Tag: viitor apropiat

  • Cele mai inovatoare companii din lume, conform Forbes

    Pentru a fi incluse în clasamentul Forbes, companiile trebuie să fie listate de cel puţin 7 ani şi să aibă o capitalizare de piaţă de cel puţin zece miliarde de dolari; au fost incluse doar companii din industrii cunoscute pentru inovare, astfel că instituţiile financiare au fost din start eliminate. La fel a fost şi cazul companiilor din petrol sau energie, a căror valoare de piaţă este legată în mod direct de valoarea activelor deţinute. Un alt criteriu este modul în care companiile investesc în cercetare şi dezvoltare, excluzându-le pe acelea în cadrul cărora aceste investiţii nu pot fi măsurabile.

    În urma cercetărilor realizate de Forbes, aceştia au numit Tesla ca fiind cea mai inovatoare companie din lume. Compania fondată de Elon Musk, Jeffrey Straubel şi Marc Tarpenning în 2003 a ajuns în 2014 la vânzări de 3,2 miliarde de dolari şi la peste 10.000 de angajaţi. Primul autoturism electric dezvoltat de Tesla, modelul Roadster, a fost pus în vânzare în anul 2008.

    Pe următoarele locuri în lista Forbes a celor mai inovatoare companii din lume se situează Salesforce.com, Alexion Pharmaceuticals, Regeneron Pharmaceuticals, ARM Holdings, Unilever Indonesia, Incyte, Amazon, Under Armour şi BioMarin Pharmaceuticals.

    Este fascinant să te gândeşti la inovaţie şi la felul cum invenţiile au schimbat de-a lungul timpului istoria; cât de diferit ar fi arătat prezentul dacă anumite invenţii nu ar fi apărut la timpul potrivit.

    „Este remarcabil să te gândeşti că în urmă cu doar 200 de ani, aceasta era realitatea luminii artificiale: dacă stră-stră-străbunicul tău ar fi vrut să citească această carte după lăsarea întunericului, un lucrător amărât era nevoit să se târască ore întregi prin capul unei balene moarte (n.red. în secolul XVIII se folosea uleiul de caşalot pentru producerea de lumânări)”, scrie Steven Johnson în cartea sa „Cum am ajuns aici. Şase inovaţii care au făcut lumea modernă“.

  • Idei care vor aduce miliarde de dolari

    Criza financiară pare să se fi sfârşit, aşa că oamenii de afaceri încep din nou să se gândească la investiţii, relatează Business Insider. În continuare, produsele sau serviciile cu cele mai mari şanse de a vă aduce milioane.

    Plăţile mobile: Jurnalistul Emma Thompson de la Reuters spune despre piaţa plăţilor mobile că “este extrem de competitivă şi în creştere”, dând ca exemple ultimele mişcări ale Apple, Google sau Paypal. Compania de criptare soft Circle a anunţat, de curând, că va lansa primul produs destinat plăţilor pe care l-au numit “un Skype al tranzacţiilor mobile”.

    Bateriile: În vreme ce soarta Tesla este încă în dubiu, un raport recent arată că, la nivel global, vânzările de baterii litiu-ion pentru maşinile electrice vor creşte de la  6 miliarde la 26 de miliarde de dolari în următorii zece ani.

    Roboţi: În noua lor carte, numită “A doua eră a maşinilor”, profesorii Andrew McAfee şi Erik Brynjolffson argumentează de ce automatizarea forţei de muncă va juca un rol extrem de important în economia următorilor ani. Momentan însă, costul roboţilor produşi de firme precum Kiva Systems vin cu o notă de plată uriaşă.

    Drone personale: O subcategorie a roboţilor. Dronele sunt în cele mai multe cazuri legale doar pentru uz personal, iar piaţa a devenit suficient de mare pentru a atrage atenţia celor de pe Wall Street.

    Magazine online de aplicaţii: Chris Dixon spune că oamenii nu mai folosesc webul, utilizând doar aplicaţiile. Acest lucru dă o putere incredibilă dezvoltatorilor de aplicaţii şi celor care deţin formele de distribuţie a acestora. Este o piaţă în continuă creştere şi un domeniu care nu necesită o investiţie iniţială foarte mare.

    Printarea 3D a organelor: Cercetătorii din Kentucky sunt pe cale să printeze prima inimă de om. Medicină, la modul generic, este principalul domeniu de aplicare a tehnologiei de printare 3D.

  • Opinie Gabriel Biriş: Despre faliment. Personal şi nu numai

    GABRIEL BIRIŞ este avocat, membru al UNPIR


    Ce prevederi conţine noul cod al insolvenţei în legătură cu insolvenţa persoanelor fizice? Răspunsul este simplu: niciuna! Chiar dacă este un „cod„, în fapt noua legislaţie nu acoperă deloc materialul insolvenţei personale şi nu include nici prevederile cu privire la insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale.

    Subiectul insolvenţei revine în actualitate printr-o nouă lege, Codul insolvenţei. Din dorinţa guvernului de a-l introduce în regim de urgenţă, dorinţă motivată de faptul că actuala legislaţie este, zice-se, prea protectivă cu cei care nu îşi plătesc datoriile către stat, codul a fost aprobat mai întâi prin ordonanţă de urgenţă. Aşa cum era de aşteptat, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional actul emanat de la guvern, motivul fiind unul cât se poate de predictibil: nu se poate justifica caracterul de urgenţă. Drept urmare, actul a fost trimis la Parlament, unde acum se află în proces de aprobare.

    De ce oare legiuitorul se încăpăţânează să nu rezolve această problemă spinoasă? Pentru a afla răspunsul la această întrebare trebuie să ne aducem puţin aminte câteva lucruri despre istoria recentă a creditării în România. Aproape inexistent în 2000, creditul bancar a început să fie disponibil din ce în ce mai mult persoanelor fizice. Mai întâi pentru credite ipotecare (aproape exclusiv în euro, dolari şi, din păcate, în franci elveţieni), apoi pentru credite de consum. După 2004, dar mai ales în 2006, 2007 şi prima jumătate a lui 2008, creditele personale au explodat pur şi simplu. Toată lumea era euforică, se credea că laptele şi mierea vor curge în valuri nesfârşite peste plaiurile mioritice. Dar nu a fost să fie: piaţa s-a prăbuşit, criza a lovit nemilos România, politicul amplificând şi el criza prin măsurile luate. Drept urmare, oamenii nu au mai putut să îşi achite ratele la credite.

    În mod evident, au apărut şi câţiva Feţi Frumoşi, cocoţaţi falnic pe spinarea înaripatului Populism, care au început să propună soluţii pentru protejarea sărmanilor loviţi de criză. I-am întâlnit şi în mediul politic, dar şi la periferia acestuia. Unii, mai aprigi, au propus chiar o lege „a falimentului personal„. La o lectură mai atentă a acelei propuneri legislative realizezi că, de fapt, ce doreau autorii era un instrument pe care debitorii să îl poată folosi ca să scape de o parte din datoriile către bănci. Termenul consacrat este de „hair cut„, dar metoda mai este cunoscută şi prin sintagma „ţeapă„. Metodă care este de altfel folosită pe scară largă în relaţiile comerciale, între companii – legislaţia actuală şi chiar şi cea viitoare fiind foarte grijulie cu debitorii şi nu cu creditorii, aşa cum găsesc eu a fi normal.

    Absolut firesc, băncile s-au opus. Cum vocea ARB nu poate fi neglijată, mai ales când BNR şi FMI o susţin, în mod absolut predictibil legea falimentului personal a fost blocată şi îngropată prin sertarele Parlamentului. La fel s-a întâmplat şi cu alte iniţiative similare, ceea ce nu este neapărat rău. Dimpotrivă: hazardul moral pe care acele prevederi îl introduceau, inclusiv un aşa-zis „faliment scuzabil„, era, în opinia mea, inacceptabil.

    O lege a falimentului personal este însă extrem de necesară şi utilă. Situaţia de acum nu ajută nici creditorii şi nici debitorii.

    Cu câteva luni în urmă, am avut o discuţie pe această temă cu amicii parlamentari din Forţa Civică, amici care m-au rugat să ies din zona mea de confort (fiscalitatea) şi să îi ajut să elaboreze o astfel de propunere legislativă.
    Concluziile la care am ajuns împreună au fost următoarele:
    – nu este nevoie de o lege specială, sunt suficiente câteva amendamente la actuala lege a insolvenţei, lege care de altfel conţine prevederi cu privire la insolvenţa persoanelor fizice autorizate;
    – debitorul nu trebuie să se folosească de lege pentru a nu îşi achita datoriile. Falimentul personal trebuie să fie un eveniment excepţional, de ultim resort;
    – falimentul personal nu trebuie să rămână fără repercusiuni asupra falitului. Anumite drepturi (de exemplu: dreptul de administrare) trebuie limitate. În plus, trebuie să existe un registru public al faliţilor, spre informarea celor interesaţi;
    – falitul îşi pierde dreptul de administrare a patrimoniului personal, acesta trece la lichidator, care va vinde bunurile falitului pentru a acoperi masa credală, dar creditorii nu au drepturi asupra veniturilor viitoare ale falitului (cu excepţia cazului în care acestea sunt în legătură cu drepturi dobândite/servicii prestate înainte de deschiderea falimentului);
    – o minimă protecţie pentru falit şi familia acestuia este necesară.

    Falimentul personal trebuie deci să dea şansa unui nou început, dar şi să prevină ca acesta să însemne noi credite şi noi falimente.

    Rezultatul acestor discuţii a fost o iniţiativă legislativă, iniţiativă care îşi face şi ea veacul prin sertarele Parlamentului.
    Nu sunt aşadar optimist că vom avea într-un viitor apropiat o reglementare a falimentului personal. Frica băncilor de populismul iresponsabil al unora dintre decidenţii noştri le va determina să continue, pe toate căile, să blocheze iniţiativa. Răul făcut de abordările iniţiale este imens.

    Vom avea deci un Cod al insolvenţei care nu va fi „cod„, ci mai degrabă o nouă lege. Să-i zicem însă Cod. Codul insolvenţei va pune în continuare accent pe a da „şansă la viaţă„ companiilor insolvente, prin reorganizare. Reorganizare care însă primeşte nişte termene limită ce par uneori cam scurte.  Vorbind despre reorganizare, despre o a doua şansă, ar fi interesant de văzut statisticile. O analiză a acestora ne poate face să ne punem o altă întrebare: de ce trebuie continuată agonia şi nu se trece direct la faliment şi lichidare? Am o opinie, dar o să vorbesc despre ea într-un articol viitor.

  • Dacia ar putea produce un model de clasă mică: “În viitorul apropiat va trebui să vedem unde ne situăm”

     Fabrica din România a Dacia funcţionează la capacitate maximă, iar operaţiunile din India şi Maroc se extind rapid. Dacia ar putea avea nevoie în cele din urmă de o nouă fabrică dacă va continua să crească, a admis directorul de marcă al Dacia, Rafael Treguer, într-un interviu acordat Autocar la salonul auto de la Frankfurt.

    “În viitorul apropiat va trebui să vedem unde ne situăm”, a declarat directorul de marcă al Dacia.

    Dacia se va concentra pe gama actuală de modele, înainte de a lansa altele noi, a spus el. După ce a introdus şase modele noi în 2012 şi alte noutăţi în acest an, Dacia, deţinută de grupul francez Renault, “trebuie să lucreze cu această gamă pentru a creşte vânzările şi notorietatea”, a adăugat Treguer.

    “Sigur că pe viitor vom dezvolta noi produse, însă doar pe segmentul de serie. (…) Nu vom dezvolta niciodată un produs de nişă”, a declarat el, respingând astfel speculaţiile că ar putea fi pregătită o maşină Dacia dezvoltată de divizia Renaultsport sau chiar un model sport Dacia, notează Autocar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dmitri Medvedev minimalizează zvonurile privind demisia sa: “Am avut şi am în continuare relaţii amicale foarte bune cu preşedintele Putin”

     “Am avut şi avem în continuare relaţii amicale foarte bune” cu preşedintele Putin, a asigurat Medvedev, în cadrul unui interviu la emisiunea “Televiziunea centrală”, difuzat duminică seara pe postul de televiziune pro-Kremlin NTV.

    “Dacă ar fi fost altfel, am fi avut probabil alt Guvern astăzi”, a subliniat el.

    Zvonurile privind divergenţele tot mai mari dintre preşedintele Putin şi Medvedev s-au multiplicat în Rusia de la plecarea din Guvern, la începutul lui mai, a lui Vladislav Surkov, un influent vicepremier, prezentat adeseori drept strategul sistemului politic controlat strict de Kremlin.

    Analiştii au emis atunci ipoteza unei lupte de clan în cadrul puterii, alimentând speculaţiile privind o viitoare demisie a întregului Guvern, inclusiv a premierului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Inflaţia din zona euro a scăzut puternic în aprilie, la minimul ultimilor trei ani

     Rata anuală a inflaţiei din zona euro a coborât la 1,2% în aprilie, potrivit unui comunicat publicat marţi de Eurostat, biroul de statistică al UE. În luna martie, inflaţia s-a cifrat la 1,7%.

    Raportul Eurostat prezintă datele preliminare pentru zona euro pe luna aprilie şi nu cuprinde detalii privind evoluţia inflaţiei în statele membre.

    Inflaţia din zona euro se plasează sub nivelul ţintă al BCE, de 2%, pentru cea de-a treia lună consecutiv.

    Rata şomajului din zona euro a crescut în martie la 12,1%, cel mai ridicat nivel din 1995, potrivit unui alt comunicat transmis marţi de Eurostat.

    Majoritatea economiştilor anticipează că BCE va reduce joi dobânda de politică monetară la 0,5%, un nou minim istoric, de la 0,75%, potrivit unui sondaj Bloomberg.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro