BusinessMagazin

Tag: angajatori

  • Cea mai nouă metodă prin care angajatorii români vor să îşi ţină angajaţii fericiţi. Ce beneficii le oferă şi ce vor angajaţii

    „Masa de prânz a devenit esenţială în opinia tot mai multor angajaţi, iar calitatea acesteia a ajuns un criteriu semnificativ la angajare”, se arată în cea de-a treia ediţie a Barometrului pieţei forţei de muncă.

    Potrivit analiştilor, percepţia românilor s-a schimbat destul de mult între timp, atât în privinţa salarizării, cât şi a percepţiilor legate de condiţiile de la locul de muncă, iar „puterea exemplului” a fost cea care a făcut ca interesul angajaţilor români pentru masa de prânz să crească atât de mult.

    ,,Din vorbă în vorbă, românii au aflat de astfel de beneficii şi au început să le ceară angajatorilor. Acest fenomen trebuie pus în corelaţie şi cu creşterea interesului angajaţilor pentru asigurările de sănătate, pentru abonamentele la clinicile private şi sălile de sport, semn că aceştia devin tot mai conştienţi de importanţa alimentaţiei, de sănătatea lor”, a mai spus Negrescu.

    Potrivit barometrului, pe primul loc în topul beneficiilor menţionate de angajaţi se află pachetul salarial, menţionat de 71% dintre respondenţi, urmat de soliditatea firmei (43%) şi programul de lucru (41%), urmate de asigurările de sănătate şi abonamentele la clinicile private au fost menţionate de 37% dintre respondenţi, clasându-se, astfel, pe locul 4 în top.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Reţeta sigură pentru a-ţi convinge şefii să îţi dea o mărire de salariu. Cum poţi să-ţi dublezi salariul cu câteva mişcări simple

    Fragmentele de mai sus reprezintă o parte din discursurile pe care cei mai mulţi angajaţi le au, de regulă, cu superiorii atunci când vor să iniţieze o conversaţie pe tema creşterii salariale. Fie că aplică strategia „aşa da” sau pe cea „aşa nu”, nu mulţi sunt cei care, în contextul actual al pieţei muncii, reuşesc să obţină o creştere semnificativă a salariului. De ce? Pentru că angajatorii sunt „limitaţi” de grilele de salarii atunci când trebuie să decidă o majorare de salariu şi, oricum, „nimeni nu este de neînlocuit”.

    „Mie mi-a crescut salariul semnificativ doar atunci când mi-am schimbat jobul”, a spus Robert, în vârstă de 30 de ani, angajat în cadrul unei multinaţionale care activează în domeniul IT din Bucureşti. El lucrează de zece ani, perioadă în care a schimbat trei angajatori, însă doar o singură dată a primit o majorare salarială în aceeaşi companie, atunci când a schimbat departamentul.

    „Prima dată când am plecat de la o companie la alta, pe acelaşi post, mi-a crescut salariul cu 50%, iar a doua oară când am procedat la fel salariul meu a fost majorat cu 60%. Singura dată când mi-a crescut salariul în cadrul aceleiaşi companii a fost când m-au mutat pe alt departament şi mi s-a oferit o majorare salarială de 15%”, adaugă Robert.

    Majorările salariale sunt un punct sensibil atât pentru angajat – care nu ştie când şi cât este oportun să ceară – dar şi pentru angajator – care are buget limitat şi vrea totuşi să îşi ţină oamenii motivaţi. Care este cel mai bun moment pentru a cere o majorare de salariu? Atunci când angajatul „îşi prinde angajatorul la înghesuială” şi ştie că nu are opţiuni mai bune, spun specialiştii în resurse umane.

    „În această situaţie, probabil că vei primi acea majorare, dar în mod cert relaţia are de suferit şi probabilitatea de a se încheia creşte odată cu frecvenţa unor astfel de gesturi”, explică Octavian Pantiş, cofondator al firmei de consultanţă şi training Qualians.

    În opinia lui, angajaţii greşesc atunci când abordează problema doar din punctul lor de vedere. Adică, în loc să se plângă că stau peste program, că volumul de muncă este tot mai mare sau că gestionează o echipă cu targeturi din ce în ce mai mari, pot să încerce să „vândă” ideea unei creşteri salariale pe limbajul angajatorului.

    „Ei pot înainta o cerere de majorare salarială abordând problema astfel: «Am economisit sume imense pentru companie şi o pot face în continuare mai bine decât oricine» sau «Am crescut veniturile businessului cu 20% şi cred că le putem dubla în următorii doi ani»”, adaugă Pantiş.

    În general, creşterile salariale din companiile private ajung până la 10-12% pe an pentru performanţe extraordinare obţinute de angajaţi, iar media creşterilor salariale de pe piaţa locală este de 4-5% din salariu pe an, spune Oana Botolan Datki, SEE managing partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane Consulteam, care realizează şi studii salariale. De altfel, ea spune că în orice companie există cel puţin un moment pe an când se discută despre îndeplinirea obiectivelor pe anul anterior şi implicit angajatorii fac propuneri de majorări salariale atunci când angajaţii au obţinut performanţe în anul anterior.

    „Când se discută despre planul pentru anul care tocmai începe, acela este cel mai bun moment pentru angajat să ceară o creştere salarială. Dacă angajatul este avansat sau preia sarcini şi obiective noi, în momentul respectiv se discută şi despre noul volum de muncă care impactează salariul”, a spus Oana Botolan Datki.

    Practic, în momentul în care există o astfel de abordare, angajatul nici nu trebuie să ceară o creştere salarială, pentru că dacă are rezultate bune pe anul trecut, va avea salariul mărit în fiecare an. „Companiile funcţionează prin sisteme şi politici. În aproximativ 99% dintre companiile multinaţionale există un proces foarte clar care spune că dacă ţi-ai îndeplinit obiectivele de performanţă ţi se oferă şi o creştere salarială. Cât de mare este această creştere depinde de bugetul companiei”, a mai spus reprezentanta Consulteam. De asemenea, adaugă ea, o situaţie des întâlnită care precede o majorare salarială este cea în care angajatul primeşte o altă ofertă de muncă în cadrul altei companii. În această situaţie, angajatul se duce spre conducerea companiei în cadrul căreia este salariat, iar angajatorul îi creşte salariul pentru că nu vrea să îl piardă din echipă. „Actualul angajator, pentru că vrea să îl păstreze în echipă, îi oferă o creştere salarială, dar ăsta va fi un semnal de alarmă pentru angajator, care va fi atent la el, pentru că ştie că îl poate pierde oricând”, a mai spus Oana Botolan Datki.

    De altfel, uneori angajaţii cer majorări de salarii fără un motiv bine întemeiat, ceea ce constituie o greşeală.

    „Greşelile făcute de angajaţi ţin de motivele invocate, care trebuie să fie pertinente, să aibă o bază pentru care vor o creştere salarială, dar şi momentul ales. Dacă se ştie în interiorul companiei că există o discuţie care priveşte performanţele angajatului în fiecare an, atunci acesta nu se poate duce oricând către managerul său cu o astfel de cerere.”

    Pe de altă parte, angajaţii pot obţine creşteri salariale în momentul în care pleacă să lucreze la o altă companie, de cele mai multe ori acesta fiind motivul pentru care pleacă.

    Companiile care oferă creşteri mari de salarii în momentul în care recrutează forţă de muncă din cadrul altei companii sunt de obicei cele care nu îşi cresc oameni şi care au nevoie neapărat de forţă de muncă calificată, cu experienţă şi astfel sunt dispuse să plătească salarii mai mari.

    „Când caută oameni seniori în exterior, de regulă angajatorii sunt în ofsaid pentru că nu şi-au crescut oameni în interior şi au nevoie de cineva imediat, aşa că sunt dispuşi să plătească mai mult decât dacă ar da noile responsabilităţi cuiva din interior fără să obţină aceleaşi rezultate”, a adăugat Octavian Pantiş.

    „Preţul” mai mare plătit pentru recrutarea unui expert din exteriorul companiei reprezintă costul „nedezvoltării” oamenilor din interior, a mai spus el. „Există şi situaţia în care compania caută în piaţă pe cineva cu un anume set de abilităţi, cunoştinţe si aptitudini pentru a gestiona o oportunitate nouă, caz în care, din nou, sunt dispuşi să plătească mai mult pentru că altfel nu ar putea fructifica din plin oportunitatea. Prin urmare, cel mai sănătos motiv pentru a plăti mai mult un angajat este creşterea productivităţii sale.”

    De ce sunt benefice pentru business creşterile salariale

    De cele mai multe ori angajatorii evită să vorbească despre subiectul majorărilor de salarii, acestea fiind acordate pentru că aşa s-a negociat cu sindicatele sau pentru a acoperi nivelul inflaţiei. În plus, orice creştere de costuri, spun cei mai mulţi dintre reprezentanţii companiilor locale, face România o destinaţie mai puţin atractivă pentru investitori, iar plecarea unor businessuri de pe plan local ar influenţa negativ economia. Cu toate acestea, istoria arată că nu întotdeauna creşterile de salarii  în masă au reprezentat o strategie nepotrivită. În 1914, Henry Ford –  fondatorul industriei auto americane şi fondatorul Ford Motor Company (în 1903) – a dublat salariul zilnic al angajaţilor din  fabrică de la 2,5 la 5 dolari pe zi. El credea că prin majorarea semnificativă a salariilor muncitorii ar fi mai fericiţi şi mai eficienţi  la locul de muncă, iar fluctuaţia de personal s-ar reduce.  În plus, crescând salariile, muncitorii îşi puteau achiziţiona maşini fabricate chiar de ei, astfel producţia şi vânzarea companiei aveau să crească. Strategia sa a avut efecte benefice pe termen lung, având în vedere că în prezent, Ford Motor Corp. ocupă locul cinci în lume la producţia de automobile, compania fiind listată pe bursa de la New York (NYSE).

    Cu cât au crescut salariile în ultimul an în România

    Salariul mediu al angajaţilor români a ajuns în luna iunie a acestui an la valoarea de 2.721 de lei net (590 de euro), în creştere cu 14% faţă de perioada similară a anului 2017, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Creşterea salariului minim (de la 1.065 de lei în 2017 la 1.162 de lei în 2018), majorările de salarii din sectorul bugetar, dar şi deficitul de personal de pe piaţa muncii care obligă firmele să ofere salarii mai mari atunci când recrutează sunt printre principalii factori care au contribuit la aceste creşteri. Cu toate acestea, în mediul privat, unde lucrează trei sferturi din totalul celor 5 milioane de angajaţi din România, majorările salariale anuale nu depăşesc 4 – 5% pe an, potrivit rezultatelor studiilor salariale făcute de firmele de profil.

  • Regulile de aur pentru o creştere salarială

    Fragmentele de mai sus reprezintă o parte din discursurile pe care cei mai mulţi angajaţi le au, de regulă, cu superiorii atunci când vor să iniţieze o conversaţie pe tema creşterii salariale. Fie că aplică strategia „aşa da” sau pe cea „aşa nu”, nu mulţi sunt cei care, în contextul actual al pieţei muncii, reuşesc să obţină o creştere semnificativă a salariului. De ce? Pentru că angajatorii sunt „limitaţi” de grilele de salarii atunci când trebuie să decidă o majorare de salariu şi, oricum, „nimeni nu este de neînlocuit”.

    „Mie mi-a crescut salariul semnificativ doar atunci când mi-am schimbat jobul”, a spus Robert, în vârstă de 30 de ani, angajat în cadrul unei multinaţionale care activează în domeniul IT din Bucureşti. El lucrează de zece ani, perioadă în care a schimbat trei angajatori, însă doar o singură dată a primit o majorare salarială în aceeaşi companie, atunci când a schimbat departamentul.

    „Prima dată când am plecat de la o companie la alta, pe acelaşi post, mi-a crescut salariul cu 50%, iar a doua oară când am procedat la fel salariul meu a fost majorat cu 60%. Singura dată când mi-a crescut salariul în cadrul aceleiaşi companii a fost când m-au mutat pe alt departament şi mi s-a oferit o majorare salarială de 15%”, adaugă Robert.

    Majorările salariale sunt un punct sensibil atât pentru angajat – care nu ştie când şi cât este oportun să ceară – dar şi pentru angajator – care are buget limitat şi vrea totuşi să îşi ţină oamenii motivaţi. Care este cel mai bun moment pentru a cere o majorare de salariu? Atunci când angajatul „îşi prinde angajatorul la înghesuială” şi ştie că nu are opţiuni mai bune, spun specialiştii în resurse umane.

    „În această situaţie, probabil că vei primi acea majorare, dar în mod cert relaţia are de suferit şi probabilitatea de a se încheia creşte odată cu frecvenţa unor astfel de gesturi”, explică Octavian Pantiş, cofondator al firmei de consultanţă şi training Qualians.

    În opinia lui, angajaţii greşesc atunci când abordează problema doar din punctul lor de vedere. Adică, în loc să se plângă că stau peste program, că volumul de muncă este tot mai mare sau că gestionează o echipă cu targeturi din ce în ce mai mari, pot să încerce să „vândă” ideea unei creşteri salariale pe limbajul angajatorului.

    „Ei pot înainta o cerere de majorare salarială abordând problema astfel: «Am economisit sume imense pentru companie şi o pot face în continuare mai bine decât oricine» sau «Am crescut veniturile businessului cu 20% şi cred că le putem dubla în următorii doi ani»”, adaugă Pantiş.

    În general, creşterile salariale din companiile private ajung până la 10-12% pe an pentru performanţe extraordinare obţinute de angajaţi, iar media creşterilor salariale de pe piaţa locală este de 4-5% din salariu pe an, spune Oana Botolan Datki, SEE managing partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane Consulteam, care realizează şi studii salariale. De altfel, ea spune că în orice companie există cel puţin un moment pe an când se discută despre îndeplinirea obiectivelor pe anul anterior şi implicit angajatorii fac propuneri de majorări salariale atunci când angajaţii au obţinut performanţe în anul anterior.

    „Când se discută despre planul pentru anul care tocmai începe, acela este cel mai bun moment pentru angajat să ceară o creştere salarială. Dacă angajatul este avansat sau preia sarcini şi obiective noi, în momentul respectiv se discută şi despre noul volum de muncă care impactează salariul”, a spus Oana Botolan Datki.

    Practic, în momentul în care există o astfel de abordare, angajatul nici nu trebuie să ceară o creştere salarială, pentru că dacă are rezultate bune pe anul trecut, va avea salariul mărit în fiecare an. „Companiile funcţionează prin sisteme şi politici. În aproximativ 99% dintre companiile multinaţionale există un proces foarte clar care spune că dacă ţi-ai îndeplinit obiectivele de performanţă ţi se oferă şi o creştere salarială. Cât de mare este această creştere depinde de bugetul companiei”, a mai spus reprezentanta Consulteam. De asemenea, adaugă ea, o situaţie des întâlnită care precede o majorare salarială este cea în care angajatul primeşte o altă ofertă de muncă în cadrul altei companii. În această situaţie, angajatul se duce spre conducerea companiei în cadrul căreia este salariat, iar angajatorul îi creşte salariul pentru că nu vrea să îl piardă din echipă. „Actualul angajator, pentru că vrea să îl păstreze în echipă, îi oferă o creştere salarială, dar ăsta va fi un semnal de alarmă pentru angajator, care va fi atent la el, pentru că ştie că îl poate pierde oricând”, a mai spus Oana Botolan Datki.

    De altfel, uneori angajaţii cer majorări de salarii fără un motiv bine întemeiat, ceea ce constituie o greşeală.

    „Greşelile făcute de angajaţi ţin de motivele invocate, care trebuie să fie pertinente, să aibă o bază pentru care vor o creştere salarială, dar şi momentul ales. Dacă se ştie în interiorul companiei că există o discuţie care priveşte performanţele angajatului în fiecare an, atunci acesta nu se poate duce oricând către managerul său cu o astfel de cerere.”

    Pe de altă parte, angajaţii pot obţine creşteri salariale în momentul în care pleacă să lucreze la o altă companie, de cele mai multe ori acesta fiind motivul pentru care pleacă.

    Companiile care oferă creşteri mari de salarii în momentul în care recrutează forţă de muncă din cadrul altei companii sunt de obicei cele care nu îşi cresc oameni şi care au nevoie neapărat de forţă de muncă calificată, cu experienţă şi astfel sunt dispuse să plătească salarii mai mari.

    „Când caută oameni seniori în exterior, de regulă angajatorii sunt în ofsaid pentru că nu şi-au crescut oameni în interior şi au nevoie de cineva imediat, aşa că sunt dispuşi să plătească mai mult decât dacă ar da noile responsabilităţi cuiva din interior fără să obţină aceleaşi rezultate”, a adăugat Octavian Pantiş.

    „Preţul” mai mare plătit pentru recrutarea unui expert din exteriorul companiei reprezintă costul „nedezvoltării” oamenilor din interior, a mai spus el. „Există şi situaţia în care compania caută în piaţă pe cineva cu un anume set de abilităţi, cunoştinţe si aptitudini pentru a gestiona o oportunitate nouă, caz în care, din nou, sunt dispuşi să plătească mai mult pentru că altfel nu ar putea fructifica din plin oportunitatea. Prin urmare, cel mai sănătos motiv pentru a plăti mai mult un angajat este creşterea productivităţii sale.”

    De ce sunt benefice pentru business creşterile salariale

    De cele mai multe ori angajatorii evită să vorbească despre subiectul majorărilor de salarii, acestea fiind acordate pentru că aşa s-a negociat cu sindicatele sau pentru a acoperi nivelul inflaţiei. În plus, orice creştere de costuri, spun cei mai mulţi dintre reprezentanţii companiilor locale, face România o destinaţie mai puţin atractivă pentru investitori, iar plecarea unor businessuri de pe plan local ar influenţa negativ economia. Cu toate acestea, istoria arată că nu întotdeauna creşterile de salarii  în masă au reprezentat o strategie nepotrivită. În 1914, Henry Ford –  fondatorul industriei auto americane şi fondatorul Ford Motor Company (în 1903) – a dublat salariul zilnic al angajaţilor din  fabrică de la 2,5 la 5 dolari pe zi. El credea că prin majorarea semnificativă a salariilor muncitorii ar fi mai fericiţi şi mai eficienţi  la locul de muncă, iar fluctuaţia de personal s-ar reduce.  În plus, crescând salariile, muncitorii îşi puteau achiziţiona maşini fabricate chiar de ei, astfel producţia şi vânzarea companiei aveau să crească. Strategia sa a avut efecte benefice pe termen lung, având în vedere că în prezent, Ford Motor Corp. ocupă locul cinci în lume la producţia de automobile, compania fiind listată pe bursa de la New York (NYSE).

    Cu cât au crescut salariile în ultimul an în România

    Salariul mediu al angajaţilor români a ajuns în luna iunie a acestui an la valoarea de 2.721 de lei net (590 de euro), în creştere cu 14% faţă de perioada similară a anului 2017, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Creşterea salariului minim (de la 1.065 de lei în 2017 la 1.162 de lei în 2018), majorările de salarii din sectorul bugetar, dar şi deficitul de personal de pe piaţa muncii care obligă firmele să ofere salarii mai mari atunci când recrutează sunt printre principalii factori care au contribuit la aceste creşteri. Cu toate acestea, în mediul privat, unde lucrează trei sferturi din totalul celor 5 milioane de angajaţi din România, majorările salariale anuale nu depăşesc 4 – 5% pe an, potrivit rezultatelor studiilor salariale făcute de firmele de profil.

  • Cât câştigă un angajat la Mega Image. Salariul a fost în sfârşit publicat

    „Angajăm lucrător comer­cial/casier. Ofe­rim: con­tract de muncă, salariu 1.400 de lei net + bonuri de masă şi alte bonsuuri în funcţie de vânzări“ – aşa arată un anunţ de angajare publicat pe un stâlp din zona piaţa Obor din Capitală pentru retailerul Shop & Go Mega Image de pe bdul Ferdinand, nr. 162. Anunţurile de angajare care oferă informaţii detaliate despre pachetele salariale au împânzit Bucureştiul, iar prac­tica publicării salariilor în anunţuri a devenit tot mai populară mai ales în ultimii doi ani, de când firmele se confruntă cu un deficit acut de candidaţi. De ce au transparentizat angajatorii, brusc, salariile?

    „Nu cred că este vorba de o transpa­rentizare, în continuare majoritatea sala­riilor, mai ales de la nivelul de specialist în sus, sunt confidenţiale. În general, salariile pentru angajaţii fără studii superioare nu sunt adaptate la costul vieţii din România. De aceea, firmele care oferă pentru aceşti candidaţi salarii puţin mai mari decât com­petitorii din aceeaşi zonă folosesc publicarea salariilor în anunţurile de angajare într-un efort de marketing pentru a atrage candidaţi şi a reduce timpul de recrutare“, a explicat Alina Popescu, talent in­for­mation solution leader pentru Româ­nia şi regiunea Balcani în cadrul companiei de HR Mercer, parte a grupului Marsh & McLennan Companies.
     

  • Companiile din IT vor să aducă programatori din Vietnam, care să fie detaşaţi în România pe perioade definite de timp

    Până acum, vietnamezii, nepalezii şi filipinezii au fost recrutaţi de angajatorii români pentru poziţii de muncitori în industria ospitalităţii, producţie sau în agricultură.
     
    „În ultimele luni am început să evaluăm tot mai serios selecţia şi recrutarea unor specialişti în domeniul IT din Asia, Vietnam, care să fie detaşaţi în România pe perioa­de definite de timp“, a spus pentru ZF Răzvan Rada, general manager în cadrul Head Hunting IT.
     
    În prezent, în sectorul IT&C lucrează 178.700 de salariaţi, dintre care 84.000 în sectorul serviciilor informa­ti­ce. Anual, de pe băncile facultăţilor cu profil IT ies circa 6.000 – 7.000 de absolvenţi, însă nevoia de pe piaţa muncii este dublă, spun angajatorii. Astfel, recrutarea de forţă de muncă în domeniul IT din ţări precum Vietnam a devenit o necesitate şi pentru industria IT, care deşi oferă pachete salariale avantajoase şi peste media naţională nu reuşeşte să atragă români specialişti în domeniul IT înapoi în ţară. 
     

  • Avertisment DUR din partea HR-ului pentru angajatori. Vin vremuri grele în recrutare

    Peste 3,6 milioane de români au plecat la muncă în străinătate în ultimele două decenii, iar fenomenul migraţiei externe continuă să afecteze piaţa muncii din România.

    În acelaşi timp, economia a ajuns la un număr de peste 4,9 milioane de salariaţi – record al ultimilor 20 de ani – iar companiile continuă să facă noi angajări, însă nu găsesc candidaţi.
     
    „Efectivul de angajaţi a crescut cu 7% în ultimii 10 ani, de la 4,718 milioane în 2009 la 4,94 milioane de persoane în 2018 (iunie). Creşterea nu e rea, având în vedere exodul românilor plecaţi la muncă în afară, dar, exact din acest motiv, ne aşteaptă timpuri grele pe recrutare. Deja suntem a două ţara din lume, după Japonia, la capitolul deficit de personal (conform Manpower Talent Shortage Survey 2018), în «urcare» locul 3, deci mai rău“, a explicat Sorin Faur, fondator al companiei de consultanţă în resurse umane Academia de HR.
     

  • Angajatul-cameleon: se adaptează permanent la schimbare şi primeşte noi atribuţii o dată la câteva luni

    ompaniile din regiunea Europei Centrale şi de Est trebuie să găsească metode prin care să creeze un mediu de lucru plăcut pentru angajaţi şi propice dezvoltării aşa-numitului „talent digital”, care este vital pentru creşterea digitalizării şi a eficientizării businessurilor din regiune, spune Angelo Lo Vecchio, head of eastern Europe, Middle East & North Africa în cadrul The Adecco Group, companie de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar.
    „Companiile din regiunea Europei Centrale şi de Est trebuie să devină mai deschise şi mai puţin rigide pentru a putea concura cu pieţele internaţionale în ceea ce priveşte reţinerea celor mai buni oameni şi a talentelor”, a spus Lo Vecchio.

    Potrivit datelor Adecco, în topul celor mai importante competenţe tehnice care vor fi cerute de la angajaţi în următorii cinci ani se află managementul strategiilor IT, ingineria mecanică, operarea de motostivuitoare, marketingul şi publicitatea, ingineria aviatică, optimizarea motoarelor de căutare şi analiza de date / financiară.

    Pe lângă acestea, angajatorii se vor uita din ce în ce mai mult spre candidaţi cu abilităţi soft, iar cele mai căutate astfel de competenţe vor fi reprezentate de creativitate, leadership şi gestionare a situaţiilor de criză, adaptabilitate, flexibilitate, spirit antreprenorial şi abilitatea de a învăţa rapid.

    Deşi poate pretenţiile angajatorilor de la profilul angajatului „ideal” al viitorului pot părea prea mari în contextul actual al pieţei muncii, caracterizat de un deficit acut de talente, specialiştii avertizează că este datoria companiilor să îşi instruiască în mod constant angajaţii.

    „Deşi candidaţii sunt angajaţi cu un anumit set de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, dacă rolul şi responsabilităţile corespunzătoare unei poziţii se modifică – aşa cum se întâmplă în mod curent – angajatorul are «responsabilitatea socială» de a investi în propriul capital uman”. În opinia lui Angelo Lo Vecchio, companiile care înţeleg adevărata valoare a dezvoltării profesionale, a culturii, a inovării şi a creativităţii pot să recunoască şi importanţa educaţiei şi formării permanente a propriilor angajaţi: „Companiile de acest gen sunt cele care vor fi mai bine poziţionate şi pregătite pentru a se adapta la cerinţele pieţei muncii, care se află într-o continuă schimbare”.

    De regulă, o piaţă emergentă, în care businessurile cresc, trebuie să se orienteze către dezvoltarea infrastructurii, iar atenţia guvernelor şi a companiilor este îndreptată spre dezvoltarea acesteia. Prin urmare, unul dintre joburile care se vor afla la mare căutare în viitor este acela de inginer. De asemenea, firmele vor căuta specialişti în zona reglementărilor financiare, capabili să analizeze schimbările legislative cu impact în viaţa companiilor.

    „Un alt lucru important este dat de faptul că abilităţile soft lipsesc sau nu sunt suficiente, tocmai de aceea acestea trebuie dezvoltate. În caz contar, lipsa abilităţilor de leadership va conduce la o continuare a «importului» de manageri din alte regiuni în companiile din Europa Centrală şi de Est.”

    De altfel, a mai spus el, una dintre strategiile principale utilizate de angajatorii din Europa Centrală şi de Est pentru a combate deficitul de talente – dar şi pentru a instrui talentele din propria ţară – a constat în angajarea pe plan local a managerilor din ţări mai dezvoltate. Acest sistem este unul bun pentru că se creează astfel o reţea de viitori lideri locali, gata pregătiţi şi experimentaţi, care vor prelua frâiele organizaţiei la finalizarea mandatelor managerilor expaţi. Totuşi, formarea  profesională internă a talentelor – cu scopul de a dezvolta competenţe actuale sau noi – este o strategie pe care angajatorii din regiune ar trebui să se concentreze mai mult, deoarece „deficitul actual de specialişti poate fi diminuat prin formarea profesională specifică şi relevantă”.

    În ceea ce priveşte modalităţile prin care guvernele ar putea să sprijine angajatorii pentru a reduce tensiunile de pe piaţa muncii din regiune (generate de şomajul scăzut şi migraţia externă), Lo Vecchio menţionează un set de recomandări dintr-un raport al Adecco, printre care se află: transformarea problemelor de ocupare a forţei de muncă într-o prioritate a agendei politice, colectarea de date solide privind piaţa muncii, cartografiind nevoile şi competenţe sau promovarea politicilor de educaţie care corelează educaţia cu piaţa muncii, cu un accent puternic pe soluţii de formare profesională bazate pe muncă.

    De asemenea, o altă măsură ar putea fi încurajarea parteneriatelor public-privat care promovează dezvoltarea oportunităţilor de formare la locul de muncă (cum sunt stagiile de ucenicie) şi impulsionarea deschiderii pieţei muncii în vederea atragerii celor mai competenţi angajaţi şi favorizarea unei culturi bazate pe diversitate.

    „Organizaţiile se află într-un context global marcat tot mai mult de schimbări rapide, instabilitate geopolitică şi volatilitate economică, care transformă fundamental modul în care trăim şi muncim. Diversitatea, incluziunea şi mobilitatea globală pot impulsiona atragerea, reţinerea şi dezvoltarea talentului.” 

    Topul celor mai importante competenţe tehnice cerute de angajatori în regiunea Europei Centrale şi de Est

    Managementul
    strategiilor IT
    Inginerie mecanică
    Operare motostivuitor
    Marketing şi publicitate
    Inginerie aviatică
    Optimizare motoare de căutare (SEO)
    Securitate cibernetică
    Analiză de date
    Analiză financiară

    Topul celor mai importante competenţe non-tehnice cerute de angajatori în regiunea Europei Centrale şi de Est

    Creativitate
    Leadership şi gestionarea situaţiilor de criză
    Tenacitate şi adaptabilitate
    Flexibilitate şi rezolvarea problemelor
    Înţelegere interculturală
    Antreprenorial
    Cunoştinţe despre date
    Agilitate şi învăţare rapidă

    Sursa: Adecco Group

  • O nouă insolvenţă zguduie din temelii piaţa. Una dintre cele mai mari companii româneşti a intrat în INSOLVENŢĂ

    Insolvenţa vine pe fondul unei scăderi a businessului în ultimul an (-11%) şi pe fondul adâncirii pierderilor (de trei ori mai mari în 2017 versus 2016, până la aproape 45 mil. lei). Compania este unul dintre cei mai importanţi producători de zahăr din România şi unul dintre cei mai mari angajatori din Urziceni, un oraş de nici 15.000 de locuitori aflat la 60 de kilometri de Capitală.

    Businessul este deţinut indirect de magnatul american George Gellert, proprietarul Atlanta Group, cel mai mare importator de produse alimentare din Statele Unite (50%) şi de trei antreprenori locali – Neculai Maratas, Mircea Rădină şi Cristian Penciulescu.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Studiu: România a început să importe forţă de muncă din ţările asiatice

    „Primele iniţiative în sensul recrutării de forţă de muncă din afara ţării au început să apară în România în urmă cu 2-3 ani. Motivele pentru care angajatorii români au apelat la această strategie sunt diverse şi includ migraţia anumitor categorii sociale către ţări mai dezvoltate din vest, scăderea natalităţii, cerinţele în schimbare pentru diferite locuri de muncă, schimbări dictate de noile tehnologii şi incapacitatea sistemului de învăţământ de a se plia la nevoile angajatorilor de astăzi”, notează autorii studiului.

    Potrivit Smartree, industriile în care companiile au recurs la angajarea de lucrători străini sunt HoReCa (hoteluri-restaurante-catering), producţie, industria uşoară, agricultură, construcţii, servicii, iar cei mai mulţi angajaţi străini provin din Filipine, Nepal, Vietnam, India, Indonezia, Thailanda – ţări în care nivelul de trai este sub cel al României.

    „Companiile din România au început să-şi pună problema importului de angajaţi din ţări non-UE, care să asigure resursa umană în sectoarele în care există deficit de personal şi activitatea riscă să fie întreruptă din această cauză. În schimb, costurile ridicate asociate procedurii de angajare internaţională, concomitent cu durata relativ mare de închidere a proiectelor, reprezintă cele mai importante dezavantaje. Printre dezavantaje se mai numără diferenţele culturale şi de limbă vorbită, integrarea angajaţilor străini într-o nouă cultură, un ciclu lung de angajare, începând cu realizarea documentaţiei şi demararea procedurilor pentru a obţine avizele necesare din partea instituţiilor statului, procesul de recrutare internaţională şi volatilitatea forţei de muncă adusă”, mai arată studiul citat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Ţara din Europa unde elevii primesc SALARIU să înveţe meserie. În timp ce românii fug de asta, în Vest se plătesc bani grei dacă ştii să faci asta

    În Germania, ţară cu o tradiţie de peste 150 de ani în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ dual, 70% dintre reprezentanţii unei generaţii urmează o formă de învăţământ dual, potrivit informaţiilor reprezentanţilor AHK România. Valoarea cheltuielilor firmelor din Germania pentru asigurarea generaţiei viitoare de angajaţi ajunge, în fiecare an, la aproximativ 15,2 miliarde de euro. Cheltuielile nete ajung însă, potrivit datelor AHK România, la 3,6 miliarde de euro, dacă se scade aportul productiv al elevului din timpul şcolarizării. 

    Finanţarea părţii practice se realizează exclusiv de către companie, iar 62% intră în costurile cu forţa de muncă – pentru că elevii primesc un salariu pe parcursul şcolarizării şi acesta, în funcţie de meserie, nu este chiar de neglijat (în medie 550 de euro pe lună). Aproximativ 23% (în cifre absolute 2,1 milioane) din numărul total al companiilor de pe piaţa germană sunt implicate în astfel de proiecte. În acest moment, peste 400 de meserii se şcolarizează în acest sistem. Pe lângă cele tehnice, există mai multe meserii în domeniul serviciilor: în sistemul bancar, administrativ sau chiar în al vânzărilor şi achiziţiilor.

    Din punctul de vedere al lui Mihai Boldijar, director general al companiei Robert Bosch pe piaţa locală şi reprezentantul grupului Bosch în România, în Germania există o corelaţie directă între gradul de dezvoltare a companiilor şi economiei germane şi tradiţia îndelungată a acestui tip de pregătire. „Vorbim în primul rând de un sistem educaţional bine organizat, îndreptat către sprijinirea mediului economic. Şi, foarte important, acolo nu sunt sincope. Sistemul funcţionează fluent şi orientat către îmbunătăţire.”

    Soluţii germane pentru probleme româneşti. Confruntate cu lipsa forţei de muncă, companiile au făcut presiuni pentru reînfiinţarea şcolilor profesionale duale şi pe piaţa locală sau au găsit alte forme prin care să se implice în pregătirea viitorilor angajaţi. Directorul general al Bosch este de părere că sistemul de învăţământ dual, după modelul german, reprezintă în mod sigur o opţiune care conduce către formarea de personal pregătit să lucreze cu tehnologiile actuale şi de viitor,

    într-un mediu de producţie modern sau într-o fabrică ce este conectată, ce foloseşte soluţii de Industrie 4.0.
    „Lumea noastră se schimbă într-un ritm foarte alert şi trebuie să ne adaptăm cât mai repede pentru a supravieţui sau pentru a excela. Şi ştim cu toţii că un factor esenţial în evoluţia şi dinamica unei companii este factorul uman”, spune el.
    Grupul deţine un centru de cercetare-dezvoltare în Cluj şi unităţi de producţie pentru soluţii de mobilitate în Cluj şi  Blaj, o unitate de producţie de tehnică liniară, localizată de asemenea în Blaj, precum şi un centru de servicii de externalizare a proceselor de afaceri (BPO) în Timişoara.

    În Bucureşti, Bosch operează un birou de vânzări pentru produsele diviziilor soluţii de mobilitate, Bunuri de larg consum şi Tehnologie pentru construcţii şi energie. În plus, o filială a BSH Hausgeräte GmbH, activă pe piaţa electrocasnicelor, are sediul, de asemenea, în capitala ţării. 

    Peste 6.500 de angajaţi numără grupul Bosch în cele cinci entităţi pe piaţa locală. Una dintre modalităţile prin care compania îşi pregăteşte viitorii potenţiali angajaţi este implicarea în proiectul de sistem educaţional dual din 2013. În prezent, peste 130 de elevi se pregătesc pentru meserii de tehnicieni în electromecanică şi electronică în fabricile Bosch din Blaj şi Cluj. Mihai Boldijar spune că în industria în care activează – un lucru important şi nu întotdeauna uşor de realizat – este găsirea de oameni motivaţi şi talentaţi, interesaţi de domeniul electronicii auto.

    „Având un cadru reglementat, putem să discutăm şi de o predictibilitate importantă pentru agenţii economici, dar şi pentru instituţiile de învăţământ”, descrie el beneficiile acestui sistem. Programul de învăţământ dual Bosch din Cluj şi Blaj oferă posibilitatea elevilor să pună în aplicare cunoştinţele teoretice acumulate în cadrul şcolii – activitatea lor fiind bazată pe planul de învăţământ.
    „Pe lângă practică, tinerii îşi dezvoltă abilităţi organizaţionale, de lucru în echipă. Elevii au ocazia să acumuleze informaţii şi experienţă practice despre producţia de serie în domeniul electronicii aplicate în industria automotive.”

    Spre exemplu, în centrul de training din fabrica de componente auto de la Cluj, elevii au spaţiul lor special dedicat pentru practică, pe aproximativ 770 metri pătraţi, constând în atelier mecanic, electric şi electronic, de tehnologii avansate şi săli de curs. Fiecare elev are trusa lui de scule şi învaţă aici bazele mecanicii, ale electricii şi electronicii. „Încep de la operaţii simple, de pilire şi găurire, până la frezare şi strunjire. De asemenea, ei învaţă să cositorească şi să realizeze circuite electronice. Iar în atelierul de tehnologii avansate, lucrează în domeniul electropneumaticii, senzorilor şi motoarelor”, detaliază programul Boldijar.

    Anul acesta, Bosch a început colaborarea cu al treilea liceu partener, Colegiul Tehnic Energetic din Cluj-Napoca, unde, începând din 15 iunie, erau 14 locuri disponibile pentru anul şcolar 2018-2019; prin această colaborare, Bosch a extins programul şi pentru profesia de electrician pentru aparate electrice şi energetice.
    În ceea ce priveşte investiţiile direcţionate de companie înspre pregătirea elevilor, compania a cumpărat echipament tehnic în valoare de 296.000 de lei (circa 66.000 de euro), pentru a asigura standarde ridicate de învăţare. „În plus, investim constant în resursa umană implicată în acest proces. Avem traineri seniori implicaţi, cu o bogată experienţă şi dedicare”, spune Boldijar.

    Până în prezent, au 40 de elevi absolvenţi, majoritatea preluând după finalizarea şcolii un loc de muncă în departamentele tehnice din fabricile Bosch din Cluj şi Blaj; o parte dintre aceşti elevi îşi continuă studiile.


    Bosch este una dintre cele aproximativ 30 de companii cu capital german care implementează astfel de proiecte pe piaţa locală, potrivit datelor AHK România. Majoritatea acestora sunt active în domenii tehnice precum capacităţi de producţie, companii din Cluj, Satu Mare, Arad, Timişoara, Hunedoara, Sebeş, Sibiu şi Braşov.