În 1990, pe micile ecrane apăreau primele episoade din Captain Planet, singurul supererou preocupat de problemele mediului, creat prin unirea forţelor a cinci tineri. Coincidenţă sau nu, din estul Europei, venea Linka, adolescenta blondă cu ochi verzi care controla vântul. Linka avea accent rusesc şi păr auriu, dar putea foarte bine să fie Elena din România, aceasta fiind ţara din regiune cu cel mai mare potenţial eolian. Şi, deşi, Captain Planet nu a beneficiat de un remake, energia verde din România este acum la începutul unui nou boom, după cel din 2009-2014, forţele investitorilor în verde fiind mai unite ca niciodată.
Chiar şi cele mai optimiste estimări privind noile proiecte încep să pară pesimiste raportate la investiţiile de circa 6 miliarde de euro anunţate doar de la începutul anului. Dar faţă de primul val de eoliene şi solare, de data aceasta ceva este schimbat fundamental pentru că, datorită avasului tehnologic, regenerabilele sunt profitabile fără niciun ajutor financiar din partea statului.
Astfel, al doilea val verde are nevoie doar de vânt, soare şi o reţea mai bună. „Abia acum are sens din punct de vedere economic abordarea şi contribuţia noastră la piaţa de energie verde”, spune Robert Neale, Managing Director al Portland Trust, unul dintre cei mai puternici investitori din domeniul imobiliar local, care va pune în funcţiune anul viitor un proiect solar de peste 100 de milioane de euro. Proiectul deja a atras atenţia mai multor investitori, pe lista scurtă fiind şi Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România.
„Energia regenerabilă în România abia acum a trecut pragul de rentabilitate, adică acum avem costuri de generare competitive în raport cu preţul energiei din piaţă. Astfel, nu mai sunt necesare subvenţii, mai ales pentru proiectele mari.” Reprezentantul Portland Trust mai spune că asupra industriei verzi locale a planat mulţi ani un stigmat din cauza semnalului de preţ irelevant din piaţă şi a inconsistenţei politicilor de sprijin din partea guvernului. „Acum aceste situaţii nu mai sunt relevante. Proiectele de mari dimensiuni pot fi dezvoltate, ele fiind sustenabile din punct de vedere economic fără niciun fel de intervenţie”, mai spune Neale. Calculelele Business Magazin pe baza datelor publicate de Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport al energiei, şi OPCOM, bursa de energie, arată că din 2009, de când a început practic primul val de investiţii verde, şi până anul trecut valoarea subvenţiilor acordate acestei industrii a fost de circa 4,5-5 miliarde de euro, bani plătiţi de toţi consumatorii de energie prin facturi. Generoasa schemă de sprijin pentru regenerabile a transformat România în a zecea ţară la nivel global, în 2012, în ceea ce priveşte potenţialul pentru proiecte eoliene, dar aceiaşi schemă a dus şi la prăbuşirea pieţei după modificările peste noapte. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat, investiţia în verde fiind un mod de a face bani, nu doar de a salva planeta.
„În 2020 ne-am depăşit ţinta stabilită pentru întreg anul şi am produs mai multă energie verde la nivel de grup decât toată cantitatea pe care o consumăm pentru a ne alimenta operaţiunile. Am achiziţionat 9 proiecte eoliene în România cu 64 de turbine care reprezintă o capacitate de 171 MW sau o producţie care ar putea alimenta 65 de magazine IKEA sau 150.000 de locuinţe din România“, se arată în raportul pe anul trecut al grupului Ingka, cel care deţine retailerul IKEA. Tranzacţia menţionată a avut loc în 2019. „Investiţiile în sustenabilitate reprezintă un domeniu de creştere care are sens din punct de vedere financiar, dar care sunt şi o prioritate la nivelul grupului Ingka. Ţinta noastră este de a face investiţiile necesare pentru a ne atinge obiectivele de sustenabilitate şi pentru a sprijini tranziţia grupului Ingka către un model de business circular“, se arată în raportul pe 2020 al grupului. Acesta fiind contextul, antreprenori şi giganţi internaţionali sunt deja aliniaţi la linia de start pentru cel de-al doilea val de energie verde al României. Potrivit datelor centralizate de Business Magazin, care iau în calcul anunţurile oficiale făcute de investitori, dar şi datele publicate pe site-ul Transelectrica, în acest moment sunt în diferite etape de avizare proiecte eoliene şi solare cu o capacitate de peste 4.800 GW în valoare de peste 5,7 mld. euro. Capacitatea este semnificativă dacă ţinem cont de faptul că acum, în total, funcţionează 3.000 MW de proiecte eoliene şi 1.350 MW de proiecte solare, la nivelul întregului sistem energetic fiind instalaţi circa 20 GW din care funcţionează jumătate.Datele centralizate de Business Magazin arată că efervescenţa pieţei aproape depăşeşte calculele oficiale făcute pentru următoarea decadă. Potrivit Planului Naţional Integrat Energie şi Schimbări Climatice (PNIESC) pe partea de energie eoliană este aşteptată o creştere de la de la 3.000 MW, cât este în prezent, la peste 5.250 MW în 2030.
Pe plan solar, în acest moment, sunt montaţi circa 1.350 MW în proiecte solare, dar estimările oficiale arată că această capacitate ar putea ajunge la circa 3.400 MW în 2025 şi 5.000 MW în 2030. Specialiştii de la BloombergNEF, de exemplu, cred că faţă de cei 6 GW estimaţi la nivel oficial, potenţialul real ar fi de 10 GW în eoliene şi solare pentru următoarea decadă, concomitent cu scăderea ponderii cărbunilor în capacitatea instalată de la 26% la doar 3%. Astfel, datele din piaţă, tranzacţiile anunţate sau intenţiile de investiţii oficiale dovedesc că România este în zorii unui nou boom al proiectelor de energie verde, după cel din 2009-2014. Diferit faţă de prima dată, antreprenorii locali par mai bine pregătiţi în a-şi securiza o felie din această piaţă.
În continuare, cel mai mare dezvoltator de proiecte eoliene este grupul Monsson, controlat de omul de afaceri suedez Emanuel Muntmark, care a anunţat că are 2.500 MW, solar şi eolian, în dezvoltare în următoarea decadă. Din acest portofoliu, italienii de la Enel Green Power deja au preluat o capacitate de 1.000 MW împărţită în mod egal în proiecte eoliene şi solare. Restart Energy, companie controlată de Armand Domuţa, a anunţat la rândul său că are în dezvoltare proiecte regenerabile cu o capacitate de 500 MW. Restart Energy a încheiat 2020 cu afaceri de 120 milioane de lei şi profit net de 13 milioane de lei, firma fiind axată pe furnizarea de energie. „În următorii cinci ani, am vrea să integrăm aproximativ 500 MW de energie regenerabilă şi să devenim primul furnizor de energie 100% verde din România“, a declarat Domuţa, CEO şi fondator al Restart Energy. Compania deja a achiziţionat un proiect solar de 45 MW, în localitatea Sărmăşag, din judeţul Sălaj. Proiectul a fost preluat la stadiul de «brownfield» de la o echipă de dezvoltatori, iar parcul ar urma să fie pus în funcţiune în primul trimestru din 2022. Teofil Mureşan, de exemplu, proprietarul grupului E-INFRA, a anunţat la rândul său planuri pentru proiecte de energie solară, iar fraţii Pavăl, fondatorii Dedeman, analizează piaţa şi ei. „În prezent, 38 dintre magazinele Dedeman din ţară dispun de centrale electrice fotovoltaice funcţionale. Curentul electric produs prin intermediul acestora este destinat exclusiv autoconsumului, iar perioada de utilizare va fi de minimum 25 de ani. Investiţia totală a depăşit suma de 6 milioane de euro. Pe viitor, nu excludem nici investiţiile în proiecte de sine stătătoare“, au declarat reprezentanţii Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială din România.
Scăderea costurilor pentru tehnologia solară i-a determinat de altfel pe mulţi retaileri să folosească acoperişurile magazinelor pentru o nouă specie de investiţie, cea în producţia de energie verde. „Am făcut această investiţie cu gândul la viitor. Pe lângă aspectele de ordin financiar, am luat în calcul şi efectele benefice pe care generarea de energie verde le are asupra mediului înconjurător“, a spus Dragoş Pavăl, preşedintele Dedeman. Alături de antreprenori, greii din energie îşi fac simţită prezenţa. Astfel, Verbund (Austria), EDPR sau ENGIE sunt câteva dintre numele care au anunţat intenţia de a reveni în piaţa de energie verde cu proiecte mari. Dacă la primul val, banii erau problema, acum sistemul pare a fi provocarea.
„Ca urmare a constrângerilor ridicate de situaţia actuală a infrastructurii, dezvoltările noastre vor fi direcţionate în zone mai puţin aglomerate ale reţelei naţionale. Chiar şi aşa ne aşteptăm la o accelerare a investiţiilor din partea Transelectrica, lucru care va aduce un plus de flexibilitate în sistem. Mai departe, tarifele mari de conectare la reţea şi costul mare al dezechilibreleor reprezintă alte probleme“, spune Eduardo Nieto, director general al EDP Renewables România. Chiar dacă Nieto se referă la reţeua de înaltă tensiune, gestionată de Transelectrica, zona de distribuţie se confruntă cu probleme similare. În plus, interesul investitorilor este vizibil atât pentru proiectele mari, cât şi pentru cele gândite chiar de utilizatorul final de energie, consumatorul casnic. Astfel, datele de la Banca Mondială arată că anul trecut consumatorii din România au avut de suportat peste 3 ore de întreruperi în alimentarea cu energie, „performanţă“ depăşită doar de Bulgaria, Serbia şi Croaţia pe plan european. Continuitatea alimentării cu energie este cel mai important indicator atunci când se măsoară performanţa reţelelor de distribuţie, România fiind în zorii tranziţiei energetice la ani-lumină faţă de rezultatele altor state.
De exemplu, anul trecut italienii au stat doar o oră în beznă, germanii, mai puţin de jumătate de oră. La nivel global, Japonia este imbatabilă atunci când vine vorba de calitatea alimentării cu energie, durata întreruperilor din 2020 fiind de numai 2,5 minute. Mai departe, digitalizarea sistemului prin montarea de contoare smart este un alt capitol la care infrastructura locală este depăşită. Datele din cel mai recent raport al Eurelectric, asociaţie care reprezintă interesele industriei de energie la nivel european, plasează România pe unul dintre locurile codaşe în ceea ce priveşte penetrarea soluţiilor smart de monitorizare a consumului de energie. Procentul este de numai 11%, faţă de ţări precum Danemarca, Estonia, Spania sau Italia, unde aproape toţi consumatorii de energie sunt contorizaţi de la distanţă. Chiar şi Bulgaria stă mai bine decât România, cu aproape 30% din consumatori contorizaţi inteligent. Astfel, vestea bună este că, dacă în primul val verde investitorii au depins de schema de sprijin pusă la dispoziţie de stat, în al doilea val această aşteptare nu mai este necesară. Vestea proastă acum este, însă, că noile proiecte depind de infrastructură mai mult ca niciodată, iar de aceasta, din păcate, tot statul este responsabil.
Direct sau indirect.