BusinessMagazin

Tag: crestere

  • Europa intră în era declinului demografic: Populaţia îmbătrâneşte, economia încetineşte, iar guvernele sunt împinse spre reforme explozive care riscă să dezbine societatea

    Schimbările demografice profunde vor eroda nivelul de trai în mari părţi ale Europei şi din alte regiuni ale lumii, avertizează un nou raport, pe fondul presiunilor tot mai mari asupra guvernelor de a adopta politici sensibile politic, precum majorarea vârstei de pensionare, scrie Financial Times.

    Potrivit unui studiu publicat marţi de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), scăderea fertilităţii şi diminuarea populaţiei de vârstă activă vor reduce creşterea anuală a PIB-ului pe cap de locuitor cu aproape 0,4 puncte procentuale, în medie, între 2024 şi 2050 în Europa de Est şi Caucaz.

    Analiza se concentrează în principal pe economiile europene „emergente” în care BERD investeşte (precum Polonia, Bulgaria sau Slovenia) dar extinde concluziile şi asupra unor economii avansate, unde efectele îmbătrânirii populaţiei se vor resimţi chiar mai acut.

    Reducerea ponderii populaţiei apte de muncă este estimată să taie din creşterea PIB-ului pe cap de locuitor cu 1,1 puncte procentuale în Coreea de Sud, cu peste 0,7 puncte în Italia şi Spania, cu 0,5–0,6 puncte în China şi Japonia şi cu aproximativ 0,4 puncte procentuale în Germania, pe acelaşi interval de timp.

    „Europa emergentă îmbătrâneşte rapid. Natalitatea scăzută şi forţa de muncă în contracţie vor apăsa tot mai greu asupra perspectivelor de creştere economică”, a declarat Beata Javorcik, economist-şef al BERD.

    Majorarea vârstei de pensionare, stimularea migraţiei, precum şi investiţiile în inovaţie şi tehnologie ar putea compensa parţial acest declin, însă influenţa politică tot mai mare a alegătorilor vârstnici riscă să blocheze reformele necesare, avertizează raportul.

    Franţa este un exemplu recent: autorităţile au fost nevoite să suspende reforma care prevedea creşterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, în urma unei opoziţii sociale vehemente. Şi alte guverne europene se confruntă cu rezistenţă similară faţă de politicile menite să răspundă crizei demografice.

    Studiul BERD confirmă avertismentele lansate anterior de OCDE, care estima că presiunea demografică va reduce ritmul de creştere a PIB-ului pe cap de locuitor în cele 38 de state membre de la 1% anual în anii 2010 la doar 0,6% pe an, în medie, în perioada 2024–2060.

    În plus, datele BERD arată că 42% dintre persoanele de peste 65 de ani, în special din regiunile analizate, doresc ca guvernele să prioritizeze cheltuielile pentru sănătate, 25% pentru pensii, în timp ce doar 18% menţionează educaţia. Totodată, alegătorii mai în vârstă manifestă o atitudine mai pronunţată împotriva imigraţiei, atât în economiile emergente europene, cât şi în statele dezvoltate ale Europei.

  • Producătorii şi importatorii de băuturi spirtoase cer Guvernului îngheţarea accizelor la băuturi spirtoase la nivelul actual şi spun că o nouă majorare de la 1 ianuarie 2026 ar duce la pierderi de locuri de muncă, creşterea vânzărilor de produse contrafăcute şi ar afecta grav industria locală de profil

    Principalii producători şi importatori de băuturi spirtoase, membri ai Spirits România, cer Guvernului îngheţarea accizelor la băuturi spirtoase la nivelul actual şi spun că o  nouă majorare de la 1 ianuarie 2026 ar duce la pierderi de locuri de muncă şi ar afecta grav industria locală de profil.

    În acelaşi timp, companiile solicită reforma sistemului de accize pentru băuturile alcoolice.

    Conform HG 141/2025, accizele la băuturi ar urma să crească cu 10% în 2026, după alte două creşteri în acest an – de 4,4% la 1 ianuarie 2025 şi 10% la 1 august 2025.

    ”Această creştere cumulată de peste 26% în doar 12 luni va avea consecinţe catastrofale pentru economia românească, va duce la pierderi de locuri de muncă şi va afecta grav industria locală de băuturi spirtoase”, se arată în mesajul transmis premierului Ilie Bolojan şi ministrul de Finanţe, Alexandru Nazare.

    Producătorii şi distribuitorii de băuturi spirtoase atrag atenţia că majorarea va avea efecte sociale extrem de serioase, deoarece va duce la un interes crescut pentru băuturile contrafăcute, care pot afecta grav sănătatea.

    Un studiu de piaţă realizat de Roland Berger, citat de Spirits România, în 2024 sectorul băuturilor spirtoase a contribuit cu aproape un miliard de euro la PIB-ul României, o valoare comparabilă cu producţia industrială a unor judeţe precum Buzău sau Olt. Din această sumă, 520 de milioane de euro au fost generate direct de operatorii implicaţi în producţia, distribuţia şi vânzarea de băuturi spirtoase, în timp ce restul reflectă impactul indirect (247 de milioane de euro) şi impactul indus (199 de milioane de euro) asupra altor domenii ale economiei.

    Sectorul băuturilor spirtoase susţine aproximativ 23.400 de locuri de muncă, dintre care 9.200 sunt directe în producţie şi vânzări, 9.800 indirecte în agricultură, logistică, marketing şi construcţii, şi 4.400 induse în sectoare conexe.

    ”Şocul unei noi creşteri semnificative a accizelor va duce la pierderea mai multor mii de locuri de muncă şi va avea un impact catastrofal nu doar asupra producătorilor locali de băuturi spirtoase, ci şi asupra întregului lanţ valoric al industriilor conectate„.

    Sectorul băuturilor spirtoase reprezintă 60% din încasările anuale din accizele la alcool (faţă de doar 40% acum 10 ani), deşi reprezintă numai 25% din consum.

    Veniturile colectate de stat din accizele aplicabile băuturilor spirtoase au înregistrat deja o scădere de 4% (aproximativ 44,28 milioane RON) în primele zece luni ale anului 2025 comparativ cu perioada similară din 2024, în ciuda creşterii nivelului accizelor cu 14,84% în acest an.

    În opinia companiilor din domeniu, această tendinţă va continua şi se va intensifica în 2026 dacă programul actual de creştere a accizelor nu va fi îngheţat.

    ”Va fi o repetare a situaţiei din 2013, când creşterea cu 34% a accizelor la băuturile spirtoase a dus la o prăbuşire de 20% a consumului taxat de băuturi spirtoase şi o creştere de 10% a consumului netaxat, ca urmare a migraţiei către piaţa ilicită”.

    În mod similar, chiar şi atunci, veniturile din accize au crescut cu doar 9% în 2014 comparativ cu 2013. Spre deosebire de alte sectoare ale industriei noastre, cum ar fi berea, băuturile spirtoase sunt afectate major de piaţa neagră, care creşte odată cu orice creştere de preţ a băuturilor accesibile.

    Conform cercetării Roland Berger, 30–40% din consumul de băuturi spirtoase din România rămâne netaxat, fiind legat de producţia ilicită, contrabandă sau produse contrafăcute.

  • Adrian Codirlaşu, CFA România: Economia va creşte sub potenţial în 2026, cu un avans sub 1%, iar inflaţia va rămâne ridicată

    Economia românească va continua să evolueze sub potenţial şi în 2026, cu o rată de creştere economică anticipată la 0,9%, în timp ce inflaţia va rămâne la un nivel ridicat, în condiţiile în care ieşirea din episodul de stagflaţie este estimată a fi lentă, potrivit anticipaţiilor participanţilor la sondajul din noiembrie realizat de CFA România.

    “Economia României va continua să evolueze sub potenţial, rata anticipată de creştere economică pentru anul viitor fiind în continuare sub 1%, iar, în acelaşi timp, deşi procesul dezinflaţionist se va relua în 2026, acesta va fi lent, iar rata inflaţiei va rămâne ridicată în anul următor.”, spune Adrian Codirlaşu, CFA – Preşedinte al Asociaţiei CFA România.

    Potrivit sondajului, rata anticipată a inflaţiei pentru orizontul de 12 luni (decembrie 2026) a atins nivelul de 6,13%.

    În ceea ce priveşte cursul de schimb euro/leu, aproximativ 77% dintre participanţi anticipează o depreciere a leului în următoarele 12 luni. Astfel, valoarea medie a anticipaţiilor pentru orizontul de 6 luni este de 5,1313 lei pentru un euro, în timp ce pentru orizontul de 12 luni, valoarea medie a cursului euro/leu anticipat este de 5,1733 lei pentru un euro.

    În luna noiembrie, Indicatorul de Încredere Macroeconomică al Asociaţiei CFA România a înregistrat o creştere de 6,8 puncte. Ambele componente ale indicatorului au avut evoluţii pozitive: componenta de anticipaţii a avansat cu 5,1 puncte, până la 34,2 puncte, iar componenta de condiţii curente a crescut cu 10,1 puncte, până la 42,4 puncte, evoluţie susţinută în principal de îmbunătăţirea percepţiei asupra angajărilor curente.

    Datele sondajului mai arată că deficitul bugetului de stat prognozat pentru anul 2025 a înregistrat valoarea medie a anticipaţiilor de 8,4% din PIB. Pentru anul 2026, defictul bugetar anticipat este de 6,7%.

    Anticipaţiile de creştere economică pentru anul 2025 se situează la valoarea medie de 0,8%. Pentru anul 2026 economia este anticipată să crească cu 0,9%.

    Datoria publică calculată ca procent în PIB este anticipată să se majoreze la 61% în următoarele 12 luni.

    Referitor la evoluţia preţurilor proprietăţilor rezidenţiale în oraşe, 55% dintre participanţi, anticipează o stagnare în următoarele 12 luni. De asemenea 50% dintre participanţi consideră că preţurile actuale sunt supra-evaluate, iar 46% că sunt corect evaluate. 

    Aproximativ 96% dintre participanţi anticipează menţinerea, în următoarele 12 luni, a României în categoria de rating recomandată investiţiilor.


     

     

  • Ţara europeană unde cetăţenii disperaţi de taxele uriaşe care nu se mai opresc din crescut au descoperit o metoda inventivă cu ajutorul căreia obţin case pe bandă rulantă fără să mai plătească bani

    Un număr din ce în ce mai mare de locuinţe din Regatul Unit şi-au găsit noi proprietari după ce deţinătorii originali ai caselor şi apartamentelor au decis să le transfere pe numele membrilor familiei pentru a scăpa de impozitele tot mai mari, scrie Bloomberg.

    Peste 220 000 de locuinţe noi şi-au schimbat proprietarul în 2024, cifră aflată în creştere cu 45% faţă de 2023. Trendul îşi face simţită prezenţa şi pe piaţa imobiliară din Londra acolo unde 15% dintre locuinţe îşi vor schimba deţinătorul fără niciun ban pus pe masă.

    În Regatul Unit, donaţiile pot fi scutite de impozit atâta timp cât persoana care transmite bunurile mai trăieşte cel puţin încă şapte ani, ceea ce le face o protecţie populară împotriva impozitului pe moştenire.

    Cu toate acestea, dacă persoana decedează în această perioadă, beneficiarul va trebui să plătească un impozit de până la 40 %.

    Conform unui raport al Resolution Foundation de săptămâna trecută, aşa-numita „Bank of Mom and Dad” este o sursă de finanţare din ce în ce mai importantă pentru adulţii britanici care doresc să fie proprietari pe piaţa din ce în ce mai scumpă a Regatului Unit.

    Valoarea totală a donaţiilor a ajuns la 29 de miliarde de lire sterline în perioada 2018-2020, mai mult decât dublu faţă de nivelul din deceniul precedent, datorită unei creşteri atât a mărimii, cât şi a numărului de donaţii.

    Bugetul laburist din 30 octombrie a inclus o creştere surpriză de două puncte procentuale a taxei pentru proprietarii de locuinţe şi a doua casă. Măsura este cea mai recentă dintr-o serie de majorări menite să descurajeze investitorii şi să favorizeze cumpărătorii tineri care caută mai degrabă o casă decât o investiţie.

    Datele subliniază, de asemenea, amploarea crizei imobiliare cu care se confruntă noul guvern laburist, după ani de inflaţie galopantă a preţurilor locuinţelor şi o criză a costului vieţii care a dus la creşterea accesibilităţii. Este posibil ca această situaţie să se menţină, Banca Angliei semnalând că nu se grăbeşte să reducă costul împrumuturilor, iar o creştere a impozitelor pe salariile angajatorilor ameninţă să se traducă în creşteri salariale mai mici pentru angajaţi.

    Inflaţia galopantă a chiriilor face, de asemenea, mai dificil pentru tineri să adune suficienţi bani pentru un deposit financiar sufficient încât să nu depindă de ajutorul părinţilor. Un raport al Resolution Foundation a estimat că o familie tânără obişnuită ar avea nevoie de peste 14 ani pentru a economisi pentru un apartament, de aproape două ori mai mult decât la mijlocul anilor 90.

     

  • Ţara europeană unde cetăţenii disperaţi de taxele uriaşe care nu se mai opresc din crescut au descoperit o metoda inventivă cu ajutorul căreia obţin case pe bandă rulantă fără să mai plătească bani

    Un număr din ce în ce mai mare de locuinţe din Regatul Unit şi-au găsit noi proprietari după ce deţinătorii originali ai caselor şi apartamentelor au decis să le transfere pe numele membrilor familiei pentru a scăpa de impozitele tot mai mari, scrie Bloomberg.

    Peste 220 000 de locuinţe noi şi-au schimbat proprietarul în 2024, cifră aflată în creştere cu 45% faţă de 2023. Trendul îşi face simţită prezenţa şi pe piaţa imobiliară din Londra acolo unde 15% dintre locuinţe îşi vor schimba deţinătorul fără niciun ban pus pe masă.

    În Regatul Unit, donaţiile pot fi scutite de impozit atâta timp cât persoana care transmite bunurile mai trăieşte cel puţin încă şapte ani, ceea ce le face o protecţie populară împotriva impozitului pe moştenire.

    Cu toate acestea, dacă persoana decedează în această perioadă, beneficiarul va trebui să plătească un impozit de până la 40 %.

    Conform unui raport al Resolution Foundation de săptămâna trecută, aşa-numita „Bank of Mom and Dad” este o sursă de finanţare din ce în ce mai importantă pentru adulţii britanici care doresc să fie proprietari pe piaţa din ce în ce mai scumpă a Regatului Unit.

    Valoarea totală a donaţiilor a ajuns la 29 de miliarde de lire sterline în perioada 2018-2020, mai mult decât dublu faţă de nivelul din deceniul precedent, datorită unei creşteri atât a mărimii, cât şi a numărului de donaţii.

    Bugetul laburist din 30 octombrie a inclus o creştere surpriză de două puncte procentuale a taxei pentru proprietarii de locuinţe şi a doua casă. Măsura este cea mai recentă dintr-o serie de majorări menite să descurajeze investitorii şi să favorizeze cumpărătorii tineri care caută mai degrabă o casă decât o investiţie.

    Datele subliniază, de asemenea, amploarea crizei imobiliare cu care se confruntă noul guvern laburist, după ani de inflaţie galopantă a preţurilor locuinţelor şi o criză a costului vieţii care a dus la creşterea accesibilităţii. Este posibil ca această situaţie să se menţină, Banca Angliei semnalând că nu se grăbeşte să reducă costul împrumuturilor, iar o creştere a impozitelor pe salariile angajatorilor ameninţă să se traducă în creşteri salariale mai mici pentru angajaţi.

    Inflaţia galopantă a chiriilor face, de asemenea, mai dificil pentru tineri să adune suficienţi bani pentru un deposit financiar sufficient încât să nu depindă de ajutorul părinţilor. Un raport al Resolution Foundation a estimat că o familie tânără obişnuită ar avea nevoie de peste 14 ani pentru a economisi pentru un apartament, de aproape două ori mai mult decât la mijlocul anilor 90.

     

  • Visul electric a murit? Unul dintre cei mai mari constructori auto la nivel global, elimină accizele pe benzină şi vrea să reducă la jumătate preţul pentru un litru de combustibil

    Japonia, patria unor giganţi auto precum Toyota, Honda, Nissan sau Mazda şi unul dintre promotorii timpurii ai electrificării, face o schimbare de direcţie care a surprins atât pieţele, cât şi analiştii din domeniul energiei. Guvernul condus de premierul Sanae Takaichi a aprobat un program economic masiv în care măsurile de sprijin pentru combustibilii clasici ocupă un loc central, inclusiv eliminarea accizelor pe benzină şi o intervenţie directă pentru reducerea preţului la pompă cu până la 50%, scrie Bloomberg.

    Decizia vine într-un moment în care trecerea către energie verde globală încetineşte vizibil, iar constructorii japonezi, cunoscuţi pentru abordarea lor prudentă, par să fi câştigat timp în faţa presiunilor de a îmbrăţişa radical trecerea la maşini 100% electrice. În loc să accelereze tranziţia, Tokyo alege să protejeze consumatorii şi industria auto tradiţională, mizând că vehiculele pe combustie internă, inclusiv automobilele hibride, vor continua să joace un rol major în următorul deceniu.

    În total, guvernul pune la bătaie aproximativ 117 miliarde euro, cel mai mare program economic de la pandemie.

    Din această sumă, o componentă consistentă vizează direct piaţa carburanţilor:

    • aproximativ 5,5 miliarde euro pentru eliminarea taxei pe benzină;
    • intervenţii suplimentare pentru reducerea presiunii preţurilor, cu scopul explicit de a face alimentarea „semnificativ mai ieftină”.

    Cu aceste măsuri, autorităţile urmăresc ca preţul unui litru de benzină, care în Japonia este printre cele mai ridicate la nivelul ţărilor dezvoltate, să scadă chiar la jumătate în următoarele luni.

    Inflaţia persistentă a erodat puternic veniturile gospodăriilor: preţurile au crescut constant timp de 43 de luni, cea mai lungă perioadă de după 1992.

    În acest context, guvernul Takaichi mizează pe măsuri rapide şi vizibile. Reducerea preţului benzinei aduce un efect imediat, într-o ţară în care transportul personal rămâne esenţial.

    Totodată, automobilele electrice nu au prins traţiunea anticipată în Japonia: preţurile rămân ridicate, infrastructura de încărcare este insuficientă, iar constructorii locali au investit masiv în hibride — nu în modele full-electric.

    Eliminarea accizelor pe benzină de către una dintre cele mai mari economii ale lumii transmite un mesaj puternic: tranziţia energetică rapidă este, pentru moment, prea costisitoare social şi economic.

    Iar dacă Japonia, care este un lider tehnologic şi un puternic jucător din industria auto globlală, pivotază spre sprijinirea combustibililor clasici, presiunea asupra electrificării forţate ar putea diminua şi în alte ţări.

    Analiştii se întreabă deja dacă nu cumva asistăm la începutul unui „nou realism energetic”: un model în care electricele coexistă pe termen lung cu hibridele şi maşinile pe benzină, iar politicienii sunt forţaţi să regândească obiectivele ambiţioase de renunţare la motorul cu ardere internă.

     

     

  • Visul electric a murit? Unul dintre cei mai mari constructori auto la nivel global, elimină accizele pe benzină şi vrea să reducă la jumătate preţul pentru un litru de combustibil

    Japonia, patria unor giganţi auto precum Toyota, Honda, Nissan sau Mazda şi unul dintre promotorii timpurii ai electrificării, face o schimbare de direcţie care a surprins atât pieţele, cât şi analiştii din domeniul energiei. Guvernul condus de premierul Sanae Takaichi a aprobat un program economic masiv în care măsurile de sprijin pentru combustibilii clasici ocupă un loc central, inclusiv eliminarea accizelor pe benzină şi o intervenţie directă pentru reducerea preţului la pompă cu până la 50%, scrie Bloomberg.

    Decizia vine într-un moment în care trecerea către energie verde globală încetineşte vizibil, iar constructorii japonezi, cunoscuţi pentru abordarea lor prudentă, par să fi câştigat timp în faţa presiunilor de a îmbrăţişa radical trecerea la maşini 100% electrice. În loc să accelereze tranziţia, Tokyo alege să protejeze consumatorii şi industria auto tradiţională, mizând că vehiculele pe combustie internă, inclusiv automobilele hibride, vor continua să joace un rol major în următorul deceniu.

    În total, guvernul pune la bătaie aproximativ 117 miliarde euro, cel mai mare program economic de la pandemie.

    Din această sumă, o componentă consistentă vizează direct piaţa carburanţilor:

    • aproximativ 5,5 miliarde euro pentru eliminarea taxei pe benzină;
    • intervenţii suplimentare pentru reducerea presiunii preţurilor, cu scopul explicit de a face alimentarea „semnificativ mai ieftină”.

    Cu aceste măsuri, autorităţile urmăresc ca preţul unui litru de benzină, care în Japonia este printre cele mai ridicate la nivelul ţărilor dezvoltate, să scadă chiar la jumătate în următoarele luni.

    Inflaţia persistentă a erodat puternic veniturile gospodăriilor: preţurile au crescut constant timp de 43 de luni, cea mai lungă perioadă de după 1992.

    În acest context, guvernul Takaichi mizează pe măsuri rapide şi vizibile. Reducerea preţului benzinei aduce un efect imediat, într-o ţară în care transportul personal rămâne esenţial.

    Totodată, automobilele electrice nu au prins traţiunea anticipată în Japonia: preţurile rămân ridicate, infrastructura de încărcare este insuficientă, iar constructorii locali au investit masiv în hibride — nu în modele full-electric.

    Eliminarea accizelor pe benzină de către una dintre cele mai mari economii ale lumii transmite un mesaj puternic: tranziţia energetică rapidă este, pentru moment, prea costisitoare social şi economic.

    Iar dacă Japonia, care este un lider tehnologic şi un puternic jucător din industria auto globlală, pivotază spre sprijinirea combustibililor clasici, presiunea asupra electrificării forţate ar putea diminua şi în alte ţări.

    Analiştii se întreabă deja dacă nu cumva asistăm la începutul unui „nou realism energetic”: un model în care electricele coexistă pe termen lung cu hibridele şi maşinile pe benzină, iar politicienii sunt forţaţi să regândească obiectivele ambiţioase de renunţare la motorul cu ardere internă.

     

     

  • A doua cea mai mare metropola a lumii riscă să dispară sub ape, iar soarta mega-oraşului atârnă în mâinile unui miliardar care şi-a ridicat imperiul de miliarde de dolari dintr-o afacere cu noodles

    Veneţia se scufundă. La fel şi Rotterdam, Bangkok şi New York. Dar niciun loc nu se compară cu Jakarta, megaoraşul care se scufundă cel mai rapid de pe planetă. În ultimii 25 de ani, zonele cele mai afectate din capitala Indoneziei s-au scufundat cu peste 4,5 metri. Potrivit experţilor, oraşul are timp până în 2030 pentru a găsi o soluţie, altfel va fi prea târziu pentru a mai putea opri un dezastru, scrie Bloomberg.

    În acest caz, Anthoni Salim, miliardarul proprietar al PT Air Bersih Jakarta, firma la care guvernul a apelat pentru a extinde imediat, accesul la apă curentă pentru cei 11 milioane de locuitori ai oraşului. În prezent, unul din trei locuitori din Jakarta nu are acces la apă curentă, ci se bazează pe miile de fântâni ilegale care împânzesc oraşul – şi care epuizează pânza freatică şi slăbesc solul, creând condiţii propice pentru continuarea scufundării.

    Pentru Salim, timpul e mai preţios decât orice. El a acumulat peste 10 miliarde de dolari activând în mai multe industrii, devenind inclusiv unul dintre cei mai mari producători de tăiţei instant din lume.

    Controlul aprovizionării cu apă a capitalei a fost o prioritate personală de când o revoluţie aproape că a dezmembrat conglomeratul familiei sale în urmă cu 25 de ani. Atunci când guvernul a solicitat oferte pentru modernizarea infrastructurii de apă a oraşului, compania lui Salim a fost una dintre puţinele care s-au oferit să dea o mână de ajutor.

    Dacă ABJ a lui Salim poate contribui la realizarea planului de a aduce apă în fiecare gospodărie din Jakarta, experţii spun că oraşul are o şansă – iar compania va încasa miliarde de dolari. Dacă nu reuşeşte, este posibil ca haosul să domnească în a doua cea mai mare metropolă din lume. Scufundarea continuă, combinată cu intensificarea furtunilor şi creşterea nivelului mării, va fi mai mult decât pot duce digurile de protecţie ale Jakartei, a declarat JanJaap Brinkman, expert în inundaţii la institutul olandez de cercetare a apei Deltares:

    „Va fi atât de multă apă de mare care se va revărsa, încât nu se va opri niciodată. Nu va exista nicio scăpare”.

    Noul contract al ABJ include drepturi de operare a celor mai mari cinci staţii de tratare a apei din oraş şi de vânzare a mai mult de jumătate din rezervele de apă tratată până în 2048. De asemenea, va construi o nouă uzină şi conducte, dublând numărul de conexiuni până la sfârşitul acestui deceniu.

    Nu există niciun dezavantaj real pentru ABJ: compania va obţine venituri de aproximativ 4,8 miliarde de dolari în urma acestei tranzacţii, potrivit lui Lafrik Bano Rangkuty, director preşedinte la ABJ. Chiar şi în cel mai pesimist scenariu, ABJ nu va pierde bani, spune Simon Melhem, director la compania mamă Moya Holdings Asia Ltd, deţinută de Salim.

    Cu toate acestea, dacă compania dă greş, Jakarta riscă să se confrunte cu un dezastru de proporţii biblice.

    Posibilul salvator al oraşului s-a născut în 1949, fiind fiul cel mai mic al magnatului Sudono Salim, născut în China. Sudono a fost un apropiat al fostului preşedinte indonezian Suharto, unul dintre cei mai bogaţi dictatori din istorie, potrivit organizaţiei germane non-profit Transparency International. Sub patronajul lui Suharto, bătrânul Salim şi-a construit un imperiu. La apogeul său din anii 1990, Salim Group avea sute de companii afiliate.

    În adolescenţă, Anthoni Salim îl însoţea adesea pe tatăl său în vizitele la fabrică, potrivit unei biografii a familiei. După doi ani de studii în Marea Britanie, s-a întors în Jakarta pentru a lucra cu tatăl său. Când a ajuns la 30 de ani, Anthoni era pe cale să preia conducerea.

    Anthoni s-a implicat în aprovizionarea locală cu apă încă din anii 1990. Banca Mondială tocmai acordase Jakartei un împrumut pentru a-şi consolida infrastructura de apă şi canalizare şi pentru a face ca reţelele de apă să devină mai atractive pentru investitori. Suharto a împărţit sistemul de apă din Jakarta în două şi a dat jumătăţile la doi operatori privaţi, care au fost asociaţi cu persoane apropiate dictatorului.

    Grupul Salim şi compania franceză Suez SA au primit o jumătate, în timp ce fiul lui Suharto, Sigit Harjojudanto, şi compania britanică Thames Water Ltd. au primit cealaltă jumătate. Nu a existat nicio licitaţie publică.

    Însă, la scurt timp după semnarea contractului, preşedinţia lui Suharto s-a prăbuşit. În vara anului 1998, au izbucnit revolte în întreaga ţară, alimentate de plângeri legate de corupţie, şomaj ridicat şi penurie de alimente. Protestatarii i-au vizat, de asemenea, pe cei apropiaţi dictatorului.

    După ce protestatrii au incendiat casa familiei Salim, Sudono Salim a fugit în Singapore şi apoi în Los Angeles, lăsându-l pe Anthoni să salveze afacerea familiei. Acesta a început să reducă numărul de companii ale tatălui său, păstrând doar activele de bază.

    Problema apei a fost abandonată. Suez şi Thames Water i-au cumpărat pe Salim şi pe fiul lui Suharto. Companiile franceze şi britanice nu au reuşit niciodată să modernizeze sau să extindă sistemul aşa cum era planificat, iar numărul de puţuri ilegale a crescut.

    În 2006, Thames Water şi-a vândut concesiunea unei alte firme, Acuatico Pte Ltd. Aceasta a declarat la momentul respectiv că a acumulat pierderi de zeci de milioane de dolari. Suez şi-a vândut participaţia unei firme de capital privat în 2017, după ce a investit peste 2,2 trilioane de rupii (130 de milioane de dolari) pentru a îmbunătăţi infrastructura de apă din Jakarta, potrivit unui purtător de cuvânt al Suez.

    Între timp, Salim, după ce a stabilizat conglomeratul, a început să îşi construiască imperiul de active de apă. Când Acuatico, de zece ori mai mare decât Moya lui Salim, a fost scoasă la vânzare în 2017, Moya a cumpărat. A durat 20 de ani, dar Salim a recâştigat controlul asupra a jumătate din instalaţiile de apă din Jakarta.

    În cadrul celei mai recente tranzacţii, compania va cheltui aproximativ 1,7 miliarde de dolari pentru a construi o staţie de tratare, conducte şi racorduri, precum şi pentru a întreţine instalaţiile existente. Compania de stat PAM Jaya va plăti ABJ pentru apă şi infrastructură în rate, pe măsură ce acestea sunt construite.

     

  • Cristian Popa, CFA: Câţi bani vin şi câţi bani pleacă din România ca remiteri ale angajaţilor. Volumul sumelor trimise acasă de muncitorii străini a crescut de peste patru ori în ultimii cinci ani

    Remiterile românilor din diaspora au fost în ultimul deceniu o sursă importantă de finanţare a economiei naţionale, dar tendinţa actuală indică o scădere treptată a sumelor trimise în ţară, în paralel cu creşterea sumelor pe care angajaţii străini le trimit din România spre familiile lor, arată datele publicate de BNR.

    În 2024, remiterile diasporei s-au situat în jur de 6,7 miliarde de euro (aproape 2% din PIB), de două ori şi jumătate mai mult decât acum un deceniu. La capitolul plăţi, aproximativ 1,7 miliarde de euro au părăsit România în 2024, cu circa 60% peste anul precedent. Per ansamblu, rezultă un net de aproximativ 5 miliarde de euro (încasări minus plăţi), explică Cristian Popa, CFA, membru în Consiliul de Administraţie al BNR.

    ”Dar după prima jumătate a anului 2025 încasările încetinesc, iar plăţile accelerează. Pe baza datelor istorice şi a celor din primele două trimestre ale acestui an, ţinând cont de trend şi sezonalitate, o estimare prudentă indică scăderea remiterilor nete în acest an. Pe partea de încasări, această scădere se explică probabil prin incertitudinile economice globale, creşterea costului vieţii, ceea ce lasă multor români din străinătate mai puţini bani de trimis, dar şi prin reîntregirea/mutarea familiilor în străinătate, care reduce obligaţiile de întreţinere din ţară. Sau poate că mulţi pur şi simplu nu mai au cui să trimită bani acasă”, a adăugat acesta.

    Aproape jumătate din totalul remiterilor provine din Regatul Unit şi Germania. Deşi diaspora din Marea Britanie este numeric doar un sfert din cea din Italia, Spania şi Franţa, în 2024 contribuţia sa financiară este mai mare, iar faţă de acum un deceniu, nivelul din Regatul Unit este de aproximativ zece ori mai mare. Explicaţia ţine parţial atât de creşterea rapidă a comunităţii de români în Regatul Unit după 2014, cât şi de veniturile medii mai ridicate obţinute acolo.

    În plus, mulţi români plecaţi mai devreme în Italia şi Spania s-au stabilit între timp acolo cu familiile, având cheltuieli locale mai mari şi mai puţine rude acasă. De asemenea, diaspora din Regatul Unit/Germania include o pondere mai mare de specialişti şi muncitori calificaţi, în timp ce în Italia/Spania o parte relevantă a muncii se desfăşoară în sectoare intensive în forţă de muncă.

    Un alt exemplu este diaspora din Irlanda, relativ mică numeric, dar care trimite sume considerabile, semn că şi acolo românii au locuri de muncă bine plătite.

    Dar schimbările de pe piaţa locală a muncii din ultimii ani şi fluxul de muncitori străini, inclusiv din ţări asiatice, fac ca România să devină treptat nu doar destinatar al remiterilor, cât şi ţară de origine a remiterilor.

    Începând din 2022 trendul este clar ascendent. Volumul remiterilor din România către exterior a crescut de peste patru ori în ultimii cinci ani (de la sub 400 milioane euro în 2019, la aproape 1,7 miliarde euro în 2024). Dacă în 2019 raportul încasări/plăţi era 14:1, în 2024 acest raport s-a redus la 4:1.

    Fenomenul este aşteptat să continue, dat fiind că deficitul de forţă de muncă internă persistă şi companiile recrutează tot mai mulţi muncitori străini, este de părere Cristian Popa. ”Fără ei, economia României ar fi mai mică şi traiul mai scump. Beneficiile nu pot fi contestate. Simplificând, nu ştiu cine ar mai livra comenzile de mâncare în oraşele mari”.

    Contrar impresiei că „banii pleacă în Asia”, în top 10 destinaţii apare astăzi o singură ţară asiatică, Nepal, iar valoarea plăţilor către această ţară este mai puţin de 10% din total (7,3% pe ultimele 12 luni). Totuşi, sumele către Nepal au crescut cu aproximativ 70% pe an, în linie cu prezenţa tot mai mare a lucrătorilor non-UE în România. În condiţiile actuale ale pieţei muncii, probabil că în timp, şi alte economii asiatice vor intra în topul destinaţiilor.

    Menţinerea cotei oficiale de 100.000 de lucrători non-UE nou admişi a accelerat aceste ieşiri (banii trimişi acasă de noii angajaţi). Nu este vorba doar de Nepal, către majoritatea ţărilor pleacă sume tot mai mari, în timp ce la încasări vârful pare să fi fost T4 2023.

    Totuşi, Cristian Popa nu crede că, pe termen lung, România va trece de la statutul de beneficiar net de remiteri la un echilibru în care încasările să egaleze plăţile, însă probabil că raportul încasări/plăţi se va reduce în continuare.

    ”Remiterile vor continua să joace un rol important în economia românească atât timp cât există un număr mare de români în străinătate cu legături familiale acasă. Dar generaţiile tinere de români născuţi sau crescuţi în diaspora vor avea, inevitabil, legături tot mai slabe cu România. Din acest motiv, încasările ar putea intra treptat pe o pantă descendentă”, a mai spus analistul.

    La scară microeconomică, remiterile au efecte pozitive directe asupra familiilor care le primesc. La nivel macro, aceste sume îmbunătăţesc finanţarea soldului contului curent şi sunt, de asemenea, o sursă de stabilitate pentru moneda naţională. Reversul medaliei este că o parte din bani alimentează ulterior importurile (electrocasnice, materiale de construcţii, autoturisme), ceea ce se vede în deficitul comercial. Într-un final depinde cât din aceste sume se transformă în economisire şi investiţii locale.

    Însă, atrage atenţia Cristian Popa, aceste sume nu compensează exodul de forţă de muncă. După aderarea României la UE (2007), milioane de români au plecat să lucreze în străinătate, generând unul dintre cele mai mari valuri migraţionale din Uniune. Oricât de benefice financiar, aceste transferuri sunt şi simptomul unei pierderi de capital uman. Milioane de oameni activi lipsesc astăzi de pe piaţa muncii din România.

  • Revenirea Europei depinde de Germania: Între speranţa unui „Make Europe Great Again” şi realitatea unei Europe care rămâne în umbra Americii

    Acţiunile europene au depăşit performanţa pieţelor americane în prima jumătate a anului 2025, într-un context favorabil rar întâlnit: statele europene s-au unit pentru a creşte cheltuielile de apărare, Germania a zguduit regulile stricte privind îndatorarea, iar tarifele impuse de preşedintele SUA, Donald Trump, au subminat încrederea investitorilor în activele americane. Toate acestea au alimentat speranţa unui mult aşteptat moment MEGA – „Make Europe Great Again”.

    Însă entuziasmul a fost de scurtă durată. Pe măsură ce temerile legate de tarife s-au estompat, pieţele europene, deşi au continuat să crească, au revenit la tiparul cunoscut: performanţe mai slabe decât cele din Statele Unite. În acelaşi timp, euro a rămas sub maximul ultimilor patru ani, atins în septembrie, în apropierea pragului de 1,20 dolari, conform Financial Times.

    Potrivit datelor EPFR analizate de Barclays, acţiunile europene au atras peste 86 de miliarde de dolari în 2025, însă ritmul s-a diminuat vizibil în ultimele şase luni, când intrările s-au redus la doar 23 de miliarde de dolari.

    Deşi perspectivele pentru anul viitor rămân pozitive, Europa este aşteptată să rămână în continuare în umbra pieţei americane. Patru dintre cele mai mari şase bănci de investiţii din SUA şi Europa anticipează că bursele europene vor avea performanţe inferioare, inclusiv din cauza expunerii mult mai mari a pieţelor americane la boom-ul inteligenţei artificiale.

    În ceea ce priveşte moneda unică, evoluţia euro va depinde în mare măsură de traiectoria dolarului american. Incertitudinea este ridicată: două dintre marile bănci estimează chiar o depreciere a euro.

    „Acum atenţia se mută asupra a ceea ce poate face Europa pentru a atrage capital, având în vedere că presiunea de ieşire din SUA nu va fi atât de puternică pe cât ne aşteptam”, a explicat Arun Sai, strateg senior multi-asset la Pictet Asset Management.

    Un moment-cheie a avut loc în martie, când Germania, responsabilă pentru aproximativ un sfert din PIB-ul blocului european de 28 de state, şi-a revizuit regulile fiscale pentru a stimula investiţiile în infrastructură şi apărare, o decizie văzută iniţial drept un posibil catalizator major pentru economia europeană.

    În practică însă, o parte importantă din acest spaţiu fiscal a fost direcţionată către cheltuieli curente, nu către proiecte de infrastructură care ar fi putut susţine creşterea economică şi performanţa bursieră pe termen lung.

    Cheltuielile pentru infrastructură ar urma să accelereze în 2026, dar economiştii Barclays avertizează că, analizând acest an şi următorul, cheltuielile sociale cresc într-un ritm mai rapid.

    „Planurile bugetare ale Germaniei nu sunt atât de ambiţioase pe cât ne-am fi dorit”, a declarat Ross Hutchison, şeful strategiei pentru zona euro la Zurich Insurance Group, companie care preferă în prezent acţiunile americane în detrimentul celor europene.

    Deşi nivelul ridicat al cheltuielilor este un semnal pozitiv, Hutchison subliniază că ar fi fost de dorit o alocare mai mare către infrastructură, cu efecte structurale şi durabile.

    Analiştii avertizează şi asupra unui risc ridicat de implementare, având în vedere că Germania a ratat în ultimii ani mai multe ţinte de investiţii. Săptămâna trecută, trei institute economice germane şi-au revizuit în scădere prognozele de creştere pentru 2026, invocând impactul limitat al cheltuielilor publice şi ritmul lent al reformelor structurale.

    Pesimismul este reflectat şi în evaluările pieţei. Deşi acţiunile germane sunt în creştere cu 20% de la începutul anului, ele au stagnat în a doua jumătate a lui 2025. Per ansamblu, acţiunile europene se tranzacţionează la un discount de aproximativ 35% faţă de cele americane, raportat la câştigurile viitoare – un nivel apropiat de minime istorice.