BusinessMagazin

Tag: tricouri

  • Ce afacere a început o tânără medic veterinar cu o investiţie de doar 70 de lei şi de ce a renunţat la meseria ei

    Irina Rusu ar fi putut să fie medic veterinar. Asta dacă, după cei şase ani de facultate, un an de pregătire şi doi de doctorat, nu ar fi renunţat mai mult sau mai puţin brusc, pentru că i se părea tot mai dificil să se regăsească în această meserie. S-a regăsit însă într-o altă activitate pe care a transformat-o într-un business.

    În timpul facultăţii, făcusem un curs de design grafic şi am înţeles că asta îmi aduce mai multă plăcere şi mult mai puţin stres, aşa că treptat am făcut acest salt profesional.”

    Aşa a prins contur şi culoare Urban Tale, un atelier unde papetăria, caligrafia şi mesajele personalizate fac casă bună împreună, în Cluj-Napoca. Proiectul a pornit de fapt în februarie 2016, în preajma Zilei Îndrăgostiţilor, cu un set de cartoline în stilul în care Irinei i-ar fi plăcut să cumpere sau să primească.

    „Am fost mereu pasionată de papetărie şi acest prim pas a fost un vis şi o plăcere puse în practică.”

    Investiţia iniţială a fost de fix 70 de lei, cât a costat-o să facă primul set de cartoline cu mesaje mai diferite decât ce se găsea atunci prin librării. Deşi punea toată pasiunea la bătaie, nu a luat prea în serios Urban Tale până anul trecut, când a început să şi câştige din asta, nu doar să reinvestească puţinul pe care îl făcea din vânzări. Până în 2020, Irina era freelancer în graphic design şi social media management, iar Urban Tale a fost mult timp doar un hobby.

    Irina Rusu este one-woman show în acest proiect, făcând totul singură: de la design la poze, de la căutat producţie la împachetat, de la comunicat online la trimis colete. Estimează că din activitatea Urban Tale a avut în 2020 un profit de 20.000 de euro.

    „Urban Tale este un hobby în continuare pentru că reinvestesc aproape tot profitul pentru a crea produse noi mai faine şi mai scumpe. Stocurile costă mult, iar producţia la cantităţi mici este un efort destul de mare. Acum am plătit facturi măricele pentru tricouri brodate, ceşti şi calendare pentru 2022.”

    Urban Tale înseamnă, de altfel, o colecţie întreagă de cartoline cu mesaje, stickere, calendare, plannere, tricouri sau căni, acestea din urmă fiind şi cele mai apreciate, mai ales că pot fi oferite cadou.

    „Am început cu cartoline cu mesaje de dragoste, dar altfel: «Vreau să îmbătrânim împreună» sau «Mi-e bine cu tine» sau «Îmi place cum gândeşti». Acum am lansat stickere, calendare/plannere, tricouri cu mesajele «Let’s make bunul-simţ cool again» sau «Niciodată nu este prea târziu să îţi vezi de treaba ta» sau «Cearcăne de fericire».”

    Aproape totul ia naştere la Cluj, însă tricourile şi ceştile sunt făcute în afara României, în Uniunea Europeană, fiind ulterior personalizate de ateliere locale. Urban Tale funcţionează în proporţie de 90% prin magazinul online şi de 10% prin vânzările prin intermediul colaboratorilor. Printre ei, se numără Bookstory şi Collect Stories de la Cluj.

    „Suntem în căutare de parteneri la nivel naţional – mici magazine şi librării. Aş vrea să avem produsele în magazine fizice unde pot fi pipăite şi observate în realitate, pentru că-s tare faine. Produsele Urban Tale sunt preferate preponderent de femei de peste 20 de ani, mame, studente, antreprenoare şi angajate – femei ca mine – ocupate, dar cărora le place să adauge un pic de time off cu umor în rutina de zi cu zi.”

    Cel mai mic preţ este de 5 lei pentru un sticker şi cel mai scump produs este, în acest moment, tricoul, care costă 145 lei. Irina are planuri măreţe pentru produse mult mai complexe, dar are nevoie de timp pentru a implementa planurile.

    „Lucrez cât de mult îmi permite timpul cu un bebe, aştept să iasă din producţie calendarele pentru noul an şi ceştile pentru părinţi şi bunici. Aveam planuri să lansăm un portofoliu mai mare de produse, dar nu am reuşit. Am apelat şi la ajutor şi colaborez cu cineva pe partea de comunicare şi pregătirea comenzilor. Dacă nu era ea, nu îmi imaginez cum şi dacă aş mai fi continuat toată treaba asta.”

    Despre 2020, Irina spune că a fost un an bun, în ciuda pandemiei. Produsele Urban Tale sunt pentru acasă şi birou, pentru familie şi prieteni, aşa că, chiar dacă oamenii au păstrat o distanţă fizică, micile cadouri de la distanţă au fost încă de interes.

    „Îndemnăm clienţii să trimită cadouri celor dragi direct de pe site. Noi personalizăm cu o notiţă scrisă de mână şi ambalaj drăguţ coletele care urmează să fie oferite cadou şi cred că este util acest lucru. Suntem aproape, chiar dacă păstrăm distanţarea socială.”

    Cel mai mic preţ este de 5 lei pentru un sticker şi cel mai scump produs este, în acest moment, tricoul, care costă 145 lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Transylvania Brew – brand de cidru (Dej, jud. Cluj)

    Fondatori: Daniel Crişan şi Sergiu Mureşan

    Investiţie iniţială: peste 40.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 130.000 de lei (circa 26.000 de euro)

    Prezenţă: Auchan, Cora, cafenele, festivaluri

    Kosmo Line Spa – brand de produse cosmetice (Bucureşti)

    Fondatoare: Florentina Popa

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 70.000 de euro

    Prezenţă: online, magazine de tip plafar, farmacii

    Lacurile Lazuri – zonă pentru pescarii sportivi (Lazuri, jud. Dâmboviţa)

    Fondator: Bogdan Caba

    Investiţii: 400.000 de euro

    Cifră de afaceri anuală: 100.000 de euro

    Prezenţă: judeţul Dâmboviţa

    Curcubeu pe cerul gurii – produse DE patiserie şi cofetărie (Braşov)

    Fondatori: Iulia şi Gabriel Moisescu

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 175.000 de euro

    Prezenţă: online şi în Braşov

    23 Film – companie independentă de producţie de film (Cluj-Napoca)

    Fondator: Rareş Abraham

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • O companie din New York vinde o gamă de tricouri cu afişe ale unor expoziţii de artă din trecut sau chiar cu fotografii ale lucrărilor unor artişti moderni

    Colecţia de artă nu presupune numai operele în sine, tablouri sau sculpturi, ci şi diverse alte produse care amintesc de artist, lucrări ale sale ori expoziţii, existând deja companii specializate pe vânzarea acestui tip nou de obiecte de colecţie.

    O companie din New York, de exemplu, Flat File, vinde o gamă de tricouri cu afişe ale unor expoziţii de artă din trecut sau chiar cu fotografii ale lucrărilor unor artişti moderni. O companie din Texas, After That, se concentrează pe artişti mai puţin cunoscuţi şi comercializează articole vestimentare care amintesc de expoziţii ale acestora, cum ar fi o expoziţie de la Whitney Museum din 1973 a artistei Lee Krasner, scrie Wall Street Journal. Boot Boyz Biz alege artişti din secolul douăzeci, gama sa de haine, şepci sau chiar săculeţe pentru rufe incluzând referiri la aceştia pe care le pot descoperi clienţii suficient de rapizi cât să apuce să cumpere produsul.

    O altă companie, Shrits, s-a specializat în comercializarea de şepci şi pălării care conţin elemente ce amintesc de anumite lucrări sau artişti. Printre acestea se numără pictura „Nuferi” („Water Lilies”) de Claude Monet, Shrits preferând să nu reproducă imagini, ci să brodeze pe articolele sale titlul lucrării şi semnătura artistului.

    Cei care caută astfel de articole sunt în general atraşi de faptul că ele sunt disponibile în ediţie limitată, de unde şi valoarea lor. Alţii adaugă la colecţie şi haine produse în masă, dar pe care apar reproduceri ale unor lucrări mai noi, în urma unor parteneriate dintre firma producătoare şi cei care reprezintă un artist sau altul. Un astfel de exemplu este compania japoneză Uniqlo, care vinde tricouri cu lucrări semnate Jean-Michel Basquiat.

  • Meniul zilei: tricouri şi sacoşe

    Clienţii îşi pot arăta susţinerea faţă de o cafenea, berărie, restaurant sau brutărie cumpărându-i produsele, iar dacă respectivele afaceri nu pot funcţiona la fel de bine ca altădată, atunci le pot ajuta achiziţionând produse conexe.

    Diverse localuri din Marea Britanie, cel puţin, au recurs la vânzarea de tricouri, şepci ori sacoşe cu sigla firmei şi diverse imagini sau slogane, foarte bine primite de clienţi, după cum scrie The Guardian, care nu se sfiesc să arate de unde-şi cumpără cafeaua, pizza, kebabul ori vinul.

    Unele dintre companiile care au recurs la această soluţie afirmă că vânzarea de articole branduite este mai profitabilă decât afacerea lor obişnuită.


     

  • Servicii şi strategii noi pentru nevoi schimbate

    „Comportamentul de cumpărare al clienţilor vechi nu s-a schimbat semnificativ, doar că s-a ajustat în funcţie de tipul de activitate a fiecăruia. Înainte de pandemie clienţii aveau activităţi de birou şi de recreere, iar serviciile de curăţătorie erau implicit necesare. Dacă înainte un client cu abonament premium consuma 1,5 abonament lunar, în perioada stării de urgenţă consumul de abonamente a scăzut la 0,75 abonamente/lună/client”, notează Cristina Tarasevici, cofondator al Blue Lagoon Clean.

    Lanţul de curăţătorii ecologice a fost lansat în 2013, iar investiţia în deschiderea primului punct de lucru s-a ridicat la 100.000 de euro. Anul trecut, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 4 milioane de lei, iar pentru 2020 estimările iniţiale vizau o creştere de până la 4,7 milioane de lei şi o creştere de 50% a profitului. Estimările după începutul pandemiei situează însă cifra de afaceri în jurul valorii de 3 milioane de lei, iar „din punct de vedere al profitabilităţii, luăm toate măsurile necesare astfel încât să nu avem o valoare negativă, deşi pierderile până în acest moment depăşesc 500.000 de lei”, spune Vlad Elias.

    O scădere semnificativă a fost înregistrată şi pe segmentul clienţilor noi, „acei clienţi care abia începeau să folosească serviciile de curăţătorie în general”. Potrivit Cristinei Tarasevici, schimbarea de comportament în rândul acestora a fost cauzată de incertitudinea veniturilor după pandemie. O altă modificare constatată a fost migrarea clienţilor de la punctele de lucru către serviciul de colectare şi livrare gratuită. „Odată cu pandemia am reuşit să adăugăm un segment de clienţi care să aibă certitudinea dezinfectării hainelor, cerinţă pe care o putem satisface în condiţiile în care la începutul lunii martie am schimbat detergenţii folosiţi în procesul de curăţare, aceştia având avizul Ministerului Sănătăţii”, adaugă antreprenoarea.

    Chiar şi pe perioada stării de urgenţă, toate unităţile companiei au rămas deschise. În prezent businessul funcţionează prin trei centre, două în Bucureşti şi unul în Pantelimon – „cel mai mare din sud-estul Europei”, dar serviciile afacerii sunt disponibile pe întreg teritoriul Capitalei şi în Ilfov, în limita a 15 kilometri, prin serviciul de colectare şi livrare gratuită. Produsele aduse cel mai des la curăţat în unităţile Blue Lagoon Clean sunt: cămăşile, costumele, rochiile şi gecile. Din totalul vânzărilor, articolele de casă reprezintă 30%, în special covoarele, lenjeriile, perdelele şi draperiile.
    Pentru a depăşi provocările aduse de scăderea cererii, una dintre strategiile businessului a fost să lanseze un serviciu adiţional celui de bază: „Le-am oferit clienţilor posibilitatea să le facem cumpărăturile de fiecare dată când apelau la serviciile noastre de curăţătorie. Astfel am răspuns la două nevoi – cea legată de dezinfectarea articolelor de îmbrăcăminte, dar şi cea de distanţare socială.”

    De asemenea, în primăvară compania a dezvoltat un kit de lămpi germicidale, idee născută din „nevoia de a ne asigura că putem desfăşura activitatea în siguranţă atât pentru clienţi, cât şi pentru angajaţi”, spune Vlad Elias. La momentul respectiv, achiziţia unei lămpi UVC de capacitate mică, de 36W, se ridica la peste 3.000 de lei, „fără a avea o automatizare care să o facă utilizabilă în condiţii de siguranţă”. Produsul nou-dezvoltat are însă un preţ mai mic, de 2.400 de lei, dar şi o putere mai mare, de 110W. Lansarea noului model de lămpi nu a fost lipsită de provocări. „Iniţial am încercat să importăm piesele necesare, dar acest lucru nu a fost posibil deoarece termenele de livrare ar fi fost foarte lungi. Ne-am documentat şi am comandat toate piesele necesare din România, aspect care a generat însă un cost mare de producţie.”

    Din rândul altor investiţii bugetate pentru acest an, antreprenorul spune că planurile pentru 2020 prevedeau finalizarea unei aplicaţii ERP/CRM destinată gestionării companiei şi a relaţiei cu clienţii. „Până în martie am reuşit să finalizăm penultimul modul, cel de facturare, urmând ca modulul ce conţine aplicaţia de plasare a comenzilor pentru client să fie gata până la finalul anului.” Investiţia totală în produs a depăşit 25.000 de euro şi reprezintă axul central al dezvoltării viitoare a companiei, atât prin puncte de lucru proprii, cât şi prin francize. Potrivit lui Elias, investiţia într-un punct de procesare într-un centru comercial se ridică la 100.000-120.000 de euro, în timp ce investiţia într-un centru de preluare în sistem de franciză se ridică la 15.000-20.000 de euro. „Dacă discutăm despre un centru de procesare de dimensiunea celui din Pantelimon, investiţia depăşeşte 600.000 de euro.”
    Tot pentru anul în curs reprezentanţii businessului au în vedere începerea demersurilor pentru construcţia unei hale de procesare, care, ţinând cont de situaţia economică actuală, va fi cel mai probabil finalizată la sfârşitul anului viitor, investiţia ridicându-se la 500.000 de euro. Pe termen mediu şi lung, obiectivele companiei sunt: să devină prima opţiune a clienţilor în materie de servicii profesionale de curăţătorie, dar şi să deschidă un centru de procesare de dimensiunea celui din Pantelimon în fiecare sector din Bucureşti, lucru care se va concretiza „în funcţie de abilitatea de a atrage un investitor strategic”. În ceea ce priveşte extinderea în afară Capitalei, aceasta se va face în sistem de franciză.

  • Talcioc de lux online: ce vinde online un magazin care i-a avut printre clienţi pe Beatleşi

    Iar dacă vine un virus şi-ţi strică planurile de a crea ceea ce se doreşte a fi un talcioc de lux la sediu, nu-ţi mai rămâne decât să-l muţi online, până trece primejdia. La talciocul de lux al Fred Segal se găsesc şi obiecte mai ieftine, cum ar fi tricouri de 50 de dolari, scrie LA Times, dar şi blugi de câteva sute de dolari, articole vestimentare confecţionate din haine sau accesorii vechi, precum şi genţi vintage de la Chanel sau Hermès şi ceasuri Cartier, genţile şi ceasurile costând zeci de mii de dolari. 

  • De la un butic, la un business de miliarde. Cine a fost fondatorul lanţului de retail vestimentar Mango

    Isak Andic s-a născut în 1953, într-o familie de evrei din Istanbul. În 1969, familia sa a emigrat din Turcia în Barcelona, Spania, unde Isak şi fratele său, Nahman, au început să vândă tricouri brodate manual şi saboţi. Mai târziu, cei doi fraţi au deschis două magazine, în Barcelona şi Madrid, vânzându-şi produsele întâi sub un brand propriu – Isak jeans; ulterior, au introdus în portofoliu şi alte branduri.
    În 1984, Isak Andic împreună cu fratele său şi un coleg, Enric Cusí, au rebranduit magazinele sub denumirea Mango, numele fiind ales după ce antreprenorul gustase acest fruct într-o călătorie în Filipine şi aflase că respectivul cuvânt este pronunţat la fel în orice limbă.
    În 2006, el a fost numit director al Banco Sabadell şi este, de asemenea, membru al Biroului de Publicitate Interactivă (IAB) al IESE Business School din Barcelona. Antreprenorul a fost căsătorit cu Neus Raig Tarragó, cu care are trei copii: Jonathan, pe care l-a numit drept succesor în 2012, Judith, care lucrează la rândul său în cadrul companiei, şi Sarah.
    Primul website al companiei Mango a fost creat în 1995, iar în 2000 a fost deschis primul magazin online al brandului. În 2008, businessul a lansat H. E. by Mango, o linie pentru bărbaţi, redenumită Mango Man în 2014.
    În prezent compania are peste
    16.000 de angajaţi şi îşi livrează produsele în peste 80 de ţări prin intermediul platformei online, care în 2018 a înregistrat 550 de milioane de vizite. De asemenea, businessul deţine aproximativ 2.200 de magazine fizice răspândite în 110 ţări şi, cu toate că cea mai mare piaţă a companiei este Spania, cel mai mare număr de unităţi Mango sunt în Istanbul.
    În 2017, ultimul an pentru care există date disponibile, retailerul a înregistrat venituri de peste 2 miliarde de euro. În România, businessul a intrat în anul 2013 în sistem de franciză, în prezent ajungând la un număr de 13 unităţi – opt în Capitală şi câte una în oraşele Galaţi, Iaşi, Timişoara, Cluj şi Sibiu.
    Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, Isak Andic are în momentul de faţă o avere de 1,4 miliarde de dolari.

  • Un start-up pe zi. Lorena Palosanu, absolventă de arte, creează şi vinde tricouri pictate. „Recuperarea investiţiei se va face încă din primul an de activitate“

    În dezvoltarea afacerii cei doi au investit anul trecut aproximativ 7.000 de euro, iar anul acesta sunt pregătiţi să mai investească 5.000 de euro în noi stocuri de marfă, au spus pentru ZF cei doi antreprenori.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PARADOXAL: Tricourile Spice Girls, vândute în scopuri umanitare, realizate de muncitori obligaţi să muncească pentru salarii mizere

    Produsele din linia Spice Girls oferite spre vânzare în beneficiul organizaţiei umanitare Comic Relief sunt fabricate în Bangladesh, unde femeile sunt plătite cu echivalentul sumei de 0,40 de euro pe oră, arată investigaţia publicată de ziarul britanic.
     
    Tricourile, imprimate cu textul “#IWannaBeASpiceGirl” (VreauSăFiuOSpiceGirl), au fost realizate de femei care au declarat jurnaliştilor că sunt obligate să muncească până la 16 ore pe zi şi, atunci când nu îşi îndeplinesc norma, primesc din partea managerilor apelative ca “fiice de prostituate”.
     
    Potrivit campaniei lansate de Comic Relief, banii adunaţi din vânzarea tricourilor, care au preţul de 22 de euro, vor finanţa fondul organizaţiei destinat “egalităţii pentru femei”.
     
    Un purtător de cuvânt al cunoscutei trupe britanice a declarat că acestea sunt “profund şocate” şi că vor finanţa personal o anchetă privind condiţiile de lucru din fabrică.
     

  • Cât costă de fapt celebrele tricouri gri purtate de Mark Zuckerberg. Toată lumea credea că sunt niste haine ieftine

    Mark Zuckerberg promoveaza ideea ca nu banii sunt cei mai importanti pe lumea asta, ci ideile si conexiunea dintre oameni.

    Tocmai din acest motiv, Zuckerberg a decis sa renunte complet la orice extravaganta care tine de haine. Poarta mereu un tricou gri, complet banal la prima vedere, o pereche de blugi si pantofi sport.

    Tricoul costa 400$

    Doar ca tricourile purtate de fondatorul Facebook nu sunt chiar atat de banale.

    Zuckerberg are zeci de tricouri gri comandate special de la designerul Brunello Cucinelli.Fiecare tricou costa 400$, scrie Business Insider.

    Culmea e ca au aparut si replici ale tricoului gri purtat de Zuckerberg – Vresh Clothing, o fabrica din Europa, a lansat replici cu 40$, scrie sport.ro

     

  • Juventus a încasat 56,6 milioane de euro într-o singură zi din vânzarea de tricouri cu Ronaldo

    Mutarea superstarului portughez a fost oficializată marţi, 10 iulie, iar în dimineaţa zilei următoare au fost puse la vânzare tricourile devenite ”emblemă” în lumea fotbalului. Magazinele oficiale şi site-urile de vânzări ale clubului italian nu au făcut faţă cererii de tricouri ”CR7”. Fan-shop-urile fizice au fost deschise la ora 10 dimineaţa, când deja o mulţime de oameni aştepta la coadă.

    Site-ul italian it.notizie. yahoo precizează că în Milano, oraşul rivalelor Internazionale şi A, a fost vândut un tricou pe minut care avea inscripţionat numele şi cifra făcută celebră de Ronaldo. La finalul zilei de miercuri, 11 iulie, 20.000 tricouri au fost vândute, iar pe internet alte 500.000 au fost rezervate. Preţul tricoului variază între 104 euro şi 115 euro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro