Tag: virtual

  • Când competiţia devine prea dură, soluţia e intrarea pe altă piaţă

    “În zona de smartphone-uri, competiţia a devenit destul de acerbă pentru că sunt numeroase companii din China care investesc sume uriaşe doar pentru a obţine o poziţie favorabilă în piaţă”, spune Petra Razic, HTC head of sales pentru zona Europei Centrale şi de Est. „Nu e o direcţie pe care noi am vrea să o urmăm, pentru că s-a transformat într-o luptă care se rezumă la cine are cel mai mare ecran, cine are cea mai bună cameră – nu aş spune că e ceva ridicol, dar e ceva la care noi nu vrem să participăm. Pe de altă parte, există ceva cu totul nou, şi anume era realităţii virtuale. Aşadar, rămânem prezenţi şi în zona de smartphone-uri, dar depunem eforturi considerabile şi investim resurse în acest ecosistem al realităţii virtuale.” Petra Razic a fost prezentă în România cu ocazia lansării HTC VIVE, noua soluţie de realitate virtuală cu care compania vrea să îşi întărească poziţia pe piaţa produselor de profil.

    Pe zona de telefoane mobile, HTC ajungea la o cotă de piaţă de 10,7% în 2011, însă vânzările companiei au scăzut în mod constant, ajungând în prezent la 1% din piaţa de smartphone-uri la nivel global, potrivit companiei de cercetare IDC. Anul trecut, vânzările de smartphone-uri la nivel global au scăzut cu aproximativ 1,3% – o premieră a industriei – ca urmare a faptului că oamenii cumpără telefoane mai scumpe dar aşteaptă mai mult până să le schimbe.

    În ceea ce priveşte performanţele financiare ale companiei, HTC a terminat trimestrul III din 2018 cu pierderi de 84,7 milioane dolari. Ultimul an în care compania taiwaneză a terminat pe profit a fost 2014.

    „Luând în calcul circumstanţele şi evoluţia pieţei, suntem mulţumiţi de performanţele de anul trecut. Nu am fost niciodată lacomi în ceea ce priveşte cota de piaţă şi nu trebuie să uităm că suntem o companie care produce doar smartphone-uri, nu şi alte produse, cum ar fi electrocasnice, ca unii dintre concurenţii noştri”, remarcă Petra Razic.

    HTC a început să comercializeze soluţiile de realitate virtuală în centrul şi sud-estul Europei la finalul anului trecut. „Am aşteptat momentul în care piaţa să fie suficient de matură pentru a accepta aceste produse, chiar dacă e o tehnologie extrem de tânără şi depunem eforturi pentru a educa lumea în legătură cu ea.” Există două segmente: unul pentru jucători, dispozitivele fiind utilizate împreună cu telefonul pentru jocuri, şi un alt segment de B2B. „Practic, ne propunem să vindem VIVE companiilor împreună cu soluţii customizate. Atât dispozitivele cât şi conţinutul pot fi adaptate oricărei industrii. Spre exemplu, avem un parteneriat cu BMW prin care designerii lor folosesc soluţiile de VR pentru a crea maşinile; pentru sistemul medical, am dezvoltat o soluţie prin care chirurgii cardiologi pot vedea inima pacientului fără a fi nevoie să îl opereze. Există foarte mult potenţial şi pot spune că din punctul de vedere al specificaţiilor nu există în prezent produse mai performante decât HTC VIVE”, explică Petra Razic.

    Distribuţia produselor se va face prin două metode: în primul rând prin Network One Distribution, care este distribuitor oficial şi va comercializa produsele în cadrul eMAG, Altex şi PC Garage; în al doilea rând, pentru segmentul B2B se va apela la integratorii de sisteme şi dezvoltatorii de conţinut. Pentru anul acesta nu există planuri de a intra şi comercializa produsele direct pe piaţa din România, spune Petra Razic. Folosim resursele distribuitorului local – logistică, finanţe, depozitare – iar relaţia e foarte bună.

    Network One Distribution (NOD), liderul pieţei de distribuţie IT&C din România, controlat de antreprenorul român Iulian Stanciu, a reuşit să îşi crească anul trecut businessul cu aproape 10%, iar profitul net cu peste 80%, conform datelor raportate de companie la Ministerul de Finanţe. Astfel, cifra de afaceri netă a NOD a depăşit în 2017 pragul de un miliard de lei, aceasta situându-se la 1,09 mld. lei, cu 9,6% mai mare faţă cu 2016.

    Sistemul HTC VIVE conţine o cască VR cu două ecrane OLED de 9,14 cm (3,6 inci), fiecare de 1.080 x 1.200 pixeli, şi dispune de o rată de refresh de 90 Hz, de un câmp vizual de 110 grade şi de un microfon încorporat.

    Sistemul include o bandă ajustabilă şi poate fi folosit împreună cu o pereche de ochelari de vedere. Totodată, dispune de protecţie pentru faţă pentru a creşte confortul în timpul utilizării şi include o cameră frontală (care permite utilizarea scenariilor de realitate augmentată sau posibilitatea de a vedea frânturi din lumea reală în timpul experienţei VR).

    Kitul include şi două controlere cu conexiune fără fir şi feedback cu vibraţii, care pot fi utilizate cu o singură încărcare până la 6 ore, şi două staţii pentru senzori. Acestea acoperă o panoramă de 360 de grade a spaţiului utilizat şi pot fi aşezate pe orice suprafaţă sau instalate pe standuri standard, care nu sunt însă incluse în pachet; preţul la care va fi comercializat HTC VIVE este de 2.799 lei.

    Alături de VIVE, compania a prezentat şi cea mai recentă versiune VIVE Pro, o soluţie completă pentru profesioniştii în VR. Aceasta include setul cu cască VIVE Pro, două controlere wireless şi două staţii de bază SteamVR îmbunătăţite, cu o capacitate mărită de acoperire a spaţiului. VIVE Pro vine cu afişaje dual OLED, pentru o rezoluţie mai mare a imaginii, de până la 2.880 x 1.600 combinat, reprezentând o creştere cu 78% faţă de sistemul original VIVE.

    E greu de spus cum vor evolua vânzările VIVE în România, avem un nivel de referinţă al vânzărilor din ţările din regiune, dar România este una dintre cele mai mari pieţe pentru noi. Produsul este la rândul său nou, e greu de comparat cu ceva anterior; nu e ca un telefon, pe care îl lansezi şi spui: «OK, anul trecut am vândut X telefoane şi am putea avea o creştere sau scădere de 1-2 procente». Ceea ce vedem însă în alte ţări este că vânzările cresc săptămână de săptămână, adaugă Petra Razic. Suntem extrem de optimişti şi convinşi că, într-un interval rezonabil de timp, VR-ul va deveni ceva comun. Vei putea să pui casca, să o conectezi la telefon sau la cloud şi să intri în lumea virtuală.

  • Când competiţia devine prea dură, soluţia e intrarea pe altă piaţă

    “În zona de smartphone-uri, competiţia a devenit destul de acerbă pentru că sunt numeroase companii din China care investesc sume uriaşe doar pentru a obţine o poziţie favorabilă în piaţă”, spune Petra Razic, HTC head of sales pentru zona Europei Centrale şi de Est. „Nu e o direcţie pe care noi am vrea să o urmăm, pentru că s-a transformat într-o luptă care se rezumă la cine are cel mai mare ecran, cine are cea mai bună cameră – nu aş spune că e ceva ridicol, dar e ceva la care noi nu vrem să participăm. Pe de altă parte, există ceva cu totul nou, şi anume era realităţii virtuale. Aşadar, rămânem prezenţi şi în zona de smartphone-uri, dar depunem eforturi considerabile şi investim resurse în acest ecosistem al realităţii virtuale.” Petra Razic a fost prezentă în România cu ocazia lansării HTC VIVE, noua soluţie de realitate virtuală cu care compania vrea să îşi întărească poziţia pe piaţa produselor de profil.

    Pe zona de telefoane mobile, HTC ajungea la o cotă de piaţă de 10,7% în 2011, însă vânzările companiei au scăzut în mod constant, ajungând în prezent la 1% din piaţa de smartphone-uri la nivel global, potrivit companiei de cercetare IDC. Anul trecut, vânzările de smartphone-uri la nivel global au scăzut cu aproximativ 1,3% – o premieră a industriei – ca urmare a faptului că oamenii cumpără telefoane mai scumpe dar aşteaptă mai mult până să le schimbe.

    În ceea ce priveşte performanţele financiare ale companiei, HTC a terminat trimestrul III din 2018 cu pierderi de 84,7 milioane dolari. Ultimul an în care compania taiwaneză a terminat pe profit a fost 2014.

    „Luând în calcul circumstanţele şi evoluţia pieţei, suntem mulţumiţi de performanţele de anul trecut. Nu am fost niciodată lacomi în ceea ce priveşte cota de piaţă şi nu trebuie să uităm că suntem o companie care produce doar smartphone-uri, nu şi alte produse, cum ar fi electrocasnice, ca unii dintre concurenţii noştri”, remarcă Petra Razic.

    HTC a început să comercializeze soluţiile de realitate virtuală în centrul şi sud-estul Europei la finalul anului trecut. „Am aşteptat momentul în care piaţa să fie suficient de matură pentru a accepta aceste produse, chiar dacă e o tehnologie extrem de tânără şi depunem eforturi pentru a educa lumea în legătură cu ea.” Există două segmente: unul pentru jucători, dispozitivele fiind utilizate împreună cu telefonul pentru jocuri, şi un alt segment de B2B. „Practic, ne propunem să vindem VIVE companiilor împreună cu soluţii customizate. Atât dispozitivele cât şi conţinutul pot fi adaptate oricărei industrii. Spre exemplu, avem un parteneriat cu BMW prin care designerii lor folosesc soluţiile de VR pentru a crea maşinile; pentru sistemul medical, am dezvoltat o soluţie prin care chirurgii cardiologi pot vedea inima pacientului fără a fi nevoie să îl opereze. Există foarte mult potenţial şi pot spune că din punctul de vedere al specificaţiilor nu există în prezent produse mai performante decât HTC VIVE”, explică Petra Razic.

    Distribuţia produselor se va face prin două metode: în primul rând prin Network One Distribution, care este distribuitor oficial şi va comercializa produsele în cadrul eMAG, Altex şi PC Garage; în al doilea rând, pentru segmentul B2B se va apela la integratorii de sisteme şi dezvoltatorii de conţinut. Pentru anul acesta nu există planuri de a intra şi comercializa produsele direct pe piaţa din România, spune Petra Razic. Folosim resursele distribuitorului local – logistică, finanţe, depozitare – iar relaţia e foarte bună.

    Network One Distribution (NOD), liderul pieţei de distribuţie IT&C din România, controlat de antreprenorul român Iulian Stanciu, a reuşit să îşi crească anul trecut businessul cu aproape 10%, iar profitul net cu peste 80%, conform datelor raportate de companie la Ministerul de Finanţe. Astfel, cifra de afaceri netă a NOD a depăşit în 2017 pragul de un miliard de lei, aceasta situându-se la 1,09 mld. lei, cu 9,6% mai mare faţă cu 2016.

    Sistemul HTC VIVE conţine o cască VR cu două ecrane OLED de 9,14 cm (3,6 inci), fiecare de 1.080 x 1.200 pixeli, şi dispune de o rată de refresh de 90 Hz, de un câmp vizual de 110 grade şi de un microfon încorporat.

    Sistemul include o bandă ajustabilă şi poate fi folosit împreună cu o pereche de ochelari de vedere. Totodată, dispune de protecţie pentru faţă pentru a creşte confortul în timpul utilizării şi include o cameră frontală (care permite utilizarea scenariilor de realitate augmentată sau posibilitatea de a vedea frânturi din lumea reală în timpul experienţei VR).

    Kitul include şi două controlere cu conexiune fără fir şi feedback cu vibraţii, care pot fi utilizate cu o singură încărcare până la 6 ore, şi două staţii pentru senzori. Acestea acoperă o panoramă de 360 de grade a spaţiului utilizat şi pot fi aşezate pe orice suprafaţă sau instalate pe standuri standard, care nu sunt însă incluse în pachet; preţul la care va fi comercializat HTC VIVE este de 2.799 lei.

    Alături de VIVE, compania a prezentat şi cea mai recentă versiune VIVE Pro, o soluţie completă pentru profesioniştii în VR. Aceasta include setul cu cască VIVE Pro, două controlere wireless şi două staţii de bază SteamVR îmbunătăţite, cu o capacitate mărită de acoperire a spaţiului. VIVE Pro vine cu afişaje dual OLED, pentru o rezoluţie mai mare a imaginii, de până la 2.880 x 1.600 combinat, reprezentând o creştere cu 78% faţă de sistemul original VIVE.

    E greu de spus cum vor evolua vânzările VIVE în România, avem un nivel de referinţă al vânzărilor din ţările din regiune, dar România este una dintre cele mai mari pieţe pentru noi. Produsul este la rândul său nou, e greu de comparat cu ceva anterior; nu e ca un telefon, pe care îl lansezi şi spui: «OK, anul trecut am vândut X telefoane şi am putea avea o creştere sau scădere de 1-2 procente». Ceea ce vedem însă în alte ţări este că vânzările cresc săptămână de săptămână, adaugă Petra Razic. Suntem extrem de optimişti şi convinşi că, într-un interval rezonabil de timp, VR-ul va deveni ceva comun. Vei putea să pui casca, să o conectezi la telefon sau la cloud şi să intri în lumea virtuală.

  • Faţa nevăzută a monedelor virtuale: Cum se mai fac mii de dolari din criptomonede

    Personalităţi autoproclamate din social media iau mii de dolari pentru recenzii, institute de cercetare acceptă plăţi în monedele virtuale pe care le recenzează, şi există experţi care vor evalua pozitiv orice, pentru un preţ. Toate acestea practici sunt des întâlnite, potrivit a mai mult de două duzini de oameni de pe piaţa criptomonedelor şi a unor documente consultate de agenţie.
     
    La începutul acestui an, startup-ul ucrainean Hacken a încercat să promoveze o nouă criptomonedă, dupa ce a câştigat 3 milioane de dolari online la sfârşitul anului 2017. Directorul executiv Dmitro Budorin şi echipa sa au identificat o listă cu aproape 200 de personalităţi din social media despre care credeau că i-ar putea ajuta.
     
    Hacken l-a plătit cu 7.500 de dolari pe Christopher Greene de la Alternative Media Television, un canal YouTube cu peste 500.000 de abonaţi, pentru a recenza moneda virtuală într-un videoclip, a declarat Budorin. Într-un videoclip de 25 de minute, publicat pe 22 iunie, Greene a vorbit despre monedele vrtuale şi afacerile lui Hacken, vorbind despre o “oportunitate de piaţă imensă” cu câştiguri potenţiale de 1.000 de ori mai mari decât investiţia.
     
    Nicăieri în video, care are peste 92.000 de vizualizări, nu este menţionată plata lui Hacken către Greene. Greene, care a lucrat pentru Merrill Lynch, îi informează pe spectatori în primul minut al videoclipului că “poate primi compensaţii pentru produsele şi serviciile” pe care le recomandă, dar nu vorbeşte clar despre faptul că Hacken l-a plătit.
     
    La patru zile după publicarea recenziei pe YouTube, Greene a jubilat pe Twitter pentru faptul că moneda celor de la Hacken a crescut cu 14%, la 1,54 dolari.
     
    Unii oameni au fost atenţi la recomandările lui Greene: Carter Zurawel, instructor de yoga din Calgary, Canada, a răspuns la tweet-ul lui Greene: “Video-ul despre Hacken a fost grozav! M-a făcut să cumpăr câteva sute. “
     
     
     
     
     
     
     
  • Frenezia criptomonedelor, alimentată de recenzii scrise la comandă. Vedetele de carton din social media câştigă o avere

    Personalităţi autoproclamate din social media iau mii de dolari pentru recenzii, institute de cercetare acceptă plăţi în monedele virtuale pe care le recenzează, şi există experţi care vor evalua pozitiv orice, pentru un preţ. Toate acestea practici sunt des întâlnite, potrivit a mai mult de două duzini de oameni de pe piaţa criptomonedelor şi a unor documente consultate de agenţie.
     
    La începutul acestui an, startup-ul ucrainean Hacken a încercat să promoveze o nouă criptomonedă, dupa ce a câştigat 3 milioane de dolari online la sfârşitul anului 2017. Directorul executiv Dmitro Budorin şi echipa sa au identificat o listă cu aproape 200 de personalităţi din social media despre care credeau că i-ar putea ajuta.
     
    Hacken l-a plătit cu 7.500 de dolari pe Christopher Greene de la Alternative Media Television, un canal YouTube cu peste 500.000 de abonaţi, pentru a recenza moneda virtuală într-un videoclip, a declarat Budorin. Într-un videoclip de 25 de minute, publicat pe 22 iunie, Greene a vorbit despre monedele vrtuale şi afacerile lui Hacken, vorbind despre o “oportunitate de piaţă imensă” cu câştiguri potenţiale de 1.000 de ori mai mari decât investiţia.
     
  • CEO AWARDS 2018: Cu CEO-ul la psiholog

    Cristian Hostiuc: Ce gândeşte un CEO în spatele uşilor închise, la el în birou?
    Mihai Marcu: Cred că un CEO se simte cam singur la el în birou; iar foarte mulţi din sala aceasta au un birou mare, în faţa acestuia este o anticameră cu un secretariat şi nu stau acolo decât rar, fiindcă trebuie să stea printre colegi, să participe la întâlniri, să meargă în ţară să vadă o sucursală, un branch, un spital etc.
    În ultima vreme, mai ales, avem multe momente de cumpănă – trăim nişte vremuri foarte bune economic – problema este că în fiecare zi ne întrebăm cât mai ţin acestea, stăm să ne gândim pe ce drum să apucăm, cum arată viitorul. Eu stau să mă gândesc, de trei ori pe săptămână, cum va arăta echipamentul de la Star Tech care va face radiografie în cinci ani, de pildă.
    Preocuparea pentru a fi extrem de pregătit pentru schimbările din piaţă din punct de vedere tehnologic, ale consumatorului, cum va arăta pacientul anului 2025 sunt câteva dintre preocupările mele actuale. În MedLife, de pildă, facem o şedinţă de idei năstruşnice o dată pe an; vrem să identificăm „patologiile” pieţei – într-o piaţă, în care lumea se schimbă de la o zi la alta, problema este să te poziţionezi corect – asta cred că gândeşte un CEO în birou când stă cu el însuşi.
    Cristian Hostiuc: Un CEO ia singur deciziI dacă are toate datele, pe bazA propriului feeling sau în urma discuţiilor cu consultanţii?

    Mihai Marcu: Nu cred că cineva ia decizii strategice cu ajutorul unor consultanţi – eu ştiu că există foarte mulţi consultanţi, dar nu cred că aceasta este reţeta – pentru mine nu a fost niciodată. A nu se înţelege că nu folosim studiile care sunt pregătite de consultanţi şi nu ne ghidăm cu ajutorul lor, dar decizia nu o luăm cu ajutorul consultanţilor – decizia trebuie asumată şi, dacă doriţi, că acum vorbesc şi în calitate de antreprenor, nu doar de executiv, un antreprenor trebuie să îşi asume şi riscurile, şi eşecurile.


    Ömer Tetik: Aici vorbim despre psihologia CEO-ului şi stând în acest semicerc îmi vine să zic: Hi, my name is Omer and I’m a banker – I try to quit, but that doesn’t happen… (Bună, numele meu este Omer şi sunt bancher, încerc să mă las, dar acest lucru nu se întâmplă…).
    Iubesc ce fac, iar dincolo de toate glumele,  rolul CEO-ului, în special în banking, că acolo îl simt, devine din ce în ce mai greu. În primul rând, ca oameni, vrem ca familia noastră, prietenii noştri, angajaţii noştri să fie mândri de noi, iar tot ceea ce facem să aducă bucurie; clienţii noştri să aibă încredere în noi, autorităţile să aibă respect şi încredere în noi – iar asta se întâmplă în contextul multelor provocări economice internaţionale, precum şi schimbări la nivel local şi naţional, aşa că rolul CEO-ului este, de multe ori, să convertim emoţiile. Astfel, poate un CEO nu mai este Chief Executive Officer, nu mai cred că în toate firmele există un CEO care să ia deciziile, nu mai este un lider care stă şi arată cu degetul spre ce direcţie mergem, ci cred că e mai mult un Chief Emotions Officer sau Chief Engagement Officer – iar după câte team buildinguri facem noi la BT, putem să fim şi Chief Entertainment Officer.
    Acesta este rolul nostru, în mod special, în faţa angajaţilor noştri, a echipelor noastre, să nu luăm doar noi decizii – să ajutăm echipa pe care o conducem să ia o decizie comună, cea mai bună.

    Cristian Hostiuc: Dar până la urmă, când vin hârtiile la semnat, trebuie să iei decizia…

    Ömer Tetik: Trebuie să ţi-o asumi, sunt cazuri în care trebuie să iei decizii, dar, pe de altă parte, dacă activitatea în companie devine un one man show, devine foarte mult dependentă de un singur om, la orice nivel – firma respectivă nu va avea o viaţă de lungă durată. Pe de altă parte, trebuie să fii în stare să îţi asumi orice se întâmplă, pentru că atunci când nu merge un card sau nu funcţionează un ATM, e foarte uşor de ghicit adresa de e-mail, îmi trimit chiar mie un e-mail – iar eu nu pot să îi spun că avem acolo un coleg care se ocupă de acel lucru.

    Cristian Hostiuc: Bogdan Georgescu, ce citesc Managerii – Ce le-ai recomanda să citească celor care sunt CEO sau aspiră la acest lucru?

    Bogdan georgescu: Cred că în primul rând este important că directorii executivi citesc. E o tendinţă ca oamenii de afaceri să citească. Ömer Tetik îmi spunea că citeşte în fiecare seară Asterix copiilor. Toţi managerii citesc copiilor, de obicei seara la culcare, acel sfert de oră, jumătate de oră, când toată ziua ai fost la muncă – vii acasă, ai fost acasă şi simţi că trebuie să faci ceva pentru copilul tău.
    Sunt foarte multe cărţi pe care le citesc oamenii, o lecţie la Bookster a fost că oamenii sunt diferiţi; de la Colliers (companie pe care a condus-o n.red.) plecasem cu ideea că trebuie să facă ce le zicem noi, să se mute unde vrem noi, aici am văzut că există o varietate foarte mare de preferinţe, nu aş numi anumite cărţi.
    Cărţile la modă sunt citite oricum, ce am observat, apropo de profilul CEO-ului, tot timpul există oameni care vor să înveţe, vor să se dezvolte şi vor să te înveţe. Cumva ca traiectorie a companiilor pe care le observăm aş spune că acele companii care cresc şi se dezvoltă rapid sunt cele ale căror şefi, CEO, sunt cei care vor să înveţe – cei care se educă în continuare, se cultivă în continuare, caută informaţii şi îşi văd rolul ca pe un organizator de talente, care îşi ţin oamenii motivaţi şi îi ajută să crească şi nu neapărat îi trag după ei şi atunci caută să citească acele cărţi care îi ajută să înţeleagă cum să organizeze oamenii, cum să îi motiveze, cum să îi conducă.
    Recent, am citit un articol despre determinare care vorbea despre faptul că există un studiu făcut de o autoare din America care a analizat de ce unii copii au succes. În afară de IQ, pare că ideea de determinare este hotărâtoare în succesul copiilor – astfel, autoarea a scris o carte foarte frumoasă despre cum să îţi creşti copiii ca să aibă determinare. Recent, s-a făcut un studiu despre cum teoria despre copii poate fi aplicată în creşterea companiilor – chiar îmi ziceau şi Ömer, şi Fadi (Chreih, CEO al Regina Maria – n.red.), că este o teorie interesantă despre cum poţi să aplici teorii din parenting în organizaţii mari astfel încât acestea să rămână puternice, hotărâte.

    Cristian Hostiuc: Florin Godean, dacă te uiţi la psihologia executivilor din România, care sunt diferenţele între un manager român şi un altul străin?

    Florin Godean: Cred că e greu de diferenţiat, mai mult contează dacă este într-o companie românească sau dacă este într-o companie multinaţională. Într-o companie românească, bineînţeles că sentimentul are o proporţie mai însemnată decât într-o companie multinaţională, unde indicatorii concreţi sunt mult mai des folosiţi. Cred că majoritatea dintre ei au un impact foarte mare în ceea ce înseamnă nivelul de satisfacţie al angajaţilor, modul în care se comportă, modul în care la rândul lor reuşesc să formeze alţi lideri care reuşesc mai târziu să preia cel puţin o parte din responsabilităţi, le fac executivilor români sau străini viaţa mai uşoară în a conduce o companie, iar nivelul de angajament al colegilor, al oamenilor care lucrează în acea companie face diferenţa între o companie foarte bună şi o companie bună.

    Cristian Hostiuc: Elena Munteanu, ce întrebări ai pune unui CEO?

    Elena Munteanu: Sunt psiholog la bază, dar am lucrat toată viaţa în dezvoltare managerială şi cred foarte mult că fiecare persoană se poate dezvolta în primul rând pe baza unor puncte cheie şi a ceea ce îi place să îi facă; apropo de ce vorbeaţi, există o legătură demonstrată între preferinţe, ce ne place să facem şi zonele în care ne dezvoltăm şi avem succes.
    Ce v-aş întreba – şi sunt sigură că vă place această întrebare, având în vedere nivelul la care aţi dus organizaţiile pe care le reprezentaţi – este cât de mult vă place să dezvoltaţi o strategie  pentru organizaţie, cât de mult aveţi tendinţa să vedeţi cu câţiva paşi înainte ce urmează. Cred cu tărie că asta face diferenţa între managerii care sunt aici, acum şi care au dezvoltat businessuri ani la rândul şi cei care au alte abilităţi dar nu reuşesc neapărat să contureze o viziune nouă, să aducă ceva diferit. Cred că strategia, viziunea, planificarea aceasta a businessului, ţinând cont de punctele tari, face diferenţa, iar ca lider e nevoie să ai asta în gene, să îţi placă să estimezi riscurile, să le calculezi, să găseşti balanţa potrivită şi drumul potrivit pentru a duce organizaţia mai departe.

    Cristian Hostiuc: Dacă nu aţi fi ajuns unde sunteţi acum, unde credeţi că aţi fi fost?

    Mihai Marcu: Personal, cred că mă făceam anticar. Eu umblu prin poduri de case, acum câteva săptămâni eram în Mahmudia, într-un pod de case, căutam două lăzi de zestre tătăreşti, de pildă.
    Am vrut să dau la Arhitectură, n-am intrat, am dat la Matematică şi m-am făcut bancher, iar apoi am ajuns antreprenor – probabil că la vârsta aceasta mi-ar fi plăcut să fiu anticar – îmi place să colecţionez monedă, hartă veche, am găsit, de exemplu, de curând, o hartă a tratatului din 1878 de la Berlin, când România şi-a câştigat independenţa. 

    Ömer Tetik: De fapt, în facultate eu îmi doream să fac o carieră academică, nu îmi doream să intru în banking. Voiam să fiu profesor – absolvisem Facultatea de Economie, Econometrie, îmi plăcea foarte mult econometria, teoria împreună cu calculele statistice, mi se părea mai aplicabilă o carieră de profesor; acum de fapt începem să folosim mai mult analiza de baze de date şi mă ajută foarte mult pregătirea teoretică.
    Pe de altă parte îmi place foarte mult ce fac, ce se întâmplă – sunt şi un om norocos – eu cred foarte mult că în viaţă apar foarte multe şanse, oportunităţi, foarte important este să îţi şi asumi aceste momente.

    Bogdan Georgescu: Educaţia este o zonă care îmi place şi de care m-am ataşat în ultimii ani, am tot încercat să înţeleg de ce sistemul nostru de educaţie nu funcţionează şi ce ar trebui făcut să schimbăm sistemul de educaţie – cred că următorul proiect, la care mă tot gândesc, va fi o reţea de şcoli care să fie o alternativă la sistemul public din România. Educaţia este un subiect complex – la nivel global sunt puţine sisteme care chiar funcţionează şi e un subiect care pentru România ar trebui să fie o prioritate, educaţia din România stă la baza multora dintre problemele cu care ne confruntăm. Aceasta este o zonă pe care o analizez de ceva timp – am început Teach for Romania în 2011, este un proiect care merge bine, cu Bookster am încercat să ne apropiem tot de zona de educaţie.
    Mă gândesc la un sistem alternativ de şcoli sociale.

    Florin Godean: Întotdeauna mi-am dorit să fiu manager, am făcut o facultate de management, un masterat de management, dar până la urmă, dacă mă gândesc la ceva de suflet, acest lucru ar fi activitatea nonguvermanentală, în special în zona culturală – organizarea de evenimente culturale şi promovarea tinerilor care aveau nevoie să facă primii paşi în caarieră.
    Dar la un moment dat m-am hotărât să fac o schimbare pentru că nu mă mai îndreptam către o direcţie clară – am fost şi în Finlanda la un moment dat şi am lucrat pentru primăria de acolo timp de un an, un proiect foarte interesant, în Helsinki, unde am învăţat enorm de multe, m-am întors înapoi şi mi-am dat seama că am obţinut nişte calificări care nu mă vor ajuta absolut deloc în viaţa reală în România sau mai precis în Timişoara; a apărut apoi Adecco. De aici, lucrurile s-au dezvoltat, au început să îmi placă, mi-am dat seama că şi componenta aceasta de angajare a personalului şi punere la dispoziţie a acestuia are o componentă socială destul de puternică şi am reuşit să o ducem destul de bine în direcţia aceasta în prezent.

    Cristian Hostiuc: Elena, când trebuie să demisioneze un CEO?

    Elena munteanu: Când nu îi mai place ceea ce face. Cred că e valabil pentru oricine – când nu te mai regăseşti în ceea ce faci.
    Pentru ca businessul să se dezvolte, în mod necesar CEO-ul a trebuit să creeze alţi conducători, alţi manageri, care să ducă lucrurile mai departe. Puterea unui manager şi poate şi libertatea lui de a echilibra aspectele din viaţa personală cu cele din viaţa profesională ţin şi de modul în care, la un moment dat, o să mai predea din putere, creând noi manageri, să obţină şi timp pentru ei, astfel încât să obţină şi alte zone care să le împlinească alte tipuri de nevoi.

    Cristian Hostiuc: Când trebuie să fie democRaţie, când dictatură într-o companie?

    Mihai Marcu: Eu nu cred în conducerea bicefală, cred că asumarea o face o singură persoană. Pe de altă parte, dacă tu intri într-o şedinţă cu opinia ta şi dacă votul e 7:1 sau 5:3 şi nu eşti de acord cu opinia celorlalţi, ai o problemă.

    Ömer Tetik: Eu cred în această gândire de decizie în grup – într-un mic grup; nu poţi să ai mii de opinii pe orice subiect. Pe de altă parte, atunci când văd că în luarea unei decizii subiectele aduse sunt emoţionale şi personale, iar discuţia merge spre orgolii, atunci îmi asum să iau eu o decizie.

    Bogdan Georgescu: În teorie şi eu zic că las colegii mei să ia o decizie, să se gândească, dar în realitate zic: „Facem aşa că aşa e mai bine, că am un instinct”.
    Mă gândeam la Adrian Stanciu, cu care am lucrat puţin în vara asta şi pe care mulţi îl cunosc – a scris chiar recent un articol pe blogul lui în care vorbea despre dezbaterea în aflarea adevărului, era un fel de conflict pentru adevăr şi conflict pentru dreptate. El explica cum în foarte multe situaţii, când intrăm într-o şedinţă şi avem diverse opinii, oamenii încearcă să aibă dreptate, să-şi expună punctul de vedere pentru a-i convinge pe ceilalţi că ce spune e adevărat.
    Există şi conflicte şi discuţii despre adevăr, în care toţi oamenii încearcă să găsească cea mai bună soluţie pentru companie şi cumva în direcţia aceasta am încercat să duc echipa la Bookster, să încercăm să avem conflicte şi discuţii în care să avem soluţii mai bune decât ideile noastre, să nu ne convingem unii pe ceilalţi că avem dreptate – acesta este un lucru greu în realitate, fiindcă avem orgolii, avem experienţe pe care vrem să le împărătăşim cu ceilalţi, nu e uşor, dar aş spune că o organizaţie frumoasă este cea în care ascultăm ca să înţelegem, nu ca să răspundem, iar conflictul este despre adevăr, nu despre dreptate.

    Florin Godean: Clar susţin democraţia în cadrul unei companii, însă există în cadrul oricărei companii un moment în care toată lumea trebuie să ia o decizie, iar până la acea decizie sunt destule momente în care ai şansa să convingi în mod individual fiecare membru al acelei echipe, că da, este o idee bună – or şi aceasta este o parte a democraţiei.
    Există o democraţie, ai toate instrumentele necesare unei democraţii să îţi câştigi adepţii şi să îi faci să te urmeze, iar pe urmă există doar o formalitate în care toată lumea îşi exprimă acordul asupra acelei idei.

    Cristian Hostiuc: Elena, care sunt calităţile şi defectele unui CEO?

    Elena Munteanu: Printre calităţi se numără asumarea deciziei, perspectiva strategică, colaborarea, cointeresarea celorlalţi şi capacitatea de a comunica şi de a motiva oamenii, de a le preda puterea şi responsabilitatea.

    Imposibilitatea de a dezvolta oameni e un defect – păstrarea controlului limitează puterea unei organizaţii de a se dezvolta în timp.

    Cristian Hostiuc: Cum vreţi să fiţi ţinuţi minte peste 100 de ani în cultura economică românească? Aţi vrea ca numele vostru să denumească aripa unui spital, a unei şcoli, unei străzi, curs, culegeri etc.?

     

    Mihai Marcu: În primul rând, sper să fiu ţinut minte în limba română; sper ca stră-strănepoţii mei să vorbească româneşte şi când mă vor pomeni, să găsească acel muzeu – Marcu – cu lucruri autentice despre români şi despre valorile lor.

    Ömer Tetik: Aş vrea să fiu amintit ca unii dintre oamenii care a ajutat la pacea dintre sectorul financiar şi restul sectoarelor şi cel care a fost implicat la momentul începutului transformării bankingului, fiindcă bankingul se va schimba foarte mult; astăzi tot zicem asta, dar foarte puţini oameni vor fi ţinuţi minte, se vor schimba lucrurile foarte rapid şi foarte profund, sper să fiu unii dintre oamenii care au făcut lucruri foarte bune în această revoluţie industrială în banking.

    Bogdan Georgescu: Se zice că în fiecare dintre noi este un lup – unul bun şi unul rău – ştii care dintre ei câştigă? Cel pe care îl hrăneşti. Ideea de a avea numele undeva este pentru mine o formă de vanitate şi ştiu că asta este o slăbiciune de-a mea şi încerc să nu hrănesc acest lup.
    Atunci când eram mai mic, îmi doream să câştig o medalie de aur la olimpiadă, cumva, m-am tot gândit la visul ăsta şi am încercat să nu renunţ la el. Acum câţiva ani m-am gândit că dacă aş începe un sport pe care nu îl joacă nimeni, m-aş califica uşor la olimpiadă; împreună cu câţiva amici din Braşov am făcut o echipă de curling, am zis că suntem singurii din România, ne calificăm mai uşor – am un genunchi puţin beteag şi nu am putut să joc nici curling, din păcate, şi am renunţat la visul cu olimpiada.
    Mi-ar plăcea să am un rol în dezvoltarea educaţiei.

    Florin Godean: Cred că personal aş vrea să fiu ţinut minte într-un anumit fel care mă priveşte direct şi nu vreau să-l împărtăşesc, însă din punct de vedere profesional, cred că la dinamica din prezent de pe piaţa forţei de muncă, cred cu tărie că aş putea contribui la un instrument care să uşureze cu mult ceea ce înseamnă astăzi procesul de recrutare, selecţie sau interacţiune între oameni şi dacă nu voi fi eu, sigur va fi cineva care va face acest lucru în viitor. S-ar putea să fie o aplicaţie sau orice altceva.

    Cristian Hostiuc: Elena, ce se întâmplă cu cei care ori nu vor ca numele lor să rămână – eu personal cred că fiecare vrea să fie ţinut mine în istorie – ori nu au curaj să spună acest lucru?

    Elena Munteanu: Cred că fiecare dintre noi are un model de succes, iar de la un anumit moment încolo, te poţi regăsi mai mult în succesul pe care îl hrăneşti cu ceea ce primeşti de la alţii. De la un anumit nivel, atunci când succesul personal este acolo unde trebuie să fie, te regăseşti mai mult în ceea ce poţi să creezi sau să încurajezi în alţii. Pe de altă parte, tind să confirm că naţional avem o problemă cu acceptarea propriei persoane – nu ne placem foarte mult aşa cum suntem şi ne este dificil să ne arătăm cu toată încrederea. E o diferenţă între a te regăsi în ceea ce faci şi a spune: „Eu sunt OK aşa cum sunt şi sunt bucuros şi demn că sunt aşa cum sunt şi pot să fiu şi stradă, şi spital”, este o diferenţă între a investi în ce faci sau a te considera tu ca individ demn de modul în care eşti – aş spune că este autocritică legată de imaginea noastră publică.

  • Dezastrul de pe piaţa criptomonedelor continuă. Până la ce nivel a scăzut Bitcoin

    Aceste evoluţii negative au crescut scepticismul care exista deja în jurul monedelor virtuale. De exemplu, Business Insider scria recent că Goldman Sach a retras planurile de lansare a unei platforme de tranzacţionare destinată criptomonedelor.

    De asemenea, entuziaştii atraşi de promisiunile originale de anonimitate şi libertate faţă de controlul guvernamental, au fost dezamăgiţi când Erik Voorhees, responsabil de platforma de tranzacţionare ShapeShift, a anunţat că va începe să le solicite utilizatorilor informaţii personale.

    Demersurile de reglementare a platformelor de tranzacţionare a criptomonedelor s-au intensificat odată cu alte îngrijorări legate de spălarea de bani şi de protecţia clienţilor. Mişcarea ShapeShift este un semn al formalizării crescânde a unei pieţe cunoscute iniţial pentru gradul de libertate oferit.

    În timp ce numeroase bănci şi investitori instituţionali tatonează lumea criptomonedelor, cresc şi îngrijorările referitoare la manipularea pieţei şi nesiguranţa din punctul de vedere al reglementării, aspecte care au împiedicat de altfel adoptarea acestor criptomonede la nivel instituţional. Recent, miniştri de finanţe ai statelor membre UE plănuiesc să discute provocările pe care le ridică creşterea populaţiei activelor digitale şi dacă regulile ar trebui înăsprite.

    Valoarea de piaţă a monedelor virtuale a scăzut cu aproximativ 75% de la vârful atins în ianuarie anul acesta, când valoarea pieţei ajunsese laaproape 205 miliarde de dolari. Următorul punct istoric pentru Biticoin ar fi scăderea până la o valoare de 5.000 de dolari, potrivit lui Stephen Innes, şeful de trading pentru Asia Pacific în cadrul Oanda Corp., care a spuns că o scădere sub acest nivel ar putea determina accelerarea pierderilor.

  • ANAF oferă opţiunea obţinerii pe cale virtuală a numărului unic de identificare pentru casele de marcat

    Spaţiul Privat Virtual le permite utilizatorilor de aparate de marcat electronice fiscale să depună Formularul C 801. Acesta reprezinta cererea de atribuire a numărului de ordine din Registrul de evidenţă a aparatelor de marcat electronice fiscale instalate în judeţ/municipiul Bucureşti sau a numărului unic de identificare din aplicaţia informatică a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

    Formularul C 801 este disponibil pe site-ul ANAF, la rubrica Servicii Online – Declaraţii Electronice. Informaţii despre completarea şi transmiterea cererii, respectiv documentele care trebuie ataşate, se regăsesc în ghidul publicat pe site-ul ANAF, la secţiunea “Servicii Online/”Aparate de marcat electronice fiscale (case de marcat)”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Piaţa criptomonedelor se prăbuşeşte? Bitcoin a scăzut sub pragul de 6.000 de dolari şi a ajuns la 5.909 dolari vineri dimineaţă

    Piaţa criptomonedelor s-a prăbuşit din nou, cotaţia Bitcoin ajungând vineri sub pragul de 6.000 de dolari, la 5.909 dolari, ceea ce înseamnă o scădere de peste 50% în acest an. Etherum a scăzut cu peste 3,7%, iar Ripple a scăzut cu peste 4,7%.

    Peste 80% din cele 1.586 de monede digitale de pe site-ul Finder.com, urmărite într-un sondaj săptămânal, au scăzut din valoare în ultimele şapte zile, sondajul constatând o scădere în medie cu 19%, relatează Bloomberg.

    Volumul tranzacţiilor a scăzut, de asemenea, cu 6% faţă de săptămâna precedentă, arată datele Finder.com, iar Bitcoin, Tether, Ethereum, EOS şi Bitcoin Cash au fost primele cinci monede virtuale tranzacţionate. Volumul a fost la jumătate din cât a însemnat la sfârşitul lunii aprilie, când Finder.com a început analiza săptămânală a monedelor virtuale.

     

  • Piaţa criptomonedelor este din nou în declin, Bitcoin scade până aproape de 6.000 de dolari

    Piaţa criptomonedelor este din nou în scădere, cotaţia Bitcoin coborând miercuri până aproape de 6.000 de dolari – o scădere de aproape 2% într-o zi, ceea ce înseamnă o scădere de peste 50% în acest an. Etherum a scăzut cu peste 3%, iar Ripple a scăzut cu aproximativ 4%.

    Peste 80% din cele 1.586 de monede digitale de pe site-ul Finder.com, urmărite într-un sondaj săptămânal, au scăzut din valoare în ultimele şapte zile, sondajul constatând o scădere în medie cu 19%, relatează Bloomberg.

    Volumul tranzacţiilor a scăzut, de asemenea, cu 6% faţă de săptămâna precedentă, arată datele Finder.com, iar Bitcoin, Tether, Ethereum, EOS şi Bitcoin Cash au fost primele cinci monede virtuale tranzacţionate. Volumul a fost la jumătate din cât a însemnat la sfârşitul lunii aprilie, când Finder.com a început analiza săptămânală a monedelor virtuale.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ICEE.fest 2018: marii jucători din internet şi tehnologiei vin la Bucureşti

    Aşadar, 200 de experţi şi speakeri internaţionali din domeniul internet, digital şi tehnologie vor veni la Bucureşti pe 14 şi 15 iunie la Interactive Central and Eastern Europe Festival.

    În ediţia din 2018 vor fi nu mai puţin de nouă linii de conţinut şi şapte scene (1 Main, 4 Focus, 2 VIP); aşa cum spun organizatorii, este vorba de o cantitate uriaşă de know-how concentrat în doar două zile. Pentru ca cei prezenţi să poată decide care sunt zonele de interes şi pentru o cât mai bună organizare a timpului, organizatorii au lansat şi aplicaţia ICEE.fest. Ediţia de anul trecut a evenimentului a adunat aproape 4.000 de participanţi – profesionişti, antreprenori şi investitori din 15 ţări. Peste o treime din cei prezenţi au venit din afara României.

    Anul acesta vor fi prezenţi reprezentanţi din partea tuturor marilor companii din digital şi tehnologie, începând cu jucători precum Google, Facebook, Netflix sau Apple, continuând cu branduri majore din tehnologie ca Shazam, Instagram, YouTube, playeri globali din media – CNN, Financial Times, The New York Times, El Mundo – dar şi agenţii de media, creaţie, virtual reality, la care se adaugă futurişti, speakeri cunoscuţi şi experţi.

    Printre invitaţii de seamă de la ICEE.fest 2018 se numără Gerd Leonhard, fost musician, futurolog, autor de cărţi, David Scheider, co-autor al comediei „The Death of Stalin”, Grant Sabatier, milionar în bitcoin, specialist în metode neconvenţionale de îmbogăţire folosind digitalul, sau Brian Wong, autor de cărţi, celebru pentru că a fost cel mai tânăr antreprenor din istorie, care a reu;it să obţină o finanţare substanţială pentru start-up-ul său la doar 19 ani.

    Cele nouă linii de conţinut principale din cadrul festivalului sunt: Disruption by Technology – despre cum tehnologia schimbă modelele de business; VR/AR & Creativity – campanii virale spectaculoase şi proiecte VR/AR în experienţă de cinema; Advertising & Marcom – cele mai noi tendinţe în comunicarea comercială online; Digital Content & AdTechnology – provocările la care sunt supuşi producătorii de conţinut şi cum pot îşi pot monetiza traficul într-o industrie dominată de Google şi Facebook; eCommerce & Retail – linie dedicată celor care vând online produse şi servicii; Fintech, Blockchain & Cryptocurrencies – o scenă separată dedicată lumii financiar-bancare şi noilor tehnologii din domeniu; eHealth & MedTech – transformările aduse de digital în medicină şi relaţia cu pacienţii, în parteneriat cu prestigiosul program Stanford Medicine X; Tech & Democracy – despre impactul tehnologiei în comunicarea publică si politică, în parteneriat cu Majoritas; Startups & Investments – o scenă dedicată antreprenorilor, fondurilor de investiţii şi start-up-urilor.

    Cum arată programul ICEE.fest 2018?

    De-a lungul primei zile, scena principală, UPgrade, e dedicată principalilor jucători la nivel global şi tehnologiilor care schimbă regulile în business şi în comunicare. Focus 1 se axează pe fintech şi blockchain, cu o secţiune dedicată Facebook-ului, la finalul zilei, în vreme ce Focus 2 şi Focus 4 tratează zona e-health (scena 4 mai are şi o secţiune specială dedicată industriei de travel); Focus 3 analizează impactul tehnologiei în democraţie şi comunicare publică. Seara primei zile va găzdui concerte cu Arme, Şuie Paparude, The Monojacks şi spectacolul de standup comedy susţinut de actorul şi comediantul britanic Jeff Leach.

    În ziua a doua, scena UPgrade va fi dedicată speakerilor inspiraţionali şi independenţi, în prima parte a zilei. Va urma o secţiune dedicată Netflixului şi conţinutului video, iar după-amiaza campaniile creative spectaculoase, VR/AR, realitatea mixtă şi alte tehnologii noi de comunicare vor fi în prim-plan.

    Focus 1 va analiza conţinutul digital, ştirile, jurnalismul, dar şi adtech-ul şi metodele de monetizare a conţinutului de calitate, într-o piaţă dominată de Google şi Facebook. Focus 2 va fi scena specialiştilor în retail şi eCommerce, iar Focus 4 se va transforma în locul de întâlnire a start-up-urilor cu antreprenori de succes şi fonduri de investiţii.

    ICEE.fest este organizat în parteneriat cu Orange şi are printre susţinători BCR, Glo, Nissan, Kaufland, mPlatform, VTex, Enel, MedLife, Freewheel / Comcast, Nescafe Dolce Gusto, Coca-Cola şi alţi parteneri.

    Oameni de marketing, jurnalişti, publicitari, oameni de afaceri sau de comunicare au participat în 2017 la diverse prezentări în cele două zile la festival sperând să înveţe ceva punctual despre o anumită arie (fie comerţul online, fie publicitatea online) sau să primească o privire de ansamblu a ceea ce se întâmplă în lume sau să afle cum poate fi folosită tehnologia ca un motor de creştere pentru afaceri. Majoritatea prezentărilor au durat 15-20 de minute, dar au existat dezbateri de peste 60 de minute. Ediţia din acest an are ambiţii şi mai mari.


    Zece tendinţe despre care veţi afla mai multe la

    ICEE.fest 2018 şi tot atâtea studii de caz pe care le veţi descoperi pe 14-15 iunie:

    Graniţa dintre real şi virtual dispare: noile tehnologii permit ca un gamer să concureze, pe bune, cu un pilot de curse în timp real. Iată o nebunie tehnică şi creativă realizată de Unit 9.

    Experienţe interactive de gaming şi entertainment în AR, combinate şi cu televiziunea „tradiţională”: în curând vom putea privi show-uri şi competiţii sportive pe masa din sufragerie. Un proiect spectaculos al celor de la Rewind, pentru Red Bull.

    Realitatea mixată, cu elemente combinate de AR si VR: filmările volumetrice produc „magie multidimensională”. Vor fi disponibile câteva exemple, via Dimension Studio.

    Integrarea publicului în film: pentru realizarea „Ghost in the Shell”/ VR, Rewind a colaborat cu Oculus, Paramount şi Dreamworks. Rezultatul? Noţiunea de „spectator” se schimbă, iar publicul poate fi parte din acţiune.

    Arta tridimensională în realitate virtuală: Discovery şi artistul Wesley Allsbrook au combinat realitatea virtuală, arta şi ştiinţa pentru a descrie momentul în care cel mai important înotător al tuturor timpurilor, Michael Phelps, se confruntă cu cel mai puternic prădător al oceanelor.

    Producţii grandioase pentru captarea atenţiei consumatorilor: produsă de regizorul spaniol Pedro Martin-Calero, BBH London a creat o poveste care i-a adus alături pe Maradona, Cafu, Effenberg şi Vicente del Bosque. Toate acestea, în pregătirea Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia.

    Experienţele „extreme” nu mai implică riscuri: The Shard este cea mai înaltă clădire din Marea Britanie, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Happy Finnish a dorit să îmbunătăţească vederea deja spactaculoasă, adăugând elemente de realitate virtuală.

    Interacţiunea directă cu produsele, înainte de achiziţie, e posibilă acum prin tehnologiile AR: telefoanele smart şi tabletele pot funcţiona, prin realitate augumentată, ca o oglindă interactivă.

    Într-o lume dominată de social media, real-time marketingul e în creştere: cu un algoritm care monitorizează starea de spirit online, Hungerithm e o campanie care a avut rezultate remarcabile: 67% creştere a vânzărilor. O idee premiată cu Gold la Cannes Lions.
    Umorul şi curajul funcţionează în continuare: tehnologia nu oferă soluţii pentru orice. Uneori, sunt suficiente umorul şi curajul.


    Experienţe interactive de gaming şi entertainment în AR, combinate şi cu televiziunea „tradiţională”: în curând vom putea privi show-uri şi competiţii sportive pe masa din sufragerie. Un proiect spectaculos al celor de la Rewind, pentru Red Bull.

    Realitatea mixată, cu elemente combinate de AR si VR: filmările volumetrice produc „magie multidimensională”. Vor fi disponibile câteva exemple, via Dimension Studio.

    Integrarea publicului în film: pentru realizarea „Ghost in the Shell”/ VR, Rewind a colaborat cu Oculus, Paramount şi Dreamworks. Rezultatul? Noţiunea de „spectator” se schimbă, iar publicul poate fi parte din acţiune.

    Arta tridimensională în realitate virtuală: Discovery şi artistul Wesley Allsbrook au combinat realitatea virtuală, arta şi ştiinţa pentru a descrie momentul în care cel mai important înotător al tuturor timpurilor, Michael Phelps, se confruntă cu cel mai puternic prădător al oceanelor.

    Producţii grandioase pentru captarea atenţiei consumatorilor: produsă de regizorul spaniol Pedro Martin-Calero, BBH London a creat o poveste care i-a adus alături pe Maradona, Cafu, Effenberg şi Vicente del Bosque. Toate acestea, în pregătirea Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia.

    Experienţele „extreme” nu mai implică riscuri: The Shard este cea mai înaltă clădire din Marea Britanie, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Happy Finnish a dorit să îmbunătăţească vederea deja spactaculoasă, adăugând elemente de realitate virtuală.
    Interacţiunea directă cu produsele, înainte de achiziţie, e posibilă acum prin tehnologiile AR: telefoanele smart şi tabletele pot funcţiona, prin realitate augumentată, ca o oglindă interactivă.

    Într-o lume dominată de social media, real-time marketingul e în creştere: cu un algoritm care monitorizează starea de spirit online, Hungerithm e o campanie care a avut rezultate remarcabile: 67% creştere a vânzărilor. O idee premiată cu Gold la Cannes Lions.
    Umorul şi curajul funcţionează în continuare: tehnologia nu oferă soluţii pentru orice. Uneori, sunt suficiente umorul şi curajul.