să te ţină o veşnicie, să funcţioneze bine, chiar şi la 100 de metri sub apă, atunci îţi luai un Rolex”, spune Clymer.

    Totuşi, un lucru care a contribuit foarte mult la faima brandului a fost faptul că Mercedes Gleitze, prima femeie care a înotat canalul Mânecii, a purtat un ceas Rolex, la rugămitea lui Hans Wilsdorf. Astfel, pe prima pagină a tuturor ziarelor apărea femeia cu ceasul Rolex.

    Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut şi datorită piloţilor Forţelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturaţi şi duşi în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate şi să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat şi Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

    Preţurile ceasurilor Rolex variază în funcţie de model şi de materialele folosite; ele sunt între 650 şi 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 şi 9.000 de dolari, potrivit cărţii ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soţiei sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundaţiei Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acţiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcţionat către fapte caritabile.

  • Nevralgia economiei: 75% din exporturile României sunt ţinute în spate de numai 350.000 de salariaţi

    Exporturile României, de 54,6 mld. euro anul trecut, sunt ţinute în spa­te de un număr mic de com­pa­nii şi sunt polarizate puter­nic. Astfel, cei mai mari 500 de ex­portatori ai României au doar 7,8% din totalul salariaţilor din economie, deşi ei duc în spate 75% din totalul exporturilor locale. Mai mult, harta României este polarizată, judeţele li­der având exporturi de circa 5 mld. euro, pe când codaşii nu ajung nici la 100 de mil. euro.

    „Există o disparitate dacă ne uităm pe statisticile marilor exportatori. Putem observa că exporturile sunt ţinute în spate de doar câteva companii, şi acelea de regulă stră­ine. Un exemplu clar este Dacia, care a ajuns cel mai mare exportator local acum câţiva ani şi care rămâne în continuare în top“, spune şi analistul Aurelian Dochia

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum îşi petrece timpul liber familia care a inventat unul dintre cele mai cunoscute exporturi româneşti

     Ai putea crede că realizarea unuia dintre cele mai cunoscute produse de export din România îţi anulează din start orice drept la timpul liber. Poate că acest lucru este valabil în multe cazuri, dar după ce termină de protejat milioane de utilizatori de internet cu Bitdefender, Florin şi Măriuca Talpeş, căci despre ei este vorba, mai au timp de cursuri de dans, tenis, baschet sau montain biking prin Dolomiţii italieni. Şi dacă nu era de ajuns, pe listă şi-au făcut loc mai nou pasiunea pentru desen şi curiozitatea pentru gătit. Care este „virusul“ în această ecuaţie?

     „Acum 16 ani am început lecţiile de dans. Eu dansez totuşi de când mă ştiu. Când copiii aveau vreo 12 ani, a venit o doamna profesoară care ne-a cerut să-i trimitem la dans sportiv. Doamna era din Republica Moldova, iar la nivelul anului 2000 dansul sportiv era o disciplină aproape inexistentă. Erau foarte puţini dansatori. Am tras cu coada ochiului la ceea ce se întâmpla la aceste ore şi mi-am spus că vreau şi eu. Ni s-a spus însă că nu se poate decât dacă vom convinge alţi adulţi să ni se alăture. Trebuia să fim 12 cupluri, dar la final am reuşit să strângem 10“, spune Măriuca Talpeş.

    Înainte de a-şi începe povestirea, antreprenoarea a pus mână pe telefon şi a cerut repede nişte cafea şi ceva de mâncare, ceva dulce, cu agitaţia unui om care ar putea alimenta de unul singur un oraş cu energie. Chiar mă miram la acel moment că a reuşit să strângă doar zece cupluri şi nu 100.

    „Nu au rezistat foarte mult, aşa că ne-am amestecat într-un final cu copiii. Unii dintre ei aveau 6-7 ani, dar erau colegii nostri. La început nu a fost bine. Nu a fost bine deloc pentru că bărbaţii au o problemă, teama de ridicol. Simt că cineva ar putea râde de ei, aşa că pot spune că a fost un prim an de zile greu“, mărturiseşte Florin Talpeş. Dar acesta nu a fost un lucru care să-i descurajeze, aşa că după doi ani de zile, profesoara lor de dans, Angela, le-a zis că trebuie să-şi facă puţin curaj şi să se înscrie în concursuri.

    Cititi mai multe pe www.da.zf.ro