BusinessMagazin

Tag: comunicare

  • La numai 25 de ani, o tânără antreprenoare din Bucureşti face 50.000 de euro dintr-o afacere pornită cu 500 de lei. Care este reţeta succesului

    Astfel, cu o primă investiţie de 500 de lei, antreprenoarea a creat brandul „Le Cose Animate“, (lucruri însu­fle­ţite), unde comercializează de­cora­ţiuni, cadouri pentru copii sau obiecte desti­nate nunţilor, toate fiind realizate manual.

    „La început investiţia a fost minimă, aşa cum îşi permite un proas­păt absolvent de facultate, iar creşterea orga­nică. Nu am avut finan­ţare exter­nă, nu am împrumutat niciun leu. Am cum­părat materie primă (lemn, vop­sele acrilice şi lacuri) de aproxi­mativ 500 de lei şi apoi am investit tot profitul în următoarele materiale şi în ma­ga­zinul online“, a spus Ioana Bugean.

    Anul trecut, start-up-ul Le Cose Animate a ajuns la venituri de 50.000 de euro şi a înregistrat un profit de 25.000 de euro, în creştere cu 30% faţă de anul 2014. În 2015 magazinul online a avut în total 1.000 de comenzi, cea mai mare comandă din punct de vedere valoric situându-se la circa 10.000 de euro. Aceasta a presupus  realizarea de decoraţiuni personalizate cu logo-ul unei companii de radio şi televiziune de pe plan local. „Numărul clienţilor care apelează la produse personalizate este în continuă creştere, chiar dacă este o nişă pe care trebuie să o cucereşti atent pentru că la început oamenii sunt sceptici şi nu au foarte mare incredere în comercianţii online de hand-made din România. Acest gen de business este mult mai apreciat în străinătate“, a precizat ea.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Primele 12 cuvinte pe care le spui la un interviu de angajare ar putea să te ajute să obţi slujba sau să te coste

    Resurgo Trust, fundaţie caritabilă, a dezvăluit faptul că angajatorii judecă potenţiali angajaţi după conversaţia de complezenţă ce are loc înainte de interviul propriu-zis. Cercetătorii au descoperit că primele 12 cuvinte pe care le spune un candidat ar putea avea un efect important asupra deciziei de angajare a angajatorului, scrie Daily Mail.

    Asta datorită faptului că angajatorul îşi face o primă impresie despre candidat în timpul conversaţiei de dinaintea interviului. Prin urmare, candidatul este văzut într-o lumină pozitivă sau negativă, încă înainte de a vorbi despre experienţa de muncă şi calificări.

    „Este vorba despre felul în care vorbeşti cu recepţionera, ce spui în primele minute sau felul cum mergi pe hol. Conversaţia de complezenţă face parte din abilităţile de comunicare la locul de muncă”, spune Iona Ledwidge, Resurgo Trust.

    Scott Hutchinson, de la firma de recrutare Interim Partners, este de părere că nu toată lumea ştie să pălăvrăgească despre vreme sau despre alte subiecte fără miză, iar cei care ştiu au un avantaj.

     

  • Cum a ajuns smartphone-ul un asistent de care omul nu se desparte şi în ce fel a schimbat societatea

    „Ce-ar fi să-mi spui când ai început să urăşti telefonul?“, este replica unui psihiatru în dialog cu un bărbat din povestea SF „Ucigaşul“ a lui Ray Bradbury. Însă aici nu este vorba despre un ucigaş obişnuit, ci despre unul de produse electrice. Ucigaşul cu pricina face asta din cauza faptului că este sătul de tehnologie şi de impersonalitatea produselor precum: telefonul-radio, tele-speakerul şi permanenta conectivitate pe care acestea o oferă. Sună familiar? Pariem că da.

    Această poveste a fost scrisă în 1953, însă este mai de actualitate ca niciodată. Telefonul ca mijloc de comunicare şi-a pierdut funcţia iniţială, cea de comunicare de la distanţă, în urmă cu mai mulţi ani. Acum telefonul mobil este un produs multifuncţional pe care-l avem mai tot timpul în preajmă, un produs care a devenit un obiect important în modul cum oamenii comunică şi funcţionează. „Toţi navetiştii stăteau acolo, obosiţi, şi vorbeau cu nevestele prin radiourile de mână: Acum sunt la colţul străzii 49. Acum o luăm pe strada 61″, scrie Bradbury, în povestea căruia „ucigaşul“ a folosit un dispozitiv pentru a bruia aparatele pasagerilor: „Locuitorii acelui autobuz se văzură deodată siliţi să facă conversaţie între ei. Panică! Se stârni o panică teribilă, ca între animale“.

    Bradbury îşi exprimă temerile legate de evoluţia tehnologiei prin intermediul acestui „ucigaş“. Produsele menţionate în povestirea scrisă în urmă cu peste 50 de ani există astăzi sub o altă formă şi denumire, însă efectele sunt cam aceleaşi sau chiar mai grave. Iar asta o simt pe pielea mea. Fiecare zi de muncă începe cu alarma telefonului, care se află pe noptieră, apoi, cu ochii încă îngreunaţi de somn, ridic telefonul şi lumina albă stridentă mi se lipeşte pe retină.

    Verific notificările, mailurile venite peste noapte, apoi, întins pe spate, intru pe Facebook. Văd o ştire, mai jos o poză a unui amic, apoi un clip se derulează şi tot aşa. Abia peste două-trei minute mă ridic din pat. În perioada în care am documentat acest articol am încercat să fiu mai atent la felul cum românii folosesc telefonul mobil. Cel mai uşor este în mijloacele de transport în comun. Mai tot timpul oamenii stau aplecaţi deasupra telefoanelor, câţiva vorbesc între ei, puţini mai citesc o carte, iar alţii aşteaptă, pur şi simplu.

    Într-o zi, mă aflam în metrou, în drum spre birou, şi am putut constata că, din 11 persoane aflate în vagon, doar eu şi cu încă o persoană nu foloseam telefonul inteligent. Într-o altă zi, într-un restaurant fast-food, la o masă se aflau patru sau cinci adolescenţi şi toţi se uitau în telefon şi din când în când mai aruncau câte-o vorbă peste masă, însă niciunul nu ridica capul din ecranul luminos. Aceste observaţii sunt empirice, însă conturează tabloul societăţii în care trăim astăzi şi în care smartphone-ul a devenit un instrument pe care cei mai mulţi oameni îl consideră indispensabil.

    REVOLUŢIA MOBILĂ

    Telefonul mobil a devenit parte din rutina zilnică a omului modern, un asistent de care nu se desparte, o poartă către ştiri, social media, distracţie şi orice formă de comunicare. Smartphone-urile au penetrat fiecare aspect al vieţii cotidiane. Este unul dintre cele mai fascinante obiecte, care, spre deosebire de PC sau laptop, este mai uşor de personalizat şi funcţionează de multe ori ca o extensie a individului. „Cu ocazia fiecărei sarcini telefonul, de acum un asistent personal, oferă şi fură putere. Oferă putere economisind timp şi scurtând distanţe, conectând o societate obişnuită să comunice verbal. Şi mai oferă putere obţinând aproape instantaneu informaţii. Telefonul eliberează şi îngrădeşte în acelaşi timp: spaţiul de interacţiune nu mai este deloc bine definit (putem fi în altă cameră, în altă clădire, în altă ţară atunci când interacţionăm); dar în acelaşi timp ne obligă să răspundem cât de repede putem“, spune sociologul Andrei Boteşteanu.

    Potrivit studiului Google România intitulat „O zi din viaţa lui Homo Smartphonicus“, smartphone-ul, portofelul şi cheile sunt, în această ordine, cele mai importante trei lucruri pe care românul le verifică să nu le fi uitat acasă. Şi dacă, totuşi, aceştia uită smartphone-ul acasă? „Nu este posibil“, au răspuns 56% dintre respondenţi, în timp ce 11% au spus că, dacă s-ar întâmpla acest lucru, s-ar întoarce de oriunde după el. Un prieten mi-a povestit la un moment dat cum un adolescent de 14 ani l-a întrebat ce jocuri se juca pe telefon când era mic. Prietenul meu a zis că niciun joc, la care tânărul a întrebat cu uimire ce făcea cu telefonul mobil. „Nu aveam telefon când eram mic“, a spus el. Dacă un adolescent de 14 ani nu-şi imaginează viaţa fără telefon mobil, oare ce ne vor întreba în adolescenţă copiii care sunt acum la grădiniţă?

     

  • Mircea Băsescu a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de infuenţă

    Mircea Băsescu a fost condamnat, vineri, la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influenţă, în dosarul privind mita pe care ar fi primit-o de la familia lui Sandu Anghel, iar Marian Căpăţână a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare, pentru complicitate la trafic de influenţă.

    Magistraţii Tribunalului Constanţa i-au condamnat, vineri dimineaţă, pe Mircea Băsescu la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influenţă, iar pe Marian Căpăţână la trei ani de închisoare cu executare pentru complicitate la trafic de influenţă.

    Decizia instanţei nu este definitivă şi poate fi contestată în termen de zece zile de la comunicare la Curtea de Apel Constanţa.

    Din pedepsele celor doi urmează să se scadă perioada arestului preventiv şi cea a arestului la domiciliu. Mircea Băsescu şi Marian Căpăţână au fost arestaţi preventiv şi la domiciliu din 19 iulie 2014 până în 24 iunie 2015.

    Tribunalul Constanţa a amânat de mai multe ori pronunţarea în dosarul în care Mircea Băsescu a fost judecat pentru trafic de influenţă, iar Marian Căpăţână pentru complicitate la trafic de influenţă.

  • O româncă preia comunicarea pentru americanii de la Uber în Balcani

    Compania americană Uber, cel mai valoros start-up din lume, a recrutat-o pe românca Alexandra Corolea pentru a gestiona comunicarea în Balcani, conform informaţiilor de pe reţeaua socială profesională LinkedIn.

    Potrivit sursei citate Alexandra Corolea a preluat funcţia de Communications Associate pentru Balcani în cadrul Uber în urmă cu o lună, ea fiind recrutată de la Telekom România, cel mai mare grup de comunicaţii fixe şi mobile de pe piaţa locală, unde a ocupat timp de aproape doi ani poziţia de Media Relations & External Communication Senior Coordinator.

    Alexandra Corolea a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a urmat un master în Marketing şi comunicare politică la SNSPA. Înainte de a fi recrutată de grupul Telekom, în anul 2014, ea a lucrat, începând cu anul 2009, pentru BCR, unde ultima poziţie deţinută a fost de Community Affairs Senior Expert. Anterior ea a mai lucrat pentru Selenis şi Pastel.

    Uber, care le dă proprietarilor de maşini posibilitatea de a oferi servicii de transport prin intermediul unei aplicaţii care îi pune în legătură cu clienţii şi asigură şi platforma de taxare şi gestionare a comenzilor, a fost lansat în Bucureşti în urmă cu aproape un an de zile. Compania are operaţiuni şi în alte ţări din regiune, printre care Bulgaria şi Ungaria.

  • Cine este tânărul care a inventat hashtag-ul

    Hashtag-ul (#) – folosit pentru identificarea mesajelor pe un anumit subiect – a devenit o componentă a comunicării digitale. Chiar dacă semnul a fost folosit în tehnologia informaţiei încă din anii ’70 pentru a sublinia un anumit înţeles în momentul programării, abia la data de 23 august 2007 utilitatea hasthag-ului aşa cum o cunoaştem noi astăzi a aparut, datorită lui Chris Messina. După ce a scris primul mesaj pe Twitter folosind semnul, Chris Messina s-a autonumit Naşul Hashtag-ului. El a lucrat anterior la Google în funcţia de developer relations şi ca designer UX pentru Google+.

    Oricine poate folosi hashtag-urile şi nimeni, nici măcar o companie, nu poate deţine un hashtag. Spre exemplu, chiar dacă PepsiCo deţine marca Pepsi, oricine poate folosi hashtag-ul #pepsi. De la Twitter, tehnologia s-a răspândit pe numeroase platforme – Twitter, Facebook, Instagram, Google+, Tumblr, Pinterest.

    Recent, Chris Messina a anunţat că se alătură Uber, în calitate de Developer Experience Lead, fiind prima persoană numită în această funcţie în cadrul companiei.

  • Un nou tip de comunicare în companii: comunicarea directă, fără ocolişuri

    A devenit biroul un loc de muncă prea plăcut? Unii şef aşa cred. Diferite companii îşi încurajează angajaţii să renunţe la politeţuri la locuri de muncă şi să fie sinceri indiferent de situaţie. Această practică este denumită în unele companii drept “candoare radicală” sau “înjunghiere-frontală”, informează Wall Street Journal.

    Kendall Hawkings, manager senior Kalypso, firmă de consultanţă, spune că firma sa a lansat o campanie  numită “cultura de candoare” prin care angajaţii au încetat să facă pe plac colegilor lor şi răspund cu sinceritate. Angajaţii pot critica mai uşor aspectele care-i nemulţumesc, invocând “cultura de candoare”, însă unor angajaţi încă le este frică să fie vocali şi să spună adevărul verde-n faţă, este de părere Hawkins.

    Randstad Holding, companie canadiană, a implementat această practică, iar Wendy Finlanson Seymour, manager executiv, spune că tot mai mulţi angajaţi  spun ce au pe suflet, şi că dialogul sincer este un dar, însă recunoaşte că adevărul poate fi dureros uneori.
    Ego-urile rănite sunt mai bune decât proiectele întârziate, angajaţii cu randament scăzut sau resentimentele, susţin cei care cred în această metodă de management.

    Un alt militant pentru “înjunghierea-frontală” este compania de publicitate Deutsch. Cei 400 de angajaţi ai companiei au adoptat această practică şi vorbesc direct şi sincer cu colegii lor. Angajaţii se aşteaptă ca alţi colegi să-i critice atunci când nu sunt de acord cu felul în care este construit un proiect.

    “Trebuie să ai obrazul gros ca să lucrezi aici”, declară Val DiFebo, un executiv al Deutsch. De asemenea, recipienţi criticilor trebuie să se apere.

  • Abilităţi de bază pe care orice candidat trebuie să le deţină

    Când vorbim despre deficitul de competenţe, de multe ori suntem concentraţi pe tipuri de competenţe puternice specifice domeniului. Cu toate acestea, abilităţile de bază, sunt cruciale pentru succesul oricari angajat în ziua de astăzi.

    Aceste competenţe sunt la mare căutare,  iar dacă vrei să fii angajat trebuie să te asiguri că ai aptitudinile pe care angajatorii le caută. Iată care sunt principalele competenţe de bază pe care orice angajat profesionist ar trebui să le stăpânească astăzi:

    1. Abilităţi de conducere (leadership)

    Directorii executivi consideră că există un deficit de abilităţi de conducere în forţa de muncă. Dacă vrei să ieşi în evidenţă ca un lider puternic, trebuie să fii sigur că nu confunzi “abilităţile de conducere” cu “abilităţile de management.”
    Abilităţile de management sunt baza leadershipului, iar acestea includ lucruri cum ar fi capacitatea de completa formulare de evaluare, de a organiza reuniuni, de a folosi software-ul de management. Ceea ce directorii caută cu adevărat sunt abilităţile de conducere – de exemplu, capacitatea de a lua decizii dificile, de a inspira angajaţii şi prioritizarea muncii.

    2. Abilităţi de colaborare

    Un raport al “Economist Intelligence Unit” a constatat că 63% dintre directori sunt de părere că astăzi, forţa de muncă stă prost la capitolul aptitudini de colaborare şi muncă în echipă. Cum îţi dai seama dacă personal îţi lipsesc astfel de competenţe? Încearcă să îţi raspunzi singur la următoarele întrebări:
    – Crezi că abordarea ta este întotdeauna cea mai bună?
    – Urăşti faptul că ceilalţi angajaţi se pot îndoi de abordarea ta?
    – Urăşti să lucrezi la taskuri care necesită să te bazezi pe ceilalţi pentru a respecta termenele limită?
    Dacă răspunzi “da” la oricare dintre aceste întrebări, înseamnă că îţi lipsesc abilităţile de colaborare vitale pe care orice angajator le caută.

    3. Gândire critică şi abilităţi de rezolvare a problemelor

    Tot sondajul Economist Intelligence Unit a confirmat că directorii de afaceri cred că există un deficit de gândire critică şi abilităţi de rezolvare a problemelor în rândul angajaţilor. Mediile corporatiste sunt în mod constant asaltate de probleme care poate stopa sau stagna proiectele. Ca urmare, angajatorii doresc angajaţi creativi în rezolvarea problemelor şi care pot prospera în situaţiile dificile. Ei vor ca angajaţii să fie pozitivi şi de succes în faţa adversităţii.

    4. Abilităţi de comunicare

    Prin “comunicare”, vreau să spun mai mult decât capacitatea de a face schimb de informaţii cu colegii, faţă în faţă, la telefon, prin intermediul e-mailurilor sau al rapoartelor. Aproape oricine poate face asta. Mai degrabă, angajatorii sunt în căutarea persoanelor cu abilităţi de comunicare avansate. Întreprinderile doresc angajaţi experţi care pot comunica idei complexe în mod clar. Persuasiunea şi negocierea sunt competenţe esenţiale în acest sens. Dacă vrei să fii demn de angajat va trebui să stăpâneşti aceste abilităţi de comunicare avansate.

    Aceasta înseamnă că un candidat ideal trebuie să aibă acest “set de abilităţi de bază” avansate specifice domeniului. Dacă doreşti să îţi asiguri viitorul succes în carieră, va trebui să te asiguri că  abilităţile tale vor impresiona angajatorii. Începe prin perfecţionarea abilităţilor în cele patru domenii critice menţionate mai sus.

  • Opinie Irina Markovits, consultant de imagine: Impactul vestimentaţiei în business

    Un lucru merită clarificat de la bun început: în absolut şi în ansamblul întregii noastre vieţi, ceea ce îmbrăcăm nici nu ne defineşte ca persoane, nici nu stabileşte valoarea noastră ca fiinţe umane. Imaginea noastră profesională, la fel ca reputaţia, cere timp pentru a fi construită, presupune eforturi de branding personal, de networking, de promovare şi dezvoltare permanentă, de stabilire a unor relaţii puternice cu clienţii, colegii, partenerii.

    Cu toate astea, o bună parte din impresiile celor din jur despre noi se bazează pe cum arătăm – implicit pe cum ne îmbrăcăm, în special când e vorba de un context profesional.
    Vestimentaţia, pentru că o simţim legată intrinsec de aptitudinile noastre de comunicare, influenţează (parţial) felul în care cei din jur reacţionează la prezenţa noastră. Aspectul nostru exterior le vorbeşte despre educaţie şi rafinament social, succes financiar, autoritatea deţinută, nivelul de încredere pe care îl pot avea în noi şi, nu în ultimul rând, despre cât de potriviţi suntem pentru angajare, promovare sau relaţionare profesională. În termeni mai simpli, îmbrăcămintea plus aptitudinile de comunicare pot influenţa dacă colegii, şefii sau partenerii de business vor da curs cererilor noastre, ne vor încredinţa informaţii importante, ne vor permite acces la factorii de decizie, ne vor plăti un anume salariu sau onorariu, ne vor angaja sau ne vor cumpăra produsele sau serviciile.

    Acest tip de conexiuni şi asocieri mentale este legat strict de sfera de business. Suntem mai dispuşi să oferim bani (donaţii către o cauză caritabilă, bacşişuri) sau informaţii unei persoane străine când înfăţişarea acesteia inspiră încredere. Dacă aţi făcut vreodată parte din publicul unei piese de teatru la repetiţii cu şi fără costume, aţi observat transformările miraculoase care au loc atunci când un actor îmbracă hainele personajului său.

    Revenind la contextul profesional, nu fiecare zi de lucru cere atenţia, timpul sau bugetul necesar unei ţinute business „ca la carte”. Culturile organizaţionale variază, definiţia vestimentaţiei business s-a modificat substanţial în ultimii ani, iar ţinuta profesională are înţelesuri diferite în funcţie de industrie, de nivelul de interacţiune cu publicul, de audienţa căreia i se adresează. În unele companii, nivelul de eleganţă al vestimentaţiei profesionale este lăsat la latitudinea angajaţilor, în altele codul intern specifică repere stilistice clare. 

    Profesiile care cer un nivel ridicat de încredere şi confidenţialitate între client şi companie, cele în care se lucrează cu proceduri standard şi se doreşte transmiterea unui mesaj de autoritate, stabilitate, rigurozitate, competenţă – cum este cazul avocaturii corporate, consultanţei la nivel înalt, finanţelor, asigurărilor – au un cod vestimentar conservator, iar reprezentanţii poartă costume în culori închise, taioare elegante, culori neutre şi, în general, adoptă ţinute business clasice. În cazul antreprenorilor şi freelancerilor, garderobele li se mulează pe specificul domeniului de activitate, iar cei care sunt în industrii creative sau au profesii artistice au o mai mare libertate de expresie vestimentară. 

    De fapt, pentru că purtarea costumului nu mai este obligatorie, opţiunile disponibile pot da uneori naştere unor alegeri discutabile. Un consultant de business mi-a mărturisit: „Am impresia că lumea înţelege greşit conceptul de «business casual», îl traduce prin «pot îmbrăca aproape orice la birou». Cei mai mulţi dintre angajaţii clienţilor mei dau dovadă de bun gust şi bun simţ în alegerea hainelor pentru birou… dar am văzut şi suficiente expresii deloc subtile ale lipsei de bun gust vestimentar, chiar în întâlniri importante“.

    Aşadar, indiferent de domeniu, un „fir roşu” ar trebui să existe: ţinutele de birou trebuie să transmită profesionalism şi credibilitate, să fie o stenogramă a standardelor firmei respective. Sigur, comoditatea încurajează eficienţa şi productivitatea, însă la birou piese vestimentare din categoria jeanşi strâmţi sau sfâşiaţi, hanorace, încălţăminte sport, bluze din dantelă, pulovere scămoşate comunică mesajul unei persoane care nu îşi ia foarte în serios profesia şi atribuţiile profesionale.

    Nu în ultimul rând, echilibrul între propriile preferinţe stilistice şi standardele vestimentare ale unui context este un semn de respect faţă de cei prezenţi şi faţă de situaţie în sine. Ne putem modifica ţinutele în funcţie de circumstanţe. Spre exemplu, directoarea unei cunoscute agenţii de PR iubeşte moda şi se îmbracă ca o adevarată fashionistă, dar doar în anumite situaţii. În întâlnirile cu clienţi de business dintr-un domeniu conservator, se transformă: dispar pantofii stiletto metalizaţi, rochiile asimetrice cu design modern, topurile supradimensionate; acestea sunt înlocuite de rochii moderne cu alură profesională, pantaloni ţigaretă negri, sacouri bleumarin cambrate şi bluze rafinate. Întrebând-o care este motivul transformărilor, mi-a răspuns: „Succesul pentru care mă îmbrac este şi cel al clientului meu“.

    Irina Markovits ( Style coach & consultant de imagine, www.stylediary.ro)
     

  • Subsolul internetului, sala de şedinţe a ISIS

    Pe lângă expansiunea teritorială, organizaţia fundamentalistă Stat Islamic (ISIS) a pornit o nouă campanie în lumea criminalităţii cibernetice. În timp ce agenţiile occidentale combat propaganda ISIS, programele de antrenament şi de recrutare de pe internetul vizibil, agenţia US Cyber Command este îngrijorată de penetrarea de către organizaţiile teroriste a aşa-numitului dark web, faţa nevăzută a internetului.

    Internetul pe care îl cunoaştem şi îl folosim în fiecare zi, format din site-uri accesibile prin motoare convenţionale de căutare precum Google, este cunoscut şi sub denumirea de surface web. Puţini utilizatori ştiu însă despre existenţa unui deep web, format din site-uri, reţele şi conţinut online care nu sunt indexate de motoarele de căutare. În timp ce majoritatea acestui material neindexat este inofensiv, o mică parte, dark web, este ascunsă în mod intenţionat. În cadrul acestui mediu nereglementat, o varietate de organizaţii criminale tranzacţionează droguri, arme, pornografie infantilă şi alte materiale ilicite. Este un ecosistem ideal pentru ISIS, ale cărei activităţi pe surface web sunt monitorizate îndeaproape, jihadiştii fiind forţaţi de măsurile guvernelor de a restricţiona conţinutul extremist să caute „paradisuri online” sigure.

    Dark web este din acest motiv o alternativă perfectă, inaccesibilă pentru majoritatea oamenilor, dar navigabilă pentru iniţiaţi şi complet anonimă.

    Cel mai popular mijloc de a accesa şi naviga pe dark web este utilizarea unui browser Tor. Conceput de US Navy ca mijloc de protejare a comunicaţiilor sensibile, browserul Tor permite utilizatorilor să ascundă adresele IP şi activităţile printr-o reţea mondială de computere şi diferite straturi de criptare (precum straturile unei cepe), care garantează anonimatul.

    Serviciile ascunse şi pieţele sunt listate pe pagini precum Hidden Wiki şi sunt accesibile doar prin intermediul Tor. Silk Road, o piaţă online pe care erau vândute droguri şi arme, a fost închisă de FBI în 2013. Vidul a fost umplut curând de o varietate de pieţe negre precum Agora, Evolution şi AlphaBay şi salutate de mulţi cumpărători şi vânzători asociaţi anterior cu Silk Road.

    Utilizarea reţelelor sociale de către ISIS este un fapt binecunoscut, dar atractivitatea dark webului constă tocmai în anonimatul serviciilor disponibile, potrivit unei analize de pe site-ul Institutului Uniunii Europene pentru Studii de Securitate.

    Sadaqa (donaţiile private) constituie principala sursă de venituri a ISIS, iar susţinători ai organizaţiei din întreaga lume ar fi utilizat monede digitale precum bitcoin pentru a transfera rapid bani în conturile acesteia, evitând riscul detecţiei. Monedele digitale sunt deseori folosite pentru plăţi legate de comerţul ilegal, extorcarea sau spălarea de bani, pentru că sunt mult mai greu de depistat.

    Site-uri de pe dark web cum ar fi Wall Street, Clone CC Crew sau Atlantic Carding ar putea fi folosite la rândul lor pentru finanţare, acestea fiind specializate în vânzarea de date ale cardurilor furate, piratarea datelor de pe PayPal şi chiar conturi furate de la Uber.

    ARME, TUTORIALE ŞI FORUMURI.

    În timp ce Uniunea Europeană se laudă cu unele dintre cele mai aspre reglementări în domeniul armelor din lume, procurarea acestora în interiorul graniţelor sale este posibilă prin intermediul dark webului. EuroGuns este un site care tranzacţionează toate tipurile de arme şi le expediază prin poştă.

    AK-47, tipul de arme de asalt utilizate de fraţii Kouachi în atacurile de la Charlie Hebdo, sunt vândute cu 550 de dolari bucata pe EuroArms, una dintre cele mai mari pieţe negre online pentru vânzări de arme.
    În spiritul unui brand creat de Anwar al-Awlaki, mai multe texte, cum ar fi „Cartea de buzunar a teroristului” şi „Ghidul explozibililor”, pot fi cumpărate de pe AlphaBay. Ca urmare a înăspririi controalelor la frontiere şi a constrângerilor legale impuse persoanelor apropiate de ISIS, călătoriile în Siria şi Irak au devenit tot mai dificile pentru simpatizanţii jihadişti. Dark web permite utilizatorilor să depăşească o parte din aceste restricţii. Serviciile de documente false oferă clienţilor paşapoarte de calitate, carnete de conducere auto, cărţi de identitate şi alte produse utilizabile în Marea Britanie, Statele Unite, Australia sau Belgia.

    Forumurile jihadiste şi reţelele sociale de pe surface web au fost intens utilizate de al-Qaeda la jumătatea anilor 2000. După ce raidurile serviciilor de securitate au condus la arestarea mai multor susţinători jihadişti, multe forumuri extremiste s-au mutat pe dark web, unde spaţiile virtuale private sunt criptate, iar membrii trebuie verificaţi de administratori. Linkurile şi adresele acestor spaţii închise devin apoi disponibile pe conturile sociale ale grupurilor extremiste. Ocazional, diferite grupuri teroriste concurează pentru controlul acestor forumuri. Shumukh al-Islam, de exemplu, este un forum care oscilează între susţinătorii ISIS şi cei ai al-Qaeda.
    Militanţii ISIS profită şi de comunicaţiile sigure şi private de pe dark web. Serviciile de e-mail precum Sigaint şi TorBox permit utilizatorilor să trimită şi să primească mesaje fără dezvăluirea locaţiei sau a identităţii.