BusinessMagazin

Tag: cumparaturi

  • A construit alături de fratele lui cel mai mare retailer român

    Povestea lui Dragoş Pavăl a început în primii ani după revoluţie, când, alături de fratele Adrian Pavăl, dintr-o familie cu opt copii, au pornit afacerea de la zero. A durat mai bine de zece ani până au ajuns la formatul actual de magazin. În 1995 a văzut primul magazin de bricolaj de mari dimensiuni şi şi-a propus să facă acelaşi tip de afacere.

    Dedeman, cea mai mare companie din domeniul retailului cu materiale de construcţii şi amenajărilor interioare din România, este controlată de oamenii de afaceri Dragoş şi Adrian Pavăl şi a încheiat anul 2013 cu afaceri de 2,67 miliarde lei (606 milioane euro) şi un profit net de 288,3 milioane lei (65,2 milioane euro).

    Compania deţine 40 de magazine şi are peste 7.300 de angajaţi, în reţeaua de magazine şi cele două centre logistice.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2010

    Dragos Paval are studii de matematica, dar se fereste sa arunce cu cifre. Considera ca e mai bine asa, deoarece nu vrea sa le dea competitorilor motive sa se “mobilizeze”. Joaca intr-o piata care nu este deloc straina marilor companii europene, precum Praktiker, Bricostore, BauMax si, mai recent, OBI sau Hornbach. Dar, cu o strategie diferita de expansiune, va ajunge in acest an numarul unu in bricolaj, dupa ce a investit doar in ultimii doi ani, in plina criza, aproximativ 100 de milioane de euro pentru deschiderea a noua magazine noi.

    Planurile pentru viitor sunt la fel de ambitioase. Intrand pe site-ul companiei, la sectiunea “reteaua Dedeman” se afla o harta a Romaniei pe care sunt bifate cele 21 de magazine existente ale retelei, precum si alte 14 orase, colorate in portocaliu, reprezentand tintele pentru anii urmatori.

    “Pasul extinderii a fost facut la momentul potrivit. Ne-am dezvoltat concentric in jurul Bacaului si am mers din aproape in aproape. In cele 14 orase-tinta fie avem terenuri, fie lucram la achizitia lor. Procesul de due diligence poate dura cateva luni”, spune Dragos Paval, aflat in Bucuresti pentru o runda rapida de intalniri cu partenerii.

    Judetele Moldovei au fost acoperite integral cu magazine Dedeman, exceptie facand doar Galatiul, aflat in divizia “portocalie”. Daca anul trecut a ajuns in Bucuresti, in 2010 Dragos Paval si fratii sai, parteneri in afacerea Dedeman, au traversat tara, inaugurand magazine in Arad, Timisoara si Resita.

    Tot in acest an, Dedeman a ajuns in alte doua orase din grupul “best seven” dupa Bucuresti, respectiv in Craiova si Brasov, iar urmatoarea inaugurare este programata in Cluj, unde a cumparat in acest an un teren de la oamenii de afaceri Horia Ciorcila si Dorel Goia.

    In saptamana dinaintea interviului era in drum spre Resita, pentru deschiderea magazinului de acolo. “Nu construim magazinele pentru astazi. Resita este totusi un oras resedinta de judet, un vechi centru industrial important, la care se adauga si localitatile din imprejurimi. Si in acest gen de orase este nevoie de magazine de bricolaj: se mai strica un robinet, se mai casatoresc copiii”, spune Dragos Paval, un calator care acum e in Bucuresti, iar in cateva ore va pleca spre Bacau. In februarie cu siguranta va fi la Cluj, pentru a inaugura cel de-al 22-lea magazin Dedeman.

    Spre deosebire de Dragos Paval, alti jucatori din retail au spus pas investitiilor si au avut nevoie de timp pentru a se reorganiza si a calcula pierderile. Altii considera ca este matur sa fie mai conservatori. Dragos Paval a adoptat in schimb modelul agresiv practicat de Cora, Auchan, Kaufland sau Decathlon, care anunta cate o noua achizitie in mai fiecare luna. “Ne extindem acum tot din maturitate. Criza aduce oportunitati: terenuri la preturi mai bune, constructii mai ieftine. Oamenii care visau preturi fantasmagorice pentru terenuri au ajuns sa atinga pamantul cu picioarele. Nu as putea spune ca preturile au scazut, deoarece la valorile vehiculate inainte de criza nu se mai faceau tranzactii. Terenurile au inceput sa devina din nou disponibile”, explica Dragos Paval, care a inceput deja pregatirile pentru magazinele de anul viitor.

    In 2010 a deschis la fel de multe magazine ca principalii trei competitori la un loc – Praktiker, Bricostore si BauMax – care au finalizat cinci unitati. De fapt, doar BauMax a fost cu adevarat activ intre cele trei companii, inaugurand patru magazine in acest an, in timp ce Praktiker a deschis un singur magazin, in Botosani, iar Bricostore a amanat pentru 2011 singurul proiect de expansiune programat pentru acest an, cel din Turnu-Severin. “Noi inainte de criza ne-am extins cat a trebuit. Aveam 12 magazine cand a inceput criza. Daca ne extindeam in perioada de boom necontrolat, cum au facut altii, nu mai puteam sa ne extindem acum”, spune Dragos Paval.

    Retelele straine s-au extins in special in perioada de boom imobiliar si au ales de cele mai multe ori parcuri comerciale, unde chiriile solicitate erau destul de mari. Sunt totusi lanturi straine care au avut in capul listei de prioritati profitabilitatea. Un exemplu este Bricostore, o afacere de familie, care a preferat o extindere extrem de precauta de-a lungul anilor, avand acum 14 magazine, desi are o vechime de peste opt ani.
    Paval a avut o strategie diferita: s-a axat pe constructia de magazine pe terenurile proprii si rareori s-a asociat cu alti retaileri pentru a dezvolta proiecte integrate, cum este cazul magazinului din Bucuresti, din zona Valea Cascadelor, situat in aceeasi parcare cu o unitate Selgros Cash & Carry.

    “Pentru anul viitor avem doua santiere in lucru si vom incepe curand inca unul. Primul proiect care va fi deschis este cel din Cluj, la finalul lunii februarie. Vor fi cel putin trei inaugurari anul viitor, dar am putea totodata sa pastram performanta din acest an, cu cinci deschideri”, explica omul de afaceri.

    La sfarsitul anului viitor, ar putea sufla in ceafa Praktiker si ca numar de magazine, daca in ceea ce priveste cifra de afaceri lupta in acest an pare transata. Anul trecut, cele doua companii au mers aproape “cot la cot”, cu vanzari ceva mai mari de 250 de milioane de euro fiecare. Dar in timp ce vanzarile Praktiker au scazut cu 18% dupa primele noua luni, programul de extindere al Dedeman i-a adus o crestere de peste 15% a veniturilor. “L-am indeplinit de mult”, spune Paval despre obiectivul de crestere a vanzarilor cu 15% in acest an, fara a intra in detalii.

    O cifra de afaceri de 300 de milioane de euro sau peste acest nivel il pune pe seful Dedeman in postura de a fi cel mai mare retailer roman si aproape singurul care mai tine piept retelelor straine de comert – alaturi de Dan Ostahie de la Altex, un alt om de afaceri din Moldova, ale carui afaceri sunt insa cu peste 100 de milioane de euro mai mici.

    In ceea ce priveste investitiile de mari dimensiuni, grupul francez Carrefour a fost cel mai mare performer de pe piata, inaugurand, intr-un singur an – 2010 – nu mai putin de zece unitati noi. E drept insa ca francezii au deschis doar un hipermarket, celelalte magazine fiind de dimensiuni mai mici (supermarketuri). Prin urmare, si bugetele alocate au fost, conform estimarilor, de circa 1 milion de euro pe spatiu, adica pentru toate spatiile de dimensiuni mai mici au avut nevoie de mai putini bani decat pentru un hipermarket, pentru care bugetul se ridica la peste 20 de milioane de euro. In plus, francezii au beneficiat de suportul unui grup cu afaceri anuale de peste 80 de miliarde de euro, dar si de un context economic favorabil, in care majoritatea spatiilor au fost construite de catre dezvoltatorii imobiliari.

    “Ca sa deschizi cinci magazine intr-un an nu este lucru putin. Spre deosebire de hipermarketuri, unde marfa este adusa in trei zile, in bricolaj ai nevoie de trei-patru saptamani sa amenajezi magazinul”, spune Paval.
    Pentru derularea unui asemenea program de investitii, cu atat mai mult intr-o perioada de criza, antreprenorii romani au nevoie de suportul bancilor. Paval pare a fi in categoria oamenilor de afaceri fericiti, care nu au avut de negociat restructurarea creditelor din trecut. “Investitiile in magazine sunt realizate din resursele proprii, din cash-flow, si refinantam cat este nevoie pentru a nu afecta capitalul de lucru”, spune Paval, care lucreaza cu BCR, ING, Raiffeisen, RBS si UniCredit Tiriac Bank. “Bancile au incredere in noi in continuare. Nu am luat noi bani cati ar fi vrut bancile sa ne dea, la dobanzi convenabile. Pentru ce sa ne indatoram? Sa platim dobanzi? Avem propriul ritm de dezvoltare”, spune antreprenorul.

    De unde vine aceasta incredere a bancilor? Dedeman a facut in fiecare an profit, la o marja neta de 7-12%, considerata destul de ridicata pentru afacerile din retail. Iar in acest an, in ciuda crizei, Paval spune ca va continua sa faca profit, dar, asa cum a obisnuit, se fereste sa dea cifre precise.

    “Ne-am pastrat profitabilitatea, atat neta, cat si operationala”, spune antreprenorul, dupa un an 2009 in care la o cifra de afaceri de 252 de milioane de euro a realizat un profit net de 21,5 milioane de euro.

    E o afacere ce ar putea parea atractiva atat pentru competitorii care isi pregatesc intrarea pe piata, precum francezii de la Leroy Merlin, cat si pentru fondurile de investitii care au reinceput sa caute plasamente profitabile. Cu toate acestea, Paval spune ca nu este interesat de un exit. De ce? “Oamenii de ce joaca poker si merg la cazinou? Pentru adrenalina”, comenteaza omul de afaceri de 44 de ani, aflat la varsta la care are energia necesara pentru a merge inainte cu planul de expansiune. “Daca o faceam pentru bani, n-am fi reusit. Bineinteles, banii vin ca o consecinta.”

    Mai mult de 95% din venituri vin din retail, in timp ce distributia catre clientii mari din constructii reprezinta cel mult 5% si este in scadere. Pentru a atrage clientii in magazine, Dedeman a derulat una dintre cele mai agresive campanii publicitare, vizibila mai ales in outdoor, unde mesaje de genul “De cate ori e meci, ea da cu aspiratorul? Schimba macar fotoliul”, gandite alaturi de McCann, starnesc zambete prin Bucuresti.

    Adrenalina din afaceri a inceput sa o simta inca din 1992, cand a deschis un magazin de 16 metri patrati in Bacau, in care vindea marfa adusa din Bucuresti cu o Dacie break a socrului sau. Banii erau mult mai multi decat cei castigati imediat dupa absolvirea Facultatii de Matematica si Informatica din Iasi, cand s-a angajat ca informatician la o firma de stat din Bacau, Metatex, unde era “platit mai prost decat femeia de serviciu”, dupa cum povestea intr-un interviu anterior.

    De aici poate veni si conservatorismul de care a dat dovada in perioada de crestere a preturilor, cand nu s-a avantat, cum au facut alti antreprenori ce incearca sa-si revina acum dupa socul prabusirii vanzarilor.

    “Din fericire, noi ne-am comportat ca si cum ar fi criza tot timpul. Cand a inceput criza am luat si noi organigrama, ca am vazut ca se poarta. Am pus-o in fata si am inceput sa evaluam: nu puteam concedia pe nimeni. Am optimizat tot timpul. Am invatat din mers si a fost o echipa care a stat in spatele nostru: fiecare s-a inspirat din alte locuri, dar a si creat. Este nevoie doar de cineva care sa traseze o linie.”
    In ciuda faptului ca nu este prea optimist cu privire la evolutia economiei si a pietei in care activeaza, isi contureaza cu curaj planurile pentru urmatorii ani. Unul dintre ele este legat de piata din Bucuresti, unde sunt deja 16 magazine mari de bricolaj, dar majoritatea companiilor cauta in continuare sa se extinda, in conditiile in care un magazin la 120.000-150.000 de locuitori cu venituri peste media din tara nu reprezinta o aglomerare prea mare.

    Dedeman are in prezent doua magazine – unul in Berceni si altul in Drumul Taberei – si, la fel ca si concurentii, isi propune sa acopere toate punctele cardinale ale orasului. “Ne dorim si alte magazine in Bucuresti. Strategia de extindere seamana la toti jucatorii. Ne gandim la un magazin in nordul orasului si, eventual, la iesirea spre Constanta”, spune Paval. Francezii de la Bricostore au deja patru magazine in Bucuresti, Praktiker are trei, iar Hornbach va deschide in aceasta saptamana cel de-al treilea magazin, dar niciunul dintre ei nu a reusit sa acopere principalele iesiri din Bucuresti, catre Constanta, Pitesti, Ploiesti si Giurgiu.
    Afacerile in comert inseamna si un numar important de angajati. Dedeman a ajuns la 4.000, dar omul de afaceri pare mai degraba ingrijorat de situatia pietei muncii decat mandru de faptul ca plateste lunar salarii pentru cateva mii de familii. “Un roman din 1.000 dintre cei care lucreaza este angajat la noi. Nu este tocmai in regula”, sustine el, facand referire la faptul ca din 20 de milioane de oameni, doar circa 4,2 milioane figureaza in evidente ca angajati cu forme legale. Dedeman nu este insa printre cei mai mari angajatori din economie; pentru comparatie, Petrom, cea mai mare companie din tara, avea la sfarsitul anului trecut aproape 27.000 de angajati. Alte exemple, luate aproape la intamplare din diverse domenii: Romtelecom – 10.000, Metro Cash & Carry Romania – 5.700, iar CEC Bank – 6.700.

    Paval mai are circa 250 de angajati in afacerile Dedeman Automobile si Dedeman Camioane, ambele aflate pe profit. Dedeman Automobile este dealer Dacia-Nissan in judetul Bacau si a inregistrat afaceri de circa 8 milioane de euro anul trecut, in timp ce Dedeman Camioane este firma de transport, responsabila de logistica din bricolaj, care ramane principalul business al familiei.
    “In 2011 consider ca nu se va intampla nimic spectaculos in piata. Poate in a doua jumatate a anului sa simtim o usoara revigorare. Bineinteles ca am fost afectati si noi de cresterea TVA si reducerea salariilor in domeniul public, dar consider ca masurile luate de Guvern sunt in sfarsit binevenite”, conchide el.

    Pana la revigorare insa, sperantele afacerilor din bricolaj se intemeiaza pe o certitudine simpla: aceea ca, indiferent de situatia economica, atunci cand se strica un robinet intr-o gospodarie, trebuie schimbat. Or, tinand cont de faptul ca circa 80% din locuintele de la noi au o vechime de peste 20 de ani, mai sunt multe in casa de inlocuit si in urmatorii ani. Poate gresia de pe jos, poate cateva tevi. Si, daca nu toata mobila de bucatarie, macar o chiuveta.

  • Poşta a deschis primul oficiu în franciză în Capitală. Beneficiarul: complexul comercial Domino Plaza

     Poşta a deschis primul oficiu în franciză în Capitală, în cartierul Tei, în parteneriat cu complexul comercial Domino Plaza, care a investit 40.000 de lei în această unitate poştală, potrivit oficialilor companiei.

    “Aproximativ 80.000 de locuitori din Cartierul Tei vor putea să-şi plătească facturile sau să expedieze colete din acelaşi loc în care îşi fac şi cumpărăturile. Subunitatea poştală Partener Domino a fost dotată de către beneficiarul de franciză cu toate echipamentele impuse de activitatea poştală, inclusiv cu sistemele de securitate necesare. Costul estimat al investiţiilor făcute de către Domino Servicii Diverse este de aproximativ 40.000 de lei”.

    În cadrul oficiului vor lucra trei angajaţi.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cei doi clujeni care au adus Facebook la cumpărături în România

    În 2014, achiziţia LiveRail de către gigantul american Facebook a dat încă un boost dezvoltatorilor locali, Sergiu Biriş intrând într-un club select alături de Radu Georgescu  sau de Cătălin Olteanu  (care au vândut proiecte către Microsoft). “Achiziţia LiveRail de către Facebook este o reuşită remarcabilă, care arată încă o dată că la capitolul inovaţie şi determinare, şi românii pot construi startup-uri de nivel mondial”, a spus Sergiu Biriş. “Sunt onorat să fac parte din echipa care a fondat LiveRail. Felicitările mele, ca ale tuturor,  merg către colegii mei Andrei Dunca şi Mark Trefgarne. Ei s-au ocupat de tot ce înseamnă operaţionalul din spatele LiveRail, au făcut tot posibilul să crească un start-up pornit din pasiune într-o tehnologie de top”, a adăugat el.

    Facebook, cea mai mare reţea socială din lume, a cumpărat pentru o sumă cuprinsă între 400 şi 500 de milioane de dolari Liverail – un start-up specializat în livrarea reclamelor video online fondat în urmă cu şapte ani în Cluj de românii Andrei Dunca şi Sergiu Biriş împreună cu britanicul Mark Trefgarne.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2007

    Prin filtrul unei analize financiare, e o afacere proasta. In fiecare luna sunt aruncati pe fereastra browserelor in jur de 4.000 de euro, fara a inregistra vreun venit. Cu toate acestea, cei doi fondatori ai site-ului Trilulilu au primit deja o oferta de preluare de 80.000 de euro de la Neogen, unul dintre editorii online semnificativi din Romania.

    Prin filtrul unei analize financiare, e o afacere proasta. In fiecare luna sunt aruncati pe fereastra browserelor in jur de 4.000 de euro, fara a inregistra vreun venit. Cu toate acestea, cei doi fondatori ai site-ului Trilulilu au primit deja o oferta de preluare de 80.000 de euro de la Neogen, unul dintre editorii online semnificativi din Romania.

    E usor sa alegi «blue pill», dar ne gandim ca serviciul merita dezvoltat in continuare, pe asta ne concentram acum”, spune Sergiu Biris (24 de ani), directorul general al Trilulilu SRL, explicand de ce a refuzat oferta de preluare din partea Neogen, in asteptarea unei cresteri de valoare a site-ului. Si invoca un precedent incurajator: achizitia unui site care era diferit de www.trilulilu.ro doar prin dimensiunea audientei si caruia i-au fost oferiti anul trecut 1,65 miliarde de dolari din partea Google. Iar YouTube a acceptat pretul.

    Privita prin ochii unui investitor de risc, site-ul pe care oricine poate viziona sau adauga videoclipuri de tot soiul, de patru luni incoace, este un startup autentic. Cinci tineri din Cluj cu trei firme de outsourcing – Sergiu Biris, Andrei Dunca, Vlad Gorgan, Bogdan Colceriu si Dragos Bîrlea – s-au asociat si au avut primul brainstorming pe 1 noiembrie anul trecut. Visul lor – sa faca un site de videosharing care sa arate bine si sa ajunga sa fie preferat de utilizatorii romani, deja obisnuiti cu YouTube. Peste alte trei luni, la sfarsitul lui ianuarie, lansau trilulilu.ro pe un Internet romanesc aproape lipsit de concurenta in aceasta zona de activitate. „Am tras foarte tare, pentru ca acum este momentul“, explica Sergiu Biris.

    De atunci au fost lansate si alte site-uri care se bazeaza pe modelul YouTube sau altele care fac trecerea mai lina intre televiziunea clasica si cea online. Cel mai important din prima categorie a fost chiar Neogen, care le-a prezentat celor de la Trilulilu situatia foarte direct: se lasa cumparati sau Neogen isi lanseaza propriul serviciu, care oricum era atunci in perioada de testare. Raspunsul Trilulilu a continut si o cifra: clujenii voiau jumatate de milion de euro pentru a-si ceda afacerea, de peste sase ori valoarea ofertei. Ar fi fost o lovitura neasteptata pentru cei cinci tineri ca la patru luni de la lansare sa incaseze de 17 ori suma de 30.000 de euro investita. Dar cei de la Trilulilu spun ca de fapt nici nu se asteptau ca oferta sa fie acceptata si au plusat mai degraba pentru a vedea reactia.

    Nepunand in discutie daca Trilulilu merita sau nu jumatate de milion de euro, Neogen nu si-ar permite sa cumpere din resurse proprii un site, fie el si mina de aur, la aceasta valoare. La o cifra de afaceri de 600.000 de euro in 2005, Neogen a obtinut, conform datelor comunicate Ministerului de Finante, un profit net de 20.000 de euro. Si chiar daca principalul actionar, Calin Fusu, a declarat recent ca pe 2006 si-a dublat cifra de afaceri la 1,2 milioane de euro, e greu de crezut ca profitul ar fi putut creste de 25 de ori, pentru a avea lichiditatile necesare. Iar jucatorii din online-ul romanesc care au incercat sa se dezvolte mergand pe credit nu se pot lauda ca s-au intors de la banci cu altceva decat o cafea bauta cu ofiterul de credit, in schimbul unor explicatii gratuite despre cum se fac bani online.

    Ar mai cumpara acum Neogen, dupa ce si-a lansat propriul serviciu, care a tras in sus intregul portal Neogen.ro in topul celor mai vizitate spatii web din Romania, intrecand sporadic soft32.com, aflat pe locul 2? Exemplul exista. La momentul achizitiei YouTube, Google avea (si are in continuare) un serviciu propriu, video.google.com. Calin Fusu spune ca nu mai este atat de sigur ca vrea Trilulilu. „Eu nu am stomacul lui Google, sa pot inghiti atat de usor un concurent cu un produs similar.“

    Riscul afacerii – alta caracteristica tipica unui startup in domeniul Internetului – este mai mult decat evident. Doar costurile lunare pentru serverele ce servesc utilizatorii si sunt conectate la Internet ajung la 4.000 de euro, iar planul de a obtine bani din publicitate nu a fost inca pus in practica. Dar un posibil finantator sau cumparator ar putea fi atras de scenariul unui „return on investment“ semnificativ. Fondul de investitii american Sequoia Capital a finantat YouTube in perioada de inceput cu 11,5 milioane de dolari, pentru ca doi ani mai tarziu sa primeasca actiuni Google in valoare de 442 de milioane de dolari, mai mult decat cei doi fondatori, Chad Hurley (345 mil. dolari) si Steven Chen (326 mil. dolari). Pe de alta parte, potentialul exista. In vreme ce televiziunile pierd audienta, numarul utilizatorilor de Internet broadband creste. Conform Studiului National de Audienta publicat luna trecuta, aproape un milion de persoane au renuntat in cursul ultimului an sa mai priveasca regulat la posturile de televiziune. In schimb, in decembrie 2006 existau cu 136% mai multe conexiuni la Internet in banda larga decat cu un an in urma, arata rapoartele Autoritatii Nationale pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI). Aceasta inseamna o crestere de aproximativ un milion de utilizatori de Internet broadband.

    Site-urile de distributie video catre acesti utilizatori sunt insa momentan doar pariuri riscante, iar cei care cumpara publicitate de 300 de milioane de euro in media traditionala s-au tinut deoparte de ele. „Daca in acest moment 5% din bugetul alocat televiziunilor ar merge pe Internet, nu ar avea suficient spatiu de cumparat“, enunta Felix Tataru, presedintele International Advertising Association Romania, problema lipsei de continut original.

    Lucrurile incep sa se schimbe. Florin Braghis, cunoscut pentru realizarea emisiunilor „Planeta Moldova“, a investit in LiberTV.ro, un site care difuzeaza prin player-ul descarcabil gratuit cateva filme in format high definition alese dintre cele propuse de utilizatori sau ale caror drepturi de autor au fost achizitionate. In acest moment, aplicatia proprie ce permite vizionarea filmelor a fost descarcata de 16.000 de persoane. Tinta pe care si-au fixat-o cei de la LiberTV este sa ajunga pana la sfarsitul anului la cel putin 50.000 de utilizatori.

    O alta investitie – EvoTV – a fost cea facuta de Sorin Stoica, fostul proprietar al retailerului GSM Dasimpex, vandut pe cateva milioane de euro catre fondul de investitii GED Capital. Cu 90.000 de euro in echipamente si aparatura, postul a inceput sa emita de luna trecuta programe realizate de echipa de productie proprie si spera sa ajunga la o audienta de 2 milioane de persoane lunar. Este o tinta cu adevarat indrazneata, daca ne gandim doar ca cel mai popular site in prezent, softpedia.com, este vizitat lunar de aproximativ 3 milioane de oameni.

    Dar cresterea traficului inseamna cresterea costurilor. Fara milioanele fondului de investitii, cei doi fondatori YouTube nu si-ar fi permis sa plateasca facturile pentru hosting si conexiuni la Internet. Odata cu popularitatea si numarul mare de vizitatori, aceste costuri ajung la sume considerabile. Cu singura ocazie cand au facut o astfel de destainuire, in mai anul trecut, cei doi fondatori YouTube declarau publicatiei americane Forbes ca platesc un milion de dolari pe luna pentru conectarea la Internet a serverelor. „Trilulilu n-o sa aiba bani sa-si plateasca content-ul, ca noi“, considera Calin Fusu, actionarul majoritar al Neogen. „Un startup nefinantat nu va putea sa reziste. E vorba de investitii de cateva sute de mii de euro pe care ii pierzi si nu cred ca sunt multi cei interesati sa piarda.“ Cu acest gand, Fusu isi permite sa fie relaxat: „Nu vor putea supravietui mai mult de un an, vor deveni o victima a propriului succes. Au nevoie de banii unui investitor“.

    Cei de la Trilulilu sustin ca pentru moment au o sursa mai mult decat suficienta in cele trei firme care detin site-ul si care opereaza in paralel, preluand contracte de outsourcing in domeniul dezvoltarii web pentru companii din tari ca Malaiezia si Singapore. NSD Technology, firma detinuta integral de Sergiu Biris, are o participatie de 42% la Trilulilu si a declarat la Ministerul Finantelor in 2005 un profit net de 23.000 de lei (6.500 de euro) la o cifra de afaceri de 33.000 de lei (9.200 de euro). Ceilalti patru fondatori vin cu veniturile generate de alte doua firme – Vuelotech, infiintata in aprilie 2006, si Birlea, Colceriu si Asociatii SRL, aparuta in ianuarie 2007.

    Parerea lui Calin Fusu cum ca Trilulilu nu are resursele interioare pentru a rezista este indreptatita insa, daca afacerea nu incepe cat mai repede sa inregistreze venituri. Mai ales ca pe site creste pe zi ce trece numarul utilizatorilor, depasind 350.000 de vizitatori in ultimele 30 de zile. „Ne asteptam sa ajungem la ce suntem acum peste alte 4-5 luni“, isi marturiseste surpriza Andrei Dunca (23 de ani), directorul tehnic al Trilulilu.

    Un eventual investitor la Triluliu ar putea fi un alt grup din online-ul romanesc sau strain, un fond de investitii, o companie de distributie digitala de muzica sau filme ori un „angel investor“. Sau – un scenariu care nu ar trebui inlaturat – o companie de telecomunicatii. Desi in Romania, pana de curand, companiile de telefonie sau furnizorii de acces la Internet s-au limitat la o prezenta minima in mediul online (de cele mai multe ori limitata la site-ul companiei), lucrurile se vor schimba. In Franta, site-urile France Telecom, grupul care detine in Romania compania de telefonie mobila Orange, s-au plasat pe locul al treilea luna trecuta din punctul de vedere al traficului, conform analistilor de la compania americana Comscore. Cei 14 milioane de vizitatori atrasi au plasat site-urile operatorului imediat dupa cele ale Google si Microsoft. Mai aproape de Romania, in Ungaria, Magyar Telekom, proprietate a Deutsche Telekom, tinde sa devina unul dintre cei mai importanti playeri online. Au cumparat anul trecut reteaua sociala online iwiw.hu, site-ul cu cel mai mare trafic din tara, si au lansat un site propriu de videosharing asemanator YouTube. Videa.hu este acum serviciul de acest fel care difuzeaza si atrage cei mai multi vizitatori in Ungaria.

    In Romania, atentia pe care marile companii de telefonie o aloca domeniului a inceput sa se concretizeze in lansari si parteneriate cu site-uri deja existente. UPC este cel mai bine pozitionat din punctul de vedere al traficului, gratie portalului Kappa, pe care l-a primit in pachetul achizitiei Astral. Site-ul a ramas neschimbat de atunci si are in jur de 2 milioane de vizitatori lunar. Mai activ a fost Vodafone, care a semnat un parteneriat cu casa de productie Parc Film pentru furnizarea continutului aflat pe site-ul de clipuri video homemade.ro. Clientii romani ai Vodafone vor putea regasi clipurile de pe homemade.ro si pe portalul mobil live!. Si mai articulat a fost Romtelecom, care a inaugurat in aceasta luna un site in concurenta directa cu Neogen sau Trilulilu. GetLoaded.ro vrea sa determine vizitatorii sa filmeze intamplari sau scurtmetraje, incurajandu-i cu cele cateva scurte filme aflate acum pe site, platite de Romtelecom si realizate de producatori profesionisti.

    De ce ar fi companiile telecom interesate sa polarizeze comunitati de privitori la filmele facute de amatori investind in site-uri? „E o valoare adaugata. Vindem acces la Internet si vrem sa oferim motive pentru a intra pe Internet“, spune Alfred Borcan, directorul de comunicare-marketing al Romtelecom. Incurajarea consumului de servicii mari consumatoare de banda, cum sunt platformele online de distributie video, este insa o cutie a Pandorei. Intr-o piata dezvoltata, cum e cea din Statele Unite, marile companii telecom au luat directia ofertei de continut de ani buni si continua sa o urmeze si acum. Dar nu putine sunt luarile de pozitie pe langa institutiile de reglementare pentru a impune site-urilor de genul YouTube sa devina partener in costurile pe care telecomurile le suporta din cauza cresterii traficului pe cap de abonat, de pe urma vizionarii si a incarcarii de videoclipuri pe Net.

    YouTube are acum mai mult de 100 de milioane de titluri in arhiva de filmulete facute de amatori sau fragmente preluate din productii aflate sub incidenta drepturilor de autor. O mica parte dintre ele sunt videoclipuri filmate si incarcate de utilizatori din Romania. Desi, conform site-ului de masurare a audientelor Alexa.com, privitorii la filmele YouTube din Romania intra la categoria „si altii” (sub 1%), traficul total este suficient pentru ca numarul de utilizatori YouTube din Romania sa conteze, raportat la Internetul romanesc. Cei care cauta pe YouTube continut romanesc vor gasi acolo de toate: scene de la mitinguri politice, fragmente de emisiuni TV, clipuri muzicale sau publicitare, dar si toate filmele „virale” romanesti din ultima perioada, recomandate din e-mail in e-mail – cel cu muncitorul roman emigrat in Spania care si-a cumparat Audi, initiativa celor cativa romani care ofera imbratisari gratuite pe strazile din Bucuresti sau filmul intitulat „O lume fara Romania“, in fapt, o reclama la Ursus.

    Asa incat e fireasca intrebarea lui Ciprian Stavar, directorul New Media Agency: „Daca exista YouTube, ce rost mai are sa avem site-uri care reproduc aceeasi idee si aici?“. Raspunsul oferit de Trilulilu si Neogen este „localizare“: pe un site romanesc, majoritatea videoclipurilor sunt romanesti. Pe un site international, o proportie mica este ocupata de clipuri straine, si de cele mai multe ori cautarea specifica dupa originea sau subiectul filmelor nu ofera rezultatele dorite. „Nu as subestima niciodata YouTube, este si va fi cel mai mare din Romania. Dar locul doi va fi al cuiva care ofera continut romanesc“, spune Fusu. Iar perspectiva e incurajatoare. Datorita lansarii acum doua saptamani a serviciului de distributie video, portalul-comunitate Club@Neogen a depasit toate celelalte site-uri din grup, fiind acum in fata noi2.ro, a doizece.ro, a BestJobs sau a site-ului de anunturi al Neogen.

    „Business-ul asta se dezvolta intr-un ritm infernal“, remarca la randul lui Sergiu Biris de la Trilulilu. Doar ca momentan businessul lui nu aduce venit. Cei cinci asociati incearca acum sa vada in jurul carei cifre de audienta ajunge site-ul, pentru a-si stabili corect asteptarile – iar cand o va face, daca va fi un spatiu dorit de advertiseri, perspectivele vor fi interesante. Luna trecuta, site-ul a fost fost vizitat de aproape 300.000 de persoane, care au deschis 5,5 milioane de pagini. Cu un singur banner publicitar pe fiecare pagina si la un pret de 7 euro la mia de afisari (CPM), clujenii ar fi putut castiga pana la 40.000 de euro. La doua bannere publicitare, venitul pe o luna ar putea echivala oferta de preluare facuta de Neogen. „Credem ca pentru Romania veniturile anuale dintr-un astfel de site s-ar putea stabiliza la un milion de euro. Poate chiar doua milioane peste un timp“, declara Sergiu Biris. Ce trafic potential are un site ca Trilulilu? Ultimele date prezentate de ANRCTI spun ca in Romania exista 1,7 milioane de conexiuni la Internet in banda larga. Pentru ca serviciile de acest fel au nevoie de standardul broadband pentru a oferi o experienta confortabila de utilizare, le vom socoti doar pe acestea. Renuntand si la conexiunile broadband pe telefoane mobile, raman un milion de conexiuni care pot fi folosite de cel putin un milion de persoane pentru a viziona productii ale site-urilor precum YouTube.

    Nu e totusi o sarcina usoara si cei de la Trilulilu isi recunosc nehotararea in privinta modalitatii de a monetiza site-ul. „Clientii nu sunt inca foarte deschisi la comunicarea folosind un astfel de mediu si in acelasi timp e greu acum sa gasesti suficient trafic pentru campanii intr-un singur loc“, spune Alin Zainescu de la New Media Agency, agentie specializata in organizarea campaniilor de comunicare in mediul online. Sa gasesti echilibrul intre satisfactia advertiserilor si confortul vizitatorilor nu e un lucru usor. Nu e nici pentru YouTube, care desi a reusit sa se vanda cu 1,65 de miliarde de dolari, a inregistrat anul trecut venituri de doar 11 milioane de dolari.

    „Daca vrei sa joci, joaca. Daca vrei sa fii un jucator, trebuie sa mergi pe risc“, spune Sergiu Biris. Si de aceea, eforturile Trilulilu, la fel ca cele ale competitorilor, sunt acum nu de a gasi cat mai multa publicitate, ci de a determina cat mai multe persoane sa le foloseasca produsul. Iar pentru a iesi din umbra YouTube au nevoie de un brand puternic si de continut original oferit in exclusivitate. Chiar daca inca nu foarte cunoscut, Trilulilu este un brand vizual deja definit. Asocierea imaginii unui crocodil se regaseste pe orice produs care are legatura cu site-ul, iar pe cartile de vizita, functiile celor doi tineri care conduc Trilulilu – Biris si Dunca – nu sunt, cum te-ai astepta de la doi tineri entuziasmati, director general si director tehnic, ci „crocodilu’ sef“ si „crocodilu’ tehnic“. Pe site, acelasi crocodil apare tinut in lesa de un personaj pitic si incearca sa muste din cursorul mouse-ului atunci cand este adus peste imagine.

    „Am incercat sa facem o comunitate in jurul site-ului, care sa recunoasca usor elementele grafice ce ne definesc, sa fim un brand care sa placa de la primul contact“, spun cei de la Trilulilu. Si spera ca astfel le va fi mai usor sa aduca vizitatori care sa si incarce pe site filme noi, dar si sa ramana aici in momentul cand va fi introdusa publicitatea. „Eu sunt convins ca in cazul in care ne-ai intreba utilizatorii daca sunt de acord sa punem inainte de fiecare videoclip 5 secunde de publicitate, majoritatea ar raspunde afirmativ“, crede crocodilul-sef. Concurentii de la Neogen, judecand dupa numeroasele opinii exprimate in mediul electronic, nu se bucura de un capital de imagine prea favorabil. Cei mai activi dintre bloggeri, daca nu formatori de opinie, cel putin voci influente in online, alatura numelui Neogen mai multe acuze de copiere a unor site-uri straine din punct de vedere grafic. Dar dincolo de acest handicap de imagine, Neogen sta bine cu cifrele. Clubul Neogen, in fapt un set de servicii la care se adauga mereu altele, are 1,5 milioane de membri inregistrati. Promovarea incrucisata in randul acestei mase de utilizatori e un avantaj ab initio de partea celui mai mare portal romanesc. „Eram deja cel mai mare site de video dupa o saptamana de la lansare“, sustine Calin Fusu, referindu-se la numarul de videoclipuri postate. Constructia portalului in jurul unei comunitati ar putea risca sa stanjeneasca intrucatva afluxul de noi membri, dupa cum, in scenariul optimist, ar crea o adevarata masa de utilizatori care comunica unii cu altii, petrec timp online si sunt expusi la publicitate.

    Dupa modelul YouTube, portalurile video spera ca un numar cat mai mare de vizitatori isi vor face o pasiune din a-i distra sau informa pe ceilalti prin filmele pe care le vor publica pe site. E o metoda de a scapa de frictiunile juridice implicate de preluarea continutului unor televiziuni sau mari case de productie. Neogen spune ca evita astfel de situatii mentionand in documentul pe care orice producator amator trebuie sa-l semneze inainte de a publica pe site ca toata responsabilitatea privind originea filmelor revine utilizatorului. Trilulilu a avut deja o solicitare din partea unui post de radio de a elimina cateva inregistrari al caror proprietar de drept era.

    Esentiala pentru a face valuri si a genera filme virale este incurajarea autorilor sa publice filme facute chiar de ei. Neogen ofera premii in bani celor mai vizionate filme si spune ca in viitor va imparti banii din publicitate cu autorii lor. Trilulilu ofera tricouri cu crocodilul din sigla site-ului si pune gratuit la dispozitia celor interesati un studio de productie video, Biris&Co. sustin ca 7% dintre privitori sunt si realizatori de filme, un procent mult mai bun decat in cazul YouTube (0,16%). Unul dintre cele mai urmarite filme de pe Trilulilu saptamana trecuta a fost interviul luat de un student aflat la iesirea cladirii din care Traian Basescu si-a tinut discursul in fata clujenilor. Videoclipul a fost recomandat in special datorita unei replici a presedintelui suspendat la adresa studentului, pe care l-a apelat „puiut de comunist“. Astfel de videoclipuri sunt cele care genereaza trafic pe site si aduc bani din reclamele ce-si vor gasi aici locul. Si poate ca la un moment dat Trilulilu isi va gasi cumparatorul si pretul corect, devenind in adevaratul sens al cuvantului un YouTube romanesc. Un pui de YouTube.

  • STUDIU: Cei mai mulţi români fac cumpărături online o dată la trei luni

    Deopotrivă bărbaţi şi femei, 26% dintre respondenţi fac cumpărături online o dată la trei luni. Majoritatea acestora au vârste cuprinse între 40-60 de ani şi un nivel de educaţie şi statut social ridicat.

    La rândul lor, 21% dintre români cumpără online odată la şase luni. Atât femei, cât şi bărbaţi, tinerii cu vârste cuprinse între 18-29 de ani, cu statut social scăzut, sunt cei care au cea mai mare pondere din totalul celor care fac bianual cumpărături online.

    Cumpărăturile online realizate lunar sunt efectuate de 16% dintre români. Pentru această categorie se constată o diferenţă în funcţie de gen, bărbaţii fiind cu 4% mai mulţi decât femeile. Majoritatea celor care cumpără lunar produse online au vârste cuprinse între 30-39 de ani şi un nivel ridicat de educaţie şi statut social.

    Dintre cei care au făcut cumpărături online cel puţin odată la trei luni, peste jumătate au achiziţionat produse electronice sau electrocasnice (55%). Acestea sunt urmate de produsele de îmbrăcăminte şi încălţăminte (45%), parfumuri şi produse cosmetice (39%), cărţi sau CD-uri (27%), jucării sau jocuri (17%), produse pentru îngrijirea locuinţei (8%) şi produse alimentare (7%).

    Electronicele şi electrocasnicele sunt preferate îndeosebi de bărbaţii cu vârste cuprinse între 40-60 de ani şi un nivel de educaţie mediu şi scăzut. Îmbrăcămintea şi încălţămintea sunt cumpărate online cu preponderenţă de către femei cu vârste cuprinse între 18-29 de ani şi cu un nivel înalt de educaţie. Parfumurile şi produsele cosmetice sunt preferate tot de aceeaşi categorie de public, dar şi din categoria de vâstă 40-60 de ani.

    Se constată, de asemenea, că CD-urile şi cărţile sunt cumpărate cu precădere de persoanele cu nivel înalt de educaţie şi statut social, atât bărbaţi, cât şi femei, cu vârste cuprinse între 40-60 de ani.

    “Pentru jucării sau jocuri pentru copii, se remarcă în mod semnificatriv categoria de vârstă 30-39 de ani, neînregistrându-se însă diferenţe de gen ori la nivel de educaţie şi statut social. Produsele alimentare şi cele pentru îngrijirea locuinţei sunt achiziţionate online cu predilecţie de persoanele cu un statut social scăzut”, a declarat Ioana Bogus, Client Service Manager Exact Cercetare şi Consultanţă.

    Volumul eşantionului pe care s-a făcut studiul a fost de 1.261 de persoane, care au răspuns la chestionarul Exact Cercetare şi Consultanţă.

    Specializată în domeniul cercetării de piaţă, al sondajelor de opinie şi al consultanţei în marketing, Exact Cercetare şi Consultanţă, este parte a BBDO Group.

  • STUDIU: Criteriile după care bucureştenii aleg centrul comercial pentru cumpărături

     “Conform celui mai recent studiu realizat de DTZ Echinox, parte a setului de instrumente DTZ Retail Metrics, accesibilitatea este cel mai important factor care influenţează alegerea unui centru comercial pentru cumpărături. Accesibilitatea şi calitatea produselor sunt cei mai importanţi doi factori, primul fiind prioritar pentru majoritatea persoanelor. Ofertele şi promoţiile, diversitatea serviciilor, opţiunile de divertisment şi zona de food court sunt, în această ordine, următoarele criterii. Între răspunsurile respondenţilor au fost menţionate sporadic atitudinea vânzătorilor şi lipsa aglomeraţiei”, se arată într-un comunicat al companiei de consultanţă imobilitate.

    Conform rezultatelor studiului, realizat în Bucureşti, între grupurile demografice, la o analiză mai amănunţită, se observă diferenţe semnificative de comportament. Astfel, parcarea şi gradul de accesibilitate sunt factori esenţiali pentru segmentul de vârstă 30-50 de ani, pentru celelalte segmente proximitatea şi locaţia fiind mai puţin importante. Diversitatea serviciilor este un factor însemnat pentru tineri, importanţa acestuia scăzând odată cu înaintarea în vârstă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • STUDIU: Unde îşi fac românii cumpărăturile

     Prin comparaţie, unul din cinci europeni alege magazinele high-street.

    “Una din diferenţele substanţiale în modul de consum al românilor derivă din percepţia faţă de zonele de entertainment, astfel oferta de divertisment, precum şi prezenţa unui hypermarket / supermarket au o pondere mai ridicată în decizia românilor asupra alegerii unui centru comercial. Românii recunosc schimbările pozitive petrecute la nivelul centrelor comerciale în ultimii ani, însă investiţiile în servicii şi facilităţi sunt vitale pentru a menţine cota de piaţă în acest segment foarte competitiv”, se arată în raportul “How Consumers Shop”, realizat de firma de consultanţă imobiliară CBRE.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PayU: În fiecare minut sunt plasate circa 70 comenzi online, cu o valoare totală de peste 10.000 lei

     “Primele 5 luni ale anului au adus o creştere cu peste 30% a numărului de tranzacţii achitate online de către clienţii magazinelor online româneşti. În acest context, principalele tendinţe din industrie anunţă schimbări importante în comportamentul de consum al utilizatorilor online”, se arată într-un comunicat al companiei.

    Astfel, spre deosebire de ultimii 3 ani, când valoarea medie a coşului de cumpărături a scăzut sub efectul diversificării gamei de produse achiziţionate online, în primele 5 luni ale acestui an, aceasta a crescut, în medie, cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cele mai mari evoluţii au avut loc pe segmentele turism, jucării, IT&C şi fashion, unde comanda medie s-a majorat cu 52%, 25% şi, respectiv, 12%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Valoarea coşului de cumpărături în tranzacţiile online, în creştere faţă de 2013

    “Conform estimărilor PayU, comerţul electronic îşi păstrează ritmul de creştere accelerat, în fiecare minut având loc aproximativ 70 de comenzi online, cu o valoare totală de 10,783 lei. De altfel, potrivit datelor din sistemul integratorului de plăţi, primele 5 luni ale anului au adus o creştere cu peste 30% a numărului de tranzacţii achitate online de către clienţii magazinelor online româneşti”, se arată într-un comunicat al PayU.

    Raportul arată şi că tot mai multe persoane folosesc dispozitive mobile pentru a face comenzi. Numărul tranzacţiilor realizate de pe telefoane mobile sau tablete a ajuns la 20% din total. În acest context, principalele tendinţe din industrie anunţă schimbări importante în comportamentul de consum al utilizatorilor online.

    “Evoluţia înregistrată pe toate segmentele arată o creştere a încrederii utilizatorilor în magazinele online şi o înţelegere a beneficiilor cumpărăturilor online”, explică Cristina Vrânceanu, Strategic Partnerships Executive PayU România. “Evoluţia unor segmente precum cel al jucăriilor, unde valoarea medie o depăşeşte chiar şi pe cea din fashion şi se apropie de IT&C, este un alt mod prin care ne putem da seama că achiziţiile online nu mai reprezintă o excepţie, ci sunt parte integrantă din viaţa unui număr tot mai mare de oameni.”

  • Carrefour a introdus plata în numerar pentru cumpărăturile efectuate online

     Potrivit companiei, care citează un studiu realizat de Mednet, peste 60% din persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 55 de ani declară că cel mai des utilizat serviciu de plată este cel cash (prin ramburs).

    “Prin noul serviciu de plată cash (ramburs), am dorit să oferim clienţilor noştri opţiunea de a alege varianta de plată care le satisface cel mai bine nevoile”, a declarat, într-un comunicat, Radu Butufei, director E-Commerce al Carrefour România.

    Carrefour-Online.ro cuprinde o gamă de peste 15.000 de produse din categorii precum cele alimentare şi de larg consum, electrocasnice şi IT&C.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea femeii pilot de la Blue Air: are 32 de ani, câştigă mii de euro pe lună şi a visat din liceu să fie comandant

    În fiecare zi de muncă, Laura Gârdu vizitează un oraş din Europa. Nu face cumpărături şi nu are timp să vadă nici aeroportul, nicidecum oraşul. Dar munceşte călătorind, un vis care ocupă mintea multor corporatişti.

    180 DE ORE PE ELICOPTER ŞI 3.500 DE ORE DE ZBOR LA MANŞA AVIOANELOR BOEING. ACESTEA SUNT CIFRELE DIN CARIERA DE PÂNĂ ACUM A LAUREI GÂRDU (32 DE ANI), absolvent al Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă şi al Facultăţii de Inginerie Aerospaţială, acum comandant de avion comercial. Visul ei este să ajungă şi la manşa unui Boeing 777, un avion de mare capacitate, folosit pe zboruri intercontinentale.

    Nu este prea vorbăreaţă, dar povesteşte că înălţimile au pasionat-o de mică: „Când eram mică şi vedeam avioane pe cer le urmăream îndelung cu privirea şi îmi doream să ajung la ele. Am avut chiar o perioadă în copilărie când la întrebarea «Ce vrei să fii, puişor, când te faci mare?» răspunsul meu era: cosmonaut. Ulterior nu pot spune că am rămas fixată pe ideea aceasta, însă cumva destinul m-a adus în aviaţie”, spune Laura Gârdu, pe care am întâlnit-o la sediul companiei aeriene Blue Air, răsfoind reviste de aviaţie. De altfel, un moment decisiv în cariera ei a fost, după cum spune ea, „când am descoperit revistele Top Gun în liceu şi am decis că vreau să devin pilot”.

    DE ŞAPTE ANI, BIROUL EI ESTE CABINA UNUI AVION BOEING 737, DE UNDE COORDONEAZĂ ZILNIC DOUĂ ZBORURI (DUS-ÎNTORS) PE RUTE DIN REŢEAUA COMPANIEI AERIENE LOW-COST BLUE AIR. Timp de cinci-şase ore pe zi zboară la manşa avionului pe toate rutele companiei. Înainte a zburat pe avioane de mici dimensiuni. Are 55 de ore de zbor pe Cessna 172 S, 20 de ore pe avioane de tip Diamond Katana Da-20, 20 de ore pe avioane Piper Seneca PA-34, iar pe elicoptere Eurocopter 120 şi Eurocopter 155B are 180 de ore de zbor.

    După ce a absolvit în 2000 Colegiul Naţional „Cantemir Vodă„  din Bucureşti, profilul Informatică, Laura Gârdu a ales să studieze construcţii aerospaţiale la Facultatea de Inginerie Aerospaţială din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti (2000-2005), iar în perioada 2004-2007 a urmat cursurile Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă pentru formarea ca pilot comercial de elicoptere.

    „Înainte de-a mă înscrie la facultate singura mea experienţă pe avion fusese pe un zbor Bucureşti-Londra, pe care am călătorit ca pasager. M-am orientat spre aviaţie din pasiune, nu este ceva ce am moştenit din familie. Părinţii mă vedeau studentă la Medicină sau la Limbi Străine.„ La admitere la Şcoala Superioară de Aviaţie a susţinut teste la matematică, fizică şi engleză, probe eliminatorii, alături de cea medicală: „60% dintre candidaţi au picat la proba medicală. Trebuie să ai o motivaţie clară dacă vrei să devii pilot. Eu am depus tot efortul pentru a ajunge pilot, mi-am dorit foarte mult să fac acest lucru, factorul personal a contat mult”.

    PÂNĂ ÎN 20 DE LOCURI SUNT BUGETATE ANUAL LA ŞCOALA SUPERIOARĂ DE AVIAŢIE. Instruirea pentru licenţa de pilot de linie ATPL (airlines transport pilot license), care permite operarea de zboruri cu avioane ce transportă pasageri, costă circa 60.000 de euro şi constă în maximum 36 de luni de şcolarizare şi 220 de ore de zbor (dintre care o parte pe simulator). La absolvirea cursurilor se susţin examene teoretice şi practice pentru obţinerea licenţei ATPL, care atestă cea mai înaltă calificare a unui pilot. Această licenţă este valabilă şapte ani, timp în care un pilot trebuie să acumuleze minimum 1.500 de ore de zbor, în caz contrar pierzându-şi licenţa.

    Un absolvent al Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă care a urmat un curs de pregătire integrat pentru obţinerea licenţei ATPL are calificare de copilot pe avioane multimotor şi multiechipate destinate transportului aerian public, putând să ajungă chiar comandant după alte cursuri. După şcoală însă, fiecare absolvent beneficiază de training suplimentar în cadrul companiilor aeriene la care se angajează, pentru a se pregăti de zbor pe avioanele cu care operează acestea.

    La Blue Air lucrează 76 de piloţi, din care doar patru sunt femei copilot, iar două ocupă funcţia de comandant. Şi soţul Laurei Gârdu lucrează tot ca pilot în cadrul acestei companii, amândoi fiind recrutaţi în 2007.

    LAURA GÂRDU SPUNE CĂ ARE PROGRAM CA ORICE ALT ANGAJAT, DOAR CĂ ACESTA ÎNCEPE MEREU LA ALTE ORE. De fiecare dată la finalul programului merge acasă, la familia ei. În timpul liber face sport, merge cu rolele sau cu bicicleta.

    “Să fiu pilot înseamnă să am o meserie care îmi place, care îmi aduce satisfacţii, emoţii şi o confirmare a faptului că omul trebuie încurajat să facă ceea ce îşi doreşte pentru că aşa va da cele mai bune rezultate. Din momentul când mi-am propus să urmez o carieră în aviaţie, drumul spre manşă nu mi s-a parut nici greu, nici uşor, doar natural. Am privit fiecare nouă provocare ca pe o etapă firească ce trebuie parcursă pentru a îmi atinge idealul.”

    Salariul unui pilot variază în funcţie de numărul orelor de zbor, de compania aeriană angajatoare şi de rutele pe care se zboară. Un pilot de avion câştigă între 2.000 şi 7.000 de euro pe lună în România, potrivit datelor din piaţă. Un pilot comandant poate ajunge şi la 10.000 de euro pe lună.

    „O mare bucurie la fiecare zbor este plăcerea pură a înălţimii, a detaşării de zgomotul cotidian, dar mai este şi aventura călătoriei, a parcurgerii unei distanţe mari într-un timp relativ scurt. Nu doar o dată m-am surprins gândindu-mă la întoarcerea acasă dintr-o cursă: Ia te uită, este ora trei după-amiază şi eu am fost deja până la Paris şi înapoi”.

    Chiar dacă zilnic ajunge în altă destinaţie din străinătate la manşa avionului, ea nu este şi turist în acelaşi timp, dat fiind că nu coboară din avion, ci rămâne în cockpit pentru a se pregăti de zborul de întoarcere. „Când ajungem într-o destinaţie nouă, noi, piloţii, nici nu avem timp să admirăm peisajul de sus, deoarece suntem foarte concentraţi pentru aterizare. Nici nu coborâm din avion, ci ne pregătim pentru zborul de retur pe cursele de curier mediu (distanţe medii)”, spune Laura Gârdu.

    Laura Gârdu mai spune că provocările zborului sunt pe măsura satisfacţiilor oferite. Periodic un pilot trece printr-o serie de examene şi verificări, iar când se află la manşa avionului trebuie să fie pregătit pentru orice: „Ce înseamnă orice? Condiţii meteorologice dificile şi în general elementul de necunoscut care poate apărea în orice moment, întrucât niciun zbor nu seamănă cu altul, chiar dacă este pe aceeaşi rută, la aceeaşi oră sau pe acelaşi fel de vreme”.