Tag: Taiwan

  • Cannes 2018: Benicio del Toro este preşedintele juriului Un Certain Regard

    Organizatorii festivalului spun despre Benicio del Toro – care îi succede în acest rol Umei Thurman, preşedintele juriului de anul trecut – că este “nu numai un iubitor al filmului, ci şi un actor strălucit” şi “un artist care nu cunoaşte limitele”.

    Benicio del Toro a fost membru al juriului competiţiei oficiale de la Cannes în urmă cu opt ani, când laureatul premiului Palme d’Or a fost filmul regizorului taiwanez Apichatpong Weerasethakul “Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cutremur de suprafaţă de 6,4 grade, produs în Taiwan

    Cutremurul a avut loc marţi la ora locală 23.50 (17.50, ora României), în zona Hualian (nordul Taiwanului), la adâncimea de doar 9,5 kilometri.

    Epicentrul seismului a fost la 66 de kilometri sud de oraşul Yilan şi la aproximativ 100 de kilometri sud-est de Taipei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Restaurantul care vinde cea mai scumpă supă din lume

    Este vorba de restaurantul Niu Ba Ba din Taiwan unde se servesc 8 tipuri de supe de vită cu tăieţei, cu preţul de pornire de 16 dolari. Totuşi supa de vită cu tăieţei prezidenţială costă nu mai puţin de 325 de dolari.

    Patronul restaurantului justifică preţurile mari prin utilizarea celor mai bune bucăţi de carne de vită importate din SUA sau Australia.

    Resturantul a fost înfiinţat în 1990, iar până în 2007 preţul supei prezidenţiale era decis de clienţi. “Întrebam clienţii cât valorează supa. Mulţi au fost dispuşi să plătească şi 10.000 de dolari taiwanezi (aprox 333 de dolari)”, a spus patronul.

    Pentru a prinde un loc în micuţul local (18-20 de locuri) este recomadă rezervarea cu două zile înainte.

  • Medalie de aur pentru Larisa Iordache la Jocurile Mondiale Universitare de la Taipei

    Larisa şi-a început evoluţia la sărituri, unde a fost recompensată cu 14.400. Au urmat paralelele inegale, unde a primit 14.300, a doua notă din concurs după rusoaica Spiridonova. La jumătatea concursului, eleva antrenorului Cristian Moldovan era deja pe prima poziţie, devansând-o clar pe principala sa contracandidată, Elsabeth Black (Canada), care a ratat la paralele (12.900).

    Bârna i-a consolidat gimnastei tricolore locul în clasament. Chiar dacă a căzut la al doilea ”360”, la fel ca şi în calificări, Larisa a primit 14.000. Din acel moment era clar că nu mai poate rata aurul, atât timp cât avansul ei era de 1,3 puncte faţă de locul 2. Solul a închis reprezentaţia Larisei Iordache, cu o notă de 14.050. Podiumul a fost completat de Asuka Teramoto (Japonia) 55.650 şi Elsabeth Black (Canada) 54.950.

    Miercuri, Larisa va mai concura în trei finale pe aparate, bârnă, paralele şi sol, cu pretenţii de medalii la toate trei. Tot miercuri, Andrei Muntean va fi prezent în finala de la sărituri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea taiwanezului care a creat una dintre cele mai mari companii din SUA

    Jerry Yang s-a născut la 6 noiembrie 1968 în Taipei, Taiwan. A fost fluent în engleză de la vârsta fragedă de trei ani, dar s-a mutat în SUA cu familia când avea 10 ani. A urmat liceele Sierramont şi Piedmont Hills şi a absolvit Universitatea Stanford cu licenţă şi master în inginerie electrică.

    În timpul doctoratului la Stanford, Jerry Yang a creat împreună cu un alt doctorand la inginerie electrică, David Filo, un site web numit ”Ghidul lui Jerry şi Dave către World Wide Web“, care ulterior a fost redenumit Yahoo!. Nu după mult timp, cei doi petreceau mai mult timp cu lista de linkuri decât cu dizertaţiile doctorale. Lista lor a devenit între timp prea lungă şi greu de manevrat, astfel că au împărţit-o în categorii. Când categoriile deveneau neîncăpătoare, au inventat subcategorii şi astfel a luat naştere conceptul de bază al Yahoo!, iar imensa popularitate a site-ului i-a încurajat pe Yang şi Filo să pună bazele Yahoo! Inc. în 1995.

    Jerry şi David au aflat în scurt timp că nu erau singurii care-şi doreau un singur loc unde să găsească lucruri utile pe site-urile web. Sute de oameni accesau ghidul lor şi au adunat rapid o audienţă loială şi destul de semnificativă prin comparaţie cu numărul de ultilizatori ai internetului de atunci. Yahoo! a sărbătorit primul milion de accesări în toamna lui 1994, atingând 100.000 de vizitatori unici. Datorită traficului din ce în ce mai mare şi a feedbackului pozitiv pe care îl primeau, fondatorii şi-au dat seama de potenţialul afacerii pe care o deţineau.

    În martie 1995, echipa a avut şi primele întâlniri cu investitiori din Silicon Valley. Au dat în cele din urmă peste Sequoia Capital, firmă cu reputaţie ale cărei succese includeau deja Apple Computer, Atari, Oracle şi Cisco Systems; o lună mai târziu, investitorii acordau Yahoo! o finanţare de aproximativ 2 milioane de dolari. |nţelegând că noua lor companie are potenţial pentru o dezvoltare rapidă, cei doi tineri antreprenori au început să caute o echipă de conducere; l-au angajat pe Tim Koogle, un veteran al Motorola, pe postul de CEO şi pe Jeffrey Mallett de la Novell WordPerfect pe postul de COO. Au încheiat a doua rundă de finanţări în toamna lui 1995, între investitori fiind Reuters Ltd. şi Softbank.

    |n câţiva ani Yahoo! Inc. a devenit o companie lider la nivel global în ceea ce priveşte comunicarea, comerţul şi media, fiind primul ghid navigabil pe internet. Cu sediul central în Sunnyvale, Califormia, Yahoo! are deschise birouri în Europa, Asia, America Latină, Australia, Canada şi Statele Unite. Yang a fost CEO al companiei din 2007 până în 2009, deşi a fost deseori criticat de mai mulţi investitori deoarece preţurile acţiunilor şi veniturile nu au crescut. Situaţia s-a înrăutăţit când Yang a refuzat oferta Microsoft de a cumpăra Yahoo! pentru 47 de miliarde de dolari.

    În consecinţă, Yang a fost înlocuit de Carol Bartz, rămânând membru al consiliului de administraţie. În 2012, a fost anunţat că trebuie să plece din companie; la momentul demisiei sale din boardul Yahoo!, capitalizarea de piaţă a companiei era de 20 de miliarde de dolari. |n ciuda situaţiei expuse, Yang a jucat un rol cheie în gestionarea şi dezvoltarea politicilor de afaceri ale firmei.

    Yang s-a căsătorit cu Akiko Yamazaki, pe care a întâlnit-o la Stanford, absolventă a specializării inginerie industrială şi directoare a reţelei Wildlife Conservation Network. Yang este, de asemenea, un cunoscut filantrop, ce a a donat 75 milioane de dolari Universităţii Stanford, folosiţi pentru construirea clădirilor Jerry Yang and Akiko Yamazaki Environment and Energy Building. Cu o avere netă de aproape 2 miliarde de dolari, Yang este unul dintre cei mai bogaţi oameni din S.U.A., inclus de Forbes în Top 400.

    Yahoo! este o astăzi o corporaţie multinaţională, cu sediul în Sunnyvale, California, cunoscută mai ales pentru portalul său web, motorul de căutare Yahoo Search şi o serie de alte servicii bazate pe un cont unic, printre care Yahoo Directory, Yahoo Mail, Yahoo News, Yahoo Finance, Yahoo Groups, Yahoo Answers, Yahoo Maps, Yahoo Video, Yahoo Messenger ş.a. Conform presei americane, aproximativ 700 de milioane de persoane vizitează site-urile Yahoo lunar.
     

  • Cum şi-a transformat un bărbat pasiunea pentru călătorie într-o carieră

    Matt Gibson a plecat în Taiwan în 2004 pentru a-şi putea plătii datoriile acumulate în studenţie. Când a absolvit avea acumulate datorii în valoare de 10.000 de dolari. Gibson s-a dus în Taiwan să predea engleza, relatează Business Insider.

    Gibson a scăpat repede de datorii predând engleza 18 ore pe săptămână. Apoi s-a concentrat pe o pasiune mai veche de-a lui: a creat o revistă în limba engleză. “Absolvisem jurnalismul şi aveam o idee despre modul cum funcţionează o publicaţie. A trebuit să învăţ chineza, la nivel de începător, pentru a putea conversa cu lume din jur”, a mărturisit el.

    “Revista a avut succes, chiar am făcut ceva bani înainte să o vând”, a spus Gibson. Cu banii în buzunar, Matt Gibson a decis să devină freelancer, scriind despre aventurile sale care l-au dus în Thailanda, Cambogia şi Filipine.

    În 2009 a lansat blogul de călătorie Xpat Matt. Gibson s-a mutat în Salt Lake City, Utah, locaţie pe care a folosit-o ca pe o bază de operaţiuni, călătorind în locuri precum Mexic, Singapore sau Sri Lanka. Acesta câştigă între 3000-5000 de dolari pe lună din blogging, pentru site-ul său dar şi pentru alţi.”Ca mulţi alţi bloggeri de travel nu cheltuiesc mult. În multe locuri din străinătate, 1000 de dolari îmi ajung pentru o lună.”, a spus Gibson.

    Pe lângă blogul de călătorie, Matt Gibson şi-a înfiinţat propria companie de marketing, Xpat Media. Compania a lansat campania de marketing #NepalNow pentru a promova turismul din Nepal.

    Sfatul lui Gibson pentru pasionaţii de scris şi călătorie şi care vor să facă o carieră din asta este să fie organizaţi. “Trebuie să ai un plan concret şi să iei lucrurile pas cu pas. Dacă nu ai un plan bine stabilit, totul este mult mai greu”, a spus el. “Să nu-ţi fie frică să începi. Ai încredere în abilitatea ta să treci peste obstacolele care o sa-ţi iasă în cale. Un plan de business bine pus la punct este o metodă bună de a evita multe neplăceri”, a adăugat Gibson.

  • Plămân rezidenţial

    Proiectul Tao Zhu Yin Yuan, conceput de arhitectul parizian Vincent Callebaut, se prezintă sub forma unui turn răsucit, care la momentul finalizării prevăzute pentru luna septembrie a acestui an va fi acoperit de 23.000 de arbori şi arbuşti. Vegetaţia de pe turn ar trebui să absoarbă circa 130 de tone de dioxid de carbon pe an, cam cât produc 27 de maşini în acelaşi interval.

    Pe lângă vegetaţia abundentă, clădirea rezidenţială de 21 de etaje va  fi astfel construită încât să le permită locatarilor să aibă un consum de energie redus, prin folosirea la maximum a luminii şi a aerisirii naturale. Clădirea este prevăzută şi cu instalaţie pentru reciclarea apei de ploaie şi panouri solare pe acoperiş.

  • Între timp, în restul lumii. Sau cum a început Războiul Rece 2.0

    Prin natura sa binară, conflictul tacit dintre Statele Unite ale Americii şi URSS oferea posibilitatea clară de aliniere în spatele uneia dintre cele două superputeri. Putem argumenta, desigur, că multe state nu au avut această opţiune; dar cele care nu se aflau sub o dominaţie evidentă puteau alege. Conflictul din ce în ce mai evident din ultimii ani are însă o structură mult mai complexă, cu mult mai mulţi actori în roluri principale şi mai ales în roluri secundare, iar asta nu poate să aducă decât nesiguranţă şi neîncredere. Un astfel de conflict are, de asemenea, şanse mult mai mici pentru o rezolvare paşnică.

    Scopul final al Rusiei, scriau anul trecut cei de la The Telegraph, este să obţină o serie de acorduri care să întoarcă „înţelegerile injuste” negociate după căderea Uniunii Sovietice. Nu este clar cum ar arăta un astfel de acord, dar există lucruri pe care cei din vest le-ar considera, cu siguranţă, inacceptabile; unul dintre aceste lucruri ar fi eliminarea NATO.

    Experţii ruşi citaţi de aceeaşi publicaţie discutau despre pericolul unui conflict deschis, în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre SUA şi Rusia se află în cădere liberă.

    Punctele fierbinţi sunt multe, dar ies în evidenţă zona baltică, unde NATO şi Rusia s-au acuzat reciproc de intensificarea prezenţei militare; estul Ucrainei, acolo unde Rusia continuă atragerea regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk; Siria, unde ruşii îl susţin pe Bashar al-Assad, iar americanii încearcă să îl dea jos.

    Dar acţiunile Moscovei merg mai departe: Putin încearcă să îşi extindă influenţa în Orientul Mijlociu – anul trecut, ruşii au trimis trupe ce reunesc 500 de militari în Egipt, cu intenţia de a întări relaţiile cu preşedintele Abdel Fattah el-Sisi. Iar răspunsul celor din Orient denotă, parcă, un joc de Tit-for-Tat: Qatar şi-a recăpătat recent apetitul pentru investiţii; în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând Autoritatea pentru Investiţii din Qatar (QIA) în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime. După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016. Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că finanţiştii din Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    O zi deosebit de importantă a fost 19 martie 2014, cea care a urmat anexării regiunii Crimeea de către Rusia. Discursul lui Putin din acea zi semnaliza schimbarea direcţiei în ceea ce priveşte intenţiile preşedintelui rus. „Ne-au minţit de nenumărate ori, au luat decizii în spatele nostru, ne-au pus în faţa faptelor împlinite”, spunea atunci Putin. „Aşa s-a întâmplat cu extinderea NATO către est, la fel şi cu aducerea infrastructurii militare în apropierea graniţelor noastre.” Putin a avertizat că Rusia nu va mai tolera o astfel de presiune.

    Îndreptându-ne către altă parte a lumii, întâlnim un alt actor cu rol semnificativ în acest conflict: China. Dacă la suprafaţă tensiunile par a avea ca punct central Marea Chinei de Sud şi controlul teritoriilor din zonă, un număr de incidente în ultimele 12 luni au adus în discuţie posibilitatea unei confruntări – fie ea doar pe plan economic – între cele mai mari forţe economice ale lumii: China şi Statele Unite ale Americii. Alegerea lui Donald Trump nu ajută prea mult: acesta „atacă” autorităţile de la Beijing cu fiecare ocazie, încercând să inducă (mai mult forţat) superioritatea americanilor în faţa celor din Asia.

    Ca un act de sfidare, Trump a discutat prin telefon cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-wen, o manevră care a atras reacţia vehementă a Chinei (autorităţile de la Beijing nu recunosc statul Taiwan, considerând că teritoriul le aparţine). Este prima dată în ultimii 37 de ani când un preşedinte american discută direct cu preşedintele Taiwanului. Iniţial, ministrul chinez de externe, Wang Yi, declarase pentru postul Phoenix TV că incidentul reprezintă un „mic truc al Taiwanului”, exprimând speranţa că situaţia nu va genera modificări în politica externă a Washingtonului. Ulterior, guvernul de la Beijing a intensificat tonul, avertizând că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan. „China se opune cu fermitate oricărei interacţiuni oficiale ori contactelor militare între Statele Unite şi Taiwan”, a transmis administraţia de la Beijing. An Fengshan, un purtător de cuvânt al guvernului chinez, a ameninţat recent că atitudinea lui Donald Trump ar putea atrage consecinţe mai grave. „Susţinerea principiului Chinei unitare este fundamentul politic al relaţiilor China-SUA, fiind elementul central de pace şi stabilitate în strâmtoarea Taiwan. Dacă acest fundament este afectat, atunci nu se va mai pune problema dezvoltării sănătoase şi stabile a relaţiilor dintre China şi SUA, urmând să existe efecte grave asupra păcii şi stabilităţii în strâmtoarea Taiwan”, a subliniat An Fengshan.

    Va fi 2017 anul în care acest conflict global se stinge? Greu de crezut. Mai cu seamă vom vedea accentuarea tensiunilor dintre NATO şi Rusia, pe de-o parte, şi Beijing şi Washington pe de altă parte. Alţi actori importanţi, precum Germania, Franţa, Turcia sau statele din Orientul Mijlociu, vor juca de asemenea roluri importante.

    Cât despre România, poziţia noastră pare a fi una secundară; nu trebuie însă uitat că din punct de vedere geografic România se află prinsă la mijloc între est şi vest. Similar, din nou, perioadei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

  • Preşedintele Taiwanului a vizitat SUA, stârnind furia Administraţiei de la Beijing

    Autorităţile chineze au solicitat anterior Statelor Unite să nu autorizeze preşedintelui taiwanez să tranziteze teritoriul american, în timpul călătoriei sale în Honduras, Nicaragua, Guatemala şi El Salvador, stabilită a avea loc între 7 şi 15 ianuarie.

    Administraţia de la Beijing suspectează că în timpul acestor vizite preşedintele Tsai Ing-wen va solicita comunităţii internaţionale să recunoască independenţa Taiwanului, pe care China o consideră o provincie separatistă.

    Donald Trump a discutat telefonic cu preşedintele Taiwanului, Tsai Ing-Wen, stârnind reacţia vehementă a Beijingului, care consideră Taiwanul teritoriu chinez autonom.

    Taiwanul susţine că este independent, dar China consideră că teritoriul îi aparţine. Guvernul de la Beijing a avertizat că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan.

     

  • China avertizează Statele Unite după ce Donald Trump a discutat cu preşedintele Taiwanului

    Preşedintele-ales al Statelor Unite, Donald Trump, a discutat prin telefon cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-wen, o manevră care a atras reacţia vehementă a Chinei.

    Este prima dată în ultimii 37 de ani când un preşedinte american discută direct cu preşedintele Taiwanului.

    Taiwanul susţine că este independent, dar China consideră că teritoriul îi aparţine.

    Donald Trump a explicat prin Twitter că liderul de la Taipei a iniţiat conversaţia.

    Iniţial, ministrul chinez de Externe, Wang Yi, a declarat pentru postul Phoenix TV că incidentul reprezintă un “mic truc al Taiwanului”, exprimând speranţă că situaţia nu va genera modificări în politica externă a Washingtonului.

    Ulterior, Guvernul de la Beijing a intensificat tonul, avertizând că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan.

    “China se opune cu fermitate oricărei interacţiuni oficiale ori a contactelor militare între Statele Unite şi Taiwan”, a transmis Administraţia de la Beijing.