BusinessMagazin

Tag: business

  • Nu cumva ar avea doamnele mai multă nevoie de susţinere prin „triburile de gen”?

    Doar ce s-a încheiat luna martie, în care a avut loc Gala Women in Power, dedicată celor mai puternice femei de afaceri de pe plan local, iar în paginile revistei veţi putea vedea un „rezumat” al acestui eveniment, al cărui concept s-a legat de La vie en rose. Şi nu pentru a pune pe tapet feminitatea ca slăbiciune, pentru că – dimpotrivă – aceasta este un atu al doamnelor care folosesc mănuşa de catifea în stilul lor de leadership. În cadrul evenimentului, una dintre premiante, Virginia Oţel, director general adjunct al Garanti BBVA Leasing, director de comunicare corporativă al Garanti BBVA România şi  copreşedinte al PWN Global, a atras atenţia că numărul femeilor aflate în poziţii de conducere nu este egal cu al bărbaţilor pe piaţa din România. Cu titlul de exemplu, în 2022 doar 12% din totalul companiilor româneşti listate pe piaţa reglementată a BVB aveau o femeie în poziţia de director general sau de membru al directoratului. Deşi a mai crescut, în 2024 pare că procentul a ajuns timid la 20%.

    Se pare că unul dintre motive se leagă de faptul că anumite domenii – precum bancar, real estate, bursă şi lista poate continua – – erau terenuri „rezervate” până nu de mult bărbaţilor, care dominau aceste zone. Toate aceste bariere cad, în timp, aşa cum femeile, de la începutul secolului trecut, au câştigat diverse drepturi, cum sunt cel la vot sau la educaţie. Dar lumea nu mai are răbdare. În secolul vitezei, (şi) doamnele simt nevoia ca lucrurile să se întâmple mai repede. Acum.

    Un alt motiv, dincolo de tradiţionalism, se leagă de încredere. Femeile au încredere că deopotrivă ele însele şi bărbaţii pot fi buni lideri, în schimb bărbaţii cred în mai mare măsură că sunt mai buni la a conduce decât doamnele, conform celui mai recent val din studiul Pareto Report. „38% dintre femeile în leadership consideră că femeile sunt cele mai potrivite pentru această poziţie, în timp ce la bărbaţi procentajul creşte la 51%. Concluzia este că, desigur, fiecare dintre părţi susţine un pic mai mult propriul sex, dar diferenţa între femeile care susţin femeile şi susţinerea bărbaţilor, adică şi bărbaţii primesc o parte din credit, este foarte, foarte diferită. Bărbaţii se susţin pe ei înşişi sau ambele genuri, dar foarte rar doar femeile, aşa că de aceea am concluzionat că bărbaţii încă au o percepţie părtinitoare cu privire la femeile în leadership”, explică Manuela Mancaş, fondatoare şi CEO al companiei de cercetare AHA Moments, care a derulat studiul Pareto Report.

    În aceste condiţii, intervine întrebarea dacă nu cumva o susţinere mai hotărâtă a tribului de gen se impune, pentru a accelera accederea femeilor în funcţii importante. La ediţia din acest an a catalogului „100 cele mai puternice femei de afaceri”, am invitat cele mai puternice doamne să răspundă şi la întrebarea care se leagă de felul în care folosesc influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business. Cu siguranţă, doamnele nu au alcătuit un „trib de gen”, iar susţinerea altor reprezentante ale sexului frumos este o alegere. „Cred în talent şi cred în forţă, şi am avut şi am în jurul meu femei care au şi talent şi forţă. Am susţinut proiecte importante la nivelul societăţii şi multe dintre acestea sunt iniţiative feminine, fie în business, fie în societate. Am condus echipe în care am avut femei care acum sunt în poziţii importante în companiile pentru care lucrează şi pentru care sper că am fost, măcar în anumite momente, inspiraţie”, spune Alexandra Olaru, director juridic şi de relaţii externe în cadrul companiei Vodafone.

    Sunt şi situaţii în care cifrele arată mai evident că rolul femeilor în conducere este important. „Cred în potenţialul extraordinar al femeilor de a conduce afaceri în mod ferm şi analitic, dar şi cu diplomaţie, intuiţie şi empatie. Echipa noastră, la CPI România, este dominată de femei, care reprezintă peste 80% din totalul angajaţilor. Nu mă limitez doar la crearea de oportunităţi pentru femei în companie, ci încerc să mă implic şi în afară ei, prin mentorat, prin participarea la conferinţe şi dezbateri. Scopul este acela de a inspira şi alte femei să se descopere, să îşi vadă valoarea şi să aibă încredere în ele. Leadershipul feminin nu transformă doar businessul, ci şi cultura unei organizaţii şi a unei societăţi. Însă, eu activând de mulţi ani într-o industrie dominată de bărbaţi, trebuie să recunosc că toţi mentorii mei au fost nişte domni deosebiţi, cu valori de admirat, profesionişti în adevăratul sens al cuvântului, de la ei am furat meserie, spune Fulga Dinu”, country manager la CPI România.

    Cert este că rolul doamnelor în mediul de afaceri local este tot mai important, dar mai sunt paşi de făcut. Şi nu numai în business, ci în mai toate domeniile. Şi nu numai „la noi”, ci pretudindeni în lume.   

    Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef, Business Magazin

  • 22 mil. euro, un nou CEO şi un an sub semnul incertitudinii: cum îşi securizează un business axat pe siguranţă viitorul

    22 de milioane de euro este nivelul de business la care a ajuns anul trecut Spy Shop, una dintre cele mai mari firme din domeniul sistemelor de securitate. Businessul antreprenorial are un nou CEO şi mizează pe dezvoltarea din domeniul construcţiilor, în condiţiile în care evoluţia pieţei stă sub semnul întrebării, din pricina creşterii cheltuielilor din domeniul apărării.

     

    Paza bună trece primejdia rea”, spune o zicală românească şi tocmai preocuparea românilor pentru protecţie este motorul de creştere a afacerii Spy Shop, care a încheiat 2024 cu o cifră de afaceri de 22 mil. euro şi un profit de 1 mil. euro. Firma, unul dintre cei mai mari importatori, distribuitori şi retalieri de sisteme de securitate, supraveghere video şi fotovoltaice, a bifat în ultimii cinci ani creşteri anuale de la 20% la 40% ale cifrei de afaceri, dar perspectivele pentru anul în curs sunt rezervate. „2025 se întrevede a fi un an foarte greu, în principal din cauza situaţiei politice atât din ţară, cât şi la nivel global. Mare parte din fondurile de dezvoltare vor fi redirecţionate către apărare şi asta va impacta foarte mult segmentul nostru. Sper ca anul 2025 să fie cel puţin la nivelul anului 2024, deşi tendinţa nu este una pozitivă. Domeniul construcţiilor este unul din principalele motoare de creştere ale industriei securităţii şi aici pentru moment sunt semnale bune, dar posibil ca şi acesta să fie afectat din cauza situaţiei macroeconomice”, spune Florin Mariţescu, care a preluat anul acesta rolul de CEO al companiei de la fondatorul afacerii, Sergiu Dangulea. Fondatorul Spy Shop rămâne în continuare în board, fiind implicat în analiză, strategie şi dezvoltare alături de noul CEO şi consiliul de administraţie.

    Antreprenorul a înfiinţat firma în 2009, având experienţă anterioară în domeniul investigaţiilor şi al sistemelor de securitate, după ce a observat că în piaţă oferta pentru camere de supraveghere sau sisteme de alarmă era aproape inexistentă şi acestea se găseau doar pe piaţa externă. De aici a plecat ideea afacerii, iar Spy Shop a fost primul magazin online de produse de spionaj şi securitate din România. „La început toţi distribuitorii şi oamenii din industrie au considerat inoportună şi fără viitor această iniţiativă, dar cu timpul am reuşit să câştigăm încrederea clienţilor prin produse cu tehnologie avansată, unice în Romania la acel moment”, povesteşte Florin Mariţescu. Fondurile necesare lansării businessului au fost o parte din surse proprii, dar şi din împrumuturi. Reinvestirea profitului în dezvoltarea continuă a afacerii a ajutat mult la creşterea înregistrată de-a lungul timpului, explică noul CEO, care lucrează în cadrul companiei de peste zece ani, timp în care a ocupat mai multe funcţii în zona logistică, iar până de curând a deţinut funcţia de manager de achiziţii. El a fost unul din primii angajaţi ai Spy Shop, care are acum o echipă de 75 de oameni. Despre angajarea sa la firma pe care o conduce acum, Florin Mariţescu spune că a fost un moment cheie în cariera sa; i-a plăcut ceea ce făcea, a rezonat foarte bine cu businessul şi cu colegii, a învăţat foarte multe lucruri în timp şi s-a implicat în dezvoltarea companiei. Născut în Timişoara, executivul are 38 ani, este o persoană activă, fiind pasionat de alpinism, călătorii şi sporturi extreme. Deţine o diplomă de bussines management şi resurse umane, iar de-a lungul timpului a absolvit mai multe programe de specializare în diverse domenii de business.

    „În ultimii 2-3 ani, atenţia consumatorului s-a îndreptat către produse cât mai uşor de folosit, Do-It-Yourself sau Ready-to-Use, echipamente wireless care nu mai necesită cabluri sau alte modificări aduse locului unde sunt instalate. Statistic, peste 30% din infracţiunile de furt sunt îndreptate către locaţiile care nu sunt dotate cu camere de supraveghere sau sisteme de alarmă.“ –
    Florin Mariţescu, CEO, Spy Shop

    Despre evoluţia pieţei, Florin Mariţescu spune că în ultimii 2-3 ani, atenţia consumatorului s-a îndreptat către produse cât mai uşor de folosit, Do-It-Yourself sau Ready-to-Use, echipamente wireless care nu mai necesită cabluri sau alte modificări aduse locului unde sunt instalate. „Statistic, peste 30% din infracţiunile de furt sunt îndreptate către locaţiile care nu sunt dotate cu camere de supraveghere sau sisteme de alarmă. Fiecare persoană ar trebuie să devină conştientă că investiţia în astfel de sisteme de securitate contribuie la siguranţa casei, a afacerii şi la protejarea celor dragi”, consideră executivul. El adaugă că piaţa din România este o piaţă de consum, unde clientul vânează cel mai mic preţ, de multe ori în defavoarea calităţii sau a serviciilor. „De aceea investim sume considerabile pentru a educa clienţii şi a-i informa în legătură cu cele mai noi tehnologii apărute. Astfel am pornit în anul 2022 proiectul Spy Shop Academy, unde împreună cu producătorii desfăşurăm permanent cursuri şi seminarii pentru educarea clienţilor şi familiarizarea acestora cu ultimele tehnologii apărute”, explică Florin Mariţescu. Pe lângă acest proiect, firma investeşte în materiale video pe canalul propriu de YouTube, cât şi conţinut pe blog, unde sunt prezentate noile produse şi cele mai avansate tehnologii (camere de supraveghere, sisteme de alarmă, videointerfoane etc.), dar şi cum pot fi folosite pentru a exploata la maximum beneficiile. 

    În prezent, „dificultăţile în domeniul nostru sunt legate în principal de logistică, deoarece firmele de curierat mai au mult de îmbunătăţit în ce priveşte rata livrărilor. Pe lângă acest aspect, o altă dificultate este dinamica pieţei şi anume faptul că în fiecare zi apar noi concurenţi care încearcă să se poziţioneze cu preţurile cât mai jos, lucru ce impactează profitul. La capitolul provocări mai pot intra modificările fiscale, e-factura, e-transport, SAFT etc.”, explică executivul.

    Tot el spune că principalele obiective pe care le are ca CEO sunt dezvoltarea businessului prin creşterea constantă a cotei de piaţă, creşterea profitului, dezvoltarea şi dinamizarea gamei de produse, oferirea celor mai competitive servicii şi produse, atât la nivel de preţ, cât şi la nivel de calitate. Conform lui, firma investeşte continuu în eficientizarea logistică pentru a îmbunătăţi rata de livrare. 

    Despre stilul de management pe care îl aplică, Florin Mariţescu spune că este unul democratic, în care implică managerii în luarea deciziilor, discută, analizează şi împreună găsesc cea mai bună variantă. „Majoritatea celor din top management au experienţă şi vechime în companie, iar acest lucru mă face să am încredere în cei care mă ajută să duc businessul la un nivel mai înalt. Susţin implicarea lor în luarea deciziilor, ceea ce îi responsabilizează şi îi ajută în dezvoltarea competenţelor. La parteneri apreciez cel mai mult loialitatea şi faptul că au fost alaturi de noi atunci când am avut momente mai dificile. Nu tolerez indolenţa şi lipsa de responsabilitate”, punctează Florin Mariţescu.

    Tot el observă că generaţiile mai tinere nu au răbdare, ceea ce este un mare minus. „Nu alocă suficient timp educării şi dezvoltării şi au cerinţe mari raportate la nivelul de cunoştinte. 

    Într-adevăr şi piaţa muncii s-a schimbat, dar cariera se construieşte în timp, cu educare, perseverenţă şi determinare. Ca sfat, trebuie să aibă mai multă răbdare, să îşi dezvolte competenţele şi nu în ultimul rând să înveţe şi să se adapteze din mers.”   

  • OSCAR Downstream, cel mai mare jucător independent de pe piaţa petrolieră locală: Investim anual între 5 şi 10 milioane de euro pentru dezvoltarea businessului

    OSCAR Downstream, cel mai mare jucător independent de pe piaţa petrolieră locală, controlat de omul de afaceri Alin Niculae, mizează pe investiţii constante pentru a-şi consolida businessul. Cu un ritm anual de 5-10 milioane de euro, compania pregăteşte pentru 2025 deschiderea a două staţii de retail şi urmează să înceapă construcţia unui nou depozit în Craiova.

    Proiectul logistic, evaluat la 10 milioane de euro, va spori capacitatea de distribuţie, răspunzând cererii tot mai mari a pieţei.

    “Anual investim între 5 şi 10 milioane de euro pentru dezvoltarea businessului. Anul acesta o să depăşim bugetul. Pornim două staţii de retail, începem contrucţia unui nou depozit în zona Craiova, o investiţie care se apropie de 10 milioane de euro. Investim în autocisterne, în staţiile pe care le oferim clienţilor”, a dezvăluit Nicolae Bănica, CEO-ul companiei, în cadrul evenimentului „Top 1.000 cele mai mari companii: o mie de motive de încredere în Româ­nia“, organizat la finalul lunii martie de Ziarul Financiar.

    De altfel, modelul de creştere al companiei a fost analizat anul trecut şi de Statista, firmă globală de cercetare şi statistică, care a inclus OSCAR Downstream în primul clasament realizat de instituţie cu sprijinul Financial Times al celor 300 de campioni europeni care au raportat o creştere organică a veniturilor în ultimul deceniu (2013 – 2023).

    Pentru a fi eligibile, companiile analizate trebuie să aibă sediul în Europa, să fi avut venituri de cel puţin 100.000 euro în 2013 şi, respectiv, de cel puţin 10 milioane de euro în 2023, să fi raportat o creştere cu precădere organică a veniturilor şi să fie companii independente, cu capital autohton.

    În perioada 2013-2023, OSCAR Downstream a crescut de la o cifră de afaceri de la peste 525 milioane euro (2013) la o cifră de aproape 3 ori mai mare, respectiv 1,47 miliarde euro (2023). Conform Statista, rata minimă de creştere între 2013 şi 2023 care a fost luată în calcul la realizarea clasamentului din 2024 a fost de 8%.

    În urma evaluării, OSCAR Downstream a ocupat locul 16 în categoria Energie şi Utilităţi şi locul 291 în clasamentul global, fiind şi singura companie românească din clasamentul dedicat industriei de Energie şi Utilităţi.

     

    Primul trimestru din 2025, cel mai slab din ultimii ani

    Şeful OSCAR Downstream estimează că primul trimestru al anului a marcat o scădere semnificativă în sectorul în care activează compania, cea mai accentuată din ultimii ani, declinul fiind amplificat de dificultăţile din alte industrii esenţiale ale economiei.

    “În sectorul petrolier, primul trimestru al anului aduce, în mod tradiţional, o scădere, însă în 2025 aceasta este cea mai pronunţată din ultimii ani, pe fondul unui declin vizibil în anumite industrii. Colaborăm cu peste 5.000 de companii din domenii precum transporturi, agricultură, construcţii şi industrie, iar dintre acestea, doar construcţiile înregistrează o creştere, susţinută de fondurile alocate infrastructurii. În schimb, transporturile se confruntă deja cu o scădere, iar agricultura traversează o perioadă dificilă, care s-a accentuat în ultimii doi ani şi pare să fie tendinţa dominantă pentru restul anului”.

    Discuţiile despre reforme fiscale iminente adaugă presiune suplimentară, cu potenţial de a afecta şi mai mult mediul de afaceri.

    „Nu putem creşte izolat,” subliniază Nicolae Bănică. „Dezvoltarea noastră, a mediului de afaceri, depinde de stabilitatea mediului politic şi de dinamica societăţii civile. Fără un context favorabil, progresul devine o provocare.”

    Aproximativ 95% din businessul OSCAR Downstream este generat de segmentul B2B. Compania este prezentă pe piaţa de retail prin franciza RO concept OSCAR, care are peste 85 de benzinării în întreaga ţară. În prezent, compania pregăteşte lansarea primelor benzinării de retail sub brandul propriu OSCAR.

     


     

     

  • Afacerile noii generaţii: Andrei Murariu mizează pe imprimarea 3D şi sportul fără presiune

    La doar 26 de ani, Andrei Murariu conduce două afaceri care îmbină pasiunile sale pentru arhitectură şi sport: 3DinBox, primul hub de imprimare 3D dedicat comunităţii din România, şi Creatin, un spaţiu de fitness gândit ca „anti-sală”, spune un comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiilor sale.

    Andrei a descoperit imprimarea 3D în timpul facultăţii de arhitectură, iar dintr-un simplu gravator a ajuns să dezvolte un business bazat pe tehnologie, sustenabilitate şi flexibilitate. Astăzi, 3DinBox deserveşte atât clienţi individuali, cât şi industrii precum auto, educaţie, medicină sau design de produs. Următorul pas: extinderea logisticii pentru a vinde în Europa.

    Al doilea business, Creatin, a apărut în Mogoşoaia ca răspuns la lipsa unor spaţii de sport accesibile şi relaxate. „Vrem ca oamenii să vină cu plăcere la antrenament, fără presiune, fără judecată, pentru sănătate, nu doar pentru estetic”, spune antreprenorul.

    Crescut într-un mediu antreprenorial, Andrei îşi construieşte viziunea cu sprijinul familiei şi al unei echipe tinere, dar dedicate. „Nu vârsta contează, ci seriozitatea şi capacitatea de a construi relaţii solide. Pentru mine, antreprenoriatul e felul în care îmi exprim ideile şi pasiunea”, conchide el.

     

  • Companiile evită cât pot de mult să facă angajări din cauza unei pieţe a muncii birocratice, care favorizează mai degrabă o retorică de angajare la stat decât una antreprenorială

    Ce fel de economie are România în acest moment? O economie antreprenorială sau o economie bugetară? Dacă ne uităm la numărul de firme, 899.000 sunt firme mici, mijlocii şi micro. La polul opus, primele 1.000 de companii cele mai mari din România realizează aproape jumătate din cifra de afaceri totală din business.

    Deşi, din punct de vedere fiscal, al impozitelor şi taxelor pe companii, România stă bine, chiar foarte bine, din punct de vedere al birocraţiei stăm foarte prost. Taxele mici sunt anulate de forţa văzută şi mai puţin văzută a birocraţiei bugetare, care devine din ce în ce mai fanariotă şi îşi consolidează poziţia în fiecare an.

    La un moment dat, antreprenorii se satură de a face business şi pur şi simplu nu mai vor să crească, nu mai vor să facă investiţii, nu mai vor să facă angajări, nu mai vor să se lupte şi cu statul, şi cu angajaţii. Pe lângă faptul că taxele pe muncă sunt mari, companiile se confruntă şi cu legislaţia muncii, care, în România, favorizează angajatul.

    Poate că aşa şi trebuie să fie, pentru a mai tempera puterea patronilor, a managementului, a acţionarilor. Un angajat poate să plece când vrea el, practic peste noapte, în schimb, o companie nu-l poate concedia oricând doreşte. România a ajuns pe un platou de 350-400 de miliarde de euro PIB pe an, adică valoarea adăugată realizată în business şi economie într-un an.

    Având în vedere incertitudinea în care a intrat lumea capitalistă, lebedele negre şi tensiunile geopolitice care au cuprins lumea occidentală, costurile ridicate de finanţare şi dobânzile mari, foarte multe companii nu mai riscă să investească, nu mai riscă să crească prin expansiune organică, ci doar, cel mult, prin achiziţia altor companii.

    O piedică în calea creşterii pe piaţa locală este legislaţia muncii, care este mai degrabă o legislaţie de stat decât una antreprenorială. Discutând cu un avocat pe această temă, el mi-a semnalat faptul că firmele preferă să angajeze doar strictul necesar, pentru a nu se confrunta ulterior cu probleme cu angajaţii atunci când vremurile de business s-ar putea să nu fie favorabile şi să ajungă în situaţia în care trebuie să facă restructurări de personal.

    Poate că piaţa muncii ar fi mai dinamică, ar apărea mai multe posturi pe piaţă, dacă, în momentul în care face o angajare, compania ar şti exact costurile pe care trebuie să le plătească în cazul unei concedieri şi să le bugeteze de la început. Adică să renunţe la un angajat de pe o zi pe alta, plătind un cost stabilit iniţial între părţi: 3, 5, 10, 12 sau 24 de salarii compensatorii. Avocatul spune că, dacă ar exista această variantă, companiile ar angaja mult mai mulţi oameni şi ar oferi salarii mai mari, având siguranţa că pot renunţa la angajaţi atunci când vremurile economice nu sunt favorabile.

    Aceasta ar permite firmelor să-şi gestioneze mai eficient resursele, fără a fi nevoite să ajungă în tribunale, unde litigiile pot dura luni sau chiar ani. Legislaţia muncii din România favorizează contractele pe perioadă nedeterminată, iar pentru o companie, operarea unor restructurări de personal poate fi un adevărat coşmar. Din teama de procese îndelungate, de proteste sau de reacţiile de pe platformele de social media, companiile preferă să opereze cu un număr minim de angajaţi şi să facă recrutări doar în situaţii absolut necesare. Economiile moderne sunt extrem de dinamice, iar revoluţiile tehnologice afectează industrii întregi.

    Firmele au nevoie de flexibilitate pe piaţa muncii, astfel încât să poată face angajări şi concedieri fără complicaţii juridice. Modelul de business al unei companii poate fi valabil astăzi, dar, peste doi ani, lucrurile se pot schimba radical, iar ceea ce era un succes poate deveni o pierdere. În acest context, companiile evită concedierile colective şi încearcă să ajungă la înţelegeri amiabile cu angajaţii afectaţi, în loc să se implice în procese lungi şi costisitoare.

    O reglementare clară şi predictibilă a pieţei muncii ar permite creşterea businessurilor, dezvoltarea economiei şi sporirea locurilor de muncă. Dacă firmele ar şti de la început costul concedierii unui angajat, ar avea mai multă încredere să angajeze, iar acest lucru ar duce la creşterea investiţiilor şi a salariilor. Din păcate, mentalitatea celor care reglementează piaţa muncii este încă bazată pe ideea unui loc de muncă pe viaţă, mai apropiat de sectorul public decât de economia privată. Cu excepţia celor care aleg cariere în sectorul public, majoritatea angajaţilor, în special tinerii, îşi doresc o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte locurile de muncă.

    Pentru mulţi dintre ei, cariera profesională este doar o succesiune de experienţe, în timp ce, pentru companii, procesul de recrutare şi gestionare a personalului devine o povară birocratică. În aceste condiţii, multe companii renunţă la ideea de a face noi angajări, mai ales într-un context economic şi geopolitic tensionat. Pentru ca businessurile să crească, pentru ca salariile să crească şi economia să se dezvolte, în condiţiile în care taxele şi impozitele nu mai au loc de reducere, singura soluţie este flexibilizarea pieţei muncii.

    O companie ar trebui să poată intra şi ieşi de pe piaţa muncii, având de la început claritatea costurilor pe care şi le asumă cu fiecare angajat. Pentru ca România să-şi dubleze PIB-ul, este nevoie de o piaţă a muncii mai flexibilă, care să permită reluarea angajărilor, creşterea salariilor şi dezvoltarea businessurilor.   

    Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.

  • EVENIMENT WOMEN IN POWER 2025 – De la vis la strategie, în 15 exemple de impact – GALERIE FOTO

    Ediţia 2025 a galei Women in Power, organizată de Business Magazin, a adunat peste 300 de participanţi şi a celebrat viziunea feminină în leadership. Evenimentul a marcat lansarea catalogului 100 Cele mai Puternice Femei din Business, ediţia a 14-a, şi a pus în centrul atenţiei vision board-ul – acel colaj simbolic de ambiţii şi obiective care ghidează paşii femeilor-lider din România.

    În cadrul panelului „Women in Power”, Diana Şucu, fondator Select Design By Diana Şucu, Adrian Ionescu (Barilla Group), Ioana Molnar (Magnolia) şi Matei Dima (Bromania) au discutat despre decizii dificile, greşeli asumate, visuri neîmplinite şi lecţii de business. De la concedieri în pandemie, la eşecuri antreprenoriale sau idei creative care nu au prins viaţă, fiecare invitat a vorbit deschis despre ce înseamnă leadershipul autentic în 2025.

    Seara a continuat cu acordarea premiilor pentru 15 femei-lider care influenţează economia românească, fiecare cu o filosofie de viaţă şi business remarcabilă: Cecilia Tudor, managing director, Renault South Eastern Europe; Nicoleta Muşat, CFO, Oscar Downstream; Ioana Necula, fondator şi CEO, Genesis College; Elena Pap, Director Europa, Up Group; Ema Iftimie, Managing Director, Globalworth România; Virginia Oţel, director general adjunct, Garanti BBVA Leasing, director comunicare corporativă, Garanti BBVA România ; Florentina Ion, fondator şi CEOm Didactica Publishing House; Florentina Taudor, director general, Renania; Alina Negru, General Manager, Emerson România; Manuela Mancaş, Managing Director & Founder, AHA Moments; Silvia Sticlea, Country Manager, Nestlé România; Roxana Cernica, Small Formats Business Units Director, Executive Board Member, Carrefour România; Beatrice Dumitraşcu, CEO, Residential Division, One United Properties; Iulia Meiroşu, CFO, Enexus Renewables; Codruţa Furtună, director de vânzări şi distribuţie, Allianz-Ţiriac.

    Citiţi mai multe despre acest eveniment într-o ediţie viitoare a BUSINESS Magazin.

  • De ce credem în România

    Într-o lume marcată de incertitudini, România continuă să meargă înainte. Deşi ştirile globale vorbesc adesea despre crize şi riscuri, realitatea locală arată altceva: o economie care s-a adaptat, o piaţă a muncii stabilă şi tot mai dinamică şi un mediu antreprenorial care învaţă să transforme provocările în oportunităţi. În spatele cifrelor şi prognozelor există o realitate adesea trecută cu vederea: o Românie care învaţă din lecţiile trecutului şi care priveşte cu încredere spre viitor. 

    De ce ar trebui să avem încredere în economia României şi în mediul de business, chiar şi într-un context glob-al tensionat? Aceasta este o întrebare pe care mulţi întreprinzători şi lideri de afaceri o au pe buze, mai ales că îngrijorările care vin din plan extern par să nu se mai termine. Totuşi, dacă privim dincolo de titlurile alarmiste, există motive solide să credem în potenţialul economic al României.

    Avem şi un precedent care ar trebui să ne ajute să găsim un echilibru în această perioadă: în pandemie, când şocul a fost extrem de puternic, toate previziunile erau sumbre, iar fricile au fost atunci la fel ca acum sau chiar mai mari decât acum.  Atunci, în condiţii extraordinare, oamenii şi economiile au mers mai departe pentru că s-au unit. De altfel, aceasta a fost principala lecţie a pandemiei: oamenii s-au unit, s-au mobilizat, s-au adaptat, ceea ce a făcut ca declinul să nu se simtă atât de mult.

    Când ne uităm la viitor, principalul factor care are trebui să inspire încredere este stabilitatea României, evoluţia economiei de până acum, cum a răspuns la crizele din ultimele decenii şi cum s-a repliat. Deşi contextul global a fost marcat de volatilitate în mulţi ani din ultimele trei decenii, economia locală a reuşit să menţină un echilibru: avem o creştere economică, un sector bancar solid, o piaţă a muncii care a rămas în picioare după fiecare încercare grea, sectoare care au mers bine indiferent de ce li s-a pus în cale de-a lungul anilor. 

    Capitalul uman este un element esenţial: România are o forţă de muncă tot mai bine calificată, cu un apetit crescut pentru tehnologie şi inovare. Tinerii din generaţia Z aduc un aer proaspăt în companii şi vin cu competenţe digitale avansate şi o mentalitate orientată spre rezultate rapide şi sustenabilitate. 

    Nu în ultimul rând, mediul de business din România se maturizează. Antreprenorii sunt tot mai conectaţi la reţele internaţionale, companiile româneşti devin jucători relevanţi în regiune, iar accesul la finanţare — fie prin fonduri de investiţii, fie prin bănci sau mecanisme europene — este încă facil. Deşi contextul global poate genera nesiguranţă, realitatea locală arată că mediul de afaceri românesc are toate motive-le să privească înainte cu încredere. 

     

    Argument pentru încredere în piaţa muncii: record de angajaţi. Cu un record istoric de peste 5,1 mil-ioane de angajaţi, piaţa muncii a demonstrat în ultimul sfert de deceniu o capacitate solidă de redresare şi adaptare, astfel că angajatorii par pregătiţi să înfrunte orice le-ar pune în cale anul 2025. 

    „Piaţa muncii din România este într-o continuă evoluţie, iar această dinamică deschide multiple opor-tunităţi de creştere pentru companii şi pentru sectorul HR. Deşi unele industrii îşi ajustează recrutările din cauza incertitudinilor economice, altele sunt în plină expansiune şi creează noi locuri de muncă. În plus, schimbarea modului în care oamenii se raportează la joburi şi priorităţile lor profesionale gene-rează nevoi noi pe piaţa muncii, pe care angajatorii trebuie să le înţeleagă şi să le gestioneze eficient”, spune Bogdan Gabor, country manager al companiei de resurse umane Lugera. În ultimii 25 de ani, piaţa muncii din România a trecut printr-o evoluţie spectaculoasă, marcând creşteri constante, cu doar câ-teva reculuri semnificative. Statisticile oficiale de la Institutul Naţional de Statistică arată că numărul mediu de salariaţi a atins 5,15 milioane în decembrie 2024, cel mai ridicat nivel din ultimii 25 de ani. 

    Mai mult, din perioada analizată doar în patru ani s-a înregistrat o scădere a numărului de salariaţi: 2002, 2009, 2010 şi 2020. Cele mai mari pierderi s-au produs în timpul crizelor economice globale, respectiv în criza financiară din 2008-2010 şi în pandemia de COVID-19. 

    Scăderile masive din 2009-2010 au fost rezultatul direct al crizei financiare globale, care a dus la re-structurări şi închideri de companii în toate ţările. În 2020, pandemia a afectat numeroase industrii, în special HoReCa, transporturile şi producţia, ceea ce a dus din nou la o reducere a numărului de an-gajaţi.

    În restul perioadei, angajările au fost pe un trend ascendent în fiecare an. De asemenea, observăm că, după scăderile din 2009-2010, piaţa muncii a avut o revenire rapidă, revenind pe un trend de creştere din 2011. Un model similar s-a înregistrat şi după declinul din 2020, când numărul de salariaţi a crescut constant în anii următori. La final de 2024, vedem că piaţa muncii din România se află într-o fază de sta-bilizare, cu o creştere de 0,6% faţă de decembrie 2023.

     

    Salariile au trecut de ceva vreme de borna de 1.000 de euro net. Statisticile oficiale arată salarii nete în creştere continuă în ultimele decenii în România. În 2000 un angajat de pe piaţa locală avea, în medie, un salariu de 291 de lei, or în 2024 salariile au depăşit pentru al doilea an borna de 1.000 de euro net. Dacă urmărim cifrele în amănunt, vedem că salariul mediu net plătit de companiile din România a con-tinuat să crească în ultimii 25 de ani, atingând în decembrie 2024 valoarea de 5.645 de lei pe lună, echivalentul a peste 1.100 de euro, conform INS. 

    Salariul mediu net a crescut de aproape 20 de ori din 2000 până în 2024, însă ritmul a fost diferit în funcţie de perioade. După avansuri anuale de peste 20% în primii ani ai anilor 2000, ritmul s-a temperat după criza din 2009-2010, pentru ca în ultimul deceniu să se stabilizeze între 6% şi 15% anual. 

    2009 a fost singurul an în care salariul mediu net a înregistrat o scădere (-0,8%), urmată de o stagnare în 2010. Ulterior, creşterile au redevenit solide. Perioada postpandemică (2022-2024) a adus majorări semnificative, impulsionate de factori precum inflaţia, deficitul de forţă de muncă şi creşterea salariului minim.

    Anul 2024 a adus un avans de 11,1% faţă de 2023, în o continuare a trendului ascendent, dar cu un ritm mai temperat faţă de anul precedent, când avansul fusese de 15,5%. De asemenea, a salariul mediu net rămâne peste 1.000 de euro, un prag psihologic pe care salariile din România l-au depăşit încă din 2023.

     

    Speranţa de viaţă, la cel mai înalt nivel din ultimii 34 de ani. Speranţa de viaţă a românilor a urmat un parcurs impresionant în ultimele decenii, crescând de la 69,9 ani în 1990 la 76,6 ani în 2023, conform datelor de la Eurostat, oficiul european de statistică. Această evoluţie pare o oglindă a progresului înreg-istrat de condiţiile de trai. 

    Dacă în anii ’90, speranţa de viaţă stagna în jurul vârstei de 69-70 de ani, începând cu anul 2000, tendinţa s-a schimbat vizibil. Până în 2010, românii câştigaseră aproape trei ani de viaţă, atingând o me-die de 73,7 ani. Creşterea a continuat, iar în perioada 2011-2019, speranţa de viaţă a ajuns la un vârf de 75,6 ani.

    Totuşi, pandemia de COVID-19 a întrerupt brutal acest trend ascendent. În 2020, speranţa de viaţă a scăzut la 74,2 ani, iar în 2021, a coborât şi mai drastic, până la 72,8 ani — cel mai mare declin din ul-timele trei decenii.

    Partea pozitivă este că, odată cu depăşirea vârfului pandemiei, speranţa de viaţă şi-a reluat creşterea. În 2022, a revenit la 75,1 ani, iar în 2023, a marcat un nou record: 76,6 ani.

    PIB pe cap de locuitor, de la 8.000 de euro la peste 18.000 euro în ultimul deceniu. PIB-ul pe cap de locuitor din România a crescut ultimii zece ani de la sub 8.000 de euro în 2014, la peste 18.400 de euro în 2024. Dacă economia va creşte conform prognozelor actuale, PIB-ul pe cap de locuitor din România va fi la peste 20.000 de euro în 2025. Cifra de PIB împărţită la numărul de locuitori este cea mai folosită uni-tate de măsură pentru nivelul de trai dintr-o ţară sau regiune. Tangenţa preşedintelui cu dezvoltarea eco-nomică este minimă – în general, nu doar în cazul României – într-o republică semi-prezidenţială sau par-lamentară. Într-o republică prezidenţială, unde preşedintele are şi rol executiv, cum este cazul SUA, preşedintelui i se poate atribui o parte din creşterea economică dintr-o ţară.

    În consecinţă, tabloul creşterii PIB per capita în România este mai degrabă fundalul celor două mandate ale preşedintelui Klaus Iohannis şi nu o consecinţă a acţiunilor pe care le-a luat în această calitate. PIB per capita are şi viciile sale. Simon Kuznets, care este artizanul conceputului de Produs Intern Brut, prezentat prima dată în Congresul american în 1934 şi consacrat la conferinţa Bretton Woods zece ani mai târziu, a avertizat încă de atunci: PIB nu este o unitate de măsură a bunăstării. 

    În România, PIB pe cap de locuitor a crescut, de exemplu, şi ca urmare a emigrării din România: una este să se împartă un PIB la 23 de milioane de locuitori, câţi erau în 1990, şi alta este să se împartă la 19 mil. locuitori, câţi sunt în 2025, conform statisticii oficiale.

     

    Companiile, afaceri în creştere accelerată. Ultimii zece ani au fost ani de creştere accelerată a busi-nessului în ultimul deceniu, cu o uşoară frână generată de pandemia de Covid-19 şi un avans uriaş apoi, dar cu ultimii trei ani marcaţi de o încetinire evidentă a ritmului de creştere pentru cifra de afaceri totală raportată de companii. Între 2014 şi 2019, afacerile din România au crescut într-un ritm susţinut, cu un avans mediu anual de aproximativ 100-150 miliarde lei. Punctul culminant al acestei perioade a fost în 2019, când cifra de afaceri a ajuns la 1.763 miliarde lei, marcând un plus de aproape 600 miliarde lei faţă de începutul deceniului. Anul 2020 a adus prima „frână”, cu o scădere la 1.735 miliarde lei — un recul moderat, având în vedere blocajele economice şi incertitudinea globală provocată de pandemie.

    Redresarea a fost rapidă şi viguroasă: în 2021, cifra de afaceri a sărit la 2.096 miliarde lei, iar în 2022 a atins un record istoric de 2.619 miliarde lei. În 2023, cifra de afaceri a crescut cu doar 2% faţă de anul anterior, atingând 2.672 miliarde lei, iar estimările pentru 2024 indică o creştere marginală la 2.700 mil-iarde lei. Economia are pentru prima dată un univers de firme active care se apropie de un milion de en-tităţi fiscale, cu o creştere a rolului microîntreprinderilor şi o consolidare a firmelor mari, fără însă să ex-iste prea multe treceri dintre IMM-uri spre firmele mari. Aici este nevoia de investiţii, de sprijin, de creştere. Pentru liderii de business, aceste cifre spun povestea unei economii care a accelerat brusc, dar acum caută echilibrul. Adevărata provocare este să găsească viteza optimă pentru creştere. 

    Încredere în Bursă: de trei ori mai mulţi investitori, randamente de 200%, capitalizare mai mare cu 230 mld. lei şi 56 de companii. Bursa de Valori de la Bucureşti a trecut în ultimii zece ani prin cea mai bună perioadă din istorie: din 2014 încoace indicii bursieri, capitalizarea şi numărul de investitori s-au triplat, 56 de companii s-au listat cu acţiuni în urma unor oferte prin care au atras 13,5 mld. lei de la investitori, iar in-vestitorii de pe plan local au avut suficientă forţă pentru a încheia cu succes cea mai mare listare din Europa în 2023, cea de 2 mld. euro a Hidroelectrica. Bursei i-a mers bine pentru că şi economiei i-a mers bine.

    Companiile listate la Bursa de Valori erau evaluate la 133 mld. lei  (30 mld. euro) la începutul lui 2014. La finalul lui 2024, capitalizarea lor era de 363 mld. lei, iar ponderea în PIB aproape dublă, de circa 20%. Circa 75.000 de investitorii tranzacţionau la Bursa de Valori la final de 2014 pentru ca zece ani mai târziu numărul lor să fie triplu, ajungând la aproximativ 210.000 de investitori pe fondul listărilor, randamentelor superioare altor pieţe şi a procesului simplu de deschidere a unui cont de tranzacţionare. Bittnet, Med-Life, Ascendia, Sphera, Digi, Purcari, sunt câteva dintre companiile antreprenoriale care s-au listat la Bursa de Valori Bucureşti din 2014 şi până în 2019. Ulterior, până în 2020 – anul volatilităţii din cauza COVID – au fost câteva intrări la tranzacţionare – Norofert, Holde, 2Performant, pentru ca cel mai dinamic an pentru piaţa de capital să fie 2021: nu mai puţin de 23 de listări cu acţiuni pentru 234 mil. eu-ro. Au urmat listări antreprenoriale şi în 2022, 2023. 

    Din poveştile create de antreprenori precum Victor Căpitanu şi Liviu Diaconescu (One United), Mihai Marcu (MedLife), Alin Dociu şi Vasile Constantin (Aquila), Voicu Oprean (AROBS), Iulian Nedea (Simtel), Nicolae şerban (Grup Şerban) fac acum parte zeci de mii de investitori la Bursa de Valori. În concluzie, ce înseamnă toate aceste statistici şi date despre evoluţia României? Pentru liderii din business şi factorii de decizie, dinamica acestor cifre nu înseamnă doar simple grafice – ele oferă o radiografie clară a unei Românii în transformare. Adaptabilitatea şi investiţiile inteligente vor face diferenţa într-o economie un-de longevitatea devine noua normalitate.    

    Sergiu Manea, CEO, BCR

    România are, în continuare, un potenţial economic semnificativ. Este un potenţial susţinut de eferves-cenţa mediului de afaceri, de adopţia noilor tehnologii şi de accesul la fonduri europene. Primul motiv de încredere, pe care îl văd zilnic inclusiv la BCR, este talentul şi energia noii generaţii. Un alt motiv este legat de investiţiile în digitalizare şi infrastructură, care stimulează competitivitatea economiei româneşti. 

    Antreprenoriatul românesc oferă un alt motiv de încredere. Şi accesul la capital şi finanţare reprezintă un motiv de încredere, o piaţă financiară stabilă, cu acces la surse diverse de finanţare – de la fonduri UE la investiţii private şi soluţii bancare flexibile – oferind premise solide pentru dezvoltare economică. În-credere oferă şi parteneriatele strategice, colaborarea dintre sectorul public, cel privat şi mediul aca-demic generând soluţii sustenabile pentru dezvoltare.

    Tudor Cosăceanu, vicepreşedinte regional, pentru România şi Republica Moldova, UiPath

    Pentru noi investiţia în capitalul uman valoros pe care îl avem aici va rămâne o prioritate constantă, in-diferent de contextul mai larg, sau mai degrabă, cu precădere în cel care se prefaţează pentru viitor. În România ne-am început parcursul global şi avem certitudinea că vom continua să creştem sustenabil numai investind şi continuând să recrutăm cel mai bine pregătiţi, talentaţi şi motivaţi oameni din piaţă.

    Radu Berevoescu, general manager, PepsiCo East Balkans

    Deşi 2025 se preco­nizează a fi un an dificil din punct de vedere economic, există factori care vor susţine dezvoltarea pieţei şi consumul. Puterea de cumpărare pe termen lung va contribui la această creştere, iar consumatorii îşi vor ajusta coşul de consum în funcţie de preferin­ţele lor, păstrând produsele din categoriile de impuls în topul preferinţelor. Pentru ca România să continue să se dezvolte, este esenţial un climat de stabilitate macroeconomică. Investiţiile pe termen lung sunt posibile doar atunci când ex-istă o strategie clară şi un mediu economic predictibil.

    Cornel Cărămizaru, director general, Coca-Cola HBC România

    Despre businessul nostru, aleg să fiu optimist. Am demonstrat anul trecut că avem abilitatea de a înţele-ge pieţele, modestia de a ne asculta consumatorii şi agilitatea pentru a găsi soluţii pe care să le aplicăm rapid pentru a răspunde nevoilor lor. În plus, avem un portofoliu complex şi puternic, dar şi zone albe pe care le explorăm. Totodată, planul de investiţii existent ne dă certitudinea că vom avea posibilitatea de a optimiza sistemele şi costurile, dar şi să răspundem fluctuaţiilor care pot apărea în piaţă. Avem capaci-tatea să ne adaptăm rapid la schimbările din piaţă şi să regândim strategia de business pentru a face faţă provocărilor.

    Ioan Popa, preşedinte şi fondator, TRANSAVIA

    Optimismul meu pentru acest an se bazează pe planurile noastre strategice şi investiţiile masive din fonduri proprii, pe care le vom implementa şi care sunt menite să impulsioneze vânzările şi să ne asigure o creştere de două cifre în acest an. Modelul nostru integrat 100%, de la bob la furculiţă, cu facilităţi deţinute, şi cea mai bună eficienţă şi productivitate din regiune ne dau forţa de a depăşi provocările externe ai căror germeni îi putem zări deja.

    Thibaut Boidin, managing director, HEINEKEN Romania

    Pentru businessul HEINEKEN România, dinamica a fost una pozitivă în 2024, ceea ce ne face să privim cu optimism perspectivele de creştere pentru 2025. Mai mult, ne-am propus să continuăm investiţiile în oamenii noştri, branduri şi fabrici, în cadrul strategiei de creştere pe piaţa din România, cu un obiectiv ambiţios la orizont – poziţia de lider. Pe lângă faptul că este o ţară spectaculoasă, România reprezintă o piaţă cu mult potenţial pentru dezvoltarea industriei berii şi cidrului, cu oportunităţi de creştere.

    Grigore Horoi, preşedinte, grupul de firme Agricola

    Am alături de mine o echipă foarte bună şi dedicată, împreună cu care am depăşit multe momente grele în trecut şi ştiu că, orice s-ar întâmpla în piaţă în anii următori, vom reuşi să ne adaptăm cu succes şi să obţinem rezultatele pe care ni le dorim.

    În al doilea rând, am foarte mare încredere în consumatorul român, ce pare să aprecieze din ce în ce mai mult produsele româneşti, consumator tânăr care credem că în viitor va fi mult mai atent la prospeţimea produselor, la mărimea lanţului de distribuţie, la condiţiile de creştere a păsărilor şi, nu în ultimul rând, la politicile de responsabilitate socială ale companiilor de la care îşi cumpără produsele. În al treilea rând, chiar dacă activăm pe o piaţă internă în creştere, avem oportunitatea de a mări şi volumele vândute la export, în primul rând în ţările din UE şi nu numai.

    Adelina Badea, CEO, Mobexpert 

    Piaţa românească evoluează, iar consumatorii devin tot mai exigenţi şi mai educaţi în alegerile lor. Vedem o creştere clară a interesului pentru mobilier de calitate, pentru produse premium şi personaliza-te. Avem încredere în dezvoltarea pieţei locale, dar ştim că suntem un motor activ al acestei schimbări. România nu este doar o piaţă în creştere, ci un spaţiu al oportunităţilor, iar noi suntem aici pentru a le valorifica prin toate proiectele pe care le avem şi pe care urmează să la implementăm anul acesta.

    Radu Piţurlea, preşedintele executiv, Concelex

    În 2025, România se afirmă ca un pilon strategic în Europa şi în lume, cu o economie stabilă, un potenţial inovator impresionant şi antreprenori curajoşi ce transformă provocările în oportunităţi. Pe această temelie solidă de stabilitate şi viziune inovatoare, România inspiră siguranţă şi curaj, confirmându-şi statutul de partener de încredere pe scena internaţională.

    Andrei Condrea, directorul diviziei de distribuţie de medicamente, Dona.Logistică

    România rămâne un punct de interes pentru investitori datorită potenţialului de creştere pe termen lung şi a populaţiei numeroase.

    Virgil Şoncutean, CEO, Allianz-Ţiriac

    Preocuparea tot mai mare a românilor pentru protecţie financiară din asigurări, nevoia de stabilitate fi-nanciară şi de îmbunătăţire a nivelului de trai, precum şi potenţialul de dezvoltare economică în ansam-blu vor avea o contribuţie majoră în evoluţia pieţei de asigurări din România. Piaţa locală de asigurări are perspective bune de creştere în următorii ani şi ne aşteptăm să continue evoluţia pozitivă de până acum, cu o dinamică mai susţinută în special în segmentele facultative, cum sunt asigurările de viaţă.

    Nikolay Kolev, managing director, Farmexim şi Help Net Farma 

    România este una dintre cele mai mari pieţe pentru produse farmaceutice din Europa Centrală şi de Est, a doua după Polonia. În acest context, se aşteaptă ca România să crească şi să ofere perspective ma-jore de afaceri. Anul 2025 poate fi un an crucial de progres pentru piaţa locală prin activitatea strategică şi parteneriatele care pot aduce plus valoare pentru pacienţi. Companiile sunt preocupate să-şi crească amprenta pe piaţa locală şi să consolideze producţia internă de medicamente, vaccinuri, iar această tendinţă este una benefică şi generatoare de speranţă pentru piaţa autohtonă.

    Nicolas Richard, CEO, ENGIE Romania

    România are şansa de a avea cele două energii complementare gazele naturale şi energia electrică, un mix energetic echilibrat şi un potenţial semnificativ de înverzire al sectorului energetic. (…) Cei 20 de ani de prezenţă în România se reflectă şi în încrederea acordată de peste 2,3 milioane de clienţi, în pasiunea şi dedicarea celor 4.500 de specialişti şi în parteneriatul încheiat cu cei 600.000 de semeni din comunităţile pe care le susţinem. Toate acestea sunt ancore puternice care ne motivează să dezvoltăm soluţii eficiente şi sustenabile pentru viitorul energetic al României.

    Florinela Cîrstina, director general, Medicover România

    Pentru un investitor, România este şi rămâne o oportunitate reală. Vorbim despre o ţară mare, bine poziţionată în regiune, cu un ritm de creştere solid comparativ cu pieţele vestice. Economia rămâne dinamică, iar oamenii talentaţi au capacitatea de a inova în multe domenii. În plus, accesul facil la piaţa europeană, acum şi mai simplu cu intrarea în spaţiul Schengen, face din România un loc atrac-tiv pentru afaceri. Pentru investitorii cu viziune pe termen lung România păstrează un potenţial semnificativ. Chiar dacă există provocări economice reale, investitorii pot găsi în România un teren fertil pentru creştere pe termen lung, mai ales dacă reformele economice şi stabilitatea politică vor adresa aceste provocări.

    Francesco Zacchetti, country manager, Adecco România

    România a demonstrat o evoluţie economică solidă şi constantă, oferind un mediu stabil pentru des-făşurarea şi extinderea afacerilor.  Al doilea motiv este reprezentat de iniţiativele guvernamentale men-ite să sprijine dezvoltarea mediului de afaceri, cu un accent deosebit pe îmbunătăţirea infrastructurii. Investiţiile în construcţia de drumuri, tuneluri şi poduri facilitează mobilitatea la nivel naţional, con-tribuind astfel la un climat economic mai favorabil. Piaţa locală din România prezintă perspective promiţătoare de creştere, în special în industria resurselor umane. Din perspectiva companiei noastre, principalele oportunităţi de dezvoltare se regăsesc în cererea tot mai mare de profesionişti calificaţi în domenii precum IT, inginerie, retail/FMCG, construcţii şi producţie.

    Daniel Gross, CEO, Penny România

    Economia românească s-a dovedit a fi rezistentă la diversele crize prin care a trecut: pandemie, răz-boi la graniţă, inflaţie, provocările lanţurilor globale de aprovizionare. Între timp, a devenit o econ-omie relativ solidă, cu mari şanse de a-şi menţine trendul ascendent pe termen mediu, susţinută de investiţiile viitoare în infrastructură şi de fondurile europene care vor mai veni.

    Marco Hößl, CEO Kaufland România şi Republica Moldova

    Parteneriatul dintre sectorul privat şi cel public este esenţial pentru a valorifica oportunităţile de creştere. Investiţiile strategice în infrastructură, energie verde şi inovaţie digitală vor determina compet-itivitatea României pe termen lung.

    Cezar Zaharia, CEO, Dr. Max Group

    România dispune de o generaţie de antreprenori care au acumulat capital suficient pentru a revitaliza industrii strategice, precum cea alimentară şi chimică, unde amprenta industrială s-a redus semnificativ în ultimele decenii. România dispune de resurse agricole considerabile, care ar putea deveni un avantaj competitiv la nivel european, cu condiţia stimulării şi revitalizării industriei alimentare. Valorificarea acestui potenţial ar putea poziţiona ţara ca un jucător strategic pe piaţa agroalimentară a UE. Exploat-area resurselor energetice din Marea Neagră, dezvoltarea şi utilizarea eficientă a acestor resurse la nivel local pot aduce beneficii economice majore!

    Samir Karia, CEO, Citi

    Prin menţinerea stabilităţii macroeconomice, avansarea reformelor şi valorificarea avantajelor strate-gice, România este bine poziţionată pentru o creştere susţinută în anii următori. Incertitudinile globale, cum ar fi tensiunile geopolitice şi blocajele din lanţurile de aprovizionare, impun României să se adapteze şi să-şi diversifice economia. Văd un interes sporit în jurul proiectelor de investiţii în România (fie că este vorba despre capacităţi suplimentare de producţie, relocarea serviciilor sau diverse huburi de servicii) şi sunt optimist că odată ce stabilitatea politică atât de necesară va fi redobândită, vom ve-dea mai multe dintre aceste investiţii concretizându-se.

    Mihaela Lupu, CEO al UniCredit Bank România

    România beneficiază de o mare oportunitate – atragerea fondurilor europene – care pot susţine, în primul rând, investiţiile în infrastructură, acestea fiind motorul dezvoltării sectorului de construcţii şi de energie în ultimii doi ani. Intrarea României în spaţiul Schengen va duce la dezvoltarea sectorului de transporturi şi, în acest context, investiţiile în infrastructură devin şi mai importante. În 2025 putem să ne aşteptăm la o perioadă volatilă, dar cu impact limitat asupra businessului, atâta vreme cât România îşi menţine parcursul european.

    Cristian Dolofan, proprietar, Dolo Trans Olimp

    Avem încredere în dezvoltarea pieţei locale şi a Dolo Trans Olimp datorită poziţiei strategice a României, care o transformă într-un hub logistic esenţial între vestul şi estul Europei. Investiţiile în infrastructură contribuie la creşterea eficienţei transportului şi reducerea costurilor operaţionale, în timp ce cererea în continuă creştere pentru servicii de transport şi logistică susţine dezvoltarea in-dustriei noastre.

    Bogdan Gabor, country manager, Lugera The People Republic

    România are capacitatea nu doar de a se adapta la schimbări, ci de a se dezvolta constant într-un mod sustenabil. Mediul de afaceri a demonstrat de-a lungul timpului că poate absorbi modele de succes din economiile mai mature şi le poate adapta la realităţile locale. Faptul că facem parte din Uniunea Euro-peană nu este doar un avantaj comercial, ci şi o oportunitate de a învăţa din cele mai eficiente practici internaţionale. Accesul la know-how, la reţele de business solide şi la investiţii strategice ne oferă un cadru propice pentru dezvoltare.

    Sorina Donisa, CEO, Prohuman România

    Am încredere în capabilitatea noastră că ţară de a gestiona optim poziţionarea noastră geografică şi avantajul economic al resurselor deţinute şi am încredere mai ales în resursele umane ale ţării, care, în pofida investiţiilor minime în educaţie, reuşeşte să menţină un nivel ridicat de profesionalism, adaptat la ultimele tehnologii şi pregătit să asigure gen-eraţia viitorului. Suntem un popor care a demonstrat rezilienţă economică puternică şi în pandemie, avem o populaţie tânără bine pregătită şi cu competenţe digitale solide, important e să le asiguram un mediu de afaceri stabil.

    Yao Fengting, CEO, Huawei România

    Credem că putem contribui la formarea unui viitor mai bun pentru România prin digitalizare, inovare şi educaţie – cei trei piloni cheie ai dezvoltării durabile. Contribuim de peste 20 de ani la această transformare prin soluţii tehnologice avansate, prin parteneriate de încredere cu instituţii de învăţământ prestigioase din România şi prin dezvoltarea durabilă a noilor surse de energie verde. Credem că industria IT&C nu e doar un factor de creştere economică, ci şi unul dintre elementele generatoare de progres şi noi oportunităţi şi avem încredere că România este pe direcţia corectă pentru a-şi atinge adevăratul potenţial..

    Mihai Marcu, CEO şi preşedinte, MedLife

    Un motiv care mă determină să am încredere în piaţa locală este rezilienţa antreprenorilor din România. Cred că dinamica antreprenoriatului este esenţială pentru a crea plusvaloare în România şi a crea bunăstare. Iar ce văd acum sunt antreprenori care mizează pe prudenţă. Potrivit celor mai recente prognoze, 2025 pare să fie – din punct de vedere economic – anul centurii de siguranţă..

    Volker Raffel, CEO, E.ON România

    Multe dintre lucrurile despre care se vorbea cu speranţă, în 2005, când am intrat pe această piaţă au devenit realităţi, cele mai importante fiind intrarea în Uniunea Europeană şi, de curând, şi în spaţiul Schengen, iar aceste jaloane bifate au adus şi vor aduce în continuare oportunităţi extraordinare pentru investitori. Iată, deci, primul motiv care ne dă încredere în perspectivele pieţei locale..

     

    Mihai Tecău, CEO, Omniasig

    Vedem că tot mai mulţi consumatori şi companii înţeleg că au nevoie de soluţii de protecţie adaptate realităţilor actuale, fie că vorbim de sănătate, bunuri, locuinţă, siguranţa afacerilor sau riscurile cli-matice. Această tendinţă ne motivează să dezvoltăm produse relevante, accesibile şi flexibile care aco-peră nevoile clienţilor noştri..

     

    Nicolae Bănică, CEO, OSCAR Downstream

    Dacă ar fi să aleg trei motive pentru care am încredere în dezvoltarea pieţei locale şi a businessului, aş opta pentru impactul strategic al pieţei de distribuţie de carburanţi, potenţialul pieţei din România în era tehnologiei şi dependenţa economiilor de petrol.

    Gilles Ballot, CEO, Carrefour România

    Economia României este clar influenţată de contextul politic şi de schimbările legislative şi fiscale care au loc atât la nivel local, cât şi internaţional. Cu siguranţă, extinderea spaţiului Schengen va avea efecte benefice pentru ţară. Totodată, cred că vom asista la o mişcare în economia românească, cu un accent tot mai crescut pe producţia locală şi pe susţinerea micilor antreprenori.

    La realizarea acestui material au contribuit jurnaliştii ZF Adrian Seceleanu, Răzvan Botea, Liviu Popescu, Claudia Medrega, Dana Ciriperu, Mădălina Panaete, Florentina Niţu, Roxana Petrescu, Mircea Nica, Georgiana Mihalache, Cristina Roşca şi Mirabela Tiron. Răspunsurile consemnate în această analiză au fost furnizate în cadrul proiectului Top 1.000 cele mai mari companii din România, un anuar ce urmează să fie publicat la finalul lunii martie.

  • Companiile evită cât pot de mult să facă angajări din cauza unei pieţe a muncii birocratice, care favorizează mai degrabă o retorică de angajare la stat decât una antreprenorială

    Ce fel de economie are România în acest moment? O economie antreprenorială sau o economie bugetară? Dacă ne uităm la numărul de firme, 899.000 sunt firme mici, mijlocii şi micro. La polul opus, primele 1.000 de companii cele mai mari din România realizează aproape jumătate din cifra de afaceri totală din business. Deşi, din punct de vedere fiscal, al impozitelor şi taxelor pe companii, România stă bine, chiar foarte bine, din punct de vedere al birocraţiei stăm foarte prost. Taxele mici sunt anulate de forţa văzută şi mai puţin văzută a birocraţiei bugetare, care devine din ce în ce mai fanariotă şi îşi consolidează poziţia în fiecare an. La un moment dat, antreprenorii se satură de a face business şi pur şi simplu nu mai vor să crească, nu mai vor să facă investiţii, nu mai vor să facă angajări, nu mai vor să se lupte şi cu statul, şi cu angajaţii. Pe lângă faptul că taxele pe muncă sunt mari, companiile se confruntă şi cu legislaţia muncii, care, în România, favorizează angajatul. Poate că aşa şi trebuie să fie, pentru a mai tempera puterea patronilor, a managementului, a acţionarilor. Un angajat poate să plece când vrea el, practic peste noapte, în schimb, o companie nu-l poate concedia oricând doreşte. România a ajuns pe un platou de 350-400 de miliarde de euro PIB pe an, adică valoarea adăugată realizată în business şi economie într-un an. Având în vedere incertitudinea în care a intrat lumea capitalistă, lebedele negre şi tensiunile geopolitice care au cuprins lumea occidentală, costurile ridicate de finanţare şi dobânzile mari, foarte multe companii nu mai riscă să investească, nu mai riscă să crească prin expansiune organică, ci doar, cel mult, prin achiziţia altor companii. O piedică în calea creşterii pe piaţa locală este legislaţia muncii, care este mai degrabă o legislaţie de stat decât una antreprenorială. Discutând cu un avocat pe această temă, el mi-a semnalat faptul că firmele preferă să angajeze doar strictul necesar, pentru a nu se confrunta ulterior cu probleme cu angajaţii atunci când vremurile de business s-ar putea să nu fie favorabile şi să ajungă în situaţia în care trebuie să facă restructurări de personal. Poate că piaţa muncii ar fi mai dinamică, ar apărea mai multe posturi pe piaţă, dacă, în momentul în care face o angajare, compania ar şti exact costurile pe care trebuie să le plătească în cazul unei concedieri şi să le bugeteze de la început. Adică să renunţe la un angajat de pe o zi pe alta, plătind un cost stabilit iniţial între părţi: 3, 5, 10, 12 sau 24 de salarii compensatorii. Avocatul spune că, dacă ar exista această variantă, companiile ar angaja mult mai mulţi oameni şi ar oferi salarii mai mari, având siguranţa că pot renunţa la angajaţi atunci când vremurile economice nu sunt favorabile. Aceasta ar permite firmelor să-şi gestioneze mai eficient resursele, fără a fi nevoite să ajungă în tribunale, unde litigiile pot dura luni sau chiar ani. Legislaţia muncii din România favorizează contractele pe perioadă nedeterminată, iar pentru o companie, operarea unor restructurări de personal poate fi un adevărat coşmar. Din teama de procese îndelungate, de proteste sau de reacţiile de pe platformele de social media, companiile preferă să opereze cu un număr minim de angajaţi şi să facă recrutări doar în situaţii absolut necesare. Economiile moderne sunt extrem de dinamice, iar revoluţiile tehnologice afectează industrii întregi. Firmele au nevoie de flexibilitate pe piaţa muncii, astfel încât să poată face angajări şi concedieri fără complicaţii juridice. Modelul de business al unei companii poate fi valabil astăzi, dar, peste doi ani, lucrurile se pot schimba radical, iar ceea ce era un succes poate deveni o pierdere. În acest context, companiile evită concedierile colective şi încearcă să ajungă la înţelegeri amiabile cu angajaţii afectaţi, în loc să se implice în procese lungi şi costisitoare. O reglementare clară şi predictibilă a pieţei muncii ar permite creşterea businessurilor, dezvoltarea economiei şi sporirea locurilor de muncă. Dacă firmele ar şti de la început costul concedierii unui angajat, ar avea mai multă încredere să angajeze, iar acest lucru ar duce la creşterea investiţiilor şi a salariilor. Din păcate, mentalitatea celor care reglementează piaţa muncii este încă bazată pe ideea unui loc de muncă pe viaţă, mai apropiat de sectorul public decât de economia privată. Cu excepţia celor care aleg cariere în sectorul public, majoritatea angajaţilor, în special tinerii, îşi doresc o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte locurile de muncă. Pentru mulţi dintre ei, cariera profesională este doar o succesiune de experienţe, în timp ce, pentru companii, procesul de recrutare şi gestionare a personalului devine o povară birocratică. În aceste condiţii, multe companii renunţă la ideea de a face noi angajări, mai ales într-un context economic şi geopolitic tensionat. Pentru ca businessurile să crească, pentru ca salariile să crească şi economia să se dezvolte, în condiţiile în care taxele şi impozitele nu mai au loc de reducere, singura soluţie este flexibilizarea pieţei muncii. O companie ar trebui să poată intra şi ieşi de pe piaţa muncii, având de la început claritatea costurilor pe care şi le asumă cu fiecare angajat. Pentru ca România să-şi dubleze PIB-ul, este nevoie de o piaţă a muncii mai flexibilă, care să permită reluarea angajărilor, creşterea salariilor şi dezvoltarea businessurilor.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Povestea moştenitoarei celei mai vechi familii producătoare de cafea din lume. A fost medic oncolog pediatru, iar după o perioadă în care a profesat, conduce acum afacerea familiei

    Se descrie în trei cuvinte ca fiind „pozitivă, autentică şi neîmblânzită (wild – trad.)”. Este reprezentanta celei de-a cincea generaţii a familiei Meinl, cea care a foAndat, dezvoltat şi deţine în continuare producătorul de ceai şi cafea Julius Meinl. De formaţie, este medic oncolog pediatru. De vocaţie, este iubitoare de cafea. Iar între cele două, este femeie de afaceri şi călător pasionat. Este Christina Meinl.

     

     M-am alăturat businessului de familie mai târziu. Iniţial, am vrut să merg pe calea mea, aşa că am absolvit Facultatea de Medicină. Sunt medic oncolog pediatru.” A şi profesat. Ba chiar un an l-a petrecut în Africa, unde a practicat medicina într-un spital local. Totuşi, la un moment dat, acum aproape 15 ani, a decis să facă schimbarea de macaz şi să se orienteze către cafea.  „Suntem cea mai veche familie producătoare de cafea din lume. M-am alăturat pentru că nu am vrut să ratez această experienţă.” Afirmă că există similitudini între medicină şi business – cum ar fi că în ambele cazuri trebuie să analizezi situaţii şi cifre şi să iei decizii. Sunt însă şi diferenţe. Cum ar fi viteza cu care se mişcă lucrurile. În medicină, trebuie să ai capacitatea să decizi imediat, fiind, uneori, o demilitare foarte fină între viaţă şi moarte. Deşi s-a alăturat acum mai puţin de două decenii businessului Julius Meinl, fondat în 1862 de unul dintre membrii familiei sale, Christina Meinl spune că a crescut înconjurată de cafea. „Cafeaua, pentru mine, e sinonimă cu dragostea de viaţă. Nu ţin minte când am băut prima mea gură de cafea, dar ştiu foarte bine că tata aducea acasă diferite cafele şi le testam, le încercam. Erau gusturi diferite.”

     

    O altă lume

    Astăzi, atâţia ani mai târziu, iubeşte parcă şi mai mult cafeaua. De altfel, acum ceva vreme a descoperit cafeaua de specialitate şi a intrat în această lume care a prins-o în „mrejele” ei. „E o lume care mă fascinează. Întreaga piaţă a cafelei de specialitate e de fapt o mare comunitate. Nu are graniţe.” Toată lumea caută acelaşi lucru – cea mai bună cafea. Şi asta din pasiune pură. „Sunt oameni care vin din varii domenii şi care, odată iniţiaţi, rămân aici.” E ca o mare familie. Aceeaşi efervescenţă poate fi remarcată şi în România, în oraşele mari, unde segmentul cafenelelor de specialitate este cel mai viu, cu zeci sau chiar sute (asta în Bucureşti) de unităţi în fiecare urbe. Iar în spatele acestor afaceri, după cum spune şi Christina Meinl, se află oameni veniţi din multe alte domenii, dar pe care „microbul” i-a prins. „În Bucureşti există o comunitate extraordinară de cafenele de specialitate. Iar cafeaua e de foarte bună calitate.” De altfel, ea şi a condus din poziţia de preşedinte Asociaţia Cafelei de Specialitate de la nivel mondial. Chiar şi după ce a părăsit poziţia, a rămas conectată la industrie. „Primul pas în domeniul cafelei a fost să mă alătur afacerii de familie, din dorinţa de a continua munca pe care au făcut-o predecesorii mei. Abia apoi am mers către cafeaua de specialitate, iar asta pentru că am vrut să înţeleg ce e în spatele ei. Am petrecut nenumărate ore uitându-mă la Campionatul Mondial de profil”, îşi aminteşte ea.

     

    Cafeaua cea de toate zilele

    La întrebarea câte cafele bea în fiecare zi, răspunsul e „multe”. Îşi începe ziua cu una şi şi-o încheie cu alta. Totodată, pe parcursul zilei, mai încearcă multiple feluri şi sortimente. „Beau ultima cafea cândva spre miezul nopţii.” Doar că zilele ei nu arată niciodată la fel. Are zile pe care le petrece la birou. Şi zile pe care le petrece alături de clienţii Julius Meinl, ea fiind astăzi vicepreşedinte la nivel de grup (Vice President Group Strategies & Corporate Communication). Tatăl şi fratele ei sunt la rândul lor implicaţi în business. „Sunt şi zile pe care le petrec pe teren. Am fost în Uganda, iar mai recent am fost în Honduras. E genul de experienţă care îţi deschide ochii şi mintea.” În aceste călătorii, în care vizitează fermele de cafea şi cunoaşte familiile fermierilor cu care grupul colaborează, spune că nu simte că munceşte. Le simte ca nişte călătorii de descoperire a unor noi lumi. „Lucrăm direct cu aceşti fermieri şi mergem să le cunoaştem familiile. Copiii lor sunt, de fapt, viitoarele generaţii care vor prelua aceste afaceri. Pentru ei, Europa e ca o cutie neagră.” Ei nu ştiu aşadar ce se întâmplă cu cafeaua lor odată ce ajunge pe pieţele de pe Bătrânul Continent. Nu ştiu ce beau milioanele şi milioanele de iubitori ai acestei licori. „Noi am mers şi am făcut împreună degustări. Le-am arătat cum beau de fapt consumatorii finali cafeaua lor. Pe de altă parte, şi noi avem foarte multe de învăţat de la ei.”  Aceşti producători de cafea sunt, ca şi Julius Meinl, afaceri de familie. 

    Doar în Europa sunt 17 mili­oane de afaceri de familie, ceea ce reprezintă circa 60% din totalul companiilor de pe Bătrânul Continent. Ponderea în total firme diferă de la ţară la ţară, însă importanţa acestor businessuri peste tot în lume e incontestabilă. 

     

    Ce sunt afacerile de familie?

    O companie este afacere de familie dacă majoritatea drepturilor de decizie aparţin, direct sau indirect, fondatorului – persoană fizică – sau persoanei fizice dobânditoare sau soţului/soţiei, părinţilor, copiilor ori moştenitorilor direcţi ai acestuia. Mai mult, familia deţine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot şi cel puţin un membru al familiei este implicat în conducerea firmei. Tot conform definiţiei europene, companiile listate se încadrează în noţiunea de „afacere de familie” dacă persoana care a fondat sau a achiziţionat firma ori familia sa deţine cel puţin 25% din drepturile de decizie la care este îndrituit prin deţinerea de capital. „Afacerile de familie sunt definite ca fiind coloana vertebrală a economiei mondiale, una dintre cele mai răspândite şi vechi forme structural-organizatorice. Acestea însumează, la nivel mondial, peste 75% din totalul afacerilor existente şi au un deosebit impact asupra economiei. Afacerile de familie sunt văzute ca a treia putere a lumii”, spune dr. Adriana Cioca, managing director al firmei Artemis România. Ea şi-a dat doctoratul în afacerile de familie şi va publica în curând prima carte din România pe acest subiect. În România, nu există cifre actuale privind numărul afacerilor de familie şi ponderea lor în economie. 

    Numele ca garanţie

    În Austria, un studiu anterior al companiei de audit şi consultanţă KPMG arată că 80% dintre companii sunt în continuare afaceri de familie. Iar ele angajează cam 70% din toţi salariaţii din această ţară. „Avantajele acestor businessuri sunt clare – au viziune pe termen lung şi sunt mai tradiţionale”, arată acelaşi raport. Christina Meinl spune că afacerile de familie au valori. Iar acestea sunt mai importante decât oricând. Mai ales dacă ai o echipă care le împărtăşeşte. “Aceste afaceri au credibilitate, au autenticitate. Numele antreprenorilor oferă o garanţie.” Ea recunoaşte că familia Meinl primeşte constant oferte de preluare, dar ţinta e ca grupul să rămână în continuare o afacere de familie. Iar generaţiile viitoare să ducă povestea mai departe. „Afacerile de familie sunt cele care au grijă să fie profitabile, dar au grijă şi să păstreze planeta vie pentru a o lăsa şi pe ea moştenire generaţiilor următoare.” Există aşadar o componentă mai pronunţată de sustenabilitate în afacerile de familie. Totuşi, când vine vorba despre generaţia următoare, Christina Meinl spune că reprezentanţii ei au libertatea să îşi aleagă propriul drum, aşa cum şi ea a avut. „Pasiunea a stat mereu la baza a tot ceea ce facem noi. Nu poti forţa lucrurile. Nu e un business pe care trebuie doar să îl conduci, trebuie să îl trăieşti.”

     

    O istorie

    Julius Meinl este o afacere de familie cu o istorie de peste 160 de ani, cu mai bine de 1.100 de salariaţi, cu afaceri de circa 300 mil. euro, cu prezenţă în 70 de ţări şi cu subsidiare în 20. România este una dintre cele mai puternice cinci pieţe pentru grupul austriac. Pe plan local, compania are prezenţă în câteva mii de localuri HoReCa, dar şi pe rafturile magazinelor. „Totodată, România e pentru noi un centru de talente. Sunt oameni pasionaţi, inteligenţi, care deţin poziţii-cheie la noi în grup.”  Preşedintele operaţiunilor din SUA e român, la fel şi persoana care conduce operaţiunile globale de IT. Tot din România sunt şi head of procurement la nivel global, şeful pe supply chain din SUA, global sales directorul sau global controllerul. Acesta din urmă este numărul doi în departamentul financiar de la nivel de grup. Şi acestea sunt doar câteva exemple. În România, Julius Meinl a intrat în 2005, după ce anterior a activat prin distribuitori. De fapt, grupul a cumpărat businessul partenerului local.  Fostul proprietar al firmei care făcea distribuţie a fost întâi managing director al companiei autohtone, iar acum e unul dintre cei doi VP (vicepreşedinte), ocupându-se de pieţele principale (core markets).

     

    Momente-cheie

    Până acum, în România, Julius Meinl a crescut organic. Din 2019 până în 2024, compania autohtonă şi-a dublat cifra de afaceri la 18 mil. euro.  Pentru anul acesta sunt bugetate 20 mil. euro, iar până în 2030 ţinta e 25-30 mil. euro. La nivel de grup, este setat pragul de 500 mil. euro, iar acesta ar urma a fi atins atât cu ajutorul pieţelor mature, precum România, cât şi a celor noi. „Compania noastră a traversat de-a lungul istoriei sale îndelungate multiple urcuşuri şi coborâşuri. Şi schimbările prin care trece lumea astăzi reprezintă o provocare. Dar cred că vom reuşi să creştem, pentru că eu cred în echipa şi în produsele noastre.”

    În opinia Christinei Meinl, momentele dificile sunt de fapt provocări temporare. Aşa a fost şi în pandemie, când lumea practic s-a oprit. Iar pentru Julius Meinl, care îşi concentrează atenţia pe HoReCa, asta a fost extrem de dureros. Dar a trecut. Dacă ar fi totuşi să aleagă un moment-cheie în istoria afacerii, atunci acela ar fi altul. Cel când fondatorul companiei a transformat prăjitul cafelei dintr-o activitate domestică într-una industrială. „Între Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial, am fost cel mai mare importator de cafea (verde – n.red.) din lume”, spunea Christina Meinl.

     

    Importanţa afacerilor de familie

    Astăzi, pe piaţa producătorilor de profil, grupul se bate cu multiple corporaţii, dar şi cu o serie de alte afaceri de familie mai mari sau mai mici. La nivel mondial, afacerile de familie contribuie cu peste 50% la PIB-ul gloabal şi asigură 65% din totalul locurilor de muncă, conform revistei Tharawat Magazine. Mai mult, cele mai mari 500 de afaceri de familie din lume generează venituri de peste 8.000 de miliarde de dolari anual. Dacă ar fi vorba de o economie de asemenea mărime, ar fi a treia din lume, dupa SUA şi China, înainte de Germania sau Japonia, arată aceeaşi sursă. „Dar impactul acestor businessuri e mai mare de atât, ele pot genera transformări majore în plan social sau de mediu. Ele pot inova în timpuri tulburi şi pot evolua în vremuri când ecosistemele de afaceri se schimbă. Sunt un pilon de bază pentru majoritatea economiilor lumii”, spun jurnaliştii de la Tharawat Magazine. Într-o eră în care unele start-up-uri pot să strălucească puternic pentru o scurtă vreme, pentru ca apoi să dispară la fel de rapid şi de spectaculos precum au apărut, unele afaceri de familie cu ştate vechi reuşesc să înflorească în continuare şi să prospere chiar şi după sute ori chiar peste 1.000 de ani de la momentul în care au fost fondate.   

    Christina Meinl, Vice President Group Strategies & Corporate Communication Julius Meinl: Se ascunde atât de mult efort în fiecare boabă de cafea. Şi toată această muncă poate fi distrusă în doar trei secunde, dacă nu e extrasă corect cafeaua.

  • Rezultatele barometrului Mazars. Cum arată perspectivele de dezvoltare a mediului de business la nivel global în contextul geopolitic actual

    Forvis Mazars, parteneriatul internaţional de audit, taxe şi consultanţă, a lansat rezultatele celei mai recente ediţii a barometrului C-suite, unde au participat la realizarea sondajului peste 1700 de lideri C-suite din mai mult de 35 de ţări şi teritorii.

    Studiul din 2025 arată că majoritatea (93%) dintre liderii C-suite la nivel global au o viziune pozitivă asupra creşterii organizaţiilor lor, însă concurenţa crescută şi instabilitatea geopolitică reprezintă provocări semnificative.

    Concurenţa intensificată şi instabilitatea geopolitică accentuată sunt principalele tendinţe identificate care pot încetini dezvoltarea companiilor, cu 35% dintre lideri indicând concurenţa drept o provocare majoră (în creştere cu 13 puncte procentuale) şi 30% menţionând instabilitatea geopolitică (în creştere cu 8 puncte faţă de 2024). De asemenea, incertitudinea economică (39%) şi tehnologia emergentă (31%) sunt factori esenţiali care influenţează strategiile de dezvoltare.

    Pe fondul acestor provocări, liderii rămân orientaţi spre expansiune: 83% dintre companii intenţionează să intre pe noi pieţe în următorii cinci ani, iar peste 40% vizează cel puţin trei ţări noi. Totuşi, 43% dintre organizaţii continuă să se confrunte cu dificultăţi în recrutare, iar adaptarea la noile realităţi economice şi politice rămâne o prioritate strategică.

    În România, liderii C-suite sunt printre cei mai optimişti din Europa Centrală şi de Est, 90% dintre aceştia având o viziune pozitivă asupra creşterii în 2025. Cu toate acestea, factori precum războiul de la graniţă, presiunile economice şi reglementările în schimbare reprezintă provocări majore pentru companii.