Tag: vanatoare

  • Vânătoarea de Pokémoni în biserică, pedepsită cu închisoarea

    Pe nume Ruslan Sokolovsky, un tânăr rus în vârstă de 22 de ani din Yekaterinburg, oraş situat în munţii Urali la aproximativ 1600 Km distanţă de capitala Moscova, a fost găsit vinovat de incitare la ură şi condamnat la 3 ani şi jumătate de închisoare cu suspendare, după ce acesta a distribuit pe YouTube o filmare cu el însuşi în timp ce vâna în biserică monştrii virtuali folosind aplicaţia Pokémon Go.

    Citiţi mai multe pe go4it.ro

  • Istoria incredibilă a ursuleţului de pluş: rolul crucial jucat de un preşedinte american

    Povestea ursuleţilor de pluş începe în 1902, atunci când preşedintele american Theodore Roosevelt, aflat la vânătoare, a refuzat să împuşte un urs brun de Louisiana. Mai mult ziare locale au relatat întâmplarea, iar un meşter din zonă a realizat doi urşi umpluţi cu pluş pe care i-a numit “Teddy’s Bears”.

    La scurt timp, toată lumea voia câte o jucărie similară; tot mai multe companii au început să scoată pe piaţă ursuleţi de pluş, iar în timp numele s-a schimbat din “Teddy’s bear” în “Teddy bear”, aşa cum este numită şi astăzi jucăria în Statele Unite.

    În 1992, ursul brun de Louisiana a fost inclus pe lista speciilor pe cale de dispariţie; la acel moment, mai existau doar 120 de exemplare. Acest lucru s-a schimbat însă recent: la începutul acestui an, autorităţile au anunţat că în Lousiana trăiesc acum peste 740 de urşi bruni.

  • Cum să arăţi ce ai: muzeul personal

    Cei care solicită arhitecţilor şi designerilor de interioare să le facă un spaţiu de expunere de trofee rareori le impun acestora o limită de buget, cheltuind de la zeci sau sute de mii de dolari până la chiar aproape 20 de milioane de dolari. Pentru spaţiile în care se expun trofee de vânătoare, de exemplu, unii solicită o încăpere dedicată unde acestea să se încadreze frumos în decor, iar alţii vor ceva care aminteşte de un spaţiu muzeal, în care recreează habitatul natural al animalelor, cu tot cu iarbă, pietre şi copaci şi sisteme de iluminare specială care să imite cerul de zi şi de noapte, precum şi sisteme de sunet care să redea zgomotele din junglă.

    Pentru alţii, trofee sunt pantofii, premiile câştigate în cariera sportivă, motocicletele ori maşinile, prezentate în vitrine speciale, ori chiar discurile de aur şi de platină câştigate de-a lungul carierei muzicale. Atunci când se hotărăsc să vândă casele cu spaţiu de expunere pentru trofee, proprietarii sunt gata să o ia de la capăt cu investiţia în noua locuinţă, nevrând să renunţe la a-şi arăta colecţia de care sunt atât de mândri.

    Agenţii imobiliari îi sfătuiesc însă pe cei care fac asemenea investiţii să gândească de la început spaţiul destinat trofeelor ca pe unul care poate fi folosit şi în alte scopuri, ca să le fie mai uşor să găsească cumpărători dacă la un moment dat se vor hotărî să-şi vândă proprietatea.

  • Cum să arăţi ce ai: muzeul personal

    Cei care solicită arhitecţilor şi designerilor de interioare să le facă un spaţiu de expunere de trofee rareori le impun acestora o limită de buget, cheltuind de la zeci sau sute de mii de dolari până la chiar aproape 20 de milioane de dolari. Pentru spaţiile în care se expun trofee de vânătoare, de exemplu, unii solicită o încăpere dedicată unde acestea să se încadreze frumos în decor, iar alţii vor ceva care aminteşte de un spaţiu muzeal, în care recreează habitatul natural al animalelor, cu tot cu iarbă, pietre şi copaci şi sisteme de iluminare specială care să imite cerul de zi şi de noapte, precum şi sisteme de sunet care să redea zgomotele din junglă.

    Pentru alţii, trofee sunt pantofii, premiile câştigate în cariera sportivă, motocicletele ori maşinile, prezentate în vitrine speciale, ori chiar discurile de aur şi de platină câştigate de-a lungul carierei muzicale. Atunci când se hotărăsc să vândă casele cu spaţiu de expunere pentru trofee, proprietarii sunt gata să o ia de la capăt cu investiţia în noua locuinţă, nevrând să renunţe la a-şi arăta colecţia de care sunt atât de mândri.

    Agenţii imobiliari îi sfătuiesc însă pe cei care fac asemenea investiţii să gândească de la început spaţiul destinat trofeelor ca pe unul care poate fi folosit şi în alte scopuri, ca să le fie mai uşor să găsească cumpărători dacă la un moment dat se vor hotărî să-şi vândă proprietatea.

  • În Rusia lui Putin, fetele învaţă la şcoală arta vânătorii de avere

    Peter Pomerantsev, un ziarist britanic cu origini ruse, a început să viziteze frecvent Rusia în urmă cu aproape zece ani, ca producător de reality show-uri pentru televiziune; aşa a văzut el ţara lui Putin, după cum scrie The New York Times. „Realitatea” este redată de forţele întunecate ale Kremlinului – partide false de opoziţie se avântă într-o falsă opoziţie faţă de cei care conduc, un sistem de justiţie fals este angajat în impunerea legii şi ştiri false modelează ceea ce le este permis să vadă celor 143 de milioane de cetăţeni ai Rusiei. Această realitate este descrisă de Peter Pomerantsev în cartea sa „Nimic nu este adevărat şi totul este posibil: inima suprarealistă a Noii Rusii”. În această Rusie, afecţiunea falsă este învăţată şi apoi vândută. The Daily Beast a publicat un extras din cartea lui Pomerantsev în care acesta descrie academiile căutătoarelor de aur, în care tinerele sunt învăţate cum să-i cucerească pe milionari. Iar noua Rusie nu duce lipsă de milionari.

    „Prima întâlnire este guvernată de un principiu important: niciodată să nu vorbeşti despre tine. Ascultă-l. Lasă-l să creadă că îl găseşti fascinant. Află-i dorinţele. Studiază-i pasiunile. Apoi schimbă-ţi comportamentul în funcţie de ce descoperi.” Fetele îşi notează conştiincios ce le învaţă instructoarea. „Teoria afacerii ne învaţă o lecţie importantă: întotdeauna cercetează cu atenţie dorinţele consumatorului.”

    Academia căutătoarelor de aur este şcoala unde găsirea unui bărbat cu foarte mulţi bani devine o profesie pentru tinerele rusoaice. Academia este mare, cu săli din marmură falsă, oglinzi uriaşe şi detalii aurite. Alături există un spa şi un salon de frumuseţe. Un aranjament practic: mai întâi cursuri, apoi înfrumuseţare. Profesoara este o roşcată trecută uşor de 40 de ani cu licenţă în psihologie, cu un MBA şi un zâmbet fals, persistent.

    „Să nu porţi niciodată bijuterii la prima întâlnire. Bărbatul ar trebui să creadă că eşti săracă. Fă-l să vrea să-ţi cumpere bijuterii. Să te duci la el într-o maşină ca vai de ea. Fă-l să vrea să-ţi cumpere una mai bună.” Studentele au plătit mii de dolari pentru fiecare săptămână de cursuri. Sunt zeci de astfel de „academii” în Moscova şi St. Petersburg, cu nume precum „Şcoala Gheişelor” sau „Cum să fii o femeie adevărată”.

    „Du-te într-o zonă scumpă a oraşului”, continuă profesoara. „Uită-te încurcată la o hartă şi prefă-te că te-ai rătăcit. Un bărbat înstărit s-ar putea să vină să te ajute.”
    Oliona a fost una dintre eleve. Acum este absolventă. „Vreau un bărbat care să stea sigur pe picioarele sale, un bărbat care să mă facă să mă simt la fel de în siguranţă ca în spatele unui zid de stâncă.” Cu alte cuvinte, fata vrea un bărbat cu bani. A învăţat să vorbească astfel la o academie de căutătoare de aur.

    În mod normal, Oliona n-ar da atenţie unui om ca Pomerantsev, însă producătorul o va aduce într-un show de televiziune: „Cum să te măriţi cu un miliardar”. Propunerea a schimbat tot. Oliona este nerăbdătoare să-şi spună lumii povestea. Învăţăturile căutătoarelor de aur au devenit unul din miturile preferate ale Rusiei. Librăriile sunt pline de cărţi din care fetele află cum să impresioneze milionarii.

    Un peşte rotofei (meserie ilegală) – peţitor, după cum se descrie el –, Peter Listerman este o celebritate de televiziune. Fetele îl plătesc pentru a le face cunoştinţă cu bărbaţi bogaţi. Bărbaţii bogaţi îl plătesc să le facă cunoştinţă cu fete. Agenţii săi, adolescenţi homosexuali, caută prin gări tinere cu picioare lungi, fete suple venite la Moscova în căutarea  norocului. Listerman le spune fetelor sale „pui”. „Vin-o la mine dacă eşti în căutarea unui pui”, sună reclamele sale, în care apar poze cu frigărui de pui pe băţ.

    Oliona locuieşte într-un apartament nou, strălucitor, cu micul său câine, un animal agitat şi nervos. Apartamentul este una dintre arterele principale care duc în lumea miliardarilor moscoviţi, Rublevka. Bărbaţii bogaţi îşi duc amantele acolo pentru a putea ajunge uşor la ele în drum spre casă. Oliona a venit în Moscova din Donbas, o regiune minieră din Ucraina unde legea o fac liderii mafioţi. Mama sa a fost coafeză. Oliona a studiat aceeaşi profesie, dar mica afacere a mamei sale a dat faliment. Fata a venit la Moscova fără aproape nimic când avea 20 de ani. Şi-a găsit de lucru ca stripteuză la un cazinou, Fetele de Aur. Dansa bine, iar aceasta a ajutat-o să-şi găsească un finanţator. Acum câştigă cât câştigă în mod obişnuit o amantă – 4.000 de dolari pe lună, un apartament, o maşină şi două vacanţe pe an de câte o săptămână în Turcia sau Egipt. Milionarul primeşte în schimbul averii corpul suplu şi bronzat al tinerei oricând vrea, o fată întotdeauna radiind de fericire şi deschisă la orice.  

    „Ar trebui să le vezi feţele fetelor de acasă. Sunt moarte de gelozie”, povesteşte Oliona.

    Dacă s-ar întoarce înapoi acolo? „Niciodată. Ar însemna că am dat greş.”
    Acum are alte necazuri pe cap. Amantul i-a promis o maşină nouă în urmă cu trei luni, dar încă nu i-a dat nimic. Se teme că o s-o părăsească. „Tot ce se vede în acest apartament este al lui. Nimic nu-i al meu”, spune fata privind spre apartament ca spre o scenă, nu o casă în care locuieşte. Iar dacă amantul se plictiseşte de ea, Oliona rămâne fără casă. Va rămâne pe străzi, cu un câine nervos şi câteva rochii. Aşa că fata îşi caută un nou sponsor. Aici îi este de folos academia căutătoarelor de aur, un fel de educaţie pentru adulţi. 

    Până când îşi găseşte un nou finanţator, va trebui să fie foarte prudentă. Una din gărzile actualului amant o verifică periodic, dar într-o manieră elegantă. Alte fete sunt supravegheate mai strict: camere de luat vederi, detectivi.
    Terenul de manevră al Olionei este o constelaţie de cluburi şi restaurante create aproape exclusiv cu scopul de a-i ajuta pe sponsori să-şi găsească fete şi pe fete să-şi găsească finanţatori. Bărbaţii sunt cunoscuţi ca „forbes-işti (de la lista Forbes a celor mai bogaţi)”. Fetelor li se spune „tiolki”, adică viţele. Este o piaţă unde cumpărătorul este rege: sunt sute de viţele pentru fiecare forbes-ist.

    Seara începe la Galeria. În partea opusă este o biserică din cărămidă roşie. Pare un vapor uriaş care pluteşte prin zăpadă. Lângă restaurant, în parcare şi de-a lungul bulevardului sunt parcate maşini negre. Încruntate, gărzile de corp îşi aşteaptă fumând stăpânii, care stau înăuntru. Galeria este creaţia lui Arkady Novikov. Restaurantele sale asigură serviciile de catering pentru Kremlin. Fiecare restaurant are o altă temă: Orientul Mijlociu, Asia. Galeria este o amestecătură de coloane cu mese negre şi covoare de perete englezeşti. Scaunele şi mesele sunt în aşa fel aşezate încât pot fi văzuţi cei care stau în alte colţuri. Iar cele mai vizibile sunt femeile. Ele stau la bar, atente să-şi comande doar apă: o invitaţie pentru forbes-işti să le cumpere băutură mai scumpă. „Ha, ce naive sunt”, spune Oliona. „Toţi ştiu acum acest truc.” Fata comandă un cocktail şi sushi: „Întotdeauna mă prefac că nu am nevoie de nimic de la niciun bărbat şi asta îi atrage”.

    La mijlocul nopţii, Oliona se îndreaptă spre ultimul club. O armată de Bentleyuri şi Mercedesuri blindate şi întotdeauna negre avansează încet spre intrare. Aproape de intrare, mii de tocuri înalte alunecă şi saltă pe gheaţă neagră, ca într-un dans de balet. Mii de zeiţe blonde îşi sprijină de bare spinările bronzate, dar acum udate de ninsoare. Aerul iernii este perturbat de mii de buze îngroşate care imploră să fie lăsate înăuntru. Nu este un spectacol de modă, ci ţine de muncă. Seara aceasta este şansa pentru aceste fete să-şi deschidă calea dansând sau radiind peste bariere de obicei imposibil de trecut de bani, armate private şi garduri de securitate.

     

  • Ce spune presa internaţională despre Kovesi, starul controversat al luptei anticorupţie. Între susţinere şi vânătoarea de vrăjitoare

    Jurnaliştii de la BBC vorbesc, în materialul intitulat “Laura Codruţa Kovesi, controversatul star român al luptei anticorupţie”, despre susţinerea populară, dar şi acuzaţiile la adresa sa potrivit cărora foloseşte metode de pe vremea regimului comunist.

     

  • Reţeaua teroristă Stat Islamic susţine că a doborât un avion militar american în Siria

    Reţeaua teroristă Stat Islamic susţine că a doborât un avion de vânătoare american în nord-estul Siriei, conform agenţiei de ştiri Amaq, citată de Institutul american SITE, specializat în monitorizarea site-urilor islamiste.

    Conform agenţiei de ştiri Amaq, aparţinând organizaţiei teroriste Stat Islamic, un avion militar de tip A-10, aparţinând Statelor Unite, a fost doborât în zona Markadah, în apropierea oraşului Hasakah, situat în nord-estul Siriei.

    O coaliţie internaţională coordonată de Statele Unite efectuează raiduri aeriene în Siria, vizând poziţii ale organizaţiei teroriste Stat Islamic.

    Statele Unite nu au anunţat pierderea vreunui avion în Siria.

    – în curs de actualizare –

  • Cum a reuşit un pilot sovietic să fure un avion secret de vânătoare. Modelul aeronavei a fost preluat apoi de americani

    Evenimentul este considerat a fi unul dintre cele mai spectaculoase din întreaga istorie a Războiului Rece. 6 septembrie 1976: un avion de vânătoare sovietic este detectat în apropierea oraşului japonez Hakode, de pe insula Hokkaido. La un moment dat, aeronava MiG-25 aterizează pe pista de decolare a aeroportului Hakodate, iar din ea coboară pilotul Viktor Ivanovich Belenko, locotenent al Forţelor Aeriene Sovietice.

    Vezi aici cum a reuşit un pilot sovietic să fure un avion secret de vânătoare. Modelul aeronavei a fost preluat apoi de americani

  • Preşedintele AJVPS Cluj s-a sinucis cu o armă de vânătoare

    Purtătorul de cuvânt al IPJ Cluj, Carmen Jucan, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că la ora transmiterii acestei ştiri, o echipă formată din poliţişti şi medici legişti fac cercetări în sediul AJVPS Cluj, imobilul în care s-a petrecut evenimentul. Potrivit unor surse judiciare, bărbatul a folosit o puşcă de vânătoare pentru a-şi lua viaţa.

    „În jurul orei 15.40, poliţia a fost sesizată cu privire la faptul că într-un imobil de pe strada Cuza Vodă din Cluj-Napoca a fost găsită o persoană decedată. La faţa locului, s-a deplasat o echipă complexă de poliţişti de investigaţii criminale, criminalişti şi medici legişti. Conform primelor informaţii, ar fi vorba despre un deces prin împuşcare. Poliţiştii fac cercetări, în acest moment, pentru a stabili împrejurările exacte în care a survenit decesul bărbatului de 48 de ani“, a declarat, pentru MEDIAFAX, Carmen Jucan.

  • Când prostia depăşeşte orice limite: de la accidente de maşină la demisii, toate datorate vânătorii de Pokemoni

    Poliţia din Auburn, Statele Unite a intervenit marţi seară, în jurul orei 11, la locul unui accident. Potrivit USA Today, şoferul a pierdut controlul maşinii şi a intrat într-un copac. Motivul? Individul în cauză se juca Pokemon Go şi nu a mai fost atent la drum.

    În San Diego, California, doi bărbaţi au alunecat de pe marginea unei stânci în timp ce se jucau acelaşi Pokemon. Deşi locul era prevăzut cu un gard de sârmă tocmai pentru a se evita astfel de accidente, cei doi au sărit în mod repetat peste respectivul gard pentru a urmări nişte Pokemoni.

    Shayla Wigginws, o tânără de 19 ani din Riverton, Wyoming, a descoperit un cadavru în timpul unei vânători de Pokemoni. Ea încerca să găsească personaje pe marginea unui lac atunci când a făcut macabra descoperire.

    Tom Currie, din Noua Zeelandă, şi-a depus săptămâna trecută demisia de la compania pentru care lucra de 6 ani pentru a-şi dedica tot timpul liber jocului Pokemon Go. Tânărul de 24 de ani spune că şi-a rezervat bilete de avion de-a lungul şi de-a latul continentului australian, în speranţa de a captura toţi Pokemonii disponibili.

    Pokemon GO, noul joc pe mobil lansat de Nintendo, a devenit una dintre cele mai descărcate aplicaţii din lume, cu milioane de instalări în numai două zile. Aplicaţia are toate şansele să devină una dintre cele mai populare din lume şi chiar să surclaseze Twitter. La doar două zile de la apariţie, aplicaţia era deja instalată pe 5.16% din toate echipamentele Android din Statele Unite, conform datelor publicate de SimilarWeb, comparativ cu aplicaţia de dating Tinder, considerate una dintre cele mai populare descărcări din magazine virtuale, care a fost instalată pe numai 2% din dispozitive.

    Pokemon GO face legătura dintre lumea reală şi lumea virtuală. În toată lumea, numeroase construcţii sau locuri publice au fost marcate drept câmpuri în care pot fi găsiţi pokemonii, iar apoi antrenaţi şi plasaţi în luptă cu cei ai altor utilizatori. Aplicaţia (accesibilă atât de pe Android, cât şi de pe iOS) funcţionează pe acelaşi principiu ca jocurile lansate la început, doar că Pokemon GO îi atribuie un rol în lumea reală utilizatorului şi îl ghidează prin împrejurimi.

    Când utilizatorul se apropie de câte o creatură sau de un element al jocului, smartphone-ul vibrează, iar jucătorul poate arunca o „poke-minge” fictivă şi captura un pokemon.

    Totuşi, odată cu populariatea, au apărut şi primele moduri în care hoţii profită de utilizatori. Poliţia din SUA a raportat şi că jefuitorii se folosesc de aplicaţie pentru a-şi atrage victimele în locuri izolate, potrivit CNN. „Folosing opţiunea de geolocare a jocului, infractorii au putut determina locul aproximativ al victimelor şi dacă erau însoţite sau nu”, au declarat oficialii. Jocul are o opţiune numită „Ademenire”, care poate fi folosită de utilizatori pentru a atrage pokemoni în mai puţin de 30 de minute, dar hoţii folosesc această opţiune pentru a şti exact unde se află viitoarele victime.

    Acţiunile producătorului japonez Nintendo au crescut cu 25% astăzi, în urma succesului generat de lansarea Pokemon Go, care deja a ajuns în topul descărcărilor din magazinele virtuale. Acţiunile companiei au crescut cu 34% în ultimele două zile, cel mai mult din 1983, potrivit zf.ro.