Steve Jobs n-a fost niciodată un elev model. Dimpotrivă, ca mai toţi miliardarii din lumea tehnologiei, ligă din care face parte şi Bill Gates de la Microsoft, Larry Ellison de la Oracle sau Michael Dell, a plecat de pe băncile facultăţii pentru a deveni unul dintre antreprenorii anilor ’70 – ’80 din Silicon Valley. A început să vândă în 1976, împreună cu Steve Wozniak, Apple-1, un computer fără tastatură sau monitor care costa la acea vreme 700 de dolari din care 20 profit şi care, ca o paranteză, a fost vândut anul trecut ca piesă de colecţie la o licitaţie pentru mai bine de 213.000 de dolari. Ceva mai târziu a apărut şi iMac-ul şi apoi restul produselor al căror nume începe cu litera i, idee care făcea referire la internet, individualitate, instruire, informare şi inspiraţie, după cum a dezvăluit ulterior fondatorul Apple.
Din acest an Steve Jobs se retrage din funcţia de director executiv pentru a doua oară în istoria companiei, mutare care a zguduit recent industria tehnologiei. Dar dacă în trecut decizia a aparţinut consiliului de administraţie care a realizat însă destul de repede greşeala făcută, de astă dată Jobs a ales să plece pe fondul problemelor de sănătate din ce în ce mai grave cu care s-a confruntat în ultimii ani. Fondatorul Apple a fost diagnosticat în urmă cu opt ani cu cancer pancreatic, boală care şi-a lăsat destul de mult amprenta de-a lungul ultimilor ani, făcându-l acum pe omul de afaceri aproape de nerecunoscut.
Generaţia titanilor tehnologiei (GALERIE FOTO)
În tot cazul, Steve Jobs rămâne o emblemă în Silicon Valley, un antreprenor şi executiv responsabil împreună cu alţii din generaţia sa de temeliile tehnologiei şi a cărui plecare marchează sfârşitul unei ere, nu neapărat doar pentru Apple. “Aproape că a devenit un personaj mitic”, crede Jim Kouzes de la Leadership Challenge Forum, care studiază de 30 de ani directori executivi renumiţi din lume. Nimic de zis, personajele industriei IT de dinainte de anul 2000 au avut de partea lor vremurile, conjunctura şi locul gol pentru inovaţie, însă fără ei, lucrurile ar fi arătat probabil cu totul altfel.
Toţi au pornit de jos. Bill Gates, Michael Dell sau Larry Page şi Sergey Brin au devenit antreprenori în camerele de cămin de la facultate ori într-un garaj, cu bani puţini şi fără prea mari aşteptări. Alţii, cum a fost şi cazul lui Larry Ellison, au petrecut ani buni ca angajaţi de rând în alte companii până când au decis să pornească pe cont propriu. Au fost însă dispuşi să rişte, au învăţat din greşeli şi au mers înainte chiar dacă fără nicio garanţie că ideile lor de afaceri vor avea succes. Şi totuşi, companiile pe care le-au clădit au devenit de-a lungul timpului coloşii tehnologiei, iar ei, antreprenorii, se numără printre cei mai bogaţi oameni din lume, cu averi estimate la cel puţin câteva, dacă nu chiar zeci de miliarde de dolari.
Implicarea lor zilnică în afacere a fost esenţială în toată această ecuaţie. Imperiile pe care le-au ridicat s-au învârtit în cea mai mare parte a cazurilor chiar în jurul fondatorilor şi a viziunii lor, pentru că, practic, carisma, strategiile şi tacticile lor de marketing au fost cele care au propulsat produsele pe lista de cumpărături a consumatorilor – ar fi fost oare iPhone la fel de popular dacă lansarea era făcută de altcineva decât Steve Jobs? E drept, au existat şi câteva excepţii, însă prea puţine; Pierre Omidyar, de pildă, n-a fost niciodată implicat în afacerea eBay. A lăsat-o pe mâinile altora şi şi-a dedicat timpul pasiunilor sale şi proiectelor filantropice ale Omidyar Network, organizaţia înfiinţată împreună cu soţia sa, Pam.
