BusinessMagazin

Tag: Cehia

  • Cum a ajuns un muzician genial, cu părinţi iubitori, unul dintre cei mai monstruoşi nazişti

    Nimic nu ar fi indicat că Reinhard Heydrich avea să devină unul dintre cei mai îngrozitori monştri nazişti; el a avut părinţi iubitori, o familie frumoasă şi a fost un muzician genial. Cu toate acestea, figura sa a fost atât de emblematică, încât moartea sa, din 1942, a fost un moment marcant în cel de-al doilea război mondial, relatează Dailymail.

    Sunt puţine clădiri din Praga care produc o impresie mai puternică decât Palatul Wallenstein. Clădit în sec. 17, este un edificiu baroc uriaş şi somptuos.

    Acum clădirea găzduieşte senatul Republicii Cehia, dar a fost mereu asociată cu simbolurile puterii, iar într-o seară de mai, în 1942, acest lucru a fost, poate, mai evident decât oricând.

    Naziştii erau prezenţi la un spectacol prezentat de un cvartet, care interpreta opere ale unui compozitor german.

    Născut în familia unui compozitor, Heydrich ştia deja la şase ani să citească partituri şi să cânte la vioară şi pian. Niciun indiciu din copilăria sa nu ar fi indicat ceea ce a avea să devină. În tinereţe nu a fost atras de comunişti şi s-a alăturat unei facţiuni de menţinere a ordinii, numită Frei-korps unit, dar potrivit istoricului care i-a scris biografia, Robert Gerwarth, nu există nicio dovadă cum că germanul ar fi fost implicat în vreun conflict. Mai mult, se pare că nu era simpatizant a niciunei ideologii politice, deşi ulterior a susţinuit că a fost membru al organizaţiei care avea să devină Partidul Nazist de Dreapta.

    Însă implicarea în Frei-korps unit l-au învătat pe Reinhard Heydrich că violenţa este parte inseparabilă de politică. În 1922 s-a înscris în marină, unde au început să se facă simţite răutatea şi ambiţia sa.

    Deşi existau zvonuri că avea înaintaşi evrei, acest lucru nu l-a împiedicat să fie ofiţerul responsabil de investigaţii antisemite. Zvonurile erau nefondate, dar au continuat să-l bântuie iar verva dovedită ulterior naziştilor în procesul de exterminare al evreilor era motivată şi de dorinţa sa de a dovedi că nu are nicio legătură cu seminţia iudaică.

    În 1930 a cunoscut-o pe Lina von Osten şi în numai câteva săptămâni s-au căsătorit. Dar  tânără din Berlin s-a plâns superiorilor lui Heydrich că şi ea era logodită cu tânărul soldat. A fost exclus din armată, iar situaţia financiară precară a familiei sale nu-i permitea să rămână neangajat.

    Pentru că îşi dorea să fie tot cadru militar, a acceptat propunerea de a înfiinţa o divizie de securitate în cadrul unei organizaţii. Aceasta era partidul nazist iar cel care i-a făcut propunerea venise din partea lui Heinrich Himmler.

    Reinhard Heydrich este cel care a înfiinţat şi dezvoltat Gestapo, care a semănat teroare în tot continentul. El este cel care a gândit şi pus la punct asasinarea a mii de evrei.
     

  • Reportaj din oraşul care a dat un sens unei invenţii eşuate

    În urmă cu câteva zeci de ani o invenţie a făcut furori în Silicon Valley. Lui Steve Jobs i-a plăcut atât de mult prototipul, încât i-a oferit inventatorului 63 de milioane de dolari pentru 10% din companie. Inventatorul a refuzat. Şi Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a fost impresionat, iar investitorul John Doerr, care pariase pe Google, a băgat 80 de milioane de dolari în afacere, spunând că „va deveni mai importantă decât internetul“.

    Este vorba despre Segway, vehicul electric bazat pe deplasarea prin înclinarea corpului, şi despre eşecul său răsunător, care într-un final şi-a găsit un loc în cadrul poliţiei, dar şi în turism, după cum aveam să observ în Praga. Centrul vechi al oraşului era plin de oameni pe Segway-uri care fie se plimbau de capul lor, fie făceau un tur al oraşului condus de un ghid. Eu am zis (la) pas pentru că îmi prefer picioarele ca mijloc de transport în oraşe frumoase cum este capitala Republicii Cehe.

    Am ajuns dimineaţa în Praga, iar oraşul abia se trezea, mai târziu decât capitala noastră zbuciumată. O tânără brunetă cu ochii albaştri m-a anunţat că nu era încă gata camera, apoi m-a rugat să aştept în barul hotelului. Am preferat în schimb să dau o tură prin împrejurimi şi am rămas uimit de liniştea urbei, fapt care avea să fie un motiv recurent de-a lungul timpului petrecut în capitala Cehiei. Unele străzi, piaţa centrală şi podul Carol au fost pline ochi de turişti chiar şi în timpul săptămânii, dar la câteva sute de metri depărtare de aceste locuri puteai da de scene pustii.

    Odată instalat în camera de hotel, cu avânt de aventurier, am pornit în descoperirea Pragăi şi m-am gândit că cel mai bine ar fi să pornesc urmând râul Vltava, mare şi vânjos, pe care plutesc ambarcaţiuni şi lebede şi care străbate o bună parte din Republica Cehă. Vltava este cel mai lung râu din Republica Cehă şi găzduieşte 17 poduri doar în Praga.

    Am urmărit râul şi am căscat ochii şi aparatul de fotografiat la toate clădirile impresionante şi bine întreţinute. Dacă pe malul râului mici comercianţi, cafenele şi baruri plutitoare abia îşi deschideau porţile, cu cât te îndreptai spre centru cu atât agitaţia creştea. Apogeul a fost atins pe podul Carol, unde proverbialul ac nu putea fi aruncat. Pictori şi desenatori se ofereau să-ţi facă portretul, să-ţi vândă tablourile, vreo două grupuri de cântăreţi distrau lumea, iar vânzătorii de magneţi şi alte suveniruri se ascundeau de soare în spatele umbrelelor.

    Fotografiind împrejurimile am văzut vârfurile ascuţite ale castelului Pragăi în depărtare. Ansamblul cetăţii este alcătuit din mai multe ziduri de incintă, castele, curţi interioare, toate grupate în jurul Catedralei Sf. Vitus, fosta necropolă regală şi imperială. Cetatea ocupă o suprafaţă de aproape 70.000 mp, cu o lungime de aproximativ 570 de metri şi o lăţime medie de aproximativ 130 de metri, potrivit Guinness Book.

    Aproape fără să-mi dau seama m-am îndreptat în direcţia acestuia urcând şi cotind pe străduţe pietruite. Am trecut şi pe lângă ambasada României, care se afla vizavi de un minimarket, unde am avut ocazia să întâlnesc cea mai plictisită creatură din acel moment de pe suprafaţa pământului. Am intrat în magazin, al cărei fundal sonor era susţinut de o muzicăchinezească, să-mi iau o apă plată (ghinion, am nimerit carbogazoasă). Când m-am dus la casă să plătesc, chinezoaica durdulie cred că ar fi preferat să privească cum se usucă vopseaua pe un gard decât să fie acolo şi să se obosească să-mi ia banii.

    Am plătit şi mi-am continuat drumul spre castel. Îmi era foame, dar nu găseam un loc potrivit unde să iau masa, aşa că am umblat prin curţile castelului şi împrejurimi alte câteva ore. Turişti de toate felurile şi mărimile se fotografiau şi imortalizau momente de sfârşit de iulie în capitala Cehiei, unde vremea era numai bună pentru plimbare. Într‑un final, m-am oprit la un restaurant din piaţa oraşului vechi, destul de aproape de celebrul ceas astronomic, şi am mâncat un burger uriaş alături de cartofi prăjiţi; am alăturat meniului şi câteva beri. Poate nu e cel mai praghez meniu, dar pofta trebuia satisfăcută.

    În piaţă era o forfotă palpabilă, un flux continuu de oameni trecea dintr-o parte în alta, iar printre ei tineri pe pe Segway-uri încercau să convingă oamenii să dea o tură. La un moment dat, un băiat tuns scurt, îmbrăcat cu un maieu alb şi pantaloni scurţi kaki a început să cânte la chitară. Cei mai mulţi îl ignorau, dar au fost câteva care s-au oprit şi i-au aruncat monezi în cutia deschisă. Îi era şi greu să convingă din cauza faptului că la câţiva zeci de metri depărtare zeci de oameni, îmbârligaţi în steagurile naţionale, se învârteau în cerc şi cântau. Între timp, în jurul tânărului cu chitara se învârteau vreo trei-patru băieţi pe Segway-uri.

     

  • Este cel mai tânăr CEO din industrie petrolieră locală. La 36 de ani are un mld. euro pe mâini

    Kinga Agnes Daradics (36 de ani) a condus în 2014 cea mai agresivă campanie de extindere de pe piaţa de retail de carburant din România.

    MOL a investit în 2014 în România aproximativ 11 milioane de euro în deschiderea a 12 benzinării şi va continua să investească în extindere. Anul trecut, grupul ungar a cumpărat de la Eni Italia peste 200 de benzinării în România, Cehia şi Slovacia. Eni deţinea în România 42 de staţii de distribuţie a carburanţilor care operau sub marca Agip.

    Kinga Agnes Daradics a finalizat achiziţia celor 42 de benzinării cumpărate de la Eni şi a început 2015 cu o reţea de aproximativ 200 de staţii, care reprezintă 10% din reţeaua europeană a grupului Mol.

    Kinga Agnes Daradics este cel mai tânăr CEO din industria petrolieră locală (a preluat conducerea Mol în 2011, la 30 de ani) şi una dintre puţinele femei aflate într-o funcţie de conducere într-un domeniu încă dominat de bărbaţi.

    De la venirea sa la conducerea grupului MOL, afacerile companiei au crescut accelerat, atât prin achiziţii, cât şi prin dezvoltare organică. CEO-ul Mol România a terminat cursurile Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un Executive MBA, University of Sheffield şi conduce Mol România din mai 2011.

  • Ţara cu cele mai multe biblioteci, raportat la numărul de locuitori, din Europa. Doar 16% dintre români adulţi au vizitat o bibliotecă în ultimul an

    Există peste 65.000 de biblioteci în Europa. Raportat la populaţie, în Olanda, Grecia şi Portugalia sunt cele mai puţine biblioteci, o jumătate de bibliotecă la 10.000 de oameni, iar cele mai multe biblioteci se află în Cehia, Bulgaria, Lituania sau Letonia. România se află undeva la mijloc cu 1-1.9 biblioteci la 10.000 de locuitori. Deşi Cehia are cele mai multe biblioteci raportate la numărul de locuitori, Finlanda şi Danemarca cheltuiesc cei mai mulţi bani pe biblioteci, peste 30 de euro per cap de locuitor. Cehia cheltuie undeva între 11 şi 30 de euro pe cap de locuitor, iar România sub 10 euro, potrivit celui mai recent raport realizat de Fundaţia Bill şi Melinda Gates.

    De fapt, în Cehia există o bibliotecă la fiecare aproape 2000 de persoane, de 4 ori mai multe biblioteci decât media europeană şi de 10 ori mai mult decât în SUA.

    67% dintre adulţii finlandezi au vizitat o bibliotecă în ultimul an (28% în ultima lună). În clasasament urmează danezii (57%) apoi belgienii cu 42%. Doar 16% dintre români adulţi au vizitat o bibliotecă în ultimul an şi doar 9% în ultima lună.

    Un motiv pentru acest fapt este faptul că ani de zile a fost obligatoriu ca fiecare aşezare din Cehia să aibă o bibliotecă fie că era vorba de oraş sau de un sat, scrie New York Times.

    Legea a fost promulgată în 1919, la scurt timp după ce Cehoslovacia a devenit independetă. Ideea era să crească gradul de alfabetizare şi de educaţie. A funcţionat. “Cehii şi-au dezvoltat o obişnuiţă în a citi. Chiar şi azi cehii cumpără mai multe cărţi, 11 pe ani în medie, faţă de alţii”, a declarat Vit Richter, director al Insitutului Naţional al Bibliotecilor din Cehia.

    Legea a persistat şi când Cehoslovacia a fost ocupată de Germania, şi după despărţirea de Slovacia, însă, din raţiuni financiare, legea a fost abandonată în 2001, iar de atunci 11% dintre biblioteci s-au închis. De-a lungul anilor activităţile bibliotecilor s-au extins (organizare de evenimente, cursuri etc), dar principala activitate a rămas încă un punct important, mai ales că 92% dintre cehi vor încontinuarea să meargă în biblioteci şi să împrumute cărţi.

     

     

     

     

  • Ţara cu cele mai multe biblioteci, raportat la numărul de locuitori, din Europa. Doar 16% dintre români adulţi au vizitat o bibliotecă în ultimul an

    Există peste 65.000 de biblioteci în Europa. Raportat la populaţie, în Olanda, Grecia şi Portugalia sunt cele mai puţine biblioteci, o jumătate de bibliotecă la 10.000 de oameni, iar cele mai multe biblioteci se află în Cehia, Bulgaria, Lituania sau Letonia. România se află undeva la mijloc cu 1-1.9 biblioteci la 10.000 de locuitori. Deşi Cehia are cele mai multe biblioteci raportate la numărul de locuitori, Finlanda şi Danemarca cheltuiesc cei mai mulţi bani pe biblioteci, peste 30 de euro per cap de locuitor. Cehia cheltuie undeva între 11 şi 30 de euro pe cap de locuitor, iar România sub 10 euro, potrivit celui mai recent raport realizat de Fundaţia Bill şi Melinda Gates.

    De fapt, în Cehia există o bibliotecă la fiecare aproape 2000 de persoane, de 4 ori mai multe biblioteci decât media europeană şi de 10 ori mai mult decât în SUA.

    67% dintre adulţii finlandezi au vizitat o bibliotecă în ultimul an (28% în ultima lună). În clasasament urmează danezii (57%) apoi belgienii cu 42%. Doar 16% dintre români adulţi au vizitat o bibliotecă în ultimul an şi doar 9% în ultima lună.

    Un motiv pentru acest fapt este faptul că ani de zile a fost obligatoriu ca fiecare aşezare din Cehia să aibă o bibliotecă fie că era vorba de oraş sau de un sat, scrie New York Times.

    Legea a fost promulgată în 1919, la scurt timp după ce Cehoslovacia a devenit independetă. Ideea era să crească gradul de alfabetizare şi de educaţie. A funcţionat. “Cehii şi-au dezvoltat o obişnuiţă în a citi. Chiar şi azi cehii cumpără mai multe cărţi, 11 pe ani în medie, faţă de alţii”, a declarat Vit Richter, director al Insitutului Naţional al Bibliotecilor din Cehia.

    Legea a persistat şi când Cehoslovacia a fost ocupată de Germania, şi după despărţirea de Slovacia, însă, din raţiuni financiare, legea a fost abandonată în 2001, iar de atunci 11% dintre biblioteci s-au închis. De-a lungul anilor activităţile bibliotecilor s-au extins (organizare de evenimente, cursuri etc), dar principala activitate a rămas încă un punct important, mai ales că 92% dintre cehi vor încontinuarea să meargă în biblioteci şi să împrumute cărţi.

     

     

     

     

  • Reportaj din sLOVEnia: Care sunt cele mai frumoase locuri pe care trebuie să le vizitezi în ţara de smarald

    Ţările mici au un farmec aparte. Luxem­burg e cochet, Elveţia e sur­prinzătoare, iar Cehia e boemă. Ţările baltice sunt romantice, iar Olanda, ei bine, e Olanda. Şi totuşi, Slovenia m-a cucerit iremediabil, pentru că este o combinaţie a tuturor celor de mai sus, cu o natură ruptă parcă din „Heidi fetiţa munţilor“, cu o capitală care emană romantism prin toţi porii şi cu o bucătărie care nu dezamăgeşte.

    Slovenia nu este doar Bled, asa cum cred cei mai mulţi. Deşi şi dacă ar fi, acel lac ascuns între culmi împădurite, cu castele cocoţate pe stâncă şi cu mânăstiri aruncate în mijloc de ape, ar fi suficient pentru a te convinge să vizitezi o ţară. Şi totuşi, Slovenia este mult mai mult.

    Am ajuns la Bled într-o zi ploioasă, cu multă ceaţă ce dădea lacului o aură de mister. Părea că ochii ne joacă feste pentru că biserica de pe lac apărea şi dispărea după cum avea ceaţa chef. Eram dezamăgită şi fascinată în acelaşi timp. Nu arăta ca în poze, şi totuşi nu-mi venea să plec pentru că la fiecare mişcare a ceţii şi a norilor părea că sunt într-un alt loc.

    Citiţi continuarea pe www.da.zf.ro

  • Roland Ruffing este noul CEO al Metro România

    Grupul german Metro, prezent pe piaţa locală cu 30 de magazine pe formatul cash&carry, l-a numit pe Roland Ruffing la conducerea operaţiunilor locale de peste un miliard de euro.

    Acesta înlocuieşte un nou expat, pe Gilles Roudy, care a plecat după doar doi ani şi jumătate de mandat.

    Noul executiv şi-a preluat funcţia din 11 iulie 2016, potrivit anunţului companiei.

    “Metro România îşi va continua creşterea sustenabilă şi îşi va consolida poziţia pe piaţă, prin abordări mai concentrate pe clienţi, precum şi prin intermediul inovaţiilor”, a declarat Ruffing.

    Executivul lucrează din 2004 în cadrul Metro, când a fost angajat ca director financiar al operaţiunilor din Polonia. Apoi, a preluat o funcţie similară în Cehia şi Slovacia.

    În noiembrie 2010, a fost numit Chief Executive Officer Metro Cash & Carry Ungaria şi a fost promovat chief financial officer Metro Cash & Carry, în noiembrie 2013. În august anul trecut Roland Ruffing a devenit membru operating board al Metro Cash & Carry.

  • Un fost programator a deschis primul magazin din România destinat produselor de triatlon

    “Trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor este cel mai greu pas. Mie nu mi-a fost foarte greu deoarece am lucrat şi ca freelancer câţiva ani buni înainte de a fi angajat. Una dintre cele mai mari provocări la această trecere este faptul că volumul de muncă se dublează, câteodată chiar se triplează, nu mai există timp liber, iar salariul este de cele mai multe ori aproape inexistent, el acoperind doar nevoile de bază“, povesteşte Sorin Anghel. Povestea sa ca antreprenor a început în urmă cu trei ani, plecând de la ideea unui prieten de a participa la o ştafetă în cadrul unui triatlon: „Evident că în scurt timp a intervenit competivitatea şi am hotărât să participăm individual la probe. În pregătiri am avut surpriza să aflu că nu există un magazin specializat de unde să îţi poţi procura toate echipamentele de care ai nevoie, aşa a pornit ideea“, spune Sorin Anghel.

    Investiţia financiară iniţială nu a fost foarte mare, fiind vorba de un magazin online, în vreme ce magazinul fizic Trisport a fost deschis în luna iunie 2013. „M-am ocupat de tot ce înseamnă online timp de 1-2 ani până am lansat site-ul. Dacă ar trebui să fac o estimare a investiţiei pentru magazinul online şi cel fizic, suma s-ar ridica la aproximativ 50.000 euro“, spune antreprenorul. Cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de 120.000 de euro, marja de profit de 5-6%, iar pentru 2016 aşteptările antreprenorului vizează vânzări mai mari cu 10-20% faţă de cele de anul trecut.

    Companiile cu activităţi în comercializarea de echipament sportiv outdoor ocupă un segment de circa 100 de milioane  de euro, fiind parte a unei pieţe totale de echipament sportiv estimate la 500 de milioane de euro. Piaţa este dominată de marii jucători precum Decathlon, Intersport şi Hervis Sports, dar sunt şi afaceri specializate, de pildă Himalaya. Dacă retailerii autohtoni se concentrează pe spaţiile stradale sau pe online, circa 90% din cele 100 de magazine de articole sportive deţinute reţelele străine se află în malluri sau parcuri comerciale. Companiile Decimas din Spania, Sportvision din Serbia şi Sportisimo din Cehia sunt cele mai recente intrări pe piaţa de retail specializat în articole sportive, făcând primii paşi pe piaţa românească de profil abia anul trecut.

    Piaţa de profil, crede Sorin Anghel, este destul de mică în România, dar există o tendinţă de creştere. Deşi costurile pot fi foarte mari pentru echipamente, pentru început cei interesaţi nu au nevoie decât de un echipament de bază: „Am făcut un calcul şi am reuşit să ne încadrăm într-un buget de 1.000 lei pentru antrenamente, echipament minim, transport şi concurs“.

    Triatlonul este un sport ce combină trei probe: înot, biciclism şi alergare. „Conceptul Ironman, cel mai mare eveniment de acest gen, a luat naştere în anul 1977 la Kona şi este un triatlon pe distanţe lungi, mai exact 3,86 km înot, 180,25 km bicicletă şi 42,4 km (maraton) alergare“, explică Sorin Anghel. În România sunt 15 competiţii organizate în două campionate, RTS (şosea) şi CTS (offroad), în vreme ce distanţele pornesc de la supersprint (500 metri înot, 10 kilometri bicicletă şi 2,5 kilometri alergare) până la distanţe Ironman. „Suntem încă foarte departe de cei din vest, unde sportul este o cultură cultivată de la cea mai mică vârstă, dar ne bucură foarte mult să vedem că participă şi din ce în ce mai mulţi copii la aceste evenimente, semn că suntem pe drumul cel bun“, spune Sorin Anghel. El se aşteaptă ca viitorul să aducă creşteri constante atât în ce priveşte apetitul pentru sport, dar şi în ce priveşte nişa pe care şi-a poziţionat afacerea. „Planurile noastre au două părţi importante: să aducem în România echipamente noi care nu există pe piaţă, dar ne bazăm şi pe dezvoltarea triatlonului în România“, spune antreprenorul, care se declară încredinţat că se va înmulţi sensibil şi numărul celor care vor practica nataţie, ciclism şi alergare şi individual, nu doar în cadrul pregătirilor pentru competiţii de triatlon. Adaugă că preferă alergarea şi bicicleta înotului, iar la capitolul hobby-uri mai enumeră „drumeţiile rapide pe munte, fotografia şi tot ce înseamnă tehnologie“.

    Tinerilor antreprenori le dă următorul sfat: „Să nu mai stea pe gânduri şi să încerce, primul pas este cel mai important. Să se înarmeze cu foarte multă răbdare, pentru că vor avea foarte multe momente în care vor fi gata să renunţe la tot, dar trebuie să persevereze. Şi încă un punct foarte important: să aibă pe cineva alături care să îi susţină“.

  • Creşterea preţurilor pentru locuinţele din România, printre cele mai mari din Europa

    România se află pe locul cinci în Europa, după Portugalia, unde preţurile au crescut cu 14,3%, Germania – cu un avans de 11,24%, Turcia – 10,68% şi Spania – cu 6,64%. La polul opus se situează ţări precum Slovacia sau Grecia, unde preţurile au scăzut chiar şi cu până la 3%, sau Elveţia, unde majorarea a fost infimă, de sub 1%.

    Cu toate că România este fruntaşă în ceea ce priveşte creşterile preţurilor în prima jumătate a anului, dacă este luat în calcul costul pe metrul pătrat, acesta se situează la cca. 900 de euro. Pe primele locuri în acest sens se află Elveţia, Franţa şi Germania, unde preţurile pe metrul pătrat sunt cuprinse între 5.785 euro/mp şi 2.860 euro/mp. La polul opus se află ţări precum Turcia, unde preţul pe metrul pătrat a fost în primul semestru de doar 534 de euro, Cehia (832 euro), Slovacia (879 euro) şi România (900 euro).

    În ceea ce priveşte închirierile pe segmentul rezidenţial, preţul pe metrul pătrat a rămas aproape neschimbat în majoritatea statelor. Astfel, în România acesta se situează la cca. 5 euro/mp, la acelaşi nivel ca şi la finele lui 2015. Cele mai mari valori sunt înregistrate în Elveţia (17 euro/mp), Olanda (13 euro/mp), Franţa (12,6 euro/mp) şi Finlanda (12,5 euro/mp). La polul opus se află Turcia – 2,27 euro/mp, Grecia – 4,2 euro/mp, Italia –  cca. 5 euro/mp şi România, cu 5 euro/mp.

     

  • El este singurul politicianl din lume care are tatuaje pe 90% din suprafaţa corpului

    El este Vladimir Franz, 90% din suprafaţa corpului său este tatuat, este politician şi a candidat la alegerile prezidenţiale din Cehia.A devenit cunoscut în 2013 după ce 88.000 de oameni au semnat petiţia în care-l cereau candidat la preşidinţie.

    Franz este avocat, dar după facultate a decis să-şi urmeze adevărata pasiune, arta. La momentul cadidaturii sale, el era profesor la şcoala de teatru a Academiei de Arte din Praga (School of Theather of the Academy of Perfoming Arts of Prague) şi avea o reputaţie fără cusur, scrie site-ul artbodyplus.com

    Despre tatuaje a spus că “nu sunt obstacole, ci îmi dau un plus de valoare, iar alegerile nu sunt un concurs de frumuseţe, ci este vorba de toleranţă şi cultură”.

    După ce au fost anunţate rezultatele la alegeri, Vladimir Franz a obţinut un loc onorabil trei cu 11,4%. Alegerile au fost câştigate de Milos Zeman cu 25,1%.

    În prezent, Vladmir Franz este secretar în Ministerul Culturii.