BusinessMagazin

Tag: usa

  • Spre deosebire de SUA, Europa se bazeaza pe industrie pentru a iesi din criza

    Fabrica din sticla si otel Siemens din Berlin s-a deschis exact
    in urma cu o suta de ani. La inceput a produs turbine electrice,
    apoi munitie in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa care
    a fost jefuita de sovietici, ceea ce a facut necesar sa fie
    reconstruita in zorii razboiului rece.

    Azi face din nou turbine – doar ca modelele de acum sunt printre
    cele mai avansate din lume, fiecare capabila sa furnizeze
    electricitate tuturor celor trei milioane de locuinte din Berlin.
    “Nu e un muzeu, e un atelier de lucru”, spune Michael Schwarzlose,
    manager de proiect la uzina.

    Acelasi lucru ar putea fi spus despre Europa insasi in ciuda
    suspiciunilor americane ca realitatea ar fi pe dos. Companiile
    europene s-ar putea sa nu fie chiar atat de agere ca omoloagele lor
    din Statele Unite, dar in demersul de a pastra locurile de munca in
    timpul celei mai grave crize economice de la incheierea razboiului,
    ele au gasit un drum diferit catre redresare. Ele modernizeaza si
    eficientizeaza vechile fabrici in loc sa lase muncitorii sa plece
    si sa lase companiile considerate necompetitive sa se
    prabuseasca.

    Companiile europene au platit un pret: profituri si
    productivitate mai mici decat cele ale competitorilor americani.
    Dar in vreme ce muncitorii americani se confrunta cu perspectiva
    unei redresari economice fara crearea de locuri de munca, multi
    europeni cred ca modelul european merita luat in considerare.

    “Companiile americane au fost mai rapide in a-si ajusta forta de
    munca si mai prompte in protejarea marjelor de profit”, spune
    Gilles Moec, senior economist la Deutsche Bank. Dar asta nu
    inseamna ca companiile de pe continentul european au ramas in urma
    cu inovarea, spun expertii.

    Americanii considera adesea ca firmele mai noi si mai mici sunt
    motoarele inovarii si ale crearii de locuri de munca – de aici
    decizia presedintelui Barack Obama de a crea un program in valoare
    de 30 de miliarde de dolari ca sa incurajeze creditarea micilor
    afaceri, ca punct-cheie al planului sau de creare de locuri de
    munca.

    Europa, spre totala deosebire, se bazeaza adesea pe companiile
    sale mari ca sa sustina atat angajarile, cat si competitivitatea in
    sectoare industriale importante. O parghie importanta, pe langa
    alte masuri, ca trecerea pe contracte de munca fractionate, este
    inovarea in domeniul ecologiei.

  • De ce nu se mai produce in SUA?

    Daca administratia Obama are o strategie pentru revitalizarea
    productiei interne, Douglas Bartlett ar vrea sa o stie si el.
    Sufocat de competitia din exterior, Bartlett a inchis recent
    fabrica de placi electronice pe care tatal sau o infiintase cu 57
    de ani in urma si i-a dat afara pe cei 87 de angajati ramasi. A
    scos la licitatie utilajele si in curand va darama si cladirea
    propriu-zisa din Cary, Illinois. “Nu-mi mai permit sa platesc
    impozitele pe proprietate”, spune trist Bartlett, “asa ca voi
    darama cladirea si o sa pastrez pamantul, pe care sper sa il pot
    vinde dupa incheierea recesiunii, cand sper ca pretul terenurilor
    sa creasca din nou”.

    Chiar si unii dintre cei ce conduc companii care au schimbat deja
    macazul, mutand productia in strainatate, incep sa traga semnale de
    alarma. “Trebuie sa acordam o atentie serioasa productiei si
    exporturilor. Este un imperativ national”, spunea Jeffrey R.
    Immelt, presedinte si director executiv al General Electric,
    intr-un discurs din luna iunie, in timp ce recunostea ca GE a fost
    avantajat de operatiunile sale din afara SUA. Presedintele Obama,
    acceptand aceasta viziune, a spus ca “lupta pentru productia din
    America este lupta pentru viitorul Americii”.



    Dar SUA sunt depasite de toate statele industrializate – cu
    exceptia Frantei – in ce priveste ponderea productiei in totalul
    activitatii economice – 13,9%, potrivit unui raport al Bancii
    Mondiale, in scadere cu 4% in ultimul deceniu. Recesiunea inceputa
    in urma cu 19 luni a contribuit decisiv la acest declin. Productia
    industriala a scazut cu 17,3%, cea mai drastica scadere din timpul
    unei recesiuni dupa criza din anii ’30. Pana acum, totusi,
    administratia Obama nu a venit cu un plan formal care sa combata
    declinul. In loc de aceasta a venit cu initiative ad-hoc – salvarea
    General Motors si a Chrysler, spre exemplu – si cu planul de
    stimulare a energiei verzi, prin sprijinirea producerii de
    componente ca turbinele eoliene si panourile solare.

    “Vrem sa fim siguri ca dezvoltam o baza de productie pentru energia
    regenerabila”, spune Matthew Rogers, consilier principal la
    Departamentul Energiei, explicand ca aceasta se realizeaza partial
    prin impulsionarea acordarii de garantii de credite, “care erau
    zero in mandatele presedintelui Bush”. Dr. Xunming Deng, fizician
    si presedinte al Xunlight Corporation, se considera un beneficiar a
    ceea ce el descrie drept garantiile de credit mai flexibile
    acordate de administratia Obama. Fabrica lui din Toledo, Ohio, cu
    100 de angajati, face primii pasi pentru producerea de panouri
    solare, iar Deng planuieste deja sa extinda de patru ori
    dimensiunile uzinei. A solicitat la Departamentul Energiei o
    garantie de imprumut in valoare de 120 de milioane de dolari. Daca
    o va primi, nu va mai trebui sa achite comisioanele impovaratoare
    la care era obligat inainte de instalarea administratiei Obama.
    “Daca scap de acele comisioane, garantia de imprumut devine foarte
    atractiva si imi va fi de mare ajutor”, spune Deng.

    “Nu putem creste prea repede fara ea.” Dincolo de energie,
    abordarea administratiei de la Casa Alba are in vedere elementele
    unei politici de productie – ceea ce Lawrence H. Summers,
    directorul Consiliului Economic National, a descris drept “o serie
    de masuri de sprijinire a productiei”. Salvarea sectorului auto, cu
    toate improvizatiile care au insotit-o, a dat semnalul ca
    administratia probabil va face la fel cu orice alt mare producator
    pe care il considera prea mare (sau prea important) ca sa il lase
    sa cada si ca va sustine si tranzitia furnizorilor acestor giganti
    cazuti catre alte industrii.