BusinessMagazin

Tag: efecte

  • Se caută 24 de bărbaţi tineri pentru a participa la un experiment. Vor fi plătiţi cu câte 17.000 de dolari

    Institutul doreşte să angajeze 24 de persoane care vor să petreacă 60 de zile în pat, conform IFL Science. Pentru serviciu, persoanele vor fi plătite cu 17.000 de dolari.

    În cele 60 de zile, participanţii trebuie să aibă măcar un umăr lipit de pat pe tot parcursul studiului. Jumătate dintre subiecţi vor fi hrăniţi cu anumite medicamente specifice în fiecare zi, care i-ar putea ajuta să contracareze efectele de imponderabilitate ale corpului, inclusiv antiinflamatoare şi antioxidanţi.

    Cercetătorii doresc să afle care sunt efectele unei perioade îndelungate petrecute în imponderabilitate asupra oamenilor, petrecerea unei perioade îndelungate în pat ar putea induce unele dintre efectele călătoriei în spaţiu. În plus aceştia vor testa cât de fezabil este mâncatul, mersul la toaletă, curăţatul şi exerciţiile în timp ce subiecţii se află în pat. 

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Legea SALARIZARII unice! Cand va intra in VIGOARE si ce trebuie sa stiti

    Bogdan Hossu, liderul Confederatiei Nationale Sindicale (CNS) a declarat ca legea salarizarii unice din sectorul bugetar ar putea sa intre in vigoare pana la 1 iulie: “Legat de legea salarizarii unice in sectorul bugetar am facut cateva completari legate de principiile pe care ar trebui sa se construiasca, in principal cele doua elemente care vor crea multe diferente si discriminari in sistem, ma refer la decizia Curtii Constitutionale din decembrie care spune ca trebuie dat salariul cel mai mare din sectorul respectiv, cat si problema legata de Hotararea de Guvern cu salariul minim garantat in plata care este de la 1 februarie 2017.”

    Prim-ministrul garanteaza ca acest legea salarizarii unice va fi analizata cu mare atentie

    Prim-ministrul a declarat ca va exista suficient de mult timp pentru dezbateri a disfunctionalitatilor pe care fiecare sector in parte le-a semnalat pana acum, informeaza Agerpres.

    Ministrul muncii a declarat ca salariile se vor majora, treptat, in urmatorii 4 ani

    Asa cum se preconizeaza, ministrul a confirmat faptul ca salariile bugetarilor vor creste considerabil, “de la 1.750 pana la 4.000 de lei este prima treapta unde de fapt sunt aproximativ 60% dintre bugetari, cresterile salariale aici vor fi cele mai mari pentru ca incercam sa ii aducem cat mai aproape de salariul mediu.”

    Cititi mai multe pe www.legislatiamuncii.manager.ro

  • Legea SALARIZARII unice! Cand va intra in VIGOARE si ce trebuie sa stiti

    Bogdan Hossu, liderul Confederatiei Nationale Sindicale (CNS) a declarat ca legea salarizarii unice din sectorul bugetar ar putea sa intre in vigoare pana la 1 iulie: “Legat de legea salarizarii unice in sectorul bugetar am facut cateva completari legate de principiile pe care ar trebui sa se construiasca, in principal cele doua elemente care vor crea multe diferente si discriminari in sistem, ma refer la decizia Curtii Constitutionale din decembrie care spune ca trebuie dat salariul cel mai mare din sectorul respectiv, cat si problema legata de Hotararea de Guvern cu salariul minim garantat in plata care este de la 1 februarie 2017.”

    Prim-ministrul garanteaza ca acest legea salarizarii unice va fi analizata cu mare atentie

    Prim-ministrul a declarat ca va exista suficient de mult timp pentru dezbateri a disfunctionalitatilor pe care fiecare sector in parte le-a semnalat pana acum, informeaza Agerpres.

    Ministrul muncii a declarat ca salariile se vor majora, treptat, in urmatorii 4 ani

    Asa cum se preconizeaza, ministrul a confirmat faptul ca salariile bugetarilor vor creste considerabil, “de la 1.750 pana la 4.000 de lei este prima treapta unde de fapt sunt aproximativ 60% dintre bugetari, cresterile salariale aici vor fi cele mai mari pentru ca incercam sa ii aducem cat mai aproape de salariul mediu.”

    Cititi mai multe pe www.legislatiamuncii.manager.ro

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Cine este românul care a câştigat duminică seară un premiu Oscar: Sunt mândru că am lucrat la acest proiect

    Boieriu, în vârstă de 37 de ani, este directorul tehnic de efecte vizuale al echipei care a câştigat premiul Oscar la categoria „Cele mai bune efecte vizuale” pentru producţia „Jungle Book“ („Cartea Junglei“), bărbatul, originar din Braşov, fiind plecat de mulţi ani din ţară, el lucrând, în prezent, la Scanline VFX din Valcouver, în Canada.

    Ioan Boieriu a copilărit în cartierul Astra, din Braşov, iar cunoscuţii spun despre el că a fost pasionat întotdeauna de calculatoare şi de arte vizuale. După ce a terminat liceul şi Faculatea de Informatică din Braşov, s-a angajat la o firmă de animaţie pe computer, din oraş, unde a lucrat puţin timp. De aici a plecat în Germania, apoi în Noua Zeelandă, unde a lucrat la una dintre cele mai importante companii de filme 3D.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un grup social născut din criză: bărbaţii, în căutarea „trupului perfect“

    Concluzia aparţine unui grup de cercetători din Marea Britanie, de la Universitatea Angliei de Est; aceştia sugerează că drumul tradiţional către succes şi putere a fost erodat în această perioadă de austeritate, iar tinerii au început să descopere alte valori.

    „De la criza financiară din 2008, am putut observa o creştere a numărului bărbaţilor tineri care împărtăşesc pe reţelele sociale imagini cu trupurile lor bine antrenate”, remarcă Jamie Hakim, autorul lucrării „Spornosexualul: contradicţiile afective ale operei masculine în cultura digitală neoliberală”.

    Hakim, lector la Universitatea Angliei de Est, spune că evoluţia economică nefavorabilă i-a împins pe bărbaţii tineri să se bazeze pe trupurile lor pentru a-şi dovedi valoarea în societate. Teoretic, aşa-numita „spornosexualitate” este un răspuns la schimbările de ordin material generate de austeritatea neoliberală.

    Mai precis, termenul „spornosexual” derivă din termenii englezi „sports star” şi „porn star” şi a fost inventat în iulie 2014 de comentatorul sportiv Mark Simmons. Într-un articol realizat pentru Daily Telegraph, Simmons a vorbit despre numărul tot mai mare de bărbaţi care merg la sală din motive superficiale, legate de imagine, şi nu de unele asociate cu beneficii din punctul de vedere al sănătăţii.

    Dacă vi se pare ciudată alăturarea sportului şi a pornografiei, explicaţia ar fi următoarea: spornosexualii urmăresc sport (disciplinele masculine, în marea parte a cazurilor) pentru a admira trupurilor bine făcute ale atleţilor de performanţă. Cât despre pornografie, Simpson nu dă prea multe explicaţii.

    Dacă metrosexualii aveau ca principal obiect de interes vestimentaţia, în cazul spornosexualului este vorba de trupul său. Pe scurt, autorul descrie grupul social ca „un bărbat obsedat de selfie-uri, hiperactiv în social media şi cu o anume dependenţă faţă de sport şi pornografie”, după cum scriu cei de The Telegraph. Dacă atunci când vorbeam despre metrosexuali ne refeream la acei bărbaţi care au grijă în exces de felul în care arată, ajungând de multe ori să lase o „vibraţie” mai mult feminină, spornosexualii sunt, într-o anumită măsură, varianta 2.0 a celor mai-sus menţionaţi. Sunt urmaşii celor care i-au avut ca idoli pe Beckham sau Cristiano Ronaldo, cei care merg la sală mai des decât la masă şi care cunosc denumirile tuturor muşchilor de pe braţ şi antebraţ, continuă publicaţia britanică.

    Hakim a analizat o serie de date obţinute între 2006 şi 2013, ce arătau o creştere anuală impresionantă a numărului de bărbaţi cu vârste între 16 şi 25 de ani care frecventează în mod regulat sălile de fitness. Pentru aceeaşi perioadă de timp, compania de consultanţă Nielsen a descoperit că vânzările suplimentelor nutriţionale folosite pentru eliminarea grăsimilor şi creşterea masei musculare au crescut cu 40% în Marea Britanie.

    În fine, Jamie Hakim a ajuns la concluzia că acest grup demografic produce şi consumă materiale print sau digitale legate de culturism. Spre exemplu, ediţia tipărită a Men’s Health a devenit cea mai vândută revistă pentru bărbaţi în 2009, livrând un tiraj de două ori mai mare decât cel al principalului competitor, GQ. Iar asta într-o perioadă în care industria de print se afla în scădere.

    Studiul mai explică modul în care bărbaţii tineri încearcă să construiască un brand în jurul propriei imagini, folosind în mod inteligent reţelele sociale şi oportunităţile ivite din această zonă. Asta presupune însă un volum destul de mare de muncă, iar rezultate nu vor veni prea repede, remarcă autorul. Este nevoie de foarte mult timp rezervat exerciţiilor, pentru ca imaginea creată să nu fie în niciun moment alterată. Având însă puţine alte opţiuni în mediul economic actual, aceşti bărbaţi tineri se văd obligaţi să păstreze rutina.

    „Creşterea numărului de imagini distribuite pe reţele sociale a început prin 2008, odată cu apariţia efectelor crizei financiare. Nu este o coincidenţă”, crede Hakim. „Politicile economice actuale favorizează adâncirea inegalităţii sociale, mai ales pentru cei născuţi după 1980, cu preţuri exorbitante ale caselor, lipsa unor anagajamente pe termen lung, costuri educaţionale uriaşe şi, în general, prea multe obstacole pe drumul siguranţei financiare.”

    Cercetătorul mai spune că proiecţia a ceea ce constituie „o viaţă bună” a devenit atât de spectaculoasă, încât reduce meritele celor care reuşesc să îşi construiască o carieră tradiţională de succes.

    În urma mai multor interviuri în compania tinerilor care merg în mod regulat la sala de fitness şi care au reuşit să construiască un brand din asta, Jaime Hakim a aflat cât de importantă este percepţia celor din jur vizavi de imaginile pe care ei le distribuie. „Aceşti tineri continuă să urmărească activ obiectivele de fitness pe care şi le-au setat deoarece bucuria acumulării de capital spornosexual reprezintă una dintre ultimele motive de satisfacţie în societatea britanică de astăzi.” Cât de mult o să mai auzim termenul „spornosexual” rămâne de văzut. Trendul, însă, câştigă tot mai mulţi adepţi pe zi ce trece.

  • Un grup social născut din criză: bărbaţii, în căutarea „trupului perfect“

    Concluzia aparţine unui grup de cercetători din Marea Britanie, de la Universitatea Angliei de Est; aceştia sugerează că drumul tradiţional către succes şi putere a fost erodat în această perioadă de austeritate, iar tinerii au început să descopere alte valori.

    „De la criza financiară din 2008, am putut observa o creştere a numărului bărbaţilor tineri care împărtăşesc pe reţelele sociale imagini cu trupurile lor bine antrenate”, remarcă Jamie Hakim, autorul lucrării „Spornosexualul: contradicţiile afective ale operei masculine în cultura digitală neoliberală”.

    Hakim, lector la Universitatea Angliei de Est, spune că evoluţia economică nefavorabilă i-a împins pe bărbaţii tineri să se bazeze pe trupurile lor pentru a-şi dovedi valoarea în societate. Teoretic, aşa-numita „spornosexualitate” este un răspuns la schimbările de ordin material generate de austeritatea neoliberală.

    Mai precis, termenul „spornosexual” derivă din termenii englezi „sports star” şi „porn star” şi a fost inventat în iulie 2014 de comentatorul sportiv Mark Simmons. Într-un articol realizat pentru Daily Telegraph, Simmons a vorbit despre numărul tot mai mare de bărbaţi care merg la sală din motive superficiale, legate de imagine, şi nu de unele asociate cu beneficii din punctul de vedere al sănătăţii.

    Dacă vi se pare ciudată alăturarea sportului şi a pornografiei, explicaţia ar fi următoarea: spornosexualii urmăresc sport (disciplinele masculine, în marea parte a cazurilor) pentru a admira trupurilor bine făcute ale atleţilor de performanţă. Cât despre pornografie, Simpson nu dă prea multe explicaţii.

    Dacă metrosexualii aveau ca principal obiect de interes vestimentaţia, în cazul spornosexualului este vorba de trupul său. Pe scurt, autorul descrie grupul social ca „un bărbat obsedat de selfie-uri, hiperactiv în social media şi cu o anume dependenţă faţă de sport şi pornografie”, după cum scriu cei de The Telegraph. Dacă atunci când vorbeam despre metrosexuali ne refeream la acei bărbaţi care au grijă în exces de felul în care arată, ajungând de multe ori să lase o „vibraţie” mai mult feminină, spornosexualii sunt, într-o anumită măsură, varianta 2.0 a celor mai-sus menţionaţi. Sunt urmaşii celor care i-au avut ca idoli pe Beckham sau Cristiano Ronaldo, cei care merg la sală mai des decât la masă şi care cunosc denumirile tuturor muşchilor de pe braţ şi antebraţ, continuă publicaţia britanică.

    Hakim a analizat o serie de date obţinute între 2006 şi 2013, ce arătau o creştere anuală impresionantă a numărului de bărbaţi cu vârste între 16 şi 25 de ani care frecventează în mod regulat sălile de fitness. Pentru aceeaşi perioadă de timp, compania de consultanţă Nielsen a descoperit că vânzările suplimentelor nutriţionale folosite pentru eliminarea grăsimilor şi creşterea masei musculare au crescut cu 40% în Marea Britanie.

    În fine, Jamie Hakim a ajuns la concluzia că acest grup demografic produce şi consumă materiale print sau digitale legate de culturism. Spre exemplu, ediţia tipărită a Men’s Health a devenit cea mai vândută revistă pentru bărbaţi în 2009, livrând un tiraj de două ori mai mare decât cel al principalului competitor, GQ. Iar asta într-o perioadă în care industria de print se afla în scădere.

    Studiul mai explică modul în care bărbaţii tineri încearcă să construiască un brand în jurul propriei imagini, folosind în mod inteligent reţelele sociale şi oportunităţile ivite din această zonă. Asta presupune însă un volum destul de mare de muncă, iar rezultate nu vor veni prea repede, remarcă autorul. Este nevoie de foarte mult timp rezervat exerciţiilor, pentru ca imaginea creată să nu fie în niciun moment alterată. Având însă puţine alte opţiuni în mediul economic actual, aceşti bărbaţi tineri se văd obligaţi să păstreze rutina.

    „Creşterea numărului de imagini distribuite pe reţele sociale a început prin 2008, odată cu apariţia efectelor crizei financiare. Nu este o coincidenţă”, crede Hakim. „Politicile economice actuale favorizează adâncirea inegalităţii sociale, mai ales pentru cei născuţi după 1980, cu preţuri exorbitante ale caselor, lipsa unor anagajamente pe termen lung, costuri educaţionale uriaşe şi, în general, prea multe obstacole pe drumul siguranţei financiare.”

    Cercetătorul mai spune că proiecţia a ceea ce constituie „o viaţă bună” a devenit atât de spectaculoasă, încât reduce meritele celor care reuşesc să îşi construiască o carieră tradiţională de succes.

    În urma mai multor interviuri în compania tinerilor care merg în mod regulat la sala de fitness şi care au reuşit să construiască un brand din asta, Jaime Hakim a aflat cât de importantă este percepţia celor din jur vizavi de imaginile pe care ei le distribuie. „Aceşti tineri continuă să urmărească activ obiectivele de fitness pe care şi le-au setat deoarece bucuria acumulării de capital spornosexual reprezintă una dintre ultimele motive de satisfacţie în societatea britanică de astăzi.” Cât de mult o să mai auzim termenul „spornosexual” rămâne de văzut. Trendul, însă, câştigă tot mai mulţi adepţi pe zi ce trece.

  • Efectele eliminării timbrului de mediu. Ce păţesc românii care vor să îşi înscrie maşinile second-hand

    „Faţă de luna decembrie a anului 2016 numărul de programări la RAR a crescut cu apro­ximativ 50%. Astfel, dacă în de­cem­brie 2016 la nivel naţional au fost apro­ximativ 48 de mii de programări, în luna ianuarie 2017 s-a ajuns la pes­te 75 de mii“, spune Roxana Nica, pur­tător de cuvânt al Registrului Auto Român (RAR)

    Cifrele înregistrate reflectă valul în­matriculărilor în creştere de maşini second-hand importate, astfel că joi 1 fe­bruarie au fost înmatriculate, de pil­dă, 523 de autoturisme noi şi aproa­pe 5.500 vechi, potrivit ultime­lor statisti (pre­liminare) ale Direcţiei Re­gim Per­mise de Conducere şi Înma­tri­cu­la­re a Vehiculelor ( DRPCIV).

    Citeşte continuarea articolului pe ZF

  • Parchetul General: Decizia Curţii Constituţionale arată că OUG 13 nu a produs niciun fel de efecte

    “Abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 a avut drept consecinţă reinstaurarea cadrului constituţional în care îşi exercită atribuţiile sistemul judiciar. Decizia Curţii Constituţionale de respingere ca inadmisibilă a excepţiei confirmă că Ordonanţa nr. 13/2017 nu a produs nici un fel de efecte. În acest context, apreciem că rolul constituţional al Ministerului Public de reprezentare a intereselor generale ale societăţii, de apărare a ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor poate fi realizat pe deplin”, transmite Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ).

    Curtea Constituţională a respins joi ca inadmisibilă sesizarea Avocatului Poporului privind OUG 13 a anunţat preşedintele Curţii, Valer Dorneanu.

    “Vă rog să constataţi că OUG 13 a fost abrogată, după sesizarea Avocatului Poporului şi din acest punct de vedere noi nu putem constatat admisibilitatea sesizării, dacă OUG a întrunit condiţiile de oportunitate, nici pe fond, nici pe modalitatea extrinsecă de control. În aceste condiţii, cu majoritate de voturi am luat decizia respingerii sesizării, ca devenită inadmisibilă”, a declarat preşedintele CCR, Valer Dorneanu.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Efectele eliminării timbrului de mediu. Ce păţesc românii care vor să îşi înscrie maşinile second-hand

    „Faţă de luna decembrie a anului 2016 numărul de programări la RAR a crescut cu apro­ximativ 50%. Astfel, dacă în de­cem­brie 2016 la nivel naţional au fost apro­ximativ 48 de mii de programări, în luna ianuarie 2017 s-a ajuns la pes­te 75 de mii“, spune Roxana Nica, pur­tător de cuvânt al Registrului Auto Român (RAR)

    Cifrele înregistrate reflectă valul în­matriculărilor în creştere de maşini second-hand importate, astfel că joi 1 fe­bruarie au fost înmatriculate, de pil­dă, 523 de autoturisme noi şi aproa­pe 5.500 vechi, potrivit ultime­lor statisti (pre­liminare) ale Direcţiei Re­gim Per­mise de Conducere şi Înma­tri­cu­la­re a Vehiculelor ( DRPCIV).

    Citeşte continuarea articolului pe ZF