BusinessMagazin

Tag: youtube

  • Revoluţie pe YouTube: Platforma anunţă că va elimina mii de conturi

    YouTube anunţă că va şterge mii de conturi după ce şi-a înăsprit politica şi a interzis „suprematiştii”, adepţii teoriei conspiraţiei şi alte conturi nocive, potrivit unui anunţ al companiei citat de The Independent.

    Decizia a fost făcută după o reevaluare masivă a regulilor platformei cu privire la conţinutul care promovează ură, transmite YouTube.

    În timp ce politica platformei a fost constant de a respinge conţinutul ce propagă discursul urii, site-ul a permis anumite conţinuturi să rămână în continuare – precum unele videoclipuri ce promovează ideologia nazistă sau conspiraţioniştii care susţin că tragedia din 11 septembrie nu a avut loc.

    Astfel de videoclipuri, precum şi alte conţinuturi ale suprematiştilor vor fi interzise oficial de acum înainte.

    „Astăzi facem încă un pas înainte cu polticile noastre legate de discursul urii interzicând în mod clar conţinuturile ce susţin că un grup social ar fi superior altuia doar pentru a justifica discriminarea, separarea şi excluderea, folosind considerente legate de vârstă, gen, rasă, castă, religie sau orientare sexuală”, transmit oficialii companiei într-o postare pe blog.

    YouTube face parte din Google, care este deţinut de Alphabet, unul dintre cele mai mari conglomerate americane alături de Apple, Amazon şi Microsoft.

     

  • YouTube retrage reclamele de la canalele cu conţinut anti-vaccin

    Youtube a luat decizia după ce firmele care au descoperit că reclamele lor au fost difuzate alături de videoclipurile controversate au protestat.
     
    Organizaţia Mondială a Sănătăţii a spus că ideile anti-avaccin constituie o ameninţare majoră, la nivel mondial, în domeniul sănătăţii, în 2019.
     
    Youtube spune că multe dintre canalele anti-vaccin promovează viziuni “dăunătoare sau periculoase”. Alături de decizia de a elimina publicitatea, compania a precizat că va promova conţinutul legat de beneficiile vaccinării şi că va elimina videoclipurile anti-vaccin din listele de recomandări.Vor apărea şi “panouri informative” pe paginile careenumeră sursele bibliografice, astfel încât userii săpoată verifica corectitudinea informaţiilor primite.
     
    Acţiunea vine pe fondul criticilor legate de modul în care social media alimentează temerile legate de vaccinuri.
     

  • Aplicaţia YouTube Kids s-a lansat în România

    Noua platformă reuneşte video-uri potrivite pentru copii, adulţii având la dispoziţie instrumente simple prin care să selecteze canalele disponibile şi să limiteze timpul de vizionare pentru cei mici.

    Copiii vor avea la dispoziţie pe noua aplicaţie o gamă largă de video-uri, de la desene animate şi cântece pentru copii la conţinut educaţional, despre natură, ştiinţă şi lumea înconjurătoare.

    Aplicaţia YouTube Kids este disponibilă gratuit şi poate fi utilizată pe telefon, tabletă sau ecrane TV, utilizând Chromecast, Apple TV, console de jocuri sau televizoare smart. Localizarea YouTube Kids înseamnă, dincolo de meniuri în limba română, şi un algoritm care are în vizor conţinutul local, de la recomandări la rezultatele căutărilor.

    Printre cele mai importante caracteristici ale aplicaţiei se numără: conţinutul dedicat familiei, selecţia partenerilor, oferind părinţilor posibilitatea să aleagă cu uşurinţă la care dintre selecţii şi teme să aibă acces copiii lor, uşurinţa în utilizare, facilitată de imagini mari, design colorat şi butoane vizibile uşor, conţinut aprobat de părinţi, aplicaţia cuprinzând o serie de instrumente care să-i ajute pe părinţi să selecteze video-urile şi canalele care să fie disponibile copiilor, dar şi ce video-uri şi canale să excludă, precum şi timpul de vizionare – YouTube Kids având integrat un temporizator, astfel încât părinţii pot limita timpul de vizionare al copiilor în aplicaţie.

    YouTube Kids a fost lansată în februarie 2015, iar în prezent este disponibilă în 60 de ţări la nivel global (inclusiv România). Aceasta este destinată copiilor cu vârste între 3 şi 12 ani, copiii neavând nevoie de un cont pentru a o folosi. Aplicaţia nu permite încărcarea de video-uri sau comentarii, ci doar vizionarea de conţinut.

  • Chirurg care l-a văzut pe falsul medic cum opera: Nici nu se spăla pe mâini. Cred că s-a uitat mult pe Youtube/ Ce intervenţii făcea

    „L-am văzut de mai multe ori în sala de operaţie, la o clinică privată unde lucram amândoi. Pe lângă faptul că nu avea studii, era o catastrofă din punct de vedere al procedurilor standard. Nu dezinfecta nimic, lucra fără mănuşi şi nici măcar nu se spăla pe mâini”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Victor Schwartz, chirurg estetician.
     
    Victor Schwartz explică şi cum a fost posibil ca un individ fără studii medicale să facă, totuşi, intervenţii chirurgicale.
     
    „A fost o clinică privată care l-a promovat la început, apoi şi-a făcut singur reclamă. El făcea rinocorecţii şi liposucţii, dar evident, le făcea foarte prost, nu avea tehnică, nu respecta procedurile. Cred că s-a uitat foarte mult pe Youtube la operaţii de acest gen, că să poată avea idee despre aceste intervenţii”, mai spune Schwartz.
     
    Acesta nu exclude ca în zilele următoare să apară multe persoane, îndeosebi femei, care să suţină că au fost operate de falsul medic italian şi care acum au probleme din punct de vedere medical.
     
    Matteo Politi, acuzat că a operat în mai multe clinici private din Bucureşti, deşi avea doar opt clase, a fost prins, miercuri, de poliţiştii de frontieră de la Curtici, judeţul Arad, în timp ce încerca să fugă din ţară.
     

  • Platforma YouTube interzice un anumit tip de conţinut, după ce mai multe astfel de clipuri video au avut efecte negative

    Reprezentanţii platformei video deţinute de compania Google au spus că materialele care prezintă conţinut ce pune vieţile utilizatorilor în pericol “nu au ce căuta pe YouTube”.
     
    Totuşi, compania nu pare să reuşească să impună regulile, sugerează un raport realizat de Buzzfeed, potrivit căruia imagini ce înfăţişează sau sugerează comportamente violente şi brutalitate încă mai apar pe site, în ciuda promisiunilor făcute de YouTube în ultimul an.
     
    Mai mult, unele videoclipuri de acest fel au atras milioane de vizualizări, cu toate că YouTube susţine că “are în vedere impunerea unor norme prin care sistemul de plăţi pentru popularitate să nu mai poată încuraja asemenea abuzuri”. O problemă pentru impunerea acestor reguli ţine de faptul că limita de la care un lucru este considerat periculos variază foarte mult în funcţie de persoană.
     

  • Cu 1,7 milioane de abonaţi, o vedetă de pe YouTube spune că “Uneori mi se pare că nu sunt reală sau că visez, iar asta a fost una dintre cauzele depresiei şi a altor stări care m-au afectat”

    “Uneori mi se pare că nu sunt reală sau că visez, iar asta a fost una dintre cauzele depresiei şi a altor stări care m-au afectat”. Condiţia în care se află vedeta şi alţii asemenea ei poate face oamenii să se simtă distanţaţi de ceilalşi deconectaţi de realitate. „Sinceră să fiu, acest lucru mi-ar putea agrava starea”, spune ea.

    „Pentru a face aceste lucruri incredibile se creează o mulţime de stres şi de presiune, dar asta este viaţa pe care o duc şi îmi place.”

    Dorothy Miranda “Dodie” Clark s-a născut pe 11 aprilie 1995 în Epping, Essex. Ea este o cantautoare şi, de asemenea, un cunoscut YouTuber. Dodie postează atât melodii originale, cât şi coveruri pe canalul său de YouTube “doddleoddle”, şi postează frecvent vloguri pe “doddlevloggle”. Până în 2018, ea a adunat deja 160 de videoclipuri, peste 1,7 milioane de abonaţi şi peste 200 de milioane de vizualizări pe canalul principal.

    Pe canalul de vlogging, Dodie are circa 350 videoclipuri, peste 870 de mii de abonaţi şi peste 100 de milioane de vizionări. Primul videoclip l-a încărcat pe canalul Vevo, dodieVEVO, în decembrie 2016, iar videoclipul a adunat 11,8 milioane de vizionări şi peste 372 de abonaţi. A colaborat cu mulţi alţi artişti YouTube, printre care Tessa Violet, Julia Nunes, Lauren Aquilina, Orla Gartland, Thomas Sanders, Jon Cozart, Emma Blackery, Flashback şi alţii. Clark a lansat şi două piese independente, Intertwined and You, amândouă plasate în topul celor mai importante 40 de grafice ale albumelor britanice, pe locurile 35 şi respectiv 6.

    Dodie a vândut deja un nou concert la The Roundhouse din Londra şi a ajuns la numărul 6 în albumul britanic cu single-ul din 2017, You.

    Dodie este deschisă când vine vorba de sănătatea sa mintală şi împărtăşeşte în mod regulat părerile sale şi alte probleme care afectează comunitatea LGBT prin prin vlogurile şi cântecele sale. Ea ne spune că a încercat un tratament pentru tulburarea de personalitate cunoscut sub numele de Stimulare Magnetică Transcraniană (TMS), dar spune că nu a observat prea multe îmbunătăţiri.

    În timp ce se pregăteşte pentru noul capitol din cariera ei, spune că nu va schimba nimic din ultimii şapte ani de activitate, timp în care a postat  videoclipuri. „Este interesant să am totul şi în on-line. Oamenii se pot întoarce şi pot privi primul lucru pe care l-am scris, făcut şi vorbit. “Este bine să vă dezvoltaţi acolo.”

     

  • YouTube oferă gratuit filme de la Hollywood, cu pauză de publicitate

     Atracţia serviciului sunt creatorii de conţinut independenţi, care realizează emisiuni, vlog-uri, scurt metraje sau filme independente, însă asta nu înseamnă că Google nu doreşte să creeze prin YouTube un concurent pentru Netflix. Astfel, compania a adăugat peste 100 de filme mai vechi, care pot fi urmărite direc pe YouTube fără costuri extra, acestea fiind însă susţinute prin afişarea de reclame.
     
    Trebuie de la început să spunem că în Statele Unite, YouTube oferă posibilitatea de a urmări chiar şi filme mai noi contra cost, fie în regim „pay as you go”, fie în regim de abonament prin YouTube Premium. De asemenea, noile filme care sunt încadrate în categoria „Free with Ads” sunt disponibile pentru vizionare exclusiv în SUA, chiar şi cu un VPN sau proxy gratuit fiind destul de greu de accesat din România, întrucât streaming-ul video este foarte pretenţios când vine vorba de lăţime de bandă, iar Google are sisteme foarte avansate pentru a detecta astfel de mişcări.
     

  • „Google it“: 20 de ani de la lansarea motorului de căutare

    O întâmplare recentă m-a făcut să îmi dau seama de un lucru aparent banal: am ajuns să folosesc Google de câteva sute de ori pe zi, de cele mai multe ori fără să-mi dau seama. Actualizând unul dintre browserele pe care le folosesc, am primit următorul mesaj: „Choose the default search engine to use in the address bar and search bar“ („Alege motorul preferat de căutare“ – n.red.). Am selectat Google, desigur, încercând în acelaşi timp să-mi amintesc cum arăta internetul înainte de sistemul dezvoltat de Page şi Brin.

    Primul birou al companiei era format din cele două camere de cămin în care locuiau cei doi la Stanford. Numele de „BackRub”, folosit ca primă variantă de lucru pentru motorul de căutare, nu a fost utilizat prea mult timp, aşa că s-au gândit că „googol” sau numărul unu urmat de 100 de zero-uri după el ar reflecta mai bine baza de date pe care încercau să o pună la dispoziţie. Numele „Google” este un joc de cuvinte de la googol, neologism englezesc pus în circulaţie de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaş format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri.

    Primul server Google creat vreodată a fost construit într-un loc personalizat făcut din piese de Lego şi găzduit în campusul Universităţii Stanford. La început, era doar google.standford.edu, dar domeniul Google.com a fost înregistrat pe 15 septembrie 1997. Cam în aceeaşi perioadă în care s-au mutat într-un garaj, Brin şi Page au primit o finanţare de 100.000 de dolari de la fondatorul companiei americane Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim. Cu banii în mână, cei doi au transformat garajul în care îşi desfăşurau activitatea în sediu central, în septembrie 1998.

    La sfârşitul anului 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari dar şi după modul de percepţie al utilizatorilor, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    În luna octombrie 2015, Google Inc a format un nou conglomerat, Alphabet Inc, care a încorporat unităţile tot mai diversificate de afaceri şi de investiţii, ce aduceau totuşi mai puţin profit imediat decât motorul de căutare pe internet. La momentul respectiv, Larry Page, cofondatorul şi directorul general al Google, a anunţat că Alphabet este o „colecţie de companii“, în care Google este cea mai mare dintre ele.

    Redefinirea ideii de video
    Timp de 11 ani, Google a rămas în topul celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.
    Domeniul youtube.com a fost activat de Valentine’s Day, în 2005, dar primul video nu a fost descărcat până pe data de 23 aprilie a aceluiaşi an. Filmul l-a avut ca subiect pe unul dintre cofondatorii site-ului, Jawed Karim, la grădina zoologică din San Diego, fiind intitulat Me at the zoo. Lumea divertismentului este plină de staruri care au ajuns celebre după ce au fost remarcate pe YouTube, iar cântăreţul Justin Bieber este probabil cel mai bun exemplu, acesta începând să posteze clipuri cu el însuşi pe acest site la vârsta de 12 ani. Un agent de talente i-a văzut clipurile şi l-a ajutat să obţină un contract de înregistrare.
    Astăzi, peste 600 de ore de conţinut video sunt urcate pe YouTube în fiecare minut, iar 8 miliarde de ore sunt urmărite lunar. Există peste 1 miliard de utilizatori unici pe site în fiecare lună, care provin din peste 140 de ţări.
    Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
    În 2016, Google a anunţat şi lansarea YouTube Go, o aplicaţie menită să facă mai accesibil conţinutul celebrului serviciu de video sharing, permiţând vizionarea clipurilor YouTube chiar şi în lipsa unei conexiuni active la internet.
    Dincolo de contribuţia companiei la dezvoltarea tehnologică, gigantul creat de Larry Page şi Sergey Brin a avut parte însă şi de numeroase momente controversate de-a lungul celor 20 de ani de existenţă. Unul dintre acestea s-a numit „experimentul Google Glass”.
    Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau dispozitivul arătau cel puţin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulţi dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiţi, aşteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjaţi atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari şanse produsului a fost Phil Schiller, şeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un email din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată aşa ceva“.
    O altă explicaţie pentru eşecul Google Glass pare să fie faptul că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenţi. Twitter, spre exemplu, a renunţat la aplicaţia proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulţi designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul iniţial se ridica la 1.500 de dolari.
    Un alt moment dificil pentru companie a venit chiar anul acesta: Alphabet, compania mamă a Google, a primit în luna iulie o amendă record de 5 miliarde de dolari din partea Uniunii Europene, din cauza unui posibil abuz de poziţie dominantă pe sectorul sistemul de operare Android. Autoritatea de Concurenţă a Uniunii Europene a verificat posibilitatea unui abuz de poziţie dominantă din partea Google prin sistemul său de operare – Android, care este folosit de peste 80% din smartphone-urile din întreaga lume. Concurenţa acuză Google că şi-ar fi promovat propriile aplicaţii şi servicii mobile, în mod special motorul său de căutare. Telefoanele Android vin la pachet cu aplicaţii Google preinstalate, incluzând aplicaţia Search. Concurenţa s-a plâns de faptul că Google se foloseşte de acest avantaj pentru a domina piaţa şi că foloseşte datele utilizatorilor pentru crearea de noi strategii de advertising.
    Un lucru pe care puţini dintre noi îl realizează este asocierea dintre Google şi sistemul politic (fără să mă refer aici la alegeri sau alte tipuri de campanii electorale). Un material publicat însă de Wall Street Journal în 2015 a stârnit numeroase controverse pe acest subiect.


    Google şi agenţii de lobby
    În mai 2012, şcoala de avocatură de la Universitatea George Mason a găzduit un forum despre competiţia dintre motoarele de căutare de pe Internet. Majoritatea actorilor principali de pe piaţă au fost prezenţi, inclusiv membri ai agenţiilor de reglementare şi personalităţi din interiorul Congresului. Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor datorită unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.
    În săptămânile premergătoare evenimentului, oficiali ai Google veniseră cu mai multe sugestii referitoare la vorbitori în timpul conferinţei, trimiţând liste cu membri ai Congresului, seniori de la Departamentul de Justiţie şi de la procuratură. „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi“, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?“ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!“ Informaţiile din schimbul de mailuri au fost obţinute de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcriptelor.
    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.
    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a fi investit iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washington-ul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.
    Noile forme de influenţare a opiniei publice sau a factorilor de decizie includ finanţarea cercetărilor de la universităţi, a think tank-urilor, susţinerea financiară a unor grupuri de advocacy de-a lungul spectrului politic şi chiar a unor coaliţii de afaceri în folosul interesului public. Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată shimbările evidente în filosofia companiei.
    În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play“ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se doar în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).
    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.
    Compania a dezvoltat de asemenea noi metode de a influenţa factorii de decizie, reprezentanţii acesteia fiind deschişi dialogului cu creatorii de legi din ambele partide şi oferind sesiuni de training pentru cei care lucrează în Capitol Hill despre cum se folosesc produsele Google şi cum pot acestea aduce mai multe voturi. Tineri profesionişti plătiţi de companie populează think tank-uri şi organizaţii de lucru, promovând interesele acesteia.


    Google: verb
    Aşa arată pagina Oxford dedicată cuvântului care a trecut de pe ecranul calculatorului în vocabularul de zi cu zi al multora dintre noi. În ultimii ani, Google a investit tot mai mult în sectoare străine de activitatea de bază, de IT, publicitate online şi servicii pe internet. Fondul de capital de risc al grupului, Google Ventures, a investit deja în mai multe companii din domeniul sănătăţii. Printr-o divizie de cercetare, compania este implicată şi în dezvoltarea de ochelari computerizaţi şi sisteme de navigaţie autonomă pentru automobile.
    Cu alte cuvinte, Google este şi va rămâne parte integrantă a internetului, dovedind de-a lungul anilor că se poate adapta la cerinţele tot mai mari ale utilizatorilor.
     

  • La film ca pe vremuri

     Recent însă, ele au început să fie apreciate de tineri, mai ales la New York, scrie Wall Street Journal. În acest oraş există diverse organizaţii, cum ar fi Film Forum, care  oferă vizionări de filme mute cu acompaniament de pian ca la matineurile din cinematografele de altădată, iar înainte de proiecţie publicul are parte şi de un moment de istorie a cinematografului.

    Interesul pentru filmele mute, consideră cei implicaţi în domeniu, se datorează mai ales Internetului şi unor site-uri ca YouTube, care aduc în atenţia tinerilor titluri de care altfel n-ar fi aflat niciodată. 

  • Căutând prin lumea digitală

    Urmărind Searching, ai sentimentul că tragi cu ochiul la cineva care lucrează pe calculator. Nu e prima oară când un regizor „se joacă“ cu acest concept: Unfriended sau Open Windows au fost proiecte similare. Cu toate acestea, Searching reuşeşte să inducă o stare de nelinişte spectatorului, iar asta e de apreciat.
    Aflat la debutul său în calitate de regizor, Aneesh Chaganty – care semnează şi scenariul – dezvoltă întreaga poveste pe realitatea lumii digitale în care trăim şi care ne influenţează, într-o mare măsură, viaţa de zi cu zi. El nu judecă dependenţa noastră, ci o prezintă aşa cum e.
    Nu e un film în care să ne întâlnim cu personaje negative în forma unor hackeri sau hărţuitori, ci doar cu pericolele care există la tot pasul în lumea digitală. Evident, lucruri precum lipsa intimităţii sau expunerea în social media sunt elemente centrale, dar regizorul arată şi părţile bune ale digitalizării; aducerea acestora la un loc este ceea ce transformă producţia într-una reuşită.
    Searching prezintă povestea lui David (John Cho), tatăl unei fete de 16 ani care a dispărut. Primele scene explică relaţia dintre cei doi, iar modul inedit în care acestea sunt realizate ilustrează perfect intenţiile regizorului. În loc să vadă fotografii vechi sau filmări alb-negru, spectatorul ia parte la intrarea fetiţei în lumea digitală: primul cont de utilizator pe calculator, primul cont pe reţelele sociale, primul apel FaceTime către tatăl ei – o viaţă povestită prin intermediul tehnologiei.
    Într-o bună zi, fetiţa nu mai vine acasă, iar poliţiştii ajung la concluzia că ea a fugit. David nu e însă convins de raportul lor, aşa că decide să investigheze chiar el ce s-a întâmplat cu fiica sa. De aici, lucrurile încep să semene extrem de mult cu realitatea în care trăim: unde căutăm atunci când vrem să aflăm ceva, orice, despre o anumită persoană?
    Fără a da mai multe detalii, o să menţionez doar că filmul exprimă extrem de coerent modul în care tehnologia a schimbat obiceiuri simple, aşa cum ar fi discuţiile cu prietenii sau păstrarea unei fotografii într-un album.
    Prezentat în premieră la Festivalul de Film Sundance, în luna ianuarie, Searching a fost lansat pe marile ecrane la sfârşitul lunii august. Fără a avea pretenţii în ceea ce priveşte încasările, filmul a fost extrem de bine primit de critici şi va ajunge şi în cinematografele de la noi în această toamnă.
    Închei prin a spune că Searching e un film care merită lăudat, atât pentru unghiul de abordare a poveştii, cât şi pentru prezentarea onestă a lumii digitale în care ne petrecem o mare parte a timpului.

    Nota: 8/10