BusinessMagazin

Tag: companii

  • Cine este Sundar Pichai, inginerul din India care a devenit CEO-ul celui mai puternic gigant tech din lume şi a demonstrat că poţi deveni miliardar şi fără să fii fondatorul unei companii gigant care scrie istorie pe burse

    Alphabet Inc., compania-mamă a Google, a înregistrat rezultate financiare peste aşteptări în al doilea trimestru al anului, continuând parcursul exploziv început în 2023. Capitalizarea bursieră a crescut cu peste 1.000 de miliarde de dolari în această perioadă, acţiunile s-au apreciat cu circa 120%, iar unul dintre marii câştigători ai acestui rally bursier este chiar directorul general, Sundar Pichai, care a intrat recent în clubul select al miliardarilor.

    Potrivit Bloomberg Billionaires Index, averea netă a lui Pichai se ridică în prezent la aproximativ 1,1 miliarde de dolari. Este o performanţă remarcabilă pentru un CEO care nu se numără printre fondatorii companiei — o raritate într-un sector tech dominat de figuri precum Mark Zuckerberg (Meta), Jensen Huang (Nvidia) sau Elon Musk (Tesla), ale căror averi derivă în principal acţiunile pe care le deţin ca fondatori.

    Ajuns la cârma Google în 2015, iar apoi CEO al întregului grup Alphabet în 2019, Sundar Pichai este în prezent cel mai longeviv director executiv din istoria companiei. În august marchează un deceniu de la preluarea conducerii unei entităţi care a evoluat rapid dintr-un motor de căutare într-un gigant global al inteligenţei artificiale şi al infrastructurii cloud.

    Originar din statul indian Tamil Nadu, Pichai a crescut într-un apartament modest cu două camere, într-o familie care nu deţinea maşină şi a avut primul telefon fix abia când el avea 12 ani. Costul biletului de avion către SUA, unde a obţinut o bursă de studii la Stanford în 1993, a depăşit venitul anual al tatălui său — echivalentul a 1.000 de dolari.

    Cariera sa la Google a început în 2004, unde a contribuit decisiv la dezvoltarea browserului Chrome şi a condus divizia Android înainte de a fi numit CEO.

    „Una dintre primele decizii luate ca CEO a fost să repoziţionez compania cu un focus clar pe AI,” declara Pichai într-un interviu pentru Bloomberg, anul trecut. Sub conducerea sa, Alphabet a realizat investiţii masive în inteligenţa artificială, începând cu achiziţia DeepMind în 2014 (pentru 400 milioane de dolari), până la cheltuieli de peste 50 miliarde de dolari anul trecut, direcţionate către capacităţi energetice, semiconductori şi centre de date.

    Cele mai recente rezultate financiare arată o continuare a acestei strategii. Alphabet a raportat o creştere cu 16% a cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare şi a anunţat o majorare cu 10 miliarde de dolari a planului de investiţii pentru 2025, până la 85 de miliarde de dolari.

    „Investiţiile noastre în infrastructura AI sunt esenţiale pentru a face faţă cererii în creştere din partea clienţilor de cloud,” a declarat Pichai în timpul conferinţei cu investitorii.

    Chiar dacă averea sa a trecut de 1 miliard de dolari, Pichai deţine doar 0,02% din acţiunile Alphabet, o participaţie estimată la aproximativ 440 milioane de dolari. Restul averii sale este în mare parte lichidă, după ce a vândut acţiuni în valoare de peste 650 milioane de dolari în ultimii 10 ani. Potrivit calculelor Bloomberg, dacă ar fi păstrat toate titlurile deţinute, valoarea acestora ar fi depăşit 2,5 miliarde de dolari.

    Totuşi, Pichai nu este primul CEO non-fondator al Alphabet care atinge o asemenea avere. Eric Schmidt, care a condus compania între 2001 şi 2011, are în prezent o avere estimată la 36,6 miliarde de dolari, păstrând o mare parte din participaţia sa în companie. Fondatorii Larry Page şi Sergey Brin sunt şi mai departe: cu averi estimate la 171,2 miliarde, respectiv 160,4 miliarde de dolari, se numără printre cei mai bogaţi oameni din lume.

    Pichai nu este străin de investiţiile în afara tehnologiei. Recent, a participat alături de alţi executivi din tech la achiziţionarea a 49% din echipa de cricket londoneză London Spirit, o franciză a ligii The Hundred, contra sumei de 182 milioane de dolari. Este un gest simbolic pentru un lider care, deşi conduce una dintre cele mai puternice companii de tehnologie din lume, îşi păstrează rădăcinile şi pasiunile.

    Într-o lume dominată de fondatori-vedetă şi showmanship corporatist, Pichai rămâne un exemplu rar de leadership discret, strategic şi eficient — un CEO care, fără a fi inventat Google, i-a asigurat poate cea mai importantă transformare din istoria sa. Iar piaţa pare să îi dea dreptate.

     

  • AI-ul nu oferă stabilitate, dar promite viitorul. De ce pieţele îl răsplătesc oricum

    Inteligenţa artificială schimbă regulile jocului în management, , provocând liderii din toate industriile să îşi regândească propunerea de valoare într-un mediu profund schimbat. Prof. Dr. Phillip Nell, Directorul Academic al programului Bucharest Executive MBA  de la WU Executive Academy, colaborează cu echipa de profesori pentru a perfecţiona constant programul, astfel încât liderii din marketing, operaţiuni şi finanţe să fie pregătiţi pentru responsabilităţi din ce în ce mai complexe.

    Ceea ce a început în 2005 sub numele de DeskOver, într-un apartament din Bucureşti, o companie axată pe  automatizarea sarcinilor de back-office, avea să se transforme zece ani mai târziu în UiPath, un lider global în tehnologia automatizării şi AI. În 2021, UiPath a atras investiţii de 750 de milioane de dolari la o evaluare uluitoare. Deşi software-ul său de automatizare este un activ intangibil, investitorii au pariat masiv  pe potenţialele câştiguri viitoare.E o mişcare ce aminteşte de febra „dot-com”: AI-ul bulversează industriile, iar modelele clasice de evaluare nu mai fac faţă.

    Asistăm la o disrupţie alimentată de AI în domenii precum finanţe, sănătate, producţie şi altele. Modelele clasice de evaluare au fost concepute pentru companii stabile, care produceau bunuri sau servicii tangibile. Creşterea, scalabilitatea sau durata de viaţă a unui produs erau previzibile şi legate de lumea fizică,  prin dinamici şi riscuri pe care le înţelegeam.

    AI-ul pune sub semnul întrebării modelele clasice de evaluare

    Dar este această situaţie cu adevărat nouă, având în vedere că a treia revoluţie industrială, bazată pe tehnologie digitală, influenţează economia de zeci de ani? Un studiu realizat de Ocean Tomo arată că, în 2020, activele intangibile reprezentau o proporţie covârşitoare din valoarea pieţei, în creştere de la 68% în 1995 — iar atunci fusese deja un salt semnificativ de la 32%, cu doar zece ani înainte.

    Generarea de valoare economică prin proprietate intelectuală sau active intangibile nu este o noutate absolută pentru managerii din industrii precum software sau farmaceutice. Deci ce face AI-ul atât de diferit? Există trei provocări majore în evaluarea afacerilor în era AI.

    Evaluarea companiilor AI, incertitudine cu mize uriaşe

    Companiile care dezvoltă AI investesc sume uriaşe în cercetare, cu perspective de câştig mari, dar nesigure.  Nu există opţiuni de testare la scară mică — e o cursă de tip „totul sau nimic”. Nici măcar giganţii tech nu obţin economii de scară: pe măsură ce tehnologia avansează, costurile cresc continuu.

    Spre deosebire de industria farmaceutică, unde brevetele oferă protecţie, AI-ul nu beneficiază de mecanisme similare. Reglementările nu ţin pasul cu inovaţia, iar pieţele financiare se luptă să evalueze corect riscul versus potenţialul de câştig. Evaluările mari ale startup-urilor tech, inclusiv din Europa de Est, arată un optimism care bate prudenţa.

    Impactul în aval al AI-ului

    Tot mai multe companii, din toate industriile, caută să integreze AI-ul în lanţul lor de valoare. Acest lucru va modifica semnificativ structura costurilor şi dinamica pieţelor — de la producţie la logistică, sănătate şi servicii. Totodată, aceste companii se vor confrunta cu aceleaşi problemele întâlnite de dezvoltatorii AI, precum competiţia dură şi comoditizarea rapidă..

    Un exemplu relevant este Rayscape (fost XVision), un startup medtech din Timişoara. Algoritmii săi analizează imagini medicale şi sunt licenţiaţi clinicilor din întreaga lume. Odată cu creşterea numărului de utilizatori, reţeaua de date se extinde, iar performanţa algoritmilor creşte — un efect de reţea cu scalare globală.

    Pe măsură ce industriile devin tot mai dependente de aceleaşi tehnologii AI, diversificarea clasică devine ineficientă. Valo­rile companiilor din sectoare aparent diferite se corelează, iar investitorii vor fi nevoiţi să-şi reevalueze strategiile de risc.

    AI-ul încalcă Legea lui Moore?

    Legea lui Moore spune  că performanţa procesoarelor se dublează la fiecare doi ani, un ritm care a modelat evoluţia tehnologică timp de decenii. AI-ul avansează însă mult mai repede.

    Dacă maşinile vechi de zece ani sau telefoanele de trei ani încă îşi fac treaba, algoritmii AI devin depăşiţi în câteva luni. GPT-3, considerat revoluţionar în 2022, a fost rapid înlocuit.. Costurile mici de tranziţie şi standardizarea permit ca  noile modele să fie rapid copiate şi adoptate.

    În acest context, modelele clasice de evaluare, bazate pe stabilitate şi proiecţii pe termen lung, devin imposibil de aplicat.

    Ca să facă faţă acestor provocări şi să valorifice pe deplin potenţialul AI,investitorii şi noua generaţie de lideri trebuie să îşi ascută instrumentele analitice şi să regândească modul în care evaluează aceste tehnologii. După cum spunea Peter Sondergaard acum 25 de ani: „Informaţia este petrolul secolului XXI, iar analiza datelor este motorul cu combustie.” Dacă AI-ul este noua reţea de autostrăzi care schimbă fundamental fluxurile economice, pieţele financiare trebuie să înveţe să anticipeze noile trasee.

    Prof. Dr. Astrid Schornick este profesor de finanţe la CBS International Business School şi afiliat al WU Executive Academy, unde predă în programele Executive MBA. Şi-a obţinut doctoratul la London Business School şi a făcut parte din facultatea INSEAD înainte de a se alătura CBS.

    Surse:

    techcrunch.com

    Intangible Asset Market Value Study – Ocean Tomo

    hbr.org

     

  • Diana Dumitrescu, CEO, InnovX: Apetitul companiilor mid corporate locale pentru a ieşi pe pieţe externe există. Noi, cu prin MoonShotX, le deschidem uşi

    MoonShotX a devenit a devenit o poartă de acces pentru companiile mid corporate româneşti care vor să se extindă dincolo de graniţe şi caută parteneri, clienţi sau finanţare în pieţe mature precum Marea Britanie, SUA sau Austria. Diana Dumitrescu, CEO al acceleratorului InnovX şi co-organizator al MoonShotX, spune că apetitul pentru internaţionalizare există deja în rândul companiilor locale, însă ceea ce le lipseşte adesea nu sunt neapărat banii, ci accesul la reţele, la stakeholderii relevanţi şi la oportunităţi concrete de business.

    „Eu cred că ne-am atins scopul. De la început ne-am gândit că acest program va accelera companii româneşti care au ambiţia de a ieşi internaţional. Şi iată că suntem în a treia locaţie. (…) Eu cred că pe primul loc e deschiderea de uşi, pentru că ce face acest program este să organizeze în mod structurat evenimente şi să chemăm la masă stakeholderii de care ei au nevoie. Apetitul există, l-am văzut, de aceea sunt aici aceste companii. Evident că e un efort de bani, de investiţie, pe care ei şi-l asumă, sunt companii mari totuşi, sunt companii mid-corporate, nu vorbim de start-up-uri, sunt companii cu revenue în România care doresc să deschidă un birou în alte ţări”, a spus ea în cadrul unui eveniment organizat la Londra, parte din programul MoonShotX.

    Raiffeisen Bank România a lansat, împreună cu acceleratorul de afaceri InnovX, programul MoonShotX, un program de internaţionalizare a companiilor din România pentru a le susţine în încercarea de a scala businessul lor.

    În luna iunie, o parte din companiile româneşti incluse în programul MoonShotX au fost la Londra pentru a vedea cum este piaţa din Marea Britanie şi pentru a interacţiona cu cei care ar putea să le deschidă nişte uşi pe una dintre cele mai mari pieţe din lume.

    „Dacă vorbim de investiţii e clar că piaţa din UK sau partenerii noştri cu care colaborăm de trei ani cel puţin aduc la masă tipuri de investiţii, fie că sunt granturi, că sunt de la guvern, că vorbim de investiţii equity. Depinde de foarte multe aspecte, dar eu cred că dorinţa lor este de a scala şi apoi se uită foarte atent la investiţii, cât costă, efort de timp şi aşa mai departe”, a mai spus Diana Dumitrescu.  

    Din perspectiva unui accelerator precum InnovX, măsurarea succesului şi a return on investment-ului unui astfel de program este simplă şi se leagă direct de rezultatele obţinute de companiile participante.

    „Este foarte simplu. În primul rând, noi punem companiilor KPI-uri în orice program, iar return-on-investment îl măsurăm în funcţie de urmarea rezultatelor, dacă ne raportăm la un parteneriat sau dacă firma din UK sau din Austria  devine clientul unui alumni din MoonShotX e clar că deja îi catalogăm ca succes şi return of investment, este clar, fără discuţii”, a concluzionat ea.

  • Contextul global favorabil şi evaluările companiilor româneşti pot prefigura un avans de încă 20% pentru indicele BET, recent ajuns la maxime istorice, spune un administrator de fonduri

    Bursa de la Bucureşti se bucură de un context internaţional încurajator şi de o evaluare încă atractivă a companiilor listate, ceea ce susţine premisele pentru o continuare a trendului ascendent al pieţei, impulsionat inclusiv de reacţia favorabilă a investitorilor la recentele ajustări fiscale anunţate de către Executiv. Acum, după cinci maxime istorice într-o singură săptămână, Adrian Dudu, director de investiţii la Certinvest, anticipează o creştere de două cifre pentru indicele de referinţă BET în următoarele 6-12 luni.

    „Perspectivele sunt bune, ca să spun pe scurt. Însă trebuie să judecăm indicii locali în contextul mai larg al pieţelor globale. În primul rând, vedem din acest punct de vedere o susţinere din partea pieţelor americane, care închid de câteva săptămâni la noi maxime. Vedem totuşi o performanţă bună şi din partea acţiunilor europene – aici oarecum mai selectiv, dar contextul nu este unul nefavorabil”, spune reprezentantul administratorului de fonduri.

    Piaţa locală a marcat cinci recorduri absolute în tot atâtea şedinţe de săptămâna trecută prin indicele BET. Alte burse care au atins noi maxime în ultima perioadă sunt cele din Statele Unite (prin S&P 500), Germania (DAX) şi Ungaria (BUX); indicele paneuropean Stoxx 600 afişează între timp un avans de 7% de la început de an, cu 10 procente sub BET.

    „România este o piaţă mai mică, o piaţă de frontieră mai riscantă care performează bine atunci când avem un context favorabil la nivel global. Desigur, am avut şi alegerile (prezidenţiale – n.r.) care au fost favorabile pieţelor financiare locale. Avem şi câteva măsuri care ajută piaţa, luate de guvernul recent instalat”, continuă Adrian Dudu.

    Luna trecută, furnizorul global de indici MSCI a început să clasifice România drept Piaţă de Frontieră Avansată, un nou pas înainte privind obţinerea statutului de piaţă emergentă. Promovarea reprezintă unul dintre principalele obiective ale operatorului BVB, care ar aduce intrări substanţiale de capital în companiile româneşti listate şi implicit în economia naţională.

    „De asemenea, acţiunile româneşti nu sunt neapărat scumpe (…) Puse la un loc, toate acestea au rezultat într-o performanţă bună care, după părerea mea, ar putea să continue. Dacă ne uităm la evoluţia din ultimii 10-15 ani, într-un context similar, BET a crescut aproape întotdeauna cu 40-60% într-o perioadă de unu-doi ani.”

    Indicele BET – din structura căruia fac parte cele mai lichide 20 de companii de la BVB – aproape şi-a dublat valoarea în mai puţin de trei ani: de la începutul lui octombrie 2022, indicele a urcat de la 10.500 de puncte la aproximativ 20.000 de puncte în prezent.

    „Deja avem o apreciere de aproximativ 20% venind din minimele de la începutul anului; să spunem că, pornind din acest punct, am mai putea vedea un 20% în următoarele şase luni-un an”, adaugă reprezentantul Capital Point.

     

  • Pieţele europene sub presiune: STOXX 600 stagnează între câştiguri spectaculoase, pierderi majore şi negocierile SUA-UE pentru evitarea tarifelor

    Pieţele europene au început săptămâna într-o notă de prudenţă, investitorii evaluând rezultatele financiare mixte ale companiilor şi aşteptând veşti decisive din negocierile comerciale dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană, scrie Reuters.

    Indicele paneuropean STOXX 600 a scăzut marginal, cu 0,01%, situându-se la 546,97 puncte la ora 07:19 GMT.

    În weekend, secretarul american al Comerţului, Howard Lutnick, a declarat că este încrezător în încheierea unui acord comercial SUA-UE, însă a avertizat că 1 august reprezintă termenul-limită înainte ca noile tarife să intre în vigoare. „Există suficient spaţiu pentru un acord”, a subliniat el după discuţiile cu negociatorii europeni.

    La nivel sectorial, companiile de resurse de bază au fost pe val, urcând cu 2,6%, în timp ce sectorul auto a înregistrat un recul de 0,3%.

    Printre performerii zilei s-a remarcat Ryanair, care a urcat spectaculos cu 5,8% – una dintre cele mai mari creşteri procentuale din STOXX 600 – după ce cel mai mare operator low-cost din Europa şi-a dublat profitul net în trimestrul aprilie-iunie.

    În schimb, Stellantis a pierdut 2,4%, după ce grupul auto a anunţat că se aşteaptă la o pierdere netă de 2,3 miliarde de euro (aprox. 2,68 miliarde de dolari) pentru prima jumătate a anului 2025.

    În plan geopolitic, Ministerul de Externe al Chinei a anunţat că, joi, preşedintele Xi Jinping se va întâlni cu Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, şi Antonio Costa, preşedintele Consiliului European, pentru a purta o serie de discuţii în vederea elaborării unei strategii de viitor.

  • Povestea incredibilă a controversatului miliardar care a abandonat două facultăţi, a lucrat pentru CIA şi a fondat una dintre cele mai mari companii de tehnologie din lume, iar acum ocupă locul doi în clasamentul celor mai bogaţi oameni de pe glob

    Larry Ellison este unul dintre puţinii oameni de afaceri care redefinesc conceptul de succes în industria tech. Fără o diplomă universitară, dar cu o viziune clară despre viitorul tehnologiei, Ellison a fondat Oracle, a doua cea mai mare companie de software din lume, şi a construit o avere de peste 250 de miliarde de dolari, care l-a propulsat recent pe locul doi în topul celor mai bogaţi oameni ai planetei, după Elon Musk.

    Deşi a renunţat la două universităţi — University of Illinois şi University of Chicago — Ellison nu a abandonat niciodată curiozitatea pentru tehnologie. În anii ’70 s-a mutat în California, unde a lucrat ca programator la Ampex, o companie care dezvolta baze de date pentru CIA. Acolo s-a născut ideea Oracle — un sistem de baze de date care avea să stea la baza multor dintre cele mai mari corporaţii ale lumii, scrie Bloomberg.

    Povestea Oracle începe într-un moment în care puţini anticipau cât de valoroase vor deveni bazele de date în era digitală. În 1977, inspirat de o lucrare academică publicată de IBM despre modelele relaţionale de baze de date — pe care IBM însă nu s-a grăbit să le comercializeze — Larry Ellison a simţit oportunitatea: să creeze un sistem care să organizeze şi să gestioneze volume imense de date pentru companii şi instituţii guvernamentale.

    Împreună cu Bob Miner şi Ed Oates, Ellison a fondat Software Development Laboratories (SDL), companie care urma să devină Oracle. Proiectul lor iniţial, un sistem de baze de date relaţionale, a fost botezat “Oracle” după numele cod al unui proiect CIA la care Ellison lucrase anterior.

    Primul client major al Oracle a fost chiar CIA, ceea ce a oferit companiei o primă validare pe piaţă. Dar Ellison ştia că succesul depinde de extinderea comercială. În 1979, compania şi-a schimbat numele în Relational Software Inc., iar în 1982, în Oracle Systems Corporation, după numele principalului lor produs.

    Oracle s-a diferenţiat prin faptul că a fost primul care a lansat pe piaţă un sistem de baze de date relaţionale compatibil cu toate sistemele majore de operare. Asta le-a permis să câştige rapid clienţi în mediul corporate, inclusiv în zona financiară şi guvernamentală.

    În 1986, Oracle s-a listat la bursă, iar IPO-ul a strâns 31,5 milioane de dolari — sumă considerabilă la acea vreme pentru o companie software. Listarea a avut loc chiar cu o zi înaintea celei a Microsoft, iar acest moment a propulsat Oracle în liga marilor companii tech.

    Anii ’90 au adus însă provocări serioase. Oracle a fost aproape de faliment după ce a recunoscut că a raportat venituri anticipate ca fiind deja încasate — o criză internă care a dus la restructurări şi o schimbare profundă de strategie. Ellison a învăţat din greşeli şi a profesionalizat managementul companiei, recrutând specialişti capabili să dezvolte Oracle la nivel global.

    Oracle s-a extins agresiv prin achiziţii strategice. În anii 2000, a cumpărat companii-cheie pentru a-şi consolida poziţia, cea mai notabilă fiind achiziţia PeopleSoft în 2005 pentru 10,3 miliarde de dolari, după o luptă ostilă. Au urmat Siebel Systems, BEA Systems, Sun Microsystems — aceasta din urmă fiind esenţială pentru controlul Java şi pentru integrarea hardware-software.

    Sub Ellison, Oracle a devenit un conglomerat complet de soluţii enterprise: baze de date, software de management, hardware (inclusiv servere), iar mai recent, cloud computing. Această tranziţie către cloud a fost iniţial lentă, Oracle fiind perceput ca un jucător tradiţional, dar investiţiile masive în infrastructură şi centre de date au schimbat radical percepţia.

    În ultimii ani, Oracle a capitalizat masiv pe cererea de infrastructură AI, semnând parteneriate cu companii ca Nvidia sau OpenAI, iar recent a fost implicată în proiecte de securizare a datelor şi suveranitate digitală pentru guverne.

    Astăzi, Oracle valorează peste 370 miliarde de dolari pe bursă, iar Ellison deţine peste 40% din companie. Este în continuare activ ca Chief Technology Officer, influenţând direcţia tehnologică, în special în zona AI şi cloud, domenii care definesc viitorul industriei IT.

    Pe lângă activitatea sa în tehnologie, Ellison a construit un adevărat imperiu personal: deţine 40% din Oracle, o participaţie la Tesla, o echipă de sailing care a câştigat America’s Cup şi proprietăţi imobiliare în valoare de sute de milioane de dolari, inclusiv insula Lanai din Hawaii, cumpărată aproape integral. Stilul său de viaţă extravagant, cu iahturi gigantice, avioane private şi reşedinţe luxoase, a fost adesea subiect de presă şi uneori chiar criticat.

    În plan politic, Ellison a întreţinut o relaţie apropiată cu fostul preşedinte Donald Trump, fiind unul dintre principalii săi susţinători şi donatori. Relaţia dintre cei doi a propulsat Oracle în poziţii favorabile în proiecte strategice, cum ar fi Stargate — un program de 500 miliarde de dolari destinat dezvoltării infrastructurii AI din SUA. Tot Ellison a susţinut activ oferta Oracle pentru achiziţionarea unei participaţii în TikTok, o tranzacţie blocată însă de guvernul de la Beijing.

    La 80 de ani, Ellison nu pare pregătit să părăsească scena tech. În ciuda averii uriaşe, a semnat Giving Pledge, angajându-se să doneze 95% din averea sa în scopuri caritabile. Rămâne însă un actor influent nu doar în business, ci şi în strategiile globale care privesc AI, cloud computing şi chiar geopolitica tehnologică.

    De la copilul adoptat la doar nouă luni, crescut în sudul Chicago-ului, la unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri ai lumii, Ellison personifică mitul antreprenorului autodidact care a intuit corect fiecare revoluţie tehnologică.

     

     

  • Cine este Larry Ellison, controversatul miliardar fără diplomă care a ajuns al doilea cel mai bogat om de pe pământ. A abandonat două facultăţi, a lucrat pentru CIA, şi a fondat Oracle, una dintre cele mai mari companii de tehnologie din lume

    Larry Ellison este unul dintre puţinii oameni de afaceri care redefinesc conceptul de succes în industria tech. Fără o diplomă universitară, dar cu o viziune clară despre viitorul tehnologiei, Ellison a fondat Oracle, a doua cea mai mare companie de software din lume, şi a construit o avere de peste 250 de miliarde de dolari, care l-a propulsat recent pe locul doi în topul celor mai bogaţi oameni ai planetei, după Elon Musk.

    Deşi a renunţat la două universităţi — University of Illinois şi University of Chicago — Ellison nu a abandonat niciodată curiozitatea pentru tehnologie. În anii ’70 s-a mutat în California, unde a lucrat ca programator la Ampex, o companie care dezvolta baze de date pentru CIA. Acolo s-a născut ideea Oracle — un sistem de baze de date care avea să stea la baza multor dintre cele mai mari corporaţii ale lumii, scrie Bloomberg.

    Povestea Oracle începe într-un moment în care puţini anticipau cât de valoroase vor deveni bazele de date în era digitală. În 1977, inspirat de o lucrare academică publicată de IBM despre modelele relaţionale de baze de date — pe care IBM însă nu s-a grăbit să le comercializeze — Larry Ellison a simţit oportunitatea: să creeze un sistem care să organizeze şi să gestioneze volume imense de date pentru companii şi instituţii guvernamentale.

    Împreună cu Bob Miner şi Ed Oates, Ellison a fondat Software Development Laboratories (SDL), companie care urma să devină Oracle. Proiectul lor iniţial, un sistem de baze de date relaţionale, a fost botezat “Oracle” după numele cod al unui proiect CIA la care Ellison lucrase anterior.

    Primul client major al Oracle a fost chiar CIA, ceea ce a oferit companiei o primă validare pe piaţă. Dar Ellison ştia că succesul depinde de extinderea comercială. În 1979, compania şi-a schimbat numele în Relational Software Inc., iar în 1982, în Oracle Systems Corporation, după numele principalului lor produs.

    Oracle s-a diferenţiat prin faptul că a fost primul care a lansat pe piaţă un sistem de baze de date relaţionale compatibil cu toate sistemele majore de operare. Asta le-a permis să câştige rapid clienţi în mediul corporate, inclusiv în zona financiară şi guvernamentală.

    În 1986, Oracle s-a listat la bursă, iar IPO-ul a strâns 31,5 milioane de dolari — sumă considerabilă la acea vreme pentru o companie software. Listarea a avut loc chiar cu o zi înaintea celei a Microsoft, iar acest moment a propulsat Oracle în liga marilor companii tech.

    Anii ’90 au adus însă provocări serioase. Oracle a fost aproape de faliment după ce a recunoscut că a raportat venituri anticipate ca fiind deja încasate — o criză internă care a dus la restructurări şi o schimbare profundă de strategie. Ellison a învăţat din greşeli şi a profesionalizat managementul companiei, recrutând specialişti capabili să dezvolte Oracle la nivel global.

    Oracle s-a extins agresiv prin achiziţii strategice. În anii 2000, a cumpărat companii-cheie pentru a-şi consolida poziţia, cea mai notabilă fiind achiziţia PeopleSoft în 2005 pentru 10,3 miliarde de dolari, după o luptă ostilă. Au urmat Siebel Systems, BEA Systems, Sun Microsystems — aceasta din urmă fiind esenţială pentru controlul Java şi pentru integrarea hardware-software.

    Sub Ellison, Oracle a devenit un conglomerat complet de soluţii enterprise: baze de date, software de management, hardware (inclusiv servere), iar mai recent, cloud computing. Această tranziţie către cloud a fost iniţial lentă, Oracle fiind perceput ca un jucător tradiţional, dar investiţiile masive în infrastructură şi centre de date au schimbat radical percepţia.

    În ultimii ani, Oracle a capitalizat masiv pe cererea de infrastructură AI, semnând parteneriate cu companii ca Nvidia sau OpenAI, iar recent a fost implicată în proiecte de securizare a datelor şi suveranitate digitală pentru guverne.

    Astăzi, Oracle valorează peste 370 miliarde de dolari pe bursă, iar Ellison deţine peste 40% din companie. Este în continuare activ ca Chief Technology Officer, influenţând direcţia tehnologică, în special în zona AI şi cloud, domenii care definesc viitorul industriei IT.

    Pe lângă activitatea sa în tehnologie, Ellison a construit un adevărat imperiu personal: deţine 40% din Oracle, o participaţie la Tesla, o echipă de sailing care a câştigat America’s Cup şi proprietăţi imobiliare în valoare de sute de milioane de dolari, inclusiv insula Lanai din Hawaii, cumpărată aproape integral. Stilul său de viaţă extravagant, cu iahturi gigantice, avioane private şi reşedinţe luxoase, a fost adesea subiect de presă şi uneori chiar criticat.

    În plan politic, Ellison a întreţinut o relaţie apropiată cu fostul preşedinte Donald Trump, fiind unul dintre principalii săi susţinători şi donatori. Relaţia dintre cei doi a propulsat Oracle în poziţii favorabile în proiecte strategice, cum ar fi Stargate — un program de 500 miliarde de dolari destinat dezvoltării infrastructurii AI din SUA. Tot Ellison a susţinut activ oferta Oracle pentru achiziţionarea unei participaţii în TikTok, o tranzacţie blocată însă de guvernul de la Beijing.

    La 80 de ani, Ellison nu pare pregătit să părăsească scena tech. În ciuda averii uriaşe, a semnat Giving Pledge, angajându-se să doneze 95% din averea sa în scopuri caritabile. Rămâne însă un actor influent nu doar în business, ci şi în strategiile globale care privesc AI, cloud computing şi chiar geopolitica tehnologică.

    De la copilul adoptat la doar nouă luni, crescut în sudul Chicago-ului, la unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri ai lumii, Ellison personifică mitul antreprenorului autodidact care a intuit corect fiecare revoluţie tehnologică.

     

     

  • Octavian Popa şi Silvia Axinescu, Deloitte: Completări cheie în noua lege referitoare la Directiva NIS 2: trei aspecte importante pentru companii începând cu 10 iulie 2025

    Validarea legislativă a măsurilor prevăzute de OUG 155/2024, act normativ care transpune Directiva NIS (Network and Information Security) 2 la nivel local, a avut loc prin publicarea în Monitorul Oficial în data de 7 iulie 2025 a Legii 124/2025. Acest act normativ a intrat în vigoare începând cu 10 iulie 2025 şi marchează un nou pas important în întărirea securităţii cibernetice pentru reţelele şi sistemele informatice din spaţiul naţional civil.

    În completarea măsurilor stabilite prin OUG 155/2024, Legea 124/2025 aduce o serie de noutăţi pe care entităţile esenţiale şi importante ar trebui să le ia în considerare. Una dintre cele mai importante actualizări aduse prin Legea 124/2025 este introducerea a două noi categorii de entităţi în sectorul sănătăţii care se vor supune legislaţiei NIS 2. Astfel, entităţile care deţin autorizaţii de distribuţie a medicamentelor, conform art. 803 din Legea nr. 95/2006 republicată, vor trebui să se alinieze standardelor de securitate cibernetică prevăzute de noua legislaţie. De asemenea, companiile care desfăşoară activităţi economice în domeniul comerţului cu ridicata şi cu amănuntul al produselor farmaceutice, conform diviziunilor 4646 şi 4773 din CAEN Rev. 3, sunt acum incluse în categoria entităţilor care trebuie să se conformeze Legii 124/2025.

    Un alt aspect de noutate inclus în Legea 124/2025 constă în definirea clară a ceea ce este considerat a fi un incident semnificativ de securitate cibernetică. Potrivit legislaţiei, un incident semnificativ se caracterizează prin îndeplinirea a cel puţin una dintre următoarele condiţii, fără a fi nevoie ca acestea să se manifeste cumulativ. Prima condiţie presupune determinarea modului în care incidentul a provocat sau are potenţialul de a provoca perturbări operaţionale grave ale serviciilor sau pierderi financiare semnificative pentru entitatea în cauză. A doua condiţie implică potenţialul incidentului de a afecta alte persoane fizice sau juridice, cauzând prejudicii materiale sau de alta natură, precum cele de reputaţie.

    Pe lângă sectorul sănătăţii, şi sectorul alimentar este vizat de unele noutăţi incluse în Legea 124/2025. Actul normativ propune o completare în denumirea sectorului pentru a include producţia, prelucrarea şi/sau distribuţia de alimente printre domeniile de activitate impactate de Directiva NIS 2. Acest lucru permite identificarea entităţilor din sector într-o manieră mai flexibilă, demersul nefiind restrâns la cele care realizează toate aceste activităţi în mod cumulativ. Această completare facilitează o mai bună aplicare a legislaţiei în materie de securitate cibernetică.

    Legislaţia recent adoptată nu doar că răspunde necesităţilor emergente legate de securitatea cibernetică, dar promovează şi o colaborare consolidată între diferite entităţi şi instituţii la nivel naţional. Prin integrarea acestor noi categorii de entităţi în legislaţia privind Directivei NIS 2, adoptarea Legii 124/2025 urmăreşte crearea unui mediu mai sigur, care să sprijine dezvoltarea tehnologică durabilă şi protejarea datelor de interes.

     

    Material de opinie de Octavian Popa, Cyber Strategy Manager, Deloitte România, şi Silvia Axinescu, Senior Managing Associate, Reff & Asociaţii | Deloitte Legal

     

  • Indicele ROBOR la 3 luni a închis săptămâna la 6,75%

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, a închis săptămâna la 6,75%, nivel asemănător cu cel înregistrat joi. Indicele a început săptămâna în scădere, coborând la 6,88%, de la 6,99% vineri, 4 iulie. Ulterior, marţi, 8 iulie, indicele a scăzut la 6,84%, iar în ziua următoare la 6,77%, potrivit datelor BNR.

    Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipo­tecare în lei cu dobândă variabilă, a coborât vineri la 6,89%, de la 6,90% joi, iar indicele ROBOR la 12 luni a coborât la 7,02%, de la 7,03% cu o zi în urmă.


     

     

  • Harta burselor: La Tel Aviv se tranzacţionează zilnic acţiuni de 610 mil. euro – de 50 de ori mai mult decât la Bucureşti, în Israel, o ţară cu jumătate din populaţia României, dar cu un PIB cu 50% mai mare. Cele mai mari companii: Bank Leumi, Bank Hapoalim şi Elbit Systems

    Ziarul Financiar continuă proiectul „harta burselor”, prin care compară dimensiunea şi dinamica principalelor pieţe de capital din Europa. 

    Dar pentru astăzi, într-o nouă etapă, ZF extinde analiza şi va începe să abordeze individual şi bursele din afara continentului european, pentru a oferi cititorilor o imagine mai clară despre poziţia pieţei de capital din România în peisajul mondial al investiţiilor.

    Prima oprire este în Israel, o ţară cu o populaţie de 9,8 milioane de locuitori şi un PIB de 560 miliarde de euro, semnificativ peste cel al României, estimat la 370 miliarde de euro, în condiţiile unei populaţii de aproximativ 19 milioane.

    Bursa de la Tel Aviv numără 960 de companii listate şi înregistrează o capitalizare totală de 371 miliarde de euro, comparativ cu doar 320 de companii listate şi o capitalizare de 51,7 miliarde de euro în cazul Bursei de Valori Bucureşti. 

    Pe bursa israeliană se tranzacţionează zilnic acţiuni în valoare de 607 milioane de euro, adică de peste 50 de ori mai mult decât la Bucureşti, unde lichiditatea medie zilnică este de aproximativ 12 milioane de euro, potrivit datelor Bloomberg solicitate de ZF de la Intercapital ETF. 

    Bank Leumi, cel mai mare jucător de pe piaţa israeliană, are o capitalizare bursieră de 22 miliarde de euro, fiind urmat de Bank Hapoalim (20 mld. euro) şi Elbit Systems (18 mld. euro), companie de tehnologie şi apărare cu expunere internaţională.

    La Bucureşti cele mai mari companii sunt Hidroelectrica (10,9 mld. euro), OMV Petrom (9,5 mld. euro) şi Banca Transilvania (5,6 mld. euro). 

    În Israel, sectorul bancar şi industria de apărare joacă un rol central pe bursă, în timp ce în România cele mai mari companii sunt dominate de sectorul energetic, în mare parte controlat de stat.

    Israel are un ecosistem dezvoltat de investiţii, cu o prezenţă semnificativă a fondurilor instituţionale şi o cultură antreprenorială orientată spre listare şi creştere prin piaţa de capital. România, în schimb, are un grad redus de intermediere financiară şi un free-float limitat la majoritatea companiilor listate, ceea ce contribuie la lichiditatea scăzută.

     

    Prin extinderea proiectului „Harta Burselor”, ZF îşi propune să compare pieţele de capital internaţionale din perspectiva investitorului român: dimensiune, lichiditate, companii-cheie, sector dominant, accesibilitate şi impact asupra economiei. 

    Mai multe detalii aici: Bursă. Cum poate fi redusă prăpastia de lichiditate dintre bursa de la Bucureşti şi bursele din regiune? Polonia rulează de 40 de ori mai mult pe zi, Ungaria de 5 ori, iar Cehia de 4 ori. Germania şi Franţa sunt din altă lume cu tranzacţii de 500-600 de ori mai mari. Măcar îi batem pe bulgari şi pe croaţi