BusinessMagazin

Tag: variola maimuţei

  • Variola maimuţei poate fi stăpânită dacă acţionăm acum, spune OMS

    Ţările ar trebui să ia măsuri rapide pentru a limita răspândirea variolei maimuţei şi să facă schimb de date despre stocurile de vaccinuri, a declarat vineri un înalt oficial al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

    „Credem că, dacă punem în aplicare măsurile corecte acum, probabil că putem să o stăpânim cu uşurinţă”, a declarat Sylvie Briand, director în OMS.

    „Pentru noi, credem că prioritatea cheie în prezent este încercarea de a limita această transmitere în ţările non-endemice”, a declarat Briand, conform Reuters.

    Printre măsurile necesare se numără detectarea şi izolarea timpurie a cazurilor şi urmărirea contactelor, a adăugat ea.

    Statele membre ar trebui, de asemenea, să facă schimb de informaţii cu privire la stocurile de primă generaţie de vaccinuri antivariolice, care pot fi, de asemenea, eficiente împotriva variolei maimuţelor, a declarat Briand.

    „Nu ştim exact numărul de doze disponibile în lume şi de aceea încurajăm ţările să vină la OMS şi să ne spună care sunt stocurile lor”, a spus ea.

    O prezentare făcută de aceasta descrie stocurile globale ca fiind „foarte limitate”.

    În prezent, oficialii OMS nu recomandă vaccinarea în masă, sugerând, în schimb, o vaccinare ţintită, acolo unde se poate, pentru contacţii apropiaţi ai celor infectaţi.

    Variola maimuţei este o infecţie virală de obicei uşoară, endemică în unele părţi din vestul şi centrul Africii.

    Se răspândeşte în principal prin contact apropiat şi, până la recenta epidemie, era rar întâlnită în alte părţi ale lumii, motiv pentru care apariţia recentă a unor cazuri în Europa, Statele Unite şi alte zone a stârnit alarma.

    Până în prezent, există aproximativ 300 de cazuri confirmate sau suspecte în aproximativ 20 de ţări în care virusul nu a circulat anterior.

  • Ministerul Sănătăţii, informare despre variola maimuţei

    România nu a înregistrat niciun caz de variolă a maimuţei sau suspiciune de îmbolnăvire, precizează, duminică, Ministerul Sănătăţii. De altfel ministerul publică un material despre boală, elaborat de OMS. 

    Urmare a informaţiilor apărute în mediul online cu privire la un posibil caz de variolă la Spitalul Municipal din Rădăuţi, judeţul Suceava, Ministerul Sănătăţii precizează:

    Cazul de la Rădăuţi este din punct de vedere clinic şi epidemiologic al unei paciente de 49 de ani cu varicelă, infectată după contactul cu copii, membri de familie, care au avut această boală, conform şefului secţiei de boli infecţioase de la spitalul din localitate, dr. Angelica Popescu.

    De altfel, Ministerul Sănătăţii a pus la dispoziţia publicului un material elaborat de către Biroul Regional pentru Europa al OMS.

    1. Ce este variola maimuţei?

    Variola maimutei este o infecţie virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părţile împădurite din Africa Centrală şi de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană. Este cauzată de virusul variolei maimutei, care aparţine familiei ortopoxvirusului. Există două tipuri de virus variolei maimutei, cel din Africa de Vest şi cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deşi tipul vest-african al virusului variolei maimutei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată. În medie, 1% dintre cei infectaţi cu tipul vest-african şi până la 10% dintre cei infectaţi cu virusul din bazinul Congo au decedat.

    2. Care este situaţia actuală cu epidemia din regiunea europeană?

    Cel puţin patru ţări din regiunea europeană au raportat până în prezent cazuri confirmate sau suspectate de variola maimutei– Portugalia, Spania, Suedia şi Marea Britanie. Cazuri au fost raportate şi în Canada şi Statele Unite.

    3. Cum a început această epidemie recentă?

    Investigaţiile sunt în curs de desfăşurare. Cazurile sporadice de variola maimutei în ţările europene în rândul călătorilor care se întorc din ţările în care boala este endemică sunt bine cunoscute. Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică. Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuală. Acest lucru este neobişnuit şi sunt în curs de desfăşurare investigaţii suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecţie, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii şi cum să se limiteze răspândirea ulterioară.

    4. Care sunt simptomele?

    Simptomele sunt adesea uşoare, deşi leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupţii cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale şi anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi şi leziuni la nivelul gurii şi ochilor.

    5. Cum se răspândeşte?

    Variola maimuţei nu se răspândeşte în mod normal cu uşurinţă între persoane şi necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură şi prin fluide corporale.

    Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuţei sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate că variola maimutei nu a fost documentată anterior ca o infecţie cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanţă cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

    Focare de variola maimuţei au apărut de obicei în populaţiile care trăiesc în zonele rurale şi care vânează, manipulează şi consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din ţările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii şi alte trei ţări au fost inregistrate în ultimii ani.

    Variola maimutei poate fi transmisă prin contact direct şi prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubaţie a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile. Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.

    6. Am citit că pot lua variola maimutei prin tuse şi strănut. Este adevărat acest lucru?

    Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit faţă în faţă.

    7. Cum poate fi redusă transmiterea virusului?

    Trebuie subliniată importanţa igienii mâinilor folosind apă şi săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimutei să fie izolată şi ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecţie personală adecvate. În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, iar vaccinul tradiţional împotriva variolei oferă protecţie, trebuie mentionat ca aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populaţiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecţia oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei. În cele mai multe cazuri boala este uşoară şi majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.

    8. Cât de gravă este variola maimuţei pentru o persoană infectată?

    Tratamentul pentru variola maimuţei este în principal de susţinere. Boala este de obicei uşoară şi majoritatea celor infectaţi se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament. Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest şi celălalt din Africa Centrală. Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.

    9. Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimutei?

    Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimutei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimutei prezintă un risc mai mare de infecţie din cauza contactului apropiat. Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înţelege semnele şi simptomele şi să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecţia. Printre aceştia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienţi infectaţi, lucrătorii sexuali şi bărbaţii care întreţin relaţii sexuale cu bărbaţi, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare.

    10. Există un vaccin?

    În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimuţei, vaccinul tradiţional împotriva variolei oferă, de asemenea, protecţie. Aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populaţiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecţia oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.

    11. Care sunt teoriile principale cu privire la clusterele fără istoric de călătorie într-o zonă endemică?

    Identificarea variolei maimutei fără istoric direct de călătorie într-o zonă endemică nu este obişnuita, iar investigaţiile suplimentare – inclusiv în rândul barbatilor care au relatii sexuale cu barbati – sunt în curs de desfăşurare pentru a determina sursa probabilă de infecţie şi pentru a limita răspândirea ulterioară.

    12. Spuneţi că bărbaţii care întreţin relaţii sexuale cu bărbaţi ar putea fi responsabili pentru epidemie?

    Asistăm la o creştere a cazurilor de variola maimutei în anumite comunităţi. Deşi calea exactă de transmitere nu este clară încă, contactul intim, cum ar fi contactul prelungit şi, eventual, o serie de activităţi sexuale, pot fi factori importanţi. Focare variola maimutei au apărut de obicei la populaţiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează şi consumă carne de vânat (carne de tufiş). Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimutei să se infecteze ei înşişi. Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înţelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică.

    13. Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă?

    Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informaţii despre toate călătoriile şi istoricul recent de vaccinare. Rezidenţii şi călătorii în ţările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimutei (rozătoare, marsupiale, primate) şi ar trebui să se abţină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Orice persoană care face o erupţie neobişnuită ar trebui să consulte medicul.

    14. Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimutei?

    Un pacient cu variola maimutei trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane şi trebuie să i se ofere îngrijire de susţinere în timpul perioadelor infecţioase presupuse şi cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) şi, respectiv, celor cu erupţii cutanate ale bolii. Personalul medico-sanitar care îngrijeşte pacienţii cu variola maimutei suspecţi sau confirmaţi trebuie să pună în aplicare măsuri de precauţie standard, de control al infecţiilor de contact şi prin picături respiratorii. Aceasta include întregul personal medico-sanitar, cum ar fi personalul de curăţenie şi spălătorie, care poate fi expus în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale. Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimutei sau de la animale cu suspiciune de infecţie cu virusul variola maimutei trebuie să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

    15. Este recomandată urmărirea contracţilor?

    Urmărirea în timp util a contacţilor, măsurile de supraveghere şi comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacţii din gospodării şi către comunitate sunt esenţiale pentru prevenirea apariţiei altor cazuri şi gestionarea eficientă a epidemiei actuale. Se poate lua în considerare implementarea contramăsurilor farmaceutice în temeiul protocoalelor experimentale.

    16. Care este sfatul OMS pentru autorităţile sanitare din Regatul Unit şi pentru alte ţări?

    Măsurile intensive de sănătate publică ar trebui să continue în Regatul Unit. Pe lângă urmărirea continuă a contacţilor şi identificarea surselor, ar trebui consolidată căutarea cazurilor şi supravegherea locală a bolilor cu erupţii cutanate în comunitatea afectată şi în general, precum şi în unităţile medicale. Orice pacient cu suspiciune de variola maimutei trebuie investigat şi trebuie izolat în timpul perioadelor infecţioase presupuse şi cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale şi, respectiv, a celor cu erupţii cutanate ale bolii. Alte ţări ar trebui să fie în alertă pentru semnalele legate de pacienţii care prezintă erupţii cutanate veziculoase sau pustuloase neobişnuite, adesea asociate cu febra, într-o serie de medii comunitare şi de îngrijire a sănătăţii, inclusiv, dar fără a se limita la asistenţa medicală primară, spitale, servicii de sănătate sexuală şi clinici de dermatologie. Călătorii ar trebui încurajaţi să raporteze boala în timpul călătoriei sau la întoarcerea din călătorie unui cadru medical, inclusiv informaţii despre istoricul recent de călătorie şi vaccinare.

    Rezidenţii şi călătorii în ţările endemice ar trebui sfătuiţi să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuţei (rozătoare, marsupiale, primate) şi ar trebui să se abţină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Trebuie subliniată importanţa igienei mâinilor prin utilizarea săpunului şi a apei sau a dezinfectantului pe bază de alcool.

    Personalul medico-sanitar care îngrijeşte pacienţii suspectaţi sau confirmaţi cu variola maimuţei ar trebui să primească recomandări pentru a pune în aplicare măsuri de precauţie standard, de protecţie de contact şi de control al infecţiilor transmise prin picături. Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimuţei sau de la animale cu suspiciune de infecţie cu virusul variola maimuţei ar trebui să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

    17. Ar trebui restricţionate călătoriile şi comerţul internaţional?

    OMS nu recomandă nicio restricţie privind călătoriile şi comerţul pe baza informaţiilor disponibile în acest moment.

    18. Este aceasta o boală care afectează doar bărbaţii care fac sex cu bărbaţi?

    În timp ce cazurile iniţiale raportate sunt predominant în rândul persoanelor care se identifică ca barbati care fac sex cu barbati, acest lucru se poate datora doar amplificării în timpul festivalurilor şi evenimentelor recente care au reunit această comunitate. Pe măsură ce intrăm în vara europeană, cu adunări şi festivaluri care reunesc mulţi tineri, activi sexual, profilul cazurilor se poate extinde. Trebuie să înţelegem că virusul se va răspândi prin contact prelungit şi strâns, indiferent de naţionalitatea, sexul sau preferinţele sexuale.

  • Variola maimuţei. Avem motive de îngrijorare? Precizările RO Vaccinare

    RO Vaccinare postează precizările dr. Cristian Apetrei despre variola maimuţei: „Nu e nicio mare resetare, nicio mare vrăjitorie, nici gut feeling, biocurenţi sau vreo previziune de-a lui Nostradamus”.

    Monkeypox nu e o boală care să ne îngrijoreze din cale-afară, în condiţiile în care au fost depistate mii de cazuri în Africa în cursul ultimilor 50 de ani. Se ştie că boala n-are nici pe departe transmisibilitatea variolei sau a SARS-CoV-2 şi că este mult mai puţin patogenă decât variola, se arată pe pagina Facebook a RO Vaccinare, care preia declaraţiile dr. Cristian Apetrei, profesor român în Departamentul de Microbiologie şi Genetică Moleculară, membru în Centrul pentru Cercetarea Vaccinului şi în Programul Postuniversitar în Microbiologie şi Imunologie (PMI) de la Universitatea din Pittsburgh, SUA.

    Acesta spune că boala nu are transmisibilitatea variolei, dar se transmite de la om la om, mai ales prin secreţii. Asta înseamnă şi saliva sau secreţiile respiratorii din tuse sau strănut: „şi cum noi ştim că sunt ceva probleme cu comportamentul pe stradă, asta înseamnă că trebuie oarecare prudenţă”.

    Apoi, mortalitatea nu este cea din variolă (de până la 30%), dar nici nu-i „floare la ureche. Se estimează că în cursul ultimilor 10-20 de ani, ratele cumulate ale mortalităţii prin monkeypox au fost undeva între 3-6%. Din nou, totul se reduce la R0. Care în cazul monkeypox a fost calculată a fi în jur de 0.32-0.35. Suficient de jos pentru ca să nu se producă răspândire explozivă. Reamintesc: un R0=0.32 înseamnă că, într-o populaţie complet susceptibilă, un individ cu monkeypox poate infecta cu success 0.32 alţi indivizi. Asta prin definiţie nu ridică probleme”.

    Sunt întotdeauna posibile clusteruri: „dacă virusul se transmite prin secreţii şi intră într-o populaţie susceptibilă cu obiceiuri la risc, vom putea vedea numeroase transmiteri secundare”.

    Boala nu are neapărat rezervorul la maimuţe: „că atunci ar fi trebuit să ne temem doar pe plajă la pozele clasice. Se pare însă că rezervorul natural al virusului sunt rozătoarele. Ceea ce înseamnă că populaţia unde şobolanii aproape au ajuns animale de companie (mă refer acum doar la număr, nu la dimensiunile lor care sunt acelea ale unui căţel mai mititel) e la risc major. Faptul că unii cetăţeni ai planetei se aşteptau ca monkeypox să înceapă să zburde nu-i face pe aceştia nici conspiratori şi nici vrăjitori. După cum am mai spus, e suficient să pui mâna pe orice carte de boli emergente şi ai să găseşti acolo informaţia”.

    În aceeaşi postare apare şi lista infecţiilor cu cel mai mare potenţial pandemic:

    a. Febra hemoragică de Crimea-Congo
    b. Bolile filovirale (i.e., Ebola & Marburg)
    c. Coronavirusurile emergente înalt patogene relevante pentru om (MERS Co-V & SARS)
    d. Febra de Lassa
    e. Nipah şi Hendra
    f. Virusul febrei Vaii Rift
    g. Monkeypox.

    „Nu e nicio mare resetare, nicio mare vrăjitorie, nici gut feeling, biocurenţi sau vreo previziune de-a lui Nostradamus. Au fost doar experţi din toate domeniile legate de emergenţa patogenilor şi răspândirea lor în populaţiile umane, care au judecat la rece şi pe bază de modelare. Evident, pentru Năzdrăvănei, o astfel de abordare este o erezie profundă deoarece ei consideră că ştiinţa este atunci când ne dăm cu părerea şi atât. Am văzut că nici nu s-a anunţat bine că circulă monkeypox, că au şi început conspiraţiile legate de vaccin. În primul rând, trebuie să vă spun un mare secret, direct de la oculta: în următoarele teste IQ va figura obligatoriu intrebarea: <cum se realizează imunizarea activă faţă de un agent infecţios, pandemic sau nu?> Cei care răspund <cu ser> nu vor fi primiţi nici măcar la şcoala ajutătoare. Deoarece se consideră că planeta ar trebui să aibă acel nivel minim de cunoştinţe care să permită răspunsul corect la întrebarea de mai sus. Aţi văzut că până şi Plandemicul a învăţat acest răspuns şi va putea răspunde fără nicio ezitare: <Vacsin>. Ceea ce garantează măcar locul la şcoala ajutătoare”, se arată în postare.

    „Cum se face că avem vaccin anti-monkeypox? Aici, va trebui să recunosc: ne-au prins. Cea mai bună dovadă a marii resetări este tocmai asta: cand bilgeitz a văzut c-a dat-o-n bară cu SARS-CoV-2, a recurs imediat la planul B, cel pus la cale de pe vremea lui Newton şi Jenner. Raţionamentul a fost următorul: nu putem da drumul la variola c-au eradicat-o ăia, dar dăm drumul la monkeypox. Pentru asta avem vaccinulul pentru smallpox, care va merge mai ceva decât vaccinul Moderna pe Omicron. Realitatea este că n-am avut niciodată un vaccin pentru smallpox. Am folosit varianta lui Jenner (cowpox, care s-a bazat pe virusul de la vacă). Şi putem oricând să-l reintroducem în fabricaţie şi eventual să folosim stocurile existente de vaccin. Partea ce mai mişto este că oricum am da-o cu vaccinul, planul este diabolic: dacă porneşte monkeypox, noi ăştia, bătrânetul, care resetăm de n-avem aer, o să scăpăm fără probleme: suntem deja vaccinaţi pentru variolă (cu cowpox) şi vaccinul o să ne protejeze de monkeypox”, este finalul mesajului.

  • Epidemia de variola maimuţei, „cea mai mare din istorie” în Europa, cu peste 100 de cazuri

    Cazurile au fost confirmate acum în ţări precum Marea Britanie, Spania, Portugalia, Belgia, Franţa, Statele Unite şi Australia.

    Identificată pentru prima dată la maimuţe, boala se răspândeşte de obicei prin contact apropiat şi s-a răspândit rareori în afara Africii, astfel încât această serie de cazuri a declanşat îngrijorarea.

    Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă nu se aşteaptă ca această epidemie să evolueze într-o pandemie precum COVID-19, având în vedere că virusul nu se răspândeşte la fel de uşor ca SARS-COV-2, potrivit Reuters.

    Variola maimuţei este, de obicei, o boală virală uşoară, caracterizată prin simptome de febră, precum şi printr-o erupţie cutanată cu umflături specifice.

    „Cu mai multe cazuri confirmate în Regatul Unit, Spania şi Portugalia, acesta este cel mai mare şi mai răspândit focar de variola maimuţei văzut vreodată în Europa”, a declarat serviciul medical al forţelor armate germane, care a detectat vineri primul caz în această ţară.

    Fabian Leendertz, de la Institutul Robert Koch, a descris focarul ca fiind o epidemie.

    „Cu toate acestea, este foarte puţin probabil ca această epidemie să dureze mult timp. Cazurile pot fi bine izolate prin depistarea contactelor şi există, de asemenea, medicamente şi vaccinuri eficiente care pot fi folosite în caz de nevoie”, a spus el.

    Nu există un vaccin specific pentru variola maimuţei, dar datele arată că vaccinurile care au fost folosite pentru eradicarea variolei sunt eficiente în proporţie de până la 85% împotriva variolei maimuţelor, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

    Din 1970, au fost raportate cazuri de variola maimuţei în 11 ţări africane. Nigeria a avut un focar de amploare începând din 2017 – până în prezent, în acest an, au fost înregistrate 46 de cazuri suspecte, dintre care 15 au fost confirmate între timp, potrivit OMS.

    Primul caz european a fost confirmat pe 7 mai la o persoană care s-a întors în Anglia din Nigeria. De atunci, peste 100 de cazuri au fost confirmate în afara Africii.

  • Numărul cazurilor de variola maimuţei din Spania a crescut la 21

    Autorităţile regionale din Madrid au raportat vineri 14 cazuri de variola maimuţei, ridicând numărul total de cazuri la 21 în Spania.

    Există alte 20 de cazuri suspecte, 19 în regiunea centrală a Madridului şi unul în Insulele Canare, au anunţat vineri autorităţile sanitare, potrivit Reuters.

    Spania evaluează diferite opţiuni terapeutice, cum ar fi antivirale şi vaccinuri, dar până în prezent toate cazurile au simptome uşoare şi, prin urmare, nu a fost necesar un tratament specific ad-hoc, a declarat vineri ministrul spaniol al Sănătăţii, Carolina Darias.

    Între timp, Italia a confirmat alte două infecţii cu variola maimuţei, ajungând la 3 cazuri în total. Germania şi Australia tocmai au detectat primul caz, iar Belgia primele 2 cazuri.

    Variola maimuţei este o infecţie virală de obicei uşoară. Simptomele includ febră, dureri de cap şi erupţii cutanate.

    Mai multe cazuri au fost depistate în Marea Britanie – unde autorităţile oferă un vaccin antivariolic angajaţilor din sănătate şi altor persoane care ar fi putut fi expuse – şi altele în alte părţi ale Europei, inclusiv în Portugalia, ţara vecină a Spaniei.

     

  • Cazurile de variola maimuţei din Marea Britanie au determinat autorităţile să vaccineze antivariolic mai mulţi angajaţi din sănătate şi alte persoane care ar fi putut fi expuse infectării

    Variola maimuţei este o boală virală de obicei uşoară, caracterizată prin simptome de febră, precum şi printr-o erupţie cutanată cu umflături specifice. Există două tulpini principale: tulpina din Congo, care este mai gravă – cu o mortalitate de până la 10% – şi tulpina din Africa de Vest, care are o rată de mortalitate de aproximativ 1%.

    Identificată pentru prima dată la maimuţe, boala se răspândeşte de obicei prin contact apropiat şi apare în mare parte în Africa de Vest şi Centrală. Ea s-a răspândit rareori în alte părţi, astfel încât acest nou val de cazuri în afara continentului a declanşat îngrijorare, notează Reuters.

    În Regatul Unit au fost raportate până acum 9 cazuri de tulpină vest-africană.

    Nu există un vaccin specific pentru variola maimuţelor, dar un vaccin împotriva variolei oferă o anumită protecţie, a declarat un purtător de cuvânt al Agenţiei britanice pentru securitate sanitară (UKHSA). Datele arată că vaccinurile care au fost folosite pentru eradicarea variolei sunt eficiente în proporţie de până la 85% împotriva variolei maimuţelor, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

    „Celor care au avut nevoie de vaccin li s-a oferit serul”, a spus purtătorul de cuvânt al UKHSA, fără a da detalii despre câte persoane au fost vaccinate până în prezent.

    Unele ţări au stocuri mari de vaccin antivariolic ca parte a pregătirii pentru o pandemie, inclusiv Statele Unite.

    Producătorul de medicamente Bavarian Nordic, cu sediul la Copenhaga, a anunţat joi că a obţinut un contract cu o ţară europeană a cărei identitate nu a fost dezvăluită, pentru a furniza vaccinul său împotriva variolei, Imvanex, ca răspuns la epidemia de variola maimuţei.

    Primul caz european a fost confirmat pe 7 mai la o persoană care s-a întors în Anglia din Nigeria, unde variola maimuţei este endemică.

    De atunci, Portugalia a înregistrat 14 cazuri, iar Spania a confirmat 7 cazuri. Statele Unite şi Suedia au raportat, de asemenea, câte un caz fiecare. Autorităţile italiene au confirmat un caz şi suspectează alte două.

    Între timp, în Marea Britanie, UKHSA a subliniat că recentele cazuri au fost predominant în rândul bărbaţilor care s-au autoidentificat ca fiind homosexuali sau bisexuali.

  • Variola maimuţei a ajuns şi în Italia

    Bărbatul revenit în Italia din vacanţa petrecută în Insulele Canare s-a prezentat la urgenţe, la spitalul Spallanzani din Roma.

    „Tabloul clinic a fost caracteristic, iar virusul variolei maimuţei a fost identificat rapid prin tehnici moleculare şi secvenţiere genetică din probe de leziuni cutanate”, a informat spitalul, conform ANSA.

    Bărbatul este în izolare, în stare generală bună, iar investigaţiile epidemiologice şi depistarea contacţilor sunt în curs de desfăşurare.

    Alte două cazuri suspecte sunt investigate de medicii de la spitalul Spallanzani din Roma. Suspecţii nu au, conform spitalului, semne clinice grave.

    Spallanzani susţine că virusul se transmite prin picături de salivă şi prin contactul cu răni infectate sau fluide biologice.

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii monitorizează evoluţia rapidă a situaţiei, după ce primele cazurile au fost raportate de la începutul lunii mai în Marea Britanie, Spania şi Statele Unite.

    OMS nu recomandă nicio restricţie de călătorie sau de schimburile comerciale cu Regatul Unit, pe baza informaţiilor disponibile în acest moment.

    Autorităţile sanitare din Massachusetts au confirmat, de asemenea, un caz de variolă la un bărbat care a călătorit recent în Canada.

    23 de cazuri suspecte de variola maimuţei au fost analizate la Madrid.

    Variola maimuţei este o boală „foarte rară” care se prezintă în general cu “febră, mialgie, limfadenopatie (ganglioni umflaţi) şi o erupţie pe mâini şi pe faţă, asemănătoare cu varicela”.

    Starea de sănătate a pacienţilor suspecţi evoluează „favorabil”, deşi trebuie ţinuţi sub observaţie.

    În general, spun cei de la Spallanzani, „transmiterea sa se face pe cale respiratorie”, dar, având în vedere caracteristicile celor 23 de cazuri analizate, se bănuieşte că posibila contagiune ar fi putut avea loc prin contact sexual.

  • Alertă de variola maimuţei în Europa. Portugalia a găsit 5 cazuri, Spania suspectează 8

    Autorităţile portugheze au declarat miercuri că au identificat 5 cazuri de infecţie rară cu variola maimuţei, iar serviciile de sănătate din Spania testează 8 cazuri potenţiale, după ce Marea Britanie a plasat Europa în stare de alertă pentru acest virus.

    Cei cinci pacienţi portughezi, din cele 20 de cazuri suspecte, sunt toţi stabili. Toţi sunt bărbaţi şi locuiesc în regiunea Lisabona şi în Valea Tagus, au precizat autorităţile sanitare portugheze.

    În Spania, niciunul dintre cele 8 cazuri suspecte nu a fost confirmat încă, a precizat miercuri Ministerul spaniol al Sănătăţii, conform Reuters.

    Variola maimuţei este o infecţie virală rară, similară cu variola umană, deşi mai uşoară, înregistrată pentru prima dată în Republica Democratică Congo în anii 1970. Numărul de cazuri din Africa de Vest a crescut în ultimul deceniu. Simptomele includ febră, dureri de cap şi erupţii cutanate care încep pe faţă şi se răspândesc pe restul corpului.

    Nu este deosebit de contagioasă între persoane, au declarat autorităţile sanitare spaniole, iar majoritatea persoanelor infectate se recuperează în câteva săptămâni, deşi au fost raportate şi cazuri grave.

    Patru dintre cazurile depistate în Marea Britanie s-au autoidentificat ca fiind homosexuali sau bisexuali, a declarat Agenţia britanică de securitate sanitară. Agenţia din Marea Britanie a îndemnat bărbaţii homosexuali şi bisexuali să fie atenţi la orice erupţii sau leziuni neobişnuite.

    Autorităţile sanitare din Spania şi Portugalia nu au publicat nicio informaţie privind orientarea sexuală a pacienţilor.

    Cele două ţări au trimis alerte către profesioniştii din domeniul sănătăţii pentru a identifica mai multe cazuri posibile.

    Autorităţile europene de sănătate monitorizează orice focar de boală de când Marea Britanie a raportat primul caz de variola maimuţei, pe 7 mai, şi a descoperit de atunci alte 6 cazuri în ţară.