BusinessMagazin

Tag: vinuri

  • În căutarea gustului moldovenesc

    La combinatul Cricova, zilnic, patru femei răsucesc manual sticlele pentru a se aduna depunerile pe capace, iar ulterior spumantul este scos şi îmbuteliat. Fondat în 1952, combinatul este cel mai mare producător de vinuri spumante conform metodei tradiţionale din Moldova. Maturarea vinurilor are loc în beciurile subterane, unice în lume, pentru care ţara a ajuns şi în Cartea Recordurilor.

    Cricova este cea mai cunoscută vinărie şi cramă din ţară, declarată prin lege patrimoniu cultural naţional. Se întinde pe circa 120 de kilometri de tuneluri subterane din var natural suficient de largi încât fiecare zonă a oraşului subteran să poată fi explorată în voie − fiecare stradă a oraşului subteran fiind denumită după tipul de vin care se depozitează acolo. La cel mai adânc punct, tunelurile vechi (de 1.000 de ani!) ajung la adâncimea de 100 de metri faţă de suprafaţa pământului.

    În cazele (spaţiile de depozitare a vinului) de la Cricova se găsesc unele dintre cele mai renumite colecţii de vinuri din lume, aparţinând unor nume marcante precum Angela Merkel, José Manuel Barroso, Vladimir Putin, Petro Poroşenko, Klaus Iohannis, Traian Băsescu, Donald Tusk, John Kerry sau alteţele lor regale principesa Margareta şi principele Radu. Vizitatorii mai pot citi acolo şi scrisoarea lăsată în urmă de cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, primul om care a ajuns în spaţiu, despre care se spune că atunci când a vizitat Cricova a rătăcit o săptămână în tuneluri.

    Mult mai întinse sunt însă galeriile subterane săpate în calcar de la Mileştii Mici, aflate la 10 km de capitală, cu o lungime totală de peste 200 de kilometri şi o adâncime de până la 80 de metri. În galerii se circulă cu maşina, cu bicicleta sau pe jos, cu respectarea regulilor de circulaţie. Aici se află cea mai mare colecţie de vinuri din lume: denumită Colecţia de Aur, include peste
    1,5 milioane de sticle şi a fost înscrisă în Cartea Guinness în 2005.

    Complexul Turistic Purcari este cel mai vechi domeniu al vinului din Republica Moldova, un patrimoniu datând din 1827. Vinăria are o istorie lungă de producţie a celor mai iconice vinuri locale, precum Negru de Purcari şi Roşu de Purcari. Aflat în satul Purcari, din judeţul Ştefan Vodă, este una dintre cele mai prestigioase zone care produc vinuri. Purcari are cea mai mare extindere în afara ţării, în contextul în care compania trimite vinurile de aici în şapte ţări. Cea mai mare parte a vânzărilor merge către România (40%), următoarele ţări ca pondere în totalul vânzărilor fiind Republica Moldova (23%), Polonia (11%), Cehia şi Slovacia (7%), Asia (5%) şi Ucraina (3%). Vinurile Purcari sunt un exemplu de lux accesibil şi sunt printre cele mai premiate din Europa. Purcari a fost cea mai premiată vinărie din Europa Centrală şi de Est la Decanter, în timp ce la Jocurile Olimpice ale Vinului (fiindcă se pare că există o astfel de competiţie) din 2018, vinurile produse de Purcari au primit 43 de medalii.

    Lista producătorilor moldoveni de vin nu se opreşte aici. Chateau Vartely se află în apropierea Orheiului, la 45 de minute de Chişinău. Vinăria produce o serie de vinuri fine şi cuprinde mai multe săli de degustare, precum şi un complex hotelier realizat din trei vile, fiecare construită în concordanţă cu tradiţiile moldoveneşti din cele trei regiuni vitivinicole istorice, Valul lui Traian (sau regiunea de sud-vest), Ştefan Vodă (sud-est) şi Codru (centru), destinate producerii vinurilor cu indicaţie geografică protejată.

    Asconi Winery este o afacere de familie care fructifică vinul oferit de cele 530 de hectare de viţă de vie într-o vinărie de ultimă generaţie. În complexul turistic se află un sătuc de cabane din chirpici acoperite cu stuf, camere de degustare, restaurant, loc de joacă pentru copii şi nelipsitele peisaje. Asconi produce vinuri special pentru fiecare piaţă în care operează.

    Castel Mimi este un complex cultural unic localizat în satul Bulboaca, judeţul Anenii Noi, şi se află pe lista celor mai frumoase 15 capodopere arhitecturale ale vinului din întreaga lume, fiind recunoscut drept cartea de vizită a Moldovei. Fondat în 1893, conacul familiei Mimi, mai exact al politicianului basarabean Constantin Mimi, care a studiat viticultura şi vinificaţia în Franţa, la Şcoala Superioară de Agronomie din Montpellier, a fost din origine consacrat vinificaţiei, iar din 2011 a fost transformat într-o staţiune a vinului care include restaurant, hotel, piscină, magazin de vinuri şi suveniruri, săli de degustare şi nu numai. Mai este numit şi primul castel vinicol din Moldova. Acesta se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare şi este una dintre cele mai importante atracţii turistice din ţară. În cadrul domeniului se pot observa reminiscenţe ale perioadei comuniste, precum tancurile de fermentare din linia de producţie încă funcţionale lăsate în urmă de sovietici sau gresia cu care au acoperit tot castelul (metodă cu ajutorul căreia ruşii au conservat edificiul fără să vrea), care se mai poate observa doar în tunelurile subterane în care se depozitează vin sau se organizează petreceri sau concerte.

    Dar acestea sunt doar câteva dintre podgoriile, vinăriile, pivniţele, cramele şi galeriile subterane de pe cuprinsul vecinilor moldoveni.

    Înapoi în URSS (doar cu imaginaţia)

    Cum vinul merge mână în mână cu istoria, incursiunea în lumea moldovenească reprezintă şi o veritabilă întoarcere la rădăcini. Periplul la vecinii moldoveni a început într-o notă – să-i spunem – comunistă, la restaurantul Propaganda şi s-a încheiat în aceeaşi manieră odată cu trecerea graniţei în Tiraspol, Transnistria, capitala şi centrul administrativ al regiunii separatiste nerecunoscute Republica Moldovenească Nistreană.

    Cei care merg în Tiraspol pot vizita şi distileria Kvint, fondată în 1897. Este cea mai veche întreprindere din regiune care încă funcţionează, cunoscută în întreaga lume pentru divinul (în Moldova, corespondentul coniacului) de înaltă calitate produs prin tehnologii clasice franceze.

    De asemenea, vizitatorii pot vedea statuia lui Vladimir Lenin care încă străjuieşte piaţa din faţa parlamentului basarabeam, precum şi tancuri rămase din timpul celui de-al doilea război mondial, fantome ale trecutului sovietic.

    De neratat este şi Epoca de Piatră de lângă Brăneşti, un complex turistic aflat într-o fostă carieră de calcar, achiziţionată de Vinăria Brăneşti, iar la 5 kilometri mai departe se află complexul arheologic Orheiul Vechi, la 60 km de Chişinău, rezervaţie naturală care prezintă urme şi vestigii ale civilizaţiilor antice. Această zonă este presărată cu sute de mănăstiri rupestre.

    Trebuie să mărturisesc că am primit cu scepticism invitaţia de a vizita Republica Moldova, însă pot spune că s-a dovedit a fi o porţie bună de istorie, cultură şi gastronomie. Moldova reprezintă un prilej de rememorare, cu acurateţe şi melancolie, a perioadei copilăriei, în care conexiunea cu natura şi rădăcinile este mai puternică decât oricând, a perioadei în care tradiţiile şi obiceiurile, care tind să rămână doar o amintire a trecutului, sunt atât de puternic prezente în viaţa comunităţii.

  • Cine este austriacul îndrăgostit de vinul românesc

    Miron Radic a crescut în Austria şi, la doar 30 de ani, a devenit mâna dreaptă a miliardarului austriac Alfred Beck într-un business încă mic, dar pornit din pasiune – producătorul de vin Crama Liliac. În urmă cu doi ani a preluat conducerea companiei amb Wine Company şi în prezent coordonează atât activitatea echipei de la Bucureşti, cât şi operaţiunile cramei la nivel regional. El a fost cooptat de Alfred Beck în cadrul companiei amb Wine Company, firma care deţine Crama Liliac, în urmă cu circa şase ani. Pasionat de domeniul vitivinicol, şi-a realizat chiar şi tema de licenţă pe subiectul vinurilor româneşti, la Universitatea de Economie şi Business din Viena. Executivul de la amb Wine Company face parte din echipa Liliac de la momentul lansării oficiale a cramei în România, în 2012, ocupându-se până în 2015 de vânzările de export şi de marketing. În acel an, a fost numit managing director al companiei amb Wine Company. Tot în 2015 s-a mutat şi în România, pentru a putea gestiona mai uşor businessul. „Am intrat în contact cu cei de la amb Wine Company după ce am terminat facultatea. Alfred Beck (fondatorul companiei) m-a plăcut, a avut încredere în mine şi m-a angajat. Nu s-a uitat peste CV-ul meu, de fapt nu am scris niciodată un CV”, povesteşte tânărul manager, care acum conduce un business cu peste 30 de angajaţi. Antreprenorul este acţionar al grupului imobiliar care deţine clădirea de birouri Magheru One, precum şi alte clădiri de birouri în zona Pipera şi mai multe terenuri în Bucureşti şi în ţară. El deţine şi câteva sute de hectare de teren arabil. Amb Wine Company este parte a consorţiului austriac amb Holding şi compania fondatoare a Cramei Liliac, localizată în regiunea Batoş din  judeţul Mureş.

    Profilul lui Miron Radic a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.

  • Cine este tânăra care vinde, în fiecare an, milioane de sticle de vin românilor

    Maria Necşulescu a crescut, alături de sora sa, Ana Necşulescu, odată cu producătorul de vinuri din Alba, lansat de bunicul şi tatăl lor.

    Jidvei vinde anual peste 14 milioane de sticle de vin, are 2.500 de hectare de viţă-de-vie şi crame situate în Jidvei, Tăuni, Blaj şi Bălcaciu. Maria Necşulescu a absolvit Facultatea de Matematică şi Management din cadrul University College of London şi a devenit în anul 2014 director general adjunct al Jidvei, iar de anul acesta coordonează şi departamentul naţional de vânzări al companiei.

    „În ce priveşte viitorul afacerii, atât Maria, cât şi Ana îl privesc ca fiind unul de familie. Pe de o parte, este vorba despre a duce mai departe o construcţie ale cărei baze au fost puse de bunicul lor, Liviu Necşulescu, împreună cu tatăl lor, Claudiu Necşulescu, preşedinte al grupului Jidvei. Pe de altă parte, este vorba despre o abordare mai amplă, generoasă, întrucât Jidvei este mai mult decât un business de familie, Jidvei este o mare familie în rândurile căreia se numără nu doar cei peste 1.000 de angajaţi, dar şi toţi cei care iubesc vinurile Jidvei”, spuneau reprezentanţii companiei într-un interviu acordat anterior revistei Business MAGAZIN. 

  • Schimbare pe piaţa vinurilor. Cine este producătorul român care a devenit liderul pieţei, cu afaceri de peste 38 mil. euro anul trecut

    Cramele Recaş, companie înfiinţată în 1991, a ajuns anul trecut o cifră de afaceri de peste 38 de milioane de euro (cca. 180 mil. lei), rezultat care o clasează pe primul loc pe piaţa de vinuri din România, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    În plus, Cramele Recaş sunt şi cel mai mare exportator de vinuri din ţara noastră, cu peste 50% din vinul îmbuteliat în Cramele Recas fiind destinat exportului, mai ales în ţări cu pieţe mature în ce priveşte consumul de vin: Anglia, Germania, Suedia, Statele Unite, Canada, dar şi în Japonia, Coreea sau Malaezia.

    „Ambiţia, mărturisită încă de la început, a fost să ne repoziţionăm de la a patra cramă din Banat la liderul clasamentului pe zonă şi, totodată, ne-am dorit ca prin performanţă, răbdare şi vin bun să intrăm în «lotul naţional» rezervat marilor jucători, cu o contribuţie semnificativă inclusiv la exportul vinului românesc. Am pornit la drum construind o reţea de câteva magazine partenere pentru vin vrac în Banat şi Transilvania. În paralel, se lucra la structura afacerii viitoare, o echipă de geologi şi topografi, în coordonare cu specialiştii noştri în viticultură au început, prin determinarea particularităţii solului, a microclimatului şi a expunerii la soare, precum şi prin materializarea experienţei acumulate de şvabi în veacuri de cultivare a viţei de vie, să fie stabilite parcelele cu cel mai înalt grad de favorabilitate pentru fiecare soi în parte. Acest proces complex a implicat 1-2 ani de studii şi planificare, urmaţi de 5-7 ani de plantări succesive până la prima recoltă. În total, au fost aproape 10 ani de investiţii majore, timp în care s-au pus bazele şi s-au creat premisele dezvoltării unei afaceri solide, bine structurate, cu potenţial de mare profitabilitate. În prezent, la Cramele Recaş vorbim despre mai mult de 22 de milioane de sticle vândute pe an, jumătate pe piaţa internă si jumătate la export, vinuri din toate categoriile, de la cele de retail la super-premium, liniştite şi spumante deopotrivă. Pe viitor, dorim să profităm de faptul că o bună parte dintre viile noastre au atins maturitatea de rodire de peste 20 de ani, ceea ce ne permite sa facem vinuri extraordinare calitativ, iar atenţia noastră se îndreaptă în mod special către noua generaţie de consumatori (milenialii). Ne dorim să venim în întâmpinarea gusturilor lor cu vinuri moderne, în care tradiţia se împleteşte cu inovaţia şi cu versatilitatea pe care o cere acest public deosebit de exigent”, a declarat Gheorghe Iova, coacţionar Cramele Recaş.

    În prezent, Cramele Recaş înregistrează o capacitate de producţie de aproximativ 32 de milioane de litri pe an. Compania exploatează o suprafaţă de peste 1150 de hectare din podgoriile Recaş şi Miniş, situate în judeţele Timiş şi Arad. 25 de soiuri de struguri sunt exploatate anual aici, iar din ele se produc vinuri pentru cele 45 de mărci comerciale distribuite atât în ţară, cât şi în străinătate.

  • Vacanţă în stil rural în Republica Moldova

    Republica Moldova ascunde, nu departe de Chişinău, un sat cu 12 case din lut construite de proprietarii cramei Asconi Winery, care atrage anual aproape 100.000 de turişti şi în medie 300 de turişti pe zi. Aceştia vin aici pentru a se caza pe timp de weekend, pentru a sărbători o zi de naştere sau un botez ori o nuntă, dar şi fără să se cazeze, doar pentru a savura un pahar de vin în mijlocul naturii, spun reprezentanţii cramei. Crama Asconi are o tradiţie de aproape 25 de ani, fiind fondată în 1994, şi are în proprietate peste 500 de hectare de vie în rod. Proprietarul cramei, Anatoli Sîrbu, povesteşte că afacerea lui se bazează pe trei linii de business – domeniul agrar, vitivinicol şi turism, pe cea din urmă înfiinţând-o în urmă cu patru ani.

    „Sectorul agrar ne permite să controlăm tot procesul de producţie, de la calitatea strugurelui până la sticla cu vin. Ceea ce este foarte important, pentru că cel care produce struguri produce şi vinul, nu invers”, a spus Anatoli Sîrbu. Însă partea turistică a cramei a avut un început surpriză, dacă ne gândim că proprietarii au spus că prima dată au început cu un cuptor în care pregăteau câteva bucate pentru puţinii turişti care vizitau în trecut crama. „Partea de turism a apărut întâmplător. Am început cu un cuptor la care pregăteam câteva bucate, în general plăcinte pentru clienţi, şi treptat s-a dezvoltat şi acest sector. În final am decis să construim un sătuc, am mai ridicat un restaurant, iar în prezent avem două restaurante şi 12 case cu 20 de camere de cazare. Din aceste 20 de camere, patru sunt duble, în sensul că au şi sufragerie”, a spus Mihaela Sîrbu, manager de turism în cadrul cramei Asconi. Reprezentanţii afacerii nu oferă însă detalii referitoare la valoarea investiţiilor realizate în acestea.

    Ea spune că materia primă care este folosită la pregătirea bucatelor în cele două restaurante ale cramei este cumpărată exclusiv din Republica Moldova, iar toate bucatele sunt gătite în cadrul cramei. „Am mers pe zona tradiţională în ceea ce priveşte turismul. Şi cu bucătăria mergem tot în direcţia tradiţională”, spune Anatoli Sîrbu. El este completat de fiica sa, Mihaela Sîrbu, implicată şi ea în business: „Dacă în primul restaurant Asconi se servesc bucate tradiţionale din Republica Moldova, în cel de-al doilea restaurant meniurile sunt inspirate din bucătăria ţărilor balcanice, pentru că Moldova, România, Bulgaria, Croaţia au bucate asemănătoare, sunt doar puţin diferite. Încercăm să avem o varietate cât mai mare având în vedere că vin turişti străini de peste tot, vrem să le facem tuturor pe plac”. De bunăstarea turiştilor se ocupă o echipă de circa 40 de persoane care ocupă poziţii de bucătari sau chelneri.

    Deşi reprezentanţii Asconi au investit în dezvoltarea turismului şi au în plan să mai investească în acest sector pentru a putea găzdui un număr cât mai mare de turişti, principala linie de business a cramei este producţia de vin. În prezent, crama are o capacitate de producţie de aproximativ 13 milioane de sticle anual, din care peste 98% merg spre export, povesteşte proprietarul Anatoli Sîrbu.

    „Tradiţional, Republica Moldova a fost axată pe export, este un fenomen rar, cred că peste 90% din tot vinul care se produce în Republica Moldova este exportat. Asta pentru că locuitorii tradiţionali autohtoni au vinul lor de casă şi nu prea se aruncă să cumpere din magazine. Ei cred mai mult în butoaiele lor de 20 de ani. Pe piaţa din Franţa aproximativ 50% din vinurile produse local se vând tot pe piaţa locală, deci la noi este un fenomen rar întâlnit.”

    El îşi aduce aminte că în 2005 crama a exportat 35 de milioane de sticle de vin în Ucraina, Rusia şi alte ţări sovietice. „În prezent, facem export în aproximativ 20 de ţări – printre care România, Cehia, Slovacia, Cehia, UK, Israel, Nigeria, SUA, China, Austria, Polonia, Japonia. Sunt ţări în care suntem prezenţi permanent, având comenzi lunare, şi sunt ţări din care primim câteva comenzi anual, dar este un început, a spus Anatolie Sirbu, proprietarul Asconi Winery. El a menţionat faptul că cerinţele în ceea ce priveşte vinul sunt diverse şi în funcţie de ţările în care este acesta exportat. Astfel că, dacă în America se cer vinuri mai lemnoase, în România acestea nu vor avea viaţă prea lungă, deoarece consumatorul român caută vinuri proaspete şi lejere.

    „Respectăm trendurile regionale, iar ce se consumă în China nu se consumă în Olanda şi ce se consumă în SUA nu se consumă în România. Dacă celor din SUA le place foarte mult lemn, în România se cer vinuri proaspete”, a spus proprietarul cramei. De altfel, din cele 20 de pieţe pe care este prezent brandul Asconi, cea mai mare piaţă este China. „Avem 50 de clienţi internaţionali pe toate pieţele, dar în China avem cel mai mare număr de clienţi companii, aproximativ 26.”

    Începând cu anul trecut, vinurile Asconi sunt prezente şi pe piaţa din România cu trei branduri – Sol Negru, Ice Wine şi Rezerva, însă acestea pot fi găsite momentan doar în sectorul HoReCa, urmând să intre şi în sectorul de retail.

    „Am decis să aduc vinurile Asconi în România pentru că vorbim de un vin de calitate şi am dorit ca şi consumatorul român să se bucure de acest vin procesat cu tehnologie de ultimă generaţie. Există cerere pentru acest tip de vin, deşi importăm de foarte puţin timp, pentru că are un raport calitate/preţ foarte bun. Clienţii revin, au devenit deja fideli unui anumit gen de vin, a spus Marin Braga, proprietarul Wine Art Office şi cel care distribuie pe piaţa locală vinurile Asconi.

    Strategia pentru piaţa din România este creşterea brandului Sol Negru pentru industria HoReCa, însă pe termen mediu şi lung Wine Art Office are în plan crearea unei etichete personalizate pentru lanţurile de retail. „Ne adresăm clientului tânăr, deschis, care a auzit de vinurile din Moldova, de vinurile proaspete şi prietenoase, dar în acelaşi timp complexe. Consumatorul va găsi vinurile Asconi atât în restaurantele cu bucătărie urbană, cât şi în cele mai sofisticate, gourmet sau cele cu fine-dining.”

    Şi-au propus ca importul în România să ajungă la 500.000 de sticle în următorii cinci ani, fiind în prezent listaţi atât în restaurante nou-deschise, cât şi în câteva restaurante cu istorie culinară pe piaţa HoReCa din Bucureşti, potrivit Simonei Mardale, consultant strategie şi marketing la Wine Art Office.

    Fundamentul vinurilor Asconi este bazat pe soiuri franţuzeşti, precum Chardonnay, Sauvignon-Blanc, Muscat, Cabernet-Sauvignon, Merlot. Însă recent reprezentanţii au plantat şi soiuri speciale, precum Riesling, Malbec, Pinot Noir şi desigur soiurile autohtone regionale Fetească Albă, Fetească Neagră, Rară Neagră şi Saperavi.

    În ceea ce priveşte planurile de dezvoltare, reprezentanţii cramei au de gând să extindă via şi să crească organic.

    „Extindem via, iar până anul viitor vom planta 35-50 hectare. Avem deja achiziţionaţi butaşii. Apoi avem în vedere o dezvoltare anuală de 5-10 hectare de butaşi plantaţi. Până la începutul lunii viitoare vom avea pregătite 21 de cisterne noi, cu un volum de 150.000 litri, cumpărate pentru a stoca vinul şi a răspunde cererii la export în creştere, a adăugat Ion Mereuţa, vinificator la Asconi.

    Republica Moldova dispune de 112.000 ha de viţă-de-vie, plantate cu peste 50 de tipuri de soiuri tehnice. Arealul viticol este repartizat în trei regiuni vitivinicole istorice: Valul lui Traian (sud-vest), Ştefan Vodă (sud-est) şi Codru (centru), destinate producerii vinurilor cu indicaţie geografică protejată. Viticultura Republicii Moldova corespunde tendinţelor mondiale, cuprinzând soiuri de origine vest-europeană, caucaziană, dar şi autohtonă. Cele circa 112.000 de hectare sunt plantate 70% cu soiuri albe (Rkatsiteli, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Aligote), preponderent în zona Codrunşi, şi 30% cu soiuri roşii (Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Saperavi), specifice regiunilor de sud. Soiurile aromate ocupă 36% din podgorii.

    Caracteristicile vinului moldovenesc sunt asigurate prin soiurile autohtone, care reprezintă 10% din suprafeţe, printre care: Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră, Rară Neagră, Plavai, Viorica. „Sectorul vitivinicol formează 3,2% din produsul intern brut, 7,5% din totalul exporturilor din Republica Moldova şi are peste 250.000 de angajaţi la cele 140 întreprinderi vitivinicole. Moldova are cea mai mare densitate a viilor din lume, de 3,8% din suprafaţa ţării şi 7% din terenurile arabile. De asemenea, 18 milioane de decalitri este volumul anual de vin produs în Republica Moldova, dintre care 86% vinuri liniştite şi 14% vinuri speciale şi spumante”, a adăugat Anatoli Sîrbu.

    El a mai spus că 30.000 de hectare reprezintă plantaţiile noi de viţă-de-vie în ultimii şapte ani, majoritatea clone noi din familia Vitis Vinifera. În ceea ce priveste exportul, 67 de milioane de sticle sunt exportate anual în peste 30 de state ale lumii, din care 55% vinuri roşii. „Investiţiile în plantaţii viticole noi, echipamente şi tehnologii de producere în ultimii 10 ani însumează 330 de milioane de euro. Au fost create multe pepiniere de butaşi de viţă-de-vie pe parcursul ultimei perioade de timp, care comercializau rădăcini combinate cu material săditor european. Maturarea vinurilor beneficiază de microclimatul ideal al beciurilor, la o temperatură şi umiditate constantă”, mai spune proprietarul cramei. În final, exportul de vinuri din Republica Moldova reprezintă în valoare totală 156,1 milioane de dolari, iar 40% din vinurile exportate de Republica Moldova sunt vinuri îmbuteliate.

  • Care este cel mai bun restaurant din România, potrivit ghidului Gault & Millau – VIDEO

    Locul 1. MAIZE
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 15; NUMĂR DE BONETE: 3

    Locul 2. KANE
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 14,5; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 3. THE ARTIST
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 14,5; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 4. LA VINURI
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 14; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 5. LE BISTROT FRANCAIS
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 14; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 6. BARACCA
    ORAŞ: CLUJ-NAPOCA; SCOR: 14; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 7. JOSEPH
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 13,5; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 8. ATRA
    ORAŞ: TEŞILA; SCOR: 13,5; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 9. L’ATELIER – HOTEL EPOQUE
    ORAŞ: BUCUREŞTI; SCOR: 13; NUMĂR DE BONETE: 2

    Locul 10. CABINET DE VIN & COQUETTE
    ORAŞ: CLUJ-NAPOCA; SCOR: 13; NUMĂR DE BONETE: 2

    SURSA: GAULT & MILLAU

  • Strategie austriacă pentru vinuri româneşti

    “Am început să investesc în industria vitivinicolă datorită sentimentelor şi din accident. Datorită sentimentelor pentru că foştii proprietari erau persoane cu foarte mult bun simţ şi au fost mentori pentru mine şi pentru tatăl meu. Ei s-au implicat accidental în industria vinului. Credeau foarte mult în potenţialul din România şi posibilitatea de a produce vinuri în această ţară, iar asta m-a facut să devin interesat de Vinarte”, descrie austriacul Tim Brockmann modul în care a ajuns să conducă afacerea Domain Vinarte preluată de la grupul de italieni care a înfiinţat-o.

    Vinurile Domaine Vinarte, produse în prezent la două crame din regiunea Olteniei, au generat anul trecut afaceri de 10,5 milioane de lei, în creştere cu 10% faţă de anul 2017. Tim Brockmann, actualul proprietar al Domaine Vinarte, a preluat patrimoniul companiei în anul 2016. Istoria acesteia pe piaţa locală a început însă în anul 1998, când un grup de investitori români şi străini şi-au pus în aplicare visul de a demonstra că România poate produce vinuri care să rivalizeze cu marile vinuri din Franţa şi Italia, după cum povesteşte noul proprietar.

    Drumul lui Tim Brockmann înspre industria vitivinicolă este unul ce poate fi considerat atipic: deţine o diplomă de master în Drept Comercial European, obţinută la Universitatea din Paris, este membru al barourilor din Franţa şi Elveţia, preşedinte al fondului de investiţii de capital de risc Amadeus Capital şi vicepreşedinte al consiliului director al Turicum Private Bank. De asemenea, înaintea de a lua hotărârea de a investi in Vinarte, proprietarul a debutat în domeniul financiar-bancar cu banca americană de investiţii JPMorgan.

    „De profesie sunt avocat şi am ajuns să muncesc în domeniul financiar pentru JPMorgan. Ulterior, din motive personale, am preluat responsabilitatea conducerii afacerii familiei, iar între timp am creat şi investit într-un fond de management al afacerilor pe care l-am vândut în 2010. Acum opt ani am decis să investesc în active reale şi aici a apărut Vinarte. De asemenea, deţinem active în domeniul IT şi în domeniul petrolier”, a spus Tim Brockmann, proprietarul Vinarte, referindu-se la investiţiile Amadeus Capital.

    Tim Brockmann a preluat compania Vinarte, aflată în insolvenţă, în octombrie 2017 printr-un transfer de business de pe Vinarte pe firma Neobacchus; la finalul lui 2018, Neobacchus şi-a schimbat numele în Domaine Vinarte.

    Potrivit lui Brockmann, evoluţia companiei în continuare are la bază implicarea activă şi implementarea noilor strategii de poziţionare a produselor pe piaţă, atât prin rebranding, cât şi printr-o nouă echipă de vânzări şi o nouă politică de preţuri care facilitează extinderea pe noi pieţe externe.

    „În Europa avem competitori foarte mari şi este dificil să duci vinul românesc în Franţa, în Italia sau Spania, dacă nu te adresezi comunitaţii româneşti stabilite în ţările respective. Este o provocare dacă vrei să intri pe pieţele mature, dar există şi alte locuri din Europa care nu sunt atât de dezvoltate pe partea vinurilor.”

    Potrivit lui Tim Brockmann, obiectivele principale ale societăţii sunt de a dezvolta afacerea preluată, astfel încât să poată reinventa elementele valoroase ale vechii entităţi. Pe termen lung, compania vizează dezvoltarea celor două crame din Oltenia, respectiv Bolovanu, din Sâmbureşti, şi Stârmina, din Mehedinţi. Acesta este, de altfel, spune el, motivul pentru care anul acesta au decis să vândă crama Villa Zorilor de la Zoreşti, din regiunea Dealu Mare, împreună cu brandul Prince Matei. Crama din Buzău a Vinarte a fost vândută într-o tranzacţie estimată de ZF la 1-2 milioane de euro.

    „Crama Bolovanu din Sâmbureşti va fi tip boutique şi va avea maximum 10 camere, cu circuit închis pentru evenimente private şi clienţi premium. Investiţia în modernizarea acestei crame va fi între 200.000 şi 250.000 de euro, iar pentru modernizarea cramei din Stârmina investiţia va fi de aproximativ 1 milion de euro”, a spus Tim Brockmann. Potrivit lui, obiectivul pentru Domaine Vinarte reprezintă o creştere a cifrei de afaceri cu 15% faţă de 2018. Pentru a realiza acest obiectiv, şi-au propus să lanseze anul acesta 10 noi etichete, ca parte a unei strategii de dezvoltare a portofoliului de produse adresat atât segmentului de retail, cât şi celui HoReCa. Primele trei dintre acestea – Uniq, Roza de Sâmbureşti şi Soare Rose – vor fi lansate în primul trimestru al anului. Compania va lansa totodată o campanie de rebranding care să răspundă mai bine nevoilor pieţei şi, spune el, care să adreseze mai bine segmentul mai tânăr de clienţi.

    Astfel, în timp ce branduri istorice ale companiei precum Sirena Dunării, Soare, Prince Mircea şi Castel Bolovanu îşi vor păstra caracteristicile istorice, altele precum Cuvee D’Excellence şi Nedeea vor schimba câteva aspecte în ceea ce priveşte forma sticlei şi eticheta. 

  • Cu ce noutăţi vine ediţia cu numărul 23 a celui mai longeviv târg de vinuri din România

    Anul acesta, Good Wine împlineşte 10 ani şi îşi întâmpină vizitatorii cu un concept nou, care va include, pe lângă degustări gratuite a sute de vinuri de la cele mai importante crame, şi o serie de noutăţi pentru conceptul Good Wine. Târgul se adresează atât specialiştilor din industria viniviticolă, cât şi publicului larg, organizatorii gândind diferite activităţi pentru fiecare categorie de vizitatori.

    Târgul va debuta cu un „Power Lunch” care va avea ca scop interconectarea producătorilor de vin cu reprezentanţii HORECA şi distribuitori naţionali şi internaţionali, dar şi cu o conferinţă care va aborda teme diverse precum „Tacticile şi comunităţile digitale în industria vitivinicolă şi HoReCa”, „Profilul consumatorului de evenimente din segmentul de 25 – 45 de ani” sau „Best practice în abordarea unor formate mass-market pentru produse culte”.

    O noutate a ediţiei 23 a Good Wine o constituie platforma educaţională GoodWine Academy – care debutează cu patru cursuri pentru începători şi patru master classes pentru pasionaţi, toate putând fi accesate la preţuri speciale cu ocazia târgului – preţul unui curs sau seminar fiind de 35 lei. Organizatorii au făcut această ofertă pentru a facilita accesul tuturor participanţilor la informaţii de specialitate, la noutăţi şi, în special, o bază de informaţii pentru publicul aspirant care doreşte să pătrundă în lumea fascinantă a vinului.

    „O parte importantă şi extrem de frumoasă a vieţii mele am dedicat-o ospitalităţii, iar vinul a fost mereu esenţial în această poveste. În ultimii ani am descoperit cu mare bucurie creşterea calitativă a vinului românesc, dar şi a evenimentelor care îl au în prim plan. Vorbim deja despre o cultură a vinului în rândul publicului din România. Cred în puterea educaţiei în orice domeniu, aşa că am transformat educaţia într-un pilon esenţial al proiectului Good Wine din acest an“, a declarat Andreea Păunescu, proprietar şi general manager al Good Wine.

    GoodWine Academy va continua şi încheierea târgului cu o serie de proiecte speciale şi cursuri derulate pe tot parcursul anului. Cursurile de iniţiere de la această ediţie Good Wine vor fi susţinute de Diana Pavelescu – Secretar General ADAR (Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România), membru în jurii internaţionale prestigioase şi una dintre cele mai populare şi admirate personalităţi de lifestyle oenologic din România.  

    Pentru ediţia cu numărul 23 a fost creată o zona de entertainment interactiv – Good Wine Social Area – cu muzică live şi un lounge accesibil tuturor vizitatorilor, în care vor avea loc activităţi interactive şi lansări de carte ale unor autori şi specialişti din lumea lumea vinului – Sergiu Nedelea şi Cezar Vârlan.

    Organizatorii au avut în vedere şi protejarea mediului, aşa că ediţia de primăvară a Good Wine 2019 este una verde, prietenoasă şi responsabilă cu mediul, aceştia dezvoltând un parteneriat cu Asociaţia Act For Tomorrow şi angajându-se, printre altele, ca toate deşeurile şi materialele de promovare produse pentru acest târg să fie reciclate. Din elementele de succes ale ediţiilor trecute este prezent Lounge-ul VIP, unde vor putea fi degustate vinuri premium şi vinuri rare.

    La ediţia din 5 – 7 aprilie a târgului vor participa crame din România, dar şi importatori de vinuri şi produse gourmet sau distribuitori de accesorii HORECA. Programul de vizitare este vineri, 5 aprilie, între orele 17:00-20:00 şi sâmbătă – duminică între orele 11:00 – 20:00.

    Preţul unui bilet standard este de 35 de lei pentru vineri, iar pentru sâmbătă sau duminică preţul este de 50 de lei/zi/persoană şi include acces în zona de expoziţie, food court, social area cu diferite activităţi şi degustări gratuite, dar şi un voucher de cumpărături la magazinul oficial al târgului. Există şi o categorie de bilete VIP al căror preţ este de 70 de lei pentru ziua de vineri şi de 100 de lei/zi/persoană pentru zilele de weekend. Aceste bilete oferă acces în zona de VIP Lounge unde vor avea loc degustări de vinuri rare şi premium. Doritorii vor putea achiziţiona şi abonamente standard sau VIP care permit accesul în toate cele 3 zile de eveniment, dar şi discount-uri speciale (10 – 20 %) pentru cursurile din cadrul Good Wine Academy. Cei interesaţi pot beneficia de bilete şi abonamente la preţuri reduse până pe 31 martie: 10% discount pentru 2 bilete/abonamente sau 20% discount pentru 4 bilete/abonamente.

  • Cum a reuşit o tânără să transforme un blog într-o afacere de succes

    Antreprenoarea Elena Oglindă a lansat platforma Wineful şi abonamentul la vin în toamna lui 2017, alături de reprezentanţii fondului local de investiţii în start-up-uri V7 Capital, după ce, cu un an înainte, pornise un magazin de cadouri cu vin în online. În noiembrie 2018, businessul s-a extins şi în offline, prin deschiderea winebarului Wineful Tapas & Wine, în urma unei investiţii de 150.000 de euro. Anul trecut, Wineful a înregistrat o cifră de afaceri de 190.000 de lei (cca 40.000 de euro), iar pentru 2019 antreprenoarea prevede că aceasta va ajunge la aproximativ 100.000 de euro. Cât despre winebar, în numai două luni de activitate acesta a avut venituri de 35.000 de euro, iar pentru 2019 aşteptările reprezentanţilor businessului vizează o creştere de până la 300.000 euro. Care este însă povestea Elenei Oglindă şi a „primului şi singurului abonament la vin din România”, după cum spune chiar ea?

    Elena Oglindă a terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a început să lucreze în media încă din primul an de facultate, ca editor video la o televiziune, apoi ca digital marketer şi copywriter în câteva agenţii de publicitate. Atrasă fiind de lumea publicităţii, s-a angajat ca marketing manager într-o companie românească de dezvoltare de software, poziţie pe care a ocupat-o mai bine de cinci ani. În paralel, a avut o serie de proiecte antreprenoriale sau de voluntariat: la 18 ani a creat o casă de producţie video în urma unei investiţii primite printr-un program de tip business school; apoi, de la vârsta de 16 ani, timp de peste un deceniu, povesteşte că a fost DJ „prin toate cluburile şi festivalurile din ţară”. S-a implicat şi în organizarea de evenimente muzicale şi a fondat o asociaţie ce se doarea a fi un hub/spaţiu de coworking adresat muzicienilor sau celor interesaţi să înveţe să facă business în domeniul muzical, care nu a atras însă suficiente investiţii pentru susţinerea lui. Printre hobbyurile sale se numără muzica, tehnologia „şi recunosc că şi start-up-urile – îmi place să aduc idei la viaţă”.

    Pasionată dintotdeauna de vin şi interesată să descopere şi să exploreze soiuri şi crame noi, s-a decis să urmeze şi un curs de somelier. Apoi, pentru că i se cereau mereu recomandări de vin, a început un blog în care publica sfaturi despre vinurile pe care să le alegi sau de care să te fereşti. „Astfel am descoperit că exista un public destul de mare interesat de vin, ce nu se regăsea în stilul şi imaginea magazinelor de vin existente în online, şi am reuşit să-l strâng în jurul blogului pe care ulterior l-am transformat într-un magazin online.”

    Magazinul online a fost lansat în toamna lui 2016, cu o investiţie iniţială de aproximativ 8.000 de euro, la care se mai adaugă şi costul cursurilor de specializare, dar şi „timpul investit în crearea businessului”, spune ea. Aceşti bani au fost direcţionaţi în crearea unui website, a accesoriilor personalizate (pahare, suporturi de pahare şi de sticle), în stocul de vinuri şi consumabile şi în marketing.

    Iniţial, oferta cuprindea doar câteva pachete cu sticle de vin, care se încadrau mai mult în zona de cadouri. Antreprenoarea spune că elementul diferenţiator a fost prezenţa ghidurilor, în care erau cuprinse „notele de degustare a vinului, recomandări culinare, recomandări de servire şi povestea cramei de la care vine”. La doar câteva luni distanţă, Elena Oglindă a primit o propunere de parteneriat şi investiţie din partea V7 Capital, companie românească de venture capital. „Am început să lucrăm împreună la ideile comune pe care le aveam şi astfel, pe 1 noiembrie 2017, am lansat un site nou şi serviciul de abonament la vin.” Acesta, explică ea, a apărut din dorinţa de a încuraja clienţii să încerce crame şi vinuri noi şi astfel să îşi educe gustul, dar şi să afle mai multe despre acestea prin ghidurile cu care vine fiecare vin. V7 Capital a venit astfel nu doar cu idei, ci şi cu un aport de 50.000 de euro, investiţi într-un website mai complex, în crearea de produse, accesorii şi consumabile personalizate realizate în număr foarte mare, în dotarea unui studio foto in-house pentru a putea fotografia vinurile noi listate pe site, în stocuri şi în marketing.

    Abonamentul conţine doar vinuri surpriză livrate lunar şi are patru planuri: o cutie cu două vinuri de culoare albă, un pachet cu două vinuri mixte, o cutie cu două vinuri roşii şi una cu patru sticle, care conţine toate sortimentele din celelalte pachete. Vinurile din abonament sunt mereu noi şi ulterior sunt listate pe site la preţ întreg, faţă de cel din abonament, care este redus şi include şi livrare şi materiale gratuite. Preţurile abonamentelor la vin diferă în funcţie de numărul de sticle incluse. Astfel, cutiile cu două sticle costă 100 de lei, iar cele cu patru sticle, 200 de lei. Cel mai des incluse în abonament sunt vinurile liniştite roşii şi albe, seci, pe lângă cupaje, iar soiul cel mai căutat anul trecut a fost Feteasca Neagră, urmat de Sauvignon Blanc; uneori, sunt cereri şi pentru vinuri roze sau spumante. Anul trecut, prin intermediul platformei Wineful s-au vândut peste 15.000 de sticle, iar pentru anul acesta antreprenoarea se aşteaptă ca numărul să se tripleze. „Avem vinuri de la peste 30 de crame din România – cu 30% dintre ele lucrăm direct, dar şi de la aproximativ zece crame internaţionale, vinuri luate prin importatori locali”, descrie antreprenoarea oferta de vinuri.

    La începutul lunii noiembrie 2018, la un an distanţă de la lansarea abonamentului la vinuri, Elena Oglindă a decis, alături de Andrei Creţu şi Iulian Cârciumaru, reprezentanţii V7 Capital (şi fondatori 7card), dar şi împreună cu alţi doi parteneri care s-au alăturat pe parcurs – Cătălin Ivaşcu, cofondator 7card şi Dan Moraru, marketing manager 7card, să extindă conceptul şi în offline, prin deschiderea winebarului Wineful Tapas & Wine, în care au fost investiţi 150.000 de euro. În bar, antreprenoarea spune că cel mai mult sunt consumate vinurile româneşti, roşii, corpolente şi vinurile albe şi roze aromate, cu note fructate, cele mai vândute branduri fiind 1000 de Chipuri, Gramofon şi Catleya. Alături de vinuri, meniul conţine produse şi preparate tradiţionale realizate în România şi în străinătate de micii producători de alimente bio.

    Potrivit descrierii Elenei Oglindă, atât clienţii platformei cât şi cei ai winebarului sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 25 şi 45 de ani, în proporţie de 65% femei, cu studii universitare şi job în mediul corporate sau domenii creative, atraşi de locaţiile moderne. În prezent, pe platforma Wineful sunt peste 150 de abonaţi – persoane fizice, precum şi doi clienţi corporate, care asigură 20% din procentul total al abonaţilor. Pe lângă aceştia, există o serie de clienţi care nu sunt abonaţi, dar cumpără frecvent produse din magazinul online. În primele trei luni ale anului, antreprenoarea se aşteaptă la o dublare a numărului de abonaţi, iar pe termen lung, planurile de dezvoltare pentru 2019 includ deschiderea mai multor locaţii fizice în alte oraşe din ţară, dar şi extinderea conceptului de abonament la vin pe plan extern. Cei mai mulţi abonaţi sunt din Bucureşti, urmaţi de cei din Cluj, dar şi de un număr mic de abonamente răspândite în aproape fiecare oraş al ţării. Valoarea bonului mediu în winebarul Tapas & Wine este de 180 de lei. În prezent, procentul clienţilor străini care vizitează winebarul este de aproximativ 10%, „dar cred că asta se datorează şi timpului scurt în care am fost prezenţi pe piaţă”, spune antreprenoarea. Ea crede că după ce businessul va avea o vizibilitate mai mare atât la stradă cât şi în online şi în urma implementării unei campanii de marketing care va avea ca ţintă turiştii şi expaţii, procentul clienţilor străini va ajunge cu siguranţă la 30-35%.

    La nivel de investiţii, anul trecut s-au plasat în dezvoltarea platformei peste 50.000 de euro, iar anul acesta reprezentanţii businessului au bugetată o investiţie similară pentru dezvoltări suplimentare în website şi produse, dar şi pentru a implementa o campanie complexă de marketing. „De asemenea, suntem deschişi în a atrage noi parteneri în business”, spune Elena Oglindă. În prezent, platforma are doi angajaţi, iar winebarul, cinci angajaţi.

    În ceea ce priveşte tendinţele consumatorilor români în materie de vin, antreprenoarea remarcă faptul că în ultimii 3-4 ani a crescut foarte mult curiozitatea consumatorilor de vin, cea de a descoperi crame şi vinuri noi, dar şi de a afla mai multe despre producţia sau degustarea de vin. Astfel, a crescut şi consumul vinurilor premium şi au apărut foarte multe evenimente cu rol educativ sau târguri în care sunt prezentate crame boutique. „Încă nu am ajuns la nivelul în care putem spune că avem un public educat, însă putem spune cu convingere că avem un public curios şi dornic să înveţe, ceea ce ne face să privim pozitiv următorii ani”, crede ea.

    În comparaţie cu pieţele din vestul Europei, Elena Oglindă spune că industria HoReCa ocupă în România un loc „destul de jos, din cauza situaţiei economice şi a incertitudinilor politice care au destabilizat sectorul privat”. Totuşi, vede cu optimism creşterea din ultimii ani a puterii de cumpărare a românilor şi faptul că aceştia au început să îşi dorească locaţii la nivelul celor din Europa de Vest, ceea ce a condus la dezvoltarea şi apariţia de localuri „tot mai diverse, cu designuri moderne, meniuri creative şi, în primul rând, servicii din ce în ce mai bune. Oamenii îşi doresc produse de bună calitate şi să fie serviţi cât mai prompt. De asemenea, creşterea importanţei tehnologiei în influenţarea comportamentului consumatorului a dus la îmbunătăţirea tuturor serviciilor”. Totodată, crede că şi accesul la informaţie sau la exemple de businessuri de succes din afară, dar şi intrarea pe piaţa românească a diferitelor programe de accelerare, finanţare sau specializare destinate start-up-urilor din industria HoReCa sau apariţia unui număr tot mai mare de localuri premium sau cea a ghidului Gault Millau au dus la îmbunătăţirea şi creşterea industriei şi ne poziţionează peste piaţa din sud-estul Europei. 

    Somelier de meserie, Elena Oglindă spune că această meserie a devenit cunoscută în România abia în ultimii ani „şi nu este încă pe deplin înţeleasă nici de către client, nici de către angajator”. Ea adaugă că, în ciuda faptului că au apărut şcoli de somelieri care au dat peste 250 de absolvenţi, „observăm că rolul somelierului în majoritatea restaurantelor încă este ocupat de furnizorul de vinuri, care creează meniul de vinuri în funcţie de ce se vin se vinde mai bine şi nu de meniul sau specificul locaţiei, iar cei care au diploma de somelieri aleg să se orienteze către businessuri proprii sau proiecte ce nu ţin neapărat de HoReCa”. Spre comparaţie, antreprenoarea spune că în vestul Europei somelierul are un rol bine poziţionat în fundaţia unui restaurant, în plan local somelierii fiind întâlniţi doar la evenimentele de degustare de vin, nefiind înţelese încă beneficiile unui somelier în activitatea de zi cu zi a unui local, iar asta „şi pentru că încă mai avem de lucrat la partea de educare atât a proprietarilor de restaurante, pentru a putea înţelege care este rolul acestuia în locaţie, cât şi a clienţilor locaţiilor pentru a avea încredere să se lase pe mâna somelierului”. Crede însă că vina este şi a somelierilor: „Un motiv pentru care aceştia nu sunt încă foarte populari în localuri este faptul că folosesc un limbaj de lemn, prin care nu se fac extrem de clari”, încheie antreprenoarea.

  • România lipseşte din topul celor mai mari 15 exportatori de vinuri, fiind depăşită chiar şi de Republica Moldova

    Astfel, deşi România este unul din­tre cei mai mari producători de vinuri din Europa, lipseşte din topul ex­por­tatorilor. În plus, deşi România are o pro­ducţie dublă faţă de cea a Republicii Mol­dova, conform Orga­nizaţiei Inter­naţionale a Vinului (OIV), vecinii de la Est sunt prezenţi în clasamentul celor mai mari exportatori. România este una dintre principalele pieţe de export pentru vinul din Republica Moldova. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro