Tag: URSS

  • Rusoaica FRUMOASĂ şi FATALĂ. Niciun soldat nu a scăpat din mâinile ei

    Roza Shanina este una dintre cele mai cunoscute eroine ale Uniunii Sovietice din cel de Al Doilea Război Mondial.

    La doar 14 ani, Roza a plecat de acasă, din micul sat în care locuia, pentru a se înscrie la liceul din Arkhangelsk. A trebuit să meargă aproape 200 de kilometri pe jos până la gara de tren care să o ducă în oraş, lucru relativ uşor pentru această tânără, obişnuită fiind cu distanţele lungi pe care le parcurgea pe jos.

    Vezi aici rusoaica FRUMOASĂ şi FATALĂ. Niciun soldat nu a scăpat din mâinile ei

  • De la Uniunea Sovietică la Germania de Est: o impresionantă colecţie de paşapoarte emise de ţări care nu mai există – GALERIE FOTO

    Un exemplu în acest sens este statul Fiume, care a existat doar patru ani, fiind în prezent parte a Croaţiei. “Cred că acest subiect este interesant mai ales din cauză că astăzi cam toate paşapoartele sunt la fel”, a declarat Topol celor de la Daily Mail.

     

  • Masacrul pe care autorităţile române îl ţin la secret. Zeci de mii de români au fost UCIŞI atunci de ruşi

    În urma pactului Ribbentropp-Molotov (1939), Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au fost anexate de către URSS în 28 iunie 1940. Imediat după anexare, regimul sovietic a declanşat represiunea, din dorinţa de epurare etnică şi de înlăturare a valorilor societăţii româneşti.

    În acest context, numeroşi români, mai ales din nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, au început să fugă peste graniţă, în România.

    Vezi aici cum a pornit masacrul pe care autorităţile române îl ţin la secret. Zeci de mii de români au fost UCIŞI atunci de ruşi

  • Între timp, în restul lumii. Sau cum a început Războiul Rece 2.0

    Prin natura sa binară, conflictul tacit dintre Statele Unite ale Americii şi URSS oferea posibilitatea clară de aliniere în spatele uneia dintre cele două superputeri. Putem argumenta, desigur, că multe state nu au avut această opţiune; dar cele care nu se aflau sub o dominaţie evidentă puteau alege. Conflictul din ce în ce mai evident din ultimii ani are însă o structură mult mai complexă, cu mult mai mulţi actori în roluri principale şi mai ales în roluri secundare, iar asta nu poate să aducă decât nesiguranţă şi neîncredere. Un astfel de conflict are, de asemenea, şanse mult mai mici pentru o rezolvare paşnică.

    Scopul final al Rusiei, scriau anul trecut cei de la The Telegraph, este să obţină o serie de acorduri care să întoarcă „înţelegerile injuste” negociate după căderea Uniunii Sovietice. Nu este clar cum ar arăta un astfel de acord, dar există lucruri pe care cei din vest le-ar considera, cu siguranţă, inacceptabile; unul dintre aceste lucruri ar fi eliminarea NATO.

    Experţii ruşi citaţi de aceeaşi publicaţie discutau despre pericolul unui conflict deschis, în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre SUA şi Rusia se află în cădere liberă.

    Punctele fierbinţi sunt multe, dar ies în evidenţă zona baltică, unde NATO şi Rusia s-au acuzat reciproc de intensificarea prezenţei militare; estul Ucrainei, acolo unde Rusia continuă atragerea regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk; Siria, unde ruşii îl susţin pe Bashar al-Assad, iar americanii încearcă să îl dea jos.

    Dar acţiunile Moscovei merg mai departe: Putin încearcă să îşi extindă influenţa în Orientul Mijlociu – anul trecut, ruşii au trimis trupe ce reunesc 500 de militari în Egipt, cu intenţia de a întări relaţiile cu preşedintele Abdel Fattah el-Sisi. Iar răspunsul celor din Orient denotă, parcă, un joc de Tit-for-Tat: Qatar şi-a recăpătat recent apetitul pentru investiţii; în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând Autoritatea pentru Investiţii din Qatar (QIA) în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime. După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016. Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că finanţiştii din Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    O zi deosebit de importantă a fost 19 martie 2014, cea care a urmat anexării regiunii Crimeea de către Rusia. Discursul lui Putin din acea zi semnaliza schimbarea direcţiei în ceea ce priveşte intenţiile preşedintelui rus. „Ne-au minţit de nenumărate ori, au luat decizii în spatele nostru, ne-au pus în faţa faptelor împlinite”, spunea atunci Putin. „Aşa s-a întâmplat cu extinderea NATO către est, la fel şi cu aducerea infrastructurii militare în apropierea graniţelor noastre.” Putin a avertizat că Rusia nu va mai tolera o astfel de presiune.

    Îndreptându-ne către altă parte a lumii, întâlnim un alt actor cu rol semnificativ în acest conflict: China. Dacă la suprafaţă tensiunile par a avea ca punct central Marea Chinei de Sud şi controlul teritoriilor din zonă, un număr de incidente în ultimele 12 luni au adus în discuţie posibilitatea unei confruntări – fie ea doar pe plan economic – între cele mai mari forţe economice ale lumii: China şi Statele Unite ale Americii. Alegerea lui Donald Trump nu ajută prea mult: acesta „atacă” autorităţile de la Beijing cu fiecare ocazie, încercând să inducă (mai mult forţat) superioritatea americanilor în faţa celor din Asia.

    Ca un act de sfidare, Trump a discutat prin telefon cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-wen, o manevră care a atras reacţia vehementă a Chinei (autorităţile de la Beijing nu recunosc statul Taiwan, considerând că teritoriul le aparţine). Este prima dată în ultimii 37 de ani când un preşedinte american discută direct cu preşedintele Taiwanului. Iniţial, ministrul chinez de externe, Wang Yi, declarase pentru postul Phoenix TV că incidentul reprezintă un „mic truc al Taiwanului”, exprimând speranţa că situaţia nu va genera modificări în politica externă a Washingtonului. Ulterior, guvernul de la Beijing a intensificat tonul, avertizând că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan. „China se opune cu fermitate oricărei interacţiuni oficiale ori contactelor militare între Statele Unite şi Taiwan”, a transmis administraţia de la Beijing. An Fengshan, un purtător de cuvânt al guvernului chinez, a ameninţat recent că atitudinea lui Donald Trump ar putea atrage consecinţe mai grave. „Susţinerea principiului Chinei unitare este fundamentul politic al relaţiilor China-SUA, fiind elementul central de pace şi stabilitate în strâmtoarea Taiwan. Dacă acest fundament este afectat, atunci nu se va mai pune problema dezvoltării sănătoase şi stabile a relaţiilor dintre China şi SUA, urmând să existe efecte grave asupra păcii şi stabilităţii în strâmtoarea Taiwan”, a subliniat An Fengshan.

    Va fi 2017 anul în care acest conflict global se stinge? Greu de crezut. Mai cu seamă vom vedea accentuarea tensiunilor dintre NATO şi Rusia, pe de-o parte, şi Beijing şi Washington pe de altă parte. Alţi actori importanţi, precum Germania, Franţa, Turcia sau statele din Orientul Mijlociu, vor juca de asemenea roluri importante.

    Cât despre România, poziţia noastră pare a fi una secundară; nu trebuie însă uitat că din punct de vedere geografic România se află prinsă la mijloc între est şi vest. Similar, din nou, perioadei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

  • Fost lider al URSS avertizează: “Pare că întreaga lume se pregăteşte de un război”

    Fostul lider al Uniunii Sovietice avertizează că bugetele pentru armată continuă să crească de la an la an. ”Banii se găsesc uşor pentru arme sofisticate a căror puteri distructive sunt comprabile cu cele ale armelor de distrugere în masă, pentru că submarinele pot să devasteze jumătate dintr-un continent cu o singură salvă, iar sistemele de apărare antirachetă submină ideea de stabilitate strategică”.

    Politicienii şi liderii armatelor sunt din ce în ce mai belicoşi, iar doctrinele de apărare sunt periculoase, mai spun el, adăugând că şi comentatori şi personalităţi TV au intrat în acest joc “Pare că întreaga lume se pregăteşte de un război”, a spus el. 

     

  • Cum îşi închipuiau liderii URSS, în urmă cu 60 de ani, că va arăta lumea în 2017. FOTO DOCUMENT

    O serie de 45 de diafilme care ilustrează modul în care propaganda sovietică îşi imagina că va arăta lumea în anul 2017, a fost recent făcută publică. Diapozitivele demnostrează o viziune care glorifica Uniunea Sovietică şi care arăta nivelul de dezvoltare al acesteia, mult peste cel al Vestului capitalist. Acestea sunt realizate în 1960 şi dezvăluie o perspectivă intrigantă în care reţeaua de infrastructură se află în centrul civilizaţiei, la 100 de ani după Revoluţia din Octombrie. 

    „În anul 2017″, o serie de diapozitive produse  la studiourile Diafilm din Moscova în 1960 dezvăluie o lume în care Siberia şi Alaska sunt conectate printr-o linie feroviară de mare viteză care să se întindă peste Strâmtoarea Bering, folosind un pod cu două punţi. Diafilmele urmează, de fapt, călătoria unui băiat pe nume Igor care se bucură de toate realizările URSS-ului la aproape un secol de la constituirea sa, mai ales de posibilităţile de călătorie. 

    Vezi aici cum îşi închipuiau liderii URSS, în urmă cu 60 de ani, că va arăta lumea în 2017. FOTO DOCUMENT

  • Faţa întunecată a socialismului – GALERIE FOTO

    Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.

    O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.

  • Faţa întunecată a socialismului – GALERIE FOTO

    Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.

    O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.

  • Motivul pentru care România este ţara cea mai iubită de locuitorii din Lituania, Letonia şi Estonia

    Uniunea Sovietică a fost principala piaţă pe care era exportată mobila românescă înainte de 1989. În perioada comunismului, în URSS erau cozi imense la mărfurile fabricate în România. Chiar şi acum, la 25 de ani de la destrămarea URSS, locuitorii din spaţiul ex-sovietic păstrează conceptul de mărfuri româneşti pe care îl asociază cu calitatea.

    O bună parte din mobila exportată în URSS mergea în Ţările Baltice. Balticii se îndrăgostiseră de mobila românescă, în general de produsele româneşti. În Ţările Baltice se spune, şi acum, că fiecare copil lituanian, leton sau eston a fost “conceput” într-un pat pe care scria “Made în România”. ”Piaţa din spaţiul ex-sovietic este o alternativă de aur pentru România, în spaţiul ex-sovietic sintagma “mărfuri româneşti” (“mobilă româneasca”, “încălţăminte românească”, “textile româneşti”, ”vinuri româneşti”, “medicamente româneşti” “produse alimentare/ legume/ fructe româneşti”, “mecanica şi utilaje româneşti” etc.) este încă foarte cunoscută şi apreciată la fel de bine ca sintagma “parfumuri franţuzeşti” sau “blugi americani”.

    Toată lumea – generaţii mai vechi, dar chiar şi tineretul de peste tot teritoriul ex-URSS – îşi aminteşte de calitatea excepţională a produselor fabricate în România. Nicăieri în lume produsele româneşti nu sunt atât de apreciate, dorite şi asociate întodeauna cu calitatea aşa cum sunt în fostele republici sovietice!”, a declarat Gabriel Antoniu Lavrincic, directorul comercial al fabricii de mobilă Simex din Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, şi specialist în spaţiul ex-sovietic.

    Cititi mai multe pe www.vocea.ro
     

  • Motivul pentru care România este ţara cea mai iubită de locuitorii din Lituania, Letonia şi Estonia

    Uniunea Sovietică a fost principala piaţă pe care era exportată mobila românescă înainte de 1989. În perioada comunismului, în URSS erau cozi imense la mărfurile fabricate în România. Chiar şi acum, la 25 de ani de la destrămarea URSS, locuitorii din spaţiul ex-sovietic păstrează conceptul de mărfuri româneşti pe care îl asociază cu calitatea.

    O bună parte din mobila exportată în URSS mergea în Ţările Baltice. Balticii se îndrăgostiseră de mobila românescă, în general de produsele româneşti. În Ţările Baltice se spune, şi acum, că fiecare copil lituanian, leton sau eston a fost “conceput” într-un pat pe care scria “Made în România”. ”Piaţa din spaţiul ex-sovietic este o alternativă de aur pentru România, în spaţiul ex-sovietic sintagma “mărfuri româneşti” (“mobilă româneasca”, “încălţăminte românească”, “textile româneşti”, ”vinuri româneşti”, “medicamente româneşti” “produse alimentare/ legume/ fructe româneşti”, “mecanica şi utilaje româneşti” etc.) este încă foarte cunoscută şi apreciată la fel de bine ca sintagma “parfumuri franţuzeşti” sau “blugi americani”.

    Toată lumea – generaţii mai vechi, dar chiar şi tineretul de peste tot teritoriul ex-URSS – îşi aminteşte de calitatea excepţională a produselor fabricate în România. Nicăieri în lume produsele româneşti nu sunt atât de apreciate, dorite şi asociate întodeauna cu calitatea aşa cum sunt în fostele republici sovietice!”, a declarat Gabriel Antoniu Lavrincic, directorul comercial al fabricii de mobilă Simex din Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, şi specialist în spaţiul ex-sovietic.

    Cititi mai multe pe www.vocea.ro