El a precizat că la acest Congres vor fi aleşi 16 vicepreşedinţi ai partidului. Potrivit lui Ivan, 8 vicepreşedinţi vor fi regionali, aleşi doar de către reprezentaţii regiunilor, iar ceilalţi 8 vor fi aleşi la nivel naţional, pe domenii de activitate.
Potrivit lui Ivan, BPN al PSD a decis ca dintre cele opt funcţii de vicepreşedinte alese la nivel naţional, pe domenii de activitate, trei să fie alocate femeilor.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Echipa de conducere propusă de Crin Antonescu este formată din prim-vicepreşedintele partidului, secretarul general, 15 vicepreşedinţi cu atribuţii executive şi alţi 16 vicepreşedinţi. Klaus Iohannis este prim-vicepreşedintele PNL, iar Eduard Hellvig secretarul general.
“Este ultima oară când particip, cel puţin ca preşedinte al PNL, la un Congres al partidului nostru”, a spus Antonescu. “Nu am limitare la numărul de mandate, dar am avut în vedere faptul că în intervalul de până la următorul Congres, cel din 2016, vor fi alegeri prezidenţiale în 2014, pe care, dacă le voi câştiga, voi deveni preşedintele României, deci nu voi mai putea fi membru al PNL şi cu atât mai puţin preşedinte”.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
Astfel de precizare, altminteri tautologică, este relevantă strict în perspectiva speculaţiilor neîncetate, venite din varii direcţii, despre încetarea funcţionării USL mai devreme de termenul oficial – 2016 – printr-o potenţială regrupare a dreptei (PNL, PDL şi oricine ar mai vrea să vină), în opoziţie cu PSD (aliat, la rândul lui, cu oricine ar vrea să mai vină).
Iohannis, respins în 2009 de preşedintele Băsescu pentru postul de premier pe motiv că “soarta lui s-a decis la Grivco”, a fost însă până de curând un critic al guvernului Ponta şi e bine văzut de tabăra din PNL ostilă lui Antonescu (Tăriceanu-Chiliman). Ca atare, ar juca nu numai un rol de liant între facţiunile liberale, dar şi de contrapondere simbolică la dominarea PNL de către PSD şi a lui Antonescu de către Victor Ponta, din ce în ce mai supărătoare pentru suporterii liberali care se tem că PSD şi-ar putea desemna propriul candidat la prezidenţiale, de pildă în persoana lui Sorin Oprescu.
Într-o asemenea logică, Antonescu şi-ar păstra şi el în mânecă asul unui tandem electoral cu Iohannis, care a şi admis că nu exclude pentru sine o funcţie de premier. Deocamdată, Antonescu şi Ponta au spus acelaşi lucru, anume că îl văd pe primarul Sibiului capabil să fie şi prim-ministru, şi preţedinte al ţării, fiindcă “a dovedit că este un foarte bun om politic”. Cum niciuna dintre cele două funcţii menţionate nu e liberă acum în proiectul USL, Antonescu a adăugat că Iohannis ar putea fi preşedintele viitoarei regiuni din care va face parte Sibiul.
Reducerea cheltuielilor aprobată în această săptămână de către Congresul SUA, cu un total estimat de aproape 160 mld. euro, este a doua componentă a ieşirii din criza aşa-numită a “piscului fiscal”, numit aşa fiindcă reprezintă plastic efectul expirării concomitente a mai multor facilităţi fiscale promovate de administraţiile Bush şi Obama. Prima componentă, în valoare de cca 620 mld. dolari, este cea referitoare la eliminarea unor deductibilităţi şi majorarea impozitelor pentru americanii cu venituri de peste 400.000 de dolari pe an şi familiile cu venituri de peste 450.000 de dolari pe an, ceea ce afectează cca 1% dintre americani – măsură combătută puternic de republicani şi susţinută de preşedintele Barack Obama.
Pentru moment, compromisul la care au ajuns cele două partide în privinţa evitării “piscului fiscal” s-a dovedit mulţumitor pentru pieţele financiare, care au crescut concertat, deşi majoritatea economiştilor americani tind să considere că efectul pachetului de austeritate menit să evite “piscul fiscal” va fi o reducere a creşterii economice cu cca 1,5%. Momentul din februarie al dezbaterii pe marginea tăierii cheltuielilor va aduce însă noi tensiuni, mai ales că este aproape coincident cu termenul când SUA îşi vor atinge iarăşi plafonul de îndatorare, ceea ce va atrage alte certuri politice pe tema unei noi majorări a plafonului.
Şefa diplomaţiei americane va fi audiată pe baza unui raport care urmează să fie finalizat săptămâna viitoare de către o Comisie pe care chiar ea a creat-o, a anunţat Ileana Ros-Lehtinen, preşedinta Comisiei pentru Afaceri Externe din Camera Reprezentanţilor (majoritar republicană), citată într-un comunicat.
Această Comisie lucrează de două luni asupra acestui atac terorist care s-a soldat cu moartea ambasadorului Statelor Unite în Libia Christopher Stevens şi altor trei agenţi americani.
Clinton este în prezent bolnavă şi a fost nevoită să amâne atât un turneu prevăzut în această săptămână în ţări arabe, cât şi toate angajementele sale profesionale
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Producţia unei monezi de 1 dolar costă 30 de cenţi. Aceste monezi au, în mod normal, o durată de viaţă de 30 de ani.
În comparaţie, producţia unei bancnote de 1 dolar este mai ieftină, de numai 5 cenţi, dar acestea se uzează mult mai repede. O bancnotă de 1 dolar are o durată medie de utilizare de numai 4,7 ani.
Propunerea nu este însă nouă. Comisia a recomandat trecerea la monezi de 1 dolar în ultimii 22 de ani şi va încerca joi din nou într-o audiere în Comisia pentru Servicii Financiare a Camerei Rprezentanţilor, potrivit CNN.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Comentatorul de la UBS anticipa însă că politicienii vor ajunge la un compromis în privinţa problemei nr. 1 – vârful de deficit bugetar care se profilează la anul (800 mld. dolari), acum că reducerile de taxe pentru americanii cu venituri mari, inaugurate în era Bush şi prelungite de Obama în 2010 vor expira, concomitent cu reducerile de impozite pe salarii instituite de Obama. În perspectiva negocierilor ce încep în această săptămână, democraţii invocă exit poll-urile care arată că majoritatea americanilor sunt în favoarea unor taxe mai mari pentru cei bogaţi. Republicanii, în schimb, care controlează şi în actuala legislatură Camera, speră şi acum ca majorarea veniturilor la buget să se facă pe seama reducerii cheltuielilor statului pentru programe sociale.
Un compromis va fi greu de realizat însă, din moment ce Congresul rămâne cam cu aceeaşi configuraţie ca în legislatura precedentă, cu o Cameră dominată de republicani şi un Senat dominat de democraţi, ceea ce până acum a însemnat doar luni întregi de certuri chinuitoare, finalizate de obicei cu cedarea democraţilor în faţa ameninţărilor republicane cu blocarea completă a procesului legislativ dacă nu obţin ceea ce vor. Economistul Paul Krugman îl sfătuieşte pe preşedinte, într-un editorial din The New York Times, să nu mai cedeze, în numele sperietorii false că dacă nu se rezolvă chestiunea deficitului în sensul dorit de republicani (deci cu o nouă prelungire a tăierilor de taxe pentru americanii bogaţi), America ar intra în recesiune. De data aceasta nu mai avem de-a face cu un risc iminent de blocare a bugetului şi a cheltuielilor, ca în cazul negocierilor de anul trecut pe marginea majorării plafonului datoriei externe, astfel încât Obama are acum mai mult spaţiu de manevră şi ar trebui să-l folosească spre a pune capăt tacticilor de “şantaj” folosite de republicani, susţine Krugman.
În politica externă, prima acţiune a lui Barack Obama a fost să anunţe sancţiuni contra unor miniştri şi instituţii din Iran suspecte că au persecutat ziarişti şi au blocat accesului la internet pentru iranieni. Analiştii estimează însă că prioritatea lui Obama în al doilea mandat nu va fi deloc Orientul Mijlociu, în ciuda speranţelor Israelului, rămase nesatisfăcute din vremea primului mandat, ci Asia, unde obiectivele Americii sunt construirea unei relaţii de cooperare cu China în locul uneia de confruntare, promovarea Indiei ca putere regională şi exploatarea oportunităţilor economice de pe continent.
Barack Obama a câştigat alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie cu un avantaj net în faţa contracandidatului său Mitt Romney. După anunţarea, sâmbătă, a rezultatelor din Florida, ultimul stat care mai rămânea să comunice bilanţul voturilor, Obama conduce cu 332 la 206 în cazul voturilor electorale şi cu 50,5% la 47,9% la votul popular.
“Încă patru ani”, a scris Obama pe Twitter şi a publicat fotografia de mai sus, unde se îmbrăţişează cu soţia lui, Michelle Obama. Mesajul preşedintelui american reales a apărut aproape concomitent cu anunţul rezultatului decisiv, cel din Ohio, care a înclinat definitiv balanţa în favoarea lui, cu o zestre de 18 voturi electorale, ducând la momentul respectiv la un total de 275. “Asta s-a întâmplat datorită vouă. Vă mulţumesc”. Fotografia a devenit imediat cel mai popular tweet din istorie la doar 22 de minute după ce a fost publicată: statistica Buzzfeed a raportat că poza a fost repostată de peste un sfert de milion de ori, iar peste 72.000 de oameni au marcat-o ca favorită.
Reacţia la cald a suporterilor din Chicago ai lui Barack Obama:
Mitt Romney a ţinut un scurt discurs, la sediul de campanie din Boston, în care l-a felicitat pe Barack Obama pentru realegere, comentând că “ţara a ales un alt lider, astfel încât Ann şi cu mine, împreună cu voi, ne rugăm pentru el şi pentru această naţiune măreaţă”. El a adăugat că Ann Romney, soţia sa, “ar fi fost o Primă Doamnă minunată”.
Ulterior, la sediul său de campanie din Chicago a apărut şi preşedintele Barack Obama împreună cu soţia şi cele două fiice. El le-a mulţumit tuturor americanilor care au participat la vot şi a insistat asupra temei unităţii SUA, spunând că America “se ridică sau cade ca o singură naţiune” şi că “sarcina desăvârşirii uniunii noastre merge mai departe, graţie vouă”. “Noi nu suntem dezbinaţi precum cred politicienii, nu suntem cinici precum cred comentatorii politici!”, a continuat el. Adresându-se apoi soţiei sale, Michelle, Obama i-a declarat: “Niciodată nu te-am iubit mai mult”.
Pentru Statele Unite, “ce e mai bun abia urmează”, i-a asigurat el pe suporteri, explicând că America e unită de aspiraţiile comune ale cetăţenilor ei, care o văd în viitor ca fiind “liderul global în inovaţie şi tehnologie”, o ţară “apărată de cea mai bună armată din lume, o ţară generoasă şi tolerantă, deschisă pentru visurile de mai bine ale imigranţilor, o ţară care nu e înglodată în datorii, nu e grevată de inegalitate şi nu e ameninţată de încălzirea globală”. “Ne-aţi ales ca să avem grijă de locurile de voastre de muncă, nu de ale noastre”, a adăugat Obama, menţionând de asemenea ca priorităţi ale mandatului său reducerea deficitului bugetar, reformarea sistemului de taxare, realizarea independenţei energetice, ameliorarea sistemului de integrare a imigranţilor. “Nu am fost niciodată mai încrezător în viitor şi în America”, a încheiat preşedintele.
La votul popular, Barack Obama are un avans de 49,7% la 48,8%. Romney a condus constant în cea mai mare parte a intervalului în care s-au numărat voturile, iar avansul a început să se reducă abia după ce victoria din Ohio a decis câştigătorul în funcţie de voturile electorale.
Cursa pentru prezidenţialele din SUA a fost decisă, deci, în primă instanţă de voturile electorilor – cele furnizate de fiecare stat în parte în funcţie de ponderea asumată de fiecare în sistemul colegiilor electorale, astfel încât câştigătorul preşedinţiei este obligatoriu cel care acumulează majoritatea absolută a voturilor electorale (270), chiar în pofida unei eventuale victorii a contracandidatului său la votul popular.
Soarta alegerilor a depins, în speţă, de statele tradiţional indecise, “swing states”. Până acum (9,00 ora României) Obama a câştigat Wisconsin, Pennsylvania, New Hampshire, Michigan, Ohio, Nevada, Colorado, Virginia, Iowa şi se profilează şi o victorie a sa în Florida (estimare CNN, AP), în timp ce Romney a câştigat Missouri şi Carolina de Nord.
Ponderea electorală reprezentată de “swing states”, conform Citigroup:
Faţă de alegerile prezidenţiale din 2008, doar două state au votat diferit: Indiana şi Carolina de Nord, care acum l-au preferat pe candidatul republican.
Pentru Congres, estimările CNN indică un uşor avans al democraţilor pentru Senat (51 la 44 de mandate dintr-un total de 100) şi supremaţie republicană în Camera Reprezentanţilor, pe care partidul lui Romney o controla şi în actuala legislatură (223 la 166 dintr-un total de 435).
Locurile de muncă şi economia se află de departe în fruntea listei de intrese când vine vorba de votul americanilor. Chiar dacă economia îşi revine din criză, susţinută de măsurile agresive ale Rezervei Federale, recupererea este lentă, iar şomajul scade greu.
Provocarea pentru actualul prşedinte, Barack Obama, în încercarea de a-i convinge pe americani că merită un nou mandat la Casa Albă este să arate că înregistrează progrese şi că propunerile contracandidatului său reprezintă o revenire la politicile care au creat problemele actuale ale SUA. Pentru a câştiga, candidatul republican, Mitt Romney, trebuie să le arate americanilor că Obama a eşuat în funcţia de preşedinte, în timp ce el dispune de experienţa şi ideile necesare să facă ceea ce actualul preşedinte nu a reuşit.
Obama şi Romney nu se pot pune de acord în multe privinţe, de la drepturile homosexualilor la strategia privind viitorul forţelor armate, însă diferenţele de opinii se manifestă cel mai puternic în privinţa economiei. Romney consideră că statul este o piedică în calea creşterii economice şi ar trebui să se dea la o parte, în timp ce preşedintele în exerciţiu afirmă că statul are un rol important în crearea bazei pentru o economie puternică.
REALIZARILE” CELOR DOI POLITICIENI – OBAMA. Obama a preluat postul de la Casa Albă de la George W. Bush în timpul celei mai mari crize financiare de după Marea Depresiune. Prima decizie importantă în postul de preşedinte a fost votarea unui pachet de măsuri pentru a opri declinul economiei. Planul de 831 miliarde de dolari a inclus reduceri de taxe şi fonduri pentru proiecte de infrastructură şi energie regenerabilă. Programul a salvat, afirmă economiştii, până la câteva milioane de locuri de muncă pe o perioadă de mai mulţi ani.
Rata şomajului a coborât de la 10% sub 8%, iar numărul de persoane angajate în SUA este cu circa 1 milion mai mare decât în prima lună a mandatului lui Obama. Marii producători auto americani General Motors şi Chrysler se aflau în pragul falimentului în urmă cu patru ani. Obama a investit zeci de miliarde de dolari şi a susţinut restructurarea şi stabilizarea companiilor, care în prezent au o situaţie bună.
În mare parte din cauza recesiunii, Obama nu a reuşit să-şi respecte promisiunea de a reduce la jumătate deficitul bugetar, aflat în prezent la peste 1.000 de miliarde de dolari. Obama este primul preşedinte al SUA în mandatul căruia ţara şi-a pierdut ratingul maxim “AAA” din partea agenţiei Standard & Poor’s. Preşedintele nu a reuşit să ajungă la o înţelegere cu Partidul Republican în Congres pentru reducerea datoriei federale, după ce părţile nu s-au putut pune de acord în privinţa necesităţii creşterii veniturilor din taxe.