BusinessMagazin

Tag: trasee

  • Locurile de o frumseţe uluitoare unde puţini oameni au curaj să meargă – GALERIE FOTO

    Fie că este vorba despre legende sau despre un grad de risc ridicat fie din pricina animalelor sau pentru că rutele sunt dificil de parcurs, sunt turişti atraşi de trasee periculoase. Active junky a reunit unele dintre cele mai periculoase rute:

     

    Yoseminte National Park, California

    Ruta cu cabluri duble din acest parc este cu adevărat periculoasă. De regulă, cei care alunecă pe versanţii de granit nu mai au scăpare.

    Rover Run, Alaska

    Traseul montan atrage turişti mai cu seamă pentru că aceştia îşi doresc să vadă urşii din zonă.

    Via Ferrata, Italia

    Zona atrage mulţi amatori de căţărări, care sfidează moartea.

    Aokigahara, Japonia

    Zona este numită şi Pădurea sinucigaşilor, pentru că în fiecare an circa 100 de oameni aleg să-şi pună capăt vieţii în acest loc. Traseul nu este dificil, dar zona este înspăimântătoare.

    Labirintul, Utah

    Parte din Canionul din SUA, în zonă sunt firmaţiuni care alcătuiesc un labirint şi este uşor să rătăceşti drumul. The Maze este la o distanţă de peste 70 km de cea mai apropiată stradă.

    Podul suspendat Trift, din Alpii elveţieni

    Podul este construit la o înălţime mare, iar dacă nu ar fi utilitatea lui, s-ar putea crede că a fost făcut pentru amatorii de senzaţii tari.

    Vârfurile Moher, Irlanda

    Orice aţi face, nu vă apropiaţi prea mult de aceste formaţiuni, protejate de UNESCO, pentru că ar putea fi ultimul lucru pe care îl faceţi.

    Vulcanul Pacaya, Guatemala

    În 2010, un reporter a murit din pricina unei explozii a vulcanului.

    Hushan, China

    Muntele pe care călugării cultului taoist au mai multe aşezări sfinte, are trasee foarte greu accesibile.

    El Camino del Ray, Spania

    La un moment dat acest traseu era folosit de muncitorii care lucrau la hidrocentrală, dar acum drumul este stricat şi nu se ocupă nimeni de repararea lui.

     

  • Locurile de o frumseţe uluitoare unde puţini oameni au curaj să meargă – GALERIE FOTO

    Fie că este vorba despre legende sau despre un grad de risc ridicat fie din pricina animalelor sau pentru că rutele sunt dificil de parcurs, sunt turişti atraşi de trasee periculoase. Active junky a reunit unele dintre cele mai periculoase rute:

     

    Yoseminte National Park, California

    Ruta cu cabluri duble din acest parc este cu adevărat periculoasă. De regulă, cei care alunecă pe versanţii de granit nu mai au scăpare.

    Rover Run, Alaska

    Traseul montan atrage turişti mai cu seamă pentru că aceştia îşi doresc să vadă urşii din zonă.

    Via Ferrata, Italia

    Zona atrage mulţi amatori de căţărări, care sfidează moartea.

    Aokigahara, Japonia

    Zona este numită şi Pădurea sinucigaşilor, pentru că în fiecare an circa 100 de oameni aleg să-şi pună capăt vieţii în acest loc. Traseul nu este dificil, dar zona este înspăimântătoare.

    Labirintul, Utah

    Parte din Canionul din SUA, în zonă sunt firmaţiuni care alcătuiesc un labirint şi este uşor să rătăceşti drumul. The Maze este la o distanţă de peste 70 km de cea mai apropiată stradă.

    Podul suspendat Trift, din Alpii elveţieni

    Podul este construit la o înălţime mare, iar dacă nu ar fi utilitatea lui, s-ar putea crede că a fost făcut pentru amatorii de senzaţii tari.

    Vârfurile Moher, Irlanda

    Orice aţi face, nu vă apropiaţi prea mult de aceste formaţiuni, protejate de UNESCO, pentru că ar putea fi ultimul lucru pe care îl faceţi.

    Vulcanul Pacaya, Guatemala

    În 2010, un reporter a murit din pricina unei explozii a vulcanului.

    Hushan, China

    Muntele pe care călugării cultului taoist au mai multe aşezări sfinte, are trasee foarte greu accesibile.

    El Camino del Ray, Spania

    La un moment dat acest traseu era folosit de muncitorii care lucrau la hidrocentrală, dar acum drumul este stricat şi nu se ocupă nimeni de repararea lui.

     

  • Guvernul oferă bani nerambursabili pentru amenajarea de trasee turistice, peşteri şi refugii montane

    Sunt vizate dezvoltarea de infrastructuri de acces, de refugii montane cu rol de adăpost şi informare turistică, a infrastructurii de informare şi interpretare a naturii şi culturii locale şi facilităţi pentru servicii locale de ecoturism. Schema de minimis se adresează unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv subdiviziuni administrativ-teritoriale ale acestora, instituţiilor publice, organizaţiilor neguvernamentale, operatorilor economici, muzeelor, instituţiilor din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare şi instituţiilor de învăţământ superior acreditate, întreprinderilor unice, cu excepţia celor care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele pescuitului şi acvaculturii, în producţia primară a produselor agricole, în prelucrarea şi comercializarea produselor agricole, desfăşoară activităţi legate de export către state terţe sau către state membre sau desfăşoară activităţi care favorizează utilizarea produselor naţionale în detrimentul celor importate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Stratul de zăpadă depăşeşte 2 metri şi jumătate pe Transfăgărăşan; traseele montane, închise

    Vântul a bătut cu rafale de peste 80 de kilometri la oră, luni dimineaţa, viscolind zăpada şi reducând vizibilitatea la Cota 2000 pe Transfăgărăşan la mai puţin de un metru, blocând, de asemenea, intarea în Staţia Salvamont Argeş, informează corespondentul MEDIAFAX.

    “Iarna, la Cota 2000 se ajunge doar pe picioare, fie la deal, fie la vale. Duminică, dar şi în noaptea de duminică spre luni a fost viscol foarte mare. Sunt zone unde zăpada e viscolită la rasul ierbii şi alte zone foarte încărcate, unde pe drum sunt troiene foarte mari, de 2 metri şi jumătate. Aceasta este în sfârşit o iarnă aşa cum trebuie să fie. Aşa sunt iernile la munte, cu zăpadă. În ultimii 5 -6 ani am avut zăpadă foarte puţină şi teren relativ stabil, iar unii oamenii s-au obişnuit să se deplaseze peste tot. Acum, o să apară problemele pentru că vor spune: lasă, am mai fost în decembrie la munte. Numai că nu seamănă o zi cu alta, ca să nu mai spun de o lună decembrie cu o alta”, a declarat Ion Sănduloiu, şef Salvamont Argeş.

    Pe timpul viscolului, vizibilitatea a scăzut sub un metru.

    “A fost un viscol care la rafală avea pete 80 de km la oră. Erau minute în şir când, ieşind afară, nu puteai să vezi nici la un metru. Dacă întindeai palma, nu ţi-o vedeai. Zăpada se depozitează în jurul obstacolelor, de obicei, iar de data asta s-a depozitat şi în jurul clădirii Salvamont. Avea cam un metru. Întâi am filmat, apoi am deszăpezit”, a mai povestit Sănduloiu.

    Duminică, un turist belgian care se avântase într-o drumeţie a fost întors din drum de salvamontişti.

  • Cum arată şi cât de bine se mişcă noul Mercedes-Benz GLC Coupé

    Organizarea celor din Stuttgart a fost impecabilă: am avut de ales, în prima zi, între două trasee similare ca distanţă dar diferite din punctul de vedere al dificultăţii. Am ales traseul cu ceva mai multe viraje şi cu 25 de kilometri mai lung, pentru că voiam să văd cât poate să ducă maşina. Ei bine, am primit răspunsul cu vârf şi îndesat.

    Forţa modelului GLC 300 4MATIC Coupé, pe care l-am testat pe traseul montan timp de două ore şi jumătate, devine evidentă atunci când întâlneşti o pantă abruptă: cei 245 de cai-putere îşi intră în rol şi împing de la spate SUV-ul, care nu a avut nicio dificultate în a parcurge cei 156 de kilometri dintre Torino şi Valle d’Aosta. Peisajul este de vis: înconjurat de munţi, traseul te poartă pe lângă oraşe precum Settimo sau Verres; pe alocuri, drumul se deschide şi îţi prezintă panorama uluitoare a Alpilor. Am făcut câteva opriri pentru a admira vârfurile acoperite de zăpadă şi pentru a mă bucura de espresso-ul italian, faimos în toată lumea.

    Revenind însă la maşină, direcţia este impecabilă: am mai întâlnit o asemenea uşurinţă la AMG S63, ceea ce pare puţin surprinzător având în vedere că vorbim de două clase aflate la mare diferenţă una de cealaltă.

    Portbagajul este mare, iar faptul că scaunele pot fi pliate în mai multe moduri ajută la obţinerea unui spaţiu extins, la nevoie; fiind vorba de o maşină de tip SUV, producătorul german s-a asigurat că bifează şi această căsuţă.

    Interiorul este exact aşa cum te-ai aştepta de la un Mercedes-Benz, fiind evidentă atenţia la detaliu. Singurul aspect negativ pe care l-am remarcat a fost punctul mort; caroseria blochează destul de mult unghiul de privire atunci când te uiţi în spate. La fel ca în majoritatea modelelor produse de Mercedes-Benz, sistemul Me connect este acum valabil şi pe noul GLC Coupé. Pe lângă funcţiile standard, sistemul permite acum conectarea cu un smartphone pentru a avea şi mai multe opţiuni: localizarea maşinii, controlul climei sau verificarea nivelului de combustibil. Am remarcat din nou utilitatea sistemului HUD (Heads-Up Display), ceva ce mă aştept să devină disponibil pe majoritatea maşinilor în câţiva ani. Locurile din spate beneficiază de un spaţiu surprinzător de mare, având în vedere că vorbim totuşi de un SUV de mărime medie.

    GLC Coupé este cu 8 centimetri mai lung decât GLC-ul clasic şi cu 4 centimetri mai scund; mai exact, maşina măsoară 4,73 metri lungime şi 1,6 metri înălţime. Designul a fost gândit pentru a prezenta o ţinută sport, lucru pe care cred că cei de la Stuttgart l-au reuşit. Grilajul din faţă este un detaliu binevenit, care conferă maşinii o doză de agresivitate.

    GLC Coupé are pe versiunile standard suspensie sport de tip Dynamic Body Control şi poate fi echipat cu suspensie de tip Air Body Control; am avut ocazia să le testez, iar concluzia a fost că opţiunile de pe suspensia de bază (Eco, Comfort, Sport, Sport+ şi Individual) sunt mai mult decât suficiente.

    SUV-urile se împart în următoarele categorii, numite şi subsegmente: mici, compacte, medii şi mari; odată cu dimensiunea, cresc şi puterea motorului, capacitatea de tractare şi, mai ales, preţul. Modele de lux există, de asemenea, în cadrul fiecărei categorii. În general, preţurile pentru SUV-uri mici sau compacte se află în jurul a 15-20.000 de euro, iar cele medii şi mari pot ajunge până la 40.000 de euro (fără a lua în calcul modelele premium, ce pot trece şi de 100.000 de euro).

    Vânzările de SUV şi alte maşini mari sunt astăzi în creştere, iar acest lucru este evident în timpul unei plimbări printr-o parcare publică. Sedanurile, în schimb, reprezintă un segment de piaţă în scădere şi îşi pierd, într-o tot mai mare măsură, statutul de maşină de familie. O altă percepţie care nu mai este conformă cu realitatea se referă la faptul că SUV-urile sunt maşini care oferă o ţinută de drum potrivită mai curând pentru offroad; dar SUV-urile de azi nu mai au prea mare legătură cu modelele originale, dezvoltate pe platforme şi pe şasiuri de maşini militare, oferind condiţii la fel de bune ca în cazul unui sedan. Astfel, condiţiile din maşinile crossover de astăzi pot atrage un public extrem de numeros, interesat mai mult de spaţiu şi scaune de piele decât de viteza cu care poate pleca de la stop. Prin urmare, dacă nu vorbim de ecologişti convinşi sau de oameni care vor să câştige şi o fracţiune din preţul combustibilului, SUV-urile par a fi opţiunea ideală: o poziţie mai bună la volan, mai mult spaţiu, plus toate avantajele pe care le oferea anterior un sedan.

    În România, piaţa SUV-urilor s-a schimbat în mod semnificativ, iar cota lor a crescut de patru ori de la începutul crizei până în prezent, sub influenţa mai multor factori: cel mai important a fost apariţia Daciei Duster, urmat de creşterea segmentului SUV-urilor mici de oraş şi de ieftinirea SUV-urilor premium germane, categorie unde oferta s-a diversificat substanţial în ultimii ani.

    Noul GLC Coupé va fi disponibil în opt variante – patru pe diesel, trei pe benzină şi o variantă hibridă. În ordinea puterii, acestea sunt: GLC 200 d Coupé (100 KW/136 cai-putere), GLC 220 d 4MATIC Coupé (125 KW/170 CP), GLC 250 d 4MATIC Coupé (150 KW/204 CP), GLC 350 d 4MATIC Coupé (190 KW/259 CP), GLC 250 4MATIC Coupé (155 kw/211 CP), GLC 300 4MATIC Coupé (180 KW/245 CP) şi GLC 350 e 4MATIC Coupé (235 KW/320 CP).

    Personal, aştept cu nerăbdare varianta realizată alături de AMG, GLC 43 4MATIC, care promite un motor biturbo V6 ce ar urma să dezvolte 367 de cai-putere.

    Am petrecut seara alături de inginerii de la Mercedes-Benz, dar s-a nimerit a fi una destul de tristă pentru ei; la umbra Alpilor, am urmărit împreună meciul Germania-Franţa din semifinalele Euro 2016. Şi chiar dacă Mannschaft nu mai e chiar ce-a fost, nemţii se pot mândri cu faptul că maşinile lor reprezintă, în continuare, nivelul de referinţă atunci când vine vorba de lux.

  • Concert Queen la Bucureşti – RATB modifică traseele a trei linii

    Traficul rutier va fi restricţionat în Capitală, pe Bulevardul Unirii, între Bulevardul I.C. Brătianu şi Bulevardul Libertăţii, respectiv pe Bulevardul Libertăţii între Calea 13 Septembrie şi Bulevardul Naţiunile Unite, începând de marţi, ora 08.00, până miercuri la ora 06.00, cu prilejul concertului susţinut de Queen, marţi seara, în Piaţa Constituţiei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hobby de CEO: François Coste, CEO Groupama Asigurări: “În natură găsesc soluţii la multe probleme legate de business”

    Coste a observat că regulile pentru o astfel de drumeţie sunt aceleaşi ca într‑un business, iar soluţiile la problemele din birou îşi găsesc rezolvarea mai uşor în mijlocul naturii.

    François Coste este CEO al companiei Groupama Asigurări din 2012, după o experienţă de carieră de aproape trei decenii în companii precum Michelin (1982-1999) şi AXA. Am putea spune că este specializat în pieţele emergente, cea mai mare parte a parcursului său profesional desfăşurîndu-se nu numai în Europa, ci şi în Asia sau Africa. De-a lungul carierei a ocupat poziţii ca director financiar, director IT şi director regional de operaţiuni.

    Compania pe care o conduce a încheiat anul trecut cu prime brute subscrise în valoare de 805 milioane lei, în creştere cu 13% faţă de anul precedent. Compania a intrat pe piaţă în 2007, prin achiziţia BT Asigurări, iar în primăvara lui 2008 a achiziţionat şi Asiban, în urma unei tranzacţii record de 350 de milioane de euro. Brandul este însă pe piaţă din 2009, anul în care cele două companii achiziţionate au fuzionat.

    Pentru 2016, asigurătorul Groupama şi-a propus o creştere a veniturilor de 5% şi un profit de 27 milioane de lei, prin consolidarea poziţiei pe liniile Casco, asigurări de locuinţă şi Property şi o atenţie sporită acordată segmentului asigurărilor de persoane.

    Care sunt hobby-urile dvs. şi cât timp alocaţi acestora?

    Nu am suficiente hobby-uri, însă cel mai mult îmi plac traseele montane, pe care le practic şi în România, împreună cu prietenii mei, mai ales în vacanţe.

    Care sunt traseele montane preferate? Dar cele mai dificile pe care le-aţi urmat?

    Am fost şi pe munţi din România, dar pe niciunul de o dificultate deosebită: am fost pe vârful Omu, iar în urmă cu câteva zile m-am întors din munţii Piatra Craiului, care sunt absolut minunaţi. Carpaţii româneşti sunt impresionanţi. În afara ţării, am fost pe munţi din Japonia, unde am şi trăit, în Franţa, Spania – Sierra Nevada, unde se află cele mai înalte vârfuri din această parte a Europei.

    Cel mai dificil traseu pe care l-am parcurs a fost pe Muntele Fuji din Tokio. Am făcut traseul imediat după taifun fiindcă am ştiut că după un astfel de fenomen natural este foarte senin. Am început căţărarea la 10 noaptea, am ajuns pe vârf la 5  dimineaţa, era foarte frig, era în septembrie şi bătea un vânt rece, dar la răsăritul soarelui am avut parte de o privelişte extraordinară, am putut vedea uriaşul oraş Tokio, geografia minunată a locului, era o imagine similară cu cea din avion. A fost obositor, dar din punct de vedere tehnic nu a fost foarte dificil.

    Cum vă ajută acest hobby în business?

    Mergând în natură găsesc soluţii la multe probleme legate de business, această activitate este totodată o bună sursă de creativite. Îmi vin idei bune când merg, aduc cu mine întotdeauna ceva de scris sau îmi folosesc notiţele de pe telefonul mobil – este o perioadă în care îmi vin idei bune, poate datorită faptului că sunt înconjurat de natură, care mă inspiră, sau a aerului curat, cu siguranţă aceste lucruri funcţionează pentru mine.

    Care sunt principalele reguli după care vă ghidaţi într-un astfel de hobby şi cum vă ajută acestea în business?

    Pregătirea este extrem de importantă –  nu poţi să te duci din prima zi pe un traseu dificil. Trebuie să începi traseul foarte devreme pentru că ar putea să apară surprize pe parcurs şi nu îţi doreşti să ajungi noaptea în vârful muntelui. Trebuie să faci această activitate în echipă – deşi pot să spun că am făcut şi o excepţie de la această regulă, când am mers pe traseul Camino de Santiago singur (ruta pelerinilor din nord-vestul Spaniei, spre altarul Sfântului Iacob cel Mare din catedrala Santiago de Compostela, în Galicia; mulţi consideră acest traseu drept unul spiritual, n.r.).

    Am parcurs acest traseu în 10 zile singur în munţii Spaniei şi am observat astfel că atunci când aveam nevoie de ajutor, exista întotdeauna cineva care îmi răspundă şi a fost frumos. O altă regulă este să renunţi la obiectele inutile din bagaj: acesta trebuie cărat, suntem obişnuiţi să cărăm întotdeauna prea multe lucruri, ca în viaţă. Credem că prea multe lucruri sunt indispensabile şi nu este aşa; este important totodată să foloseşti oportunitatea unei astfel de activităţi ca să ajungi la oameni – şi la susţinerea echipei.

    Care sunt hobby-urile pe care nu le‑aţi practica şi care sunt motivele?

    Am visat întotdeauna să pilotez un avion, dar văzând atât de multe incidente legate de această activitate, am decis să nu îmi mai urmez acest vis, îl las pentru o altă viaţă.

  • Primul ghid turistic din România dedicat călătorilor pe două roţi

    Carpathian 2 Wheels Guide poate fi descris simplu: primul ghid turistic din România dedicat călătorilor pe două roţi. Povestea ghidului a început în iarna anului 2012, în urma unei discuţii purtate între Călin Nucuţă şi Sabin Potinteu, iniţiatorii proiectului, despre faptul că în România nu există hărţi cu trasee pentru motociclişti. Inspiraţia, spune Călin Nucuţă, a fost dată de drumurile, peisajele şi oamenii incredibili care îi întâlnea în călătoriile prin Munţii Apuseni.

    „În societatea modernă locurile sălbatice sunt tot mai greu de găsit, dar unele regiuni din România încă mai ascund plaiuri unde tehnologia nu a acaparat totul. Munţii Apuseni sunt un astfel de loc, motiv pentru care se află în centrul atenţiei în cadrul primei ediţii a Carpathian 2 Wheels Guide“, povesteşte Călin Nucuţă, 27 de ani, absolvent al Facultăţii de Geografie din Cluj-Napoca. „Sabin este si el motociclist, un prieten vechi şi coautor al primei ediţii a ghidului.“

    În Carpathian 2 Wheels Guide, traseele sunt împărţite atât după tipul de drumuri pe care le străbat, cât şi după durata de parcurgere a acestora. Primele 8 sunt în totalitate pe asfalt, 16 intră în clasa soft enduro, parcurgând  şi drumuri neasfaltate, iar ultimele 3 au un grad de dificultate ridicat şi se încadrează în categoria adventure. Pentru fiecare dintre aceste categorii ghidul propune câte un traseu foarte lung. Fiecare a fost gândit sub forma unui tur complet al Munţilor Apuseni, cu o durată de parcurgere între 5 şi 9 zile. Toate detaliile despre trasee au fost culese personal şi centralizate în aşa fel  încât ghidul să poată oferi informaţii legate de starea drumurilor, posibilităţi de cazare, obiectivele turistice ce merită o atenţie deosebită şi chiar legende ale localnicilor, notează site-ul oficial.

    „Scopul proiectului este să realizam o serie de ghiduri turistice cu trasee pentru motociclişti pe tot teritoriul României. Ne dorim să promovăm turismul pe motociclete, în mod responsabil, în România. Momentan nu se ştie exact pe unde se poate merge cu motocicleta şi foarte mulţi ajung în rezervaţii sau arii protejate”, povesteşte Călin Nucuţă. „De asemenea sunt ratate obiective turistice foarte frumoase, pentru că nu sunt cunoscute. O serie de trasee moto spectaculoase, care merg doar pe drumurile publice, or să aducă un câştig tuturor. Comunităţile care sunt de-a lungul traseelor pot avea direct de câştigat de la fluxul de turişti care ajung în localităţile lor.” Proiectul a fost promovat pe formurile comunităţii moto şi pe reţelele sociale, în vreme ce un număr mare de motociclişti au aflat de ghid din recomandările prietenilor. Echipa a variat de-a lungul proiectului, dar nucleul a fost format din aproximativ 10 oameni, toţi pasionaţi de motociclete.

    Nu îi place să vorbească de investiţii, spunând că „cel mai important este timpul investit în proiect, oamenii care i-am cunoscut şi experienţele câştigate. Drept urmare profitul a fost mai mare ca investiţia.“ Îşi doreşte, totuşi, ca acest ghid să atragă atenţia şi celor de peste hotare: „îmi doresc ca proiectul nostru să devină cunoscut pe plan internaţional şi să călătoresc cât mai mult în cadrul lui“.
    În luna aprilie a acestui an se va lansa a doua ediţie, Touring în România, iar în 2017 a treia ediţie, România Off-Road; ambele ediţii vor fi lansate la nivel naţional. Un aspect important al noilor ediţii, spune Nucuţă, este că vor avea şi o aplicaţie mobilă.

    Lui Călin Nucuţă îi plac, deloc surprinzător, călătoriile, fotografia de natură, meteorologia extremă şi cam toate activităţile care implică ieşitul în natură. Admiră oamenii care au avut curajul să iasă din zona de confort; un exemplu este Mihai Barbu, unul din motocicliştii români, care a ajuns în Mongolia şi autorul cărţii Vând kilometri. „Mihai este unul din fotografi care ne-au realizat pozele din prima ediţie a Carpathian 2 Wheels Guide.“ Pe cei mai tineri îi sfătuieşte să îşi găsească o pasiune şi să încerce să o ducă la un nivel superior. „La un moment dat o să poată deveni un job şi îl vor face cu plăcere”, spune el.

    Înainte de lansare tot timpul său liber a fost alocat acestui proiect. „În rest, o zi – două pe săptămână, când suntem plecaţi prin ţară, să ne promovam proiectul la întruniri moto sau la cartarea de noi trasee. Aş vrea să realizăm un scurt film documentar despre turismul pe două roţi în România. Sper să putem face asta ca un proiect secundar anul acesta.”

  • RATB a modificat traseul liniilor 104 şi 124 din cauza lucrărilor la staţia de metrou Eroilor 2

    Sursa citată precizează că traficul rutier pe Bulevardul Eroii Sanitari şi în intersecţia cu Bulevardul Eroilor va fi reorganizat pentru continuarea lucrărilor de construire a magistralei de metrou Drumul Taberei, staţia Eroilor 2.

    Astfel, începând de joi, liniile autobuzelor 104 şi 124 vor funcţiona pe traseul de bază între Cora Pantelimon, respectiv Romprim şi Opera Naţională (capătul liniei 668), apoi pe un traseu modificat, pe Splaiul Independenţei (malul stâng), Podul Eroilor, cu întoarcere pe Splaiul Independenţei (malul drept), apoi pe traseele actuale.

    De la aceeaşi dată, autobuzele liniei 123 vor opri pe sensul spre Gara de Nord în staţia Opera Naţională, amplasată pe Splaiul Independenţei, înainte de intersecţia cu Bulevardul Mihail Kogălniceanu (comun cu autobuzele liniilor 104 şi 124), iar cele ale liniilor 104 şi 124 vor opri şi în staţia Opera Naţională (capătul liniei 668), amplasată după rondul Piaţa Operei”, se arată în comunicat.

    În perioada de derulare a lucrărilor, autobuzele liniei 123 nu vor mai efectua opriri în staţia Opera Naţională (comun cu linia 668), amplasată după rondul Piaţa Operei.

     

  • Destinaţii turistice departe de lumea dezlănţuită (GALERIE FOTO)

    Un prim exemplu îl reprezintă Canvas Hotel din apropiere de Nissedal, Norvegia, care, aşa cum îl arată şi numele (hotel de pânză) este un complex de nouă iurte pe malul unui lac, unde turiştii pot ajunge pe un traseu de mountain bike. Odată ajunşi, aceştia se pot relaxa la o baie fierbinte pe malul lacului ori parcurge traseee cu bicicleta în zonă.

    Turiştii care vor să evite calea bătătorită de mulţi alţii spre Machu Picchu pot merge  la vechea cetate incaşă pe un traseu mai dificil prin Anzi, traseul Salkantay. Pe parcursul urcuşului de şase zile pot poposi la patru cabane decorate în stil tradiţional, unde să-şi refacă forţele cu preparate din bucătăria peruviană şi şedinţe de masaj.

    Cabana Monte Rosa de pe muntele cu acelaşi nume, în apropiere de localitatea elveţiană Zermatt, este şi ea una din destinaţiile unde se poate ajunge doar pe jos, în timpul iernii fiind necesară echiparea cu rachete de zăpadă sau schiuri şi chiar un ghid pentru cei mai puţin experimentaţi în parcurgerea traseelor  montane. Punctul forte al cabanei îl constituie situarea ei între gheţari, cu vedere la muntele Matterhorn din Alpii Penini.