BusinessMagazin

Tag: supravietuire

  • Studentul de 18 ani care conduce maşini de lux de jumătate de milion de euro. „Menajera mănâncă ce rămâne de la masă”

    Potrivit Daily Mail, programul presupune ca adolescenţii privilegiaţi să petreacă un timp cu unele dintre cele mai sărace familii din Marea Britanie. În program s-a înscris şi Daryl, ai cărui părinţi sunt milionari şi care are tot ce îşi doreşte fără niciun efort. Tânărul a obţinut permisul de conducere anul trecut, iar de atunci a colecţionat şapte maşini de lux care costă, cumulat, jumătate de million de euro.

    El a plecat din apartamentul de lux în care trăieşte pentru a petrece câteva zile cu într-o locuinţă socială a unei familii foarte sărace. „Înarmat” cu un set de croquet şi caviar de lux drept cadouri, Daryl a plecat spre casa lui Daniel şi a Letitia, care locuiesc în nordul Londrei cu cei doi copii, Romeo şi Casanova. Aici a aflat, şocat, că familia este nevoită să supravieţuiască cu un ajutor de numai 970 de euro pe lună.

    Diferenţele dintre condiţiile de care dispun cele două familii sunt enorme. În timp ce tapetul din camera lui Daryl costă 570 de euro, cealaltă familie are pereţii acoperiţi de role de tapet luate din magazinele de caritate, cu puţin peste 2 euro. Lui Daryl nu-i lipseşte nimic. „De fiecare dată când am nevoie de bani, tatăl meu îmi trimite 10.000 de lire, care uneori îmi ajung o lună, iar alteori chiar şi mai puţin: două – trei săptămâni”, povesteşte el.

    În medie, Daryl cheltuieşte peste 6.800 de euro pe mesele luate în oraş, în timp ce menajera sa mănâncă ceea ce rămâne uneori de la masă. „Iubesc mâncarea mai mult decât orice altceva. Recunosc că am gusturi costisitoare”, spune el. În schimb, Daniel şi Letitia au un buget alocat meselor de 50-80 de lire pe săptămână pentru toţi cei patru membri ai familiei. Milionarul spune că acest lucru este „o nebunie”: „Îmi pare rău pentru întreaga situaţie, pentru felul în care se luptă cu facturile, cheltuielile pentru medicamente şi toate celelalte”. Nevoit, prin prisma programului, să se descurce cu o sumă modică penru cheltuieli de masă, Daryl nu a rezistat şi a „plusat” cu câţiva eruo din surse proprii.

    Pentru Daryl, acest „experiment” a fost o lecţie de viaţă. „Cu siguranţă, această experienţă mă va face să mă gândesc la deciziile pe care le iau în viaţă şi la modul în care ar trebui să strâng banii, în loc să îi irosesc”, a spus tânărul.

  • IMPOSIBILUL s-a produs! Germania sparge frontul şi bate palma cu Putin. ”Trebuie să facem asta pentru a supravieţui”

    Direcţia în care se duce Germania, ale cărei interese domină regiunea, este creşterea dependenţei energetice de Rusia. Iar prin două proiecte de gazoduct care avansează rapid, Moscova prinde Europa de Est ca într-un cleşte, la nord şi la sud. 

     
    Fostul cancelar german Gerhard Schroeder a afirmat într-un interviu acordat recent revistei Spiegel că Europa are nevoie de potenţialul Rusiei şi, mai important, de piaţa şi de resursele naturale ale acestei ţări pentru a rezista presiunilor unor superputeri cum sunt SUA şi China. Schroeder a explicat că preşedintele rus Vladimir Putin – prietenul său – încearcă să construiască acel gen de relaţii cu Occidentul bazate pe egalitate şi respect, însă a fost respins în repetate rânduri când a încercat să stabilească o legătură cu Europa. 
     

  • Panică în Marea Britanie. Sute de cetăţeni cumpără kituri de supravieţuire pentru perioada post-Brexit

    O companie a profitat de panica creată şi a lansat un kit de supravieţuire, numit “Brexit Box”, care a dispărut rapid de pe rafturile magazinelor

    Potrivit BBC, cutiile costă 300 de lire sterline şi includ suficiente cantităţi de hrană uscată congelată pentru 30 de zile, un filtru de apă şi gel pentru aprinderea focului.

    Lynda Mayall, o britanică în vârstă de 61 de ani, spune că a cumpărat o astfel de cutie pentru a-şi completa proviziile, pe lângă stocul de conserve şi role de hârtie pe care l-a strâns deja, deoarece se teme de haosul care ar putea fi declanşat în lunile de după Brexit.

    Pe lângă kit-urile de supravieţuire, internetul a fost împânzit cu pagini unde poţi învăţa să te descurci în condiţii grele. Peste 3.500 de persoane s-au alăturat grupului public de Facebook “48% Preppers” unde se discută despre pregătiri pentru viaţa de după Brexit. Pe o altă pagină numită “Prepping for Brexit” de pe cel mai mare site parental din Marea Britanie – Mumsnet, s-au strâns deja peste 250 de postări, iar membrii spun că intenţionează să stocheze totul, de la medicamente, articole de toaletă şi scutece până la vopseluri şi tutun.

    În luna octombrie, firma Stena a avertizat că lipsa unui acord privind Brexitul ar putea afecta aprovizionarea cu alimente. James Blake, proprietarul companiei  Emergency Food Storage UK, care a lansat Brexit Box spune că în ultima lună a vândut peste 600 de produse.

    Un purtător de cuvânt al guvernului spune însă că aceste cutii nu sunt necesare: „Regatul Unit are un nivel ridicat de securitate alimentară, construit pe mai multe surse care includ producţie internă şi import din trei ţări. Acesta se va păstra indiferent dacă vom părăsi UE cu un acord de Brexit sau fără acesta.”

    În seara aceasta, acordul de Brexit negociat în luna decembrie de cabinetul May cu liderii Uniunii Europene va fi votat în cadrul parlamentului britanic. În cazul în care documentul nu va primi numărul minim de voturi necesare, există riscul ca întregul proces de ieşire a Marii Britanii din UE să fie cuprins de haos, avertizează Reuters. 

     

  • Cine este mai puternic: produsul sau brandul?

    Şi aceasta este problema României în business.
    Companiile româneşti, antreprenorii români, au creat produse, au creat servicii, dar au uitat sau nu au mai apucat să creeze şi un brand.
    Suntem mulţumiţi când vedem Made in Romania, dar brandul s-ar putea să nu fie românesc.
    Coca-Cola este poate cel mai bun exemplu de marketing al lumii. Produsul în sine este simplu: apă, zahăr, sirop, sifon. O banală reţetă care însă este prezentată  drept cea mai secretă reţetă a lumii.
    Toată lumea a copiat produsul, conţinutul, dar nu a reuşit să copieze brandul, povestea şi marketingul Coca-Cola.
    La fel este şi în cazul Pepsi-Cola.
    Ikea nu a făcut şi nici nu face mare lucru; vinde nişte mese, nişte scânduri, nişte rafturi la pachet. Produsul este şi made in Romania, dar brandul este Ikea.
    iPhone-ul este unul singur, chiar dacă este produs în China.
    Nu mai are nicio importanţă unde este produs pantoful de sport, atâta timp cât brandul este Adidas sau Nike.
    Americanii au dat producţia produselor Nike ţărilor asiatice, păstrând brandul, marketingul, diviziile de cercetare şi inovare.
    La fel fac toate marile companii ale lumii.
    Cele mai multe îşi fabrică  produsele în altă parte decât în ţara de origine, dar după schiţele, mostrele, reţetele lor.
    În România sunt centre de servicii care discută cu clienţi internaţionali fără ca beneficiarii serviciilor să ştie că vorbesc cu cineva dintr-un birou din Pipera. Clientul a sunat la call center-ul unei companii, al unui brand, şi nici nu are importanţă cine livrează produsul.
    Pentru că nu au avut timp să-şi creeze brandul, să lucreze la partea de cercetare şi dezvoltare a produselor şi serviciilor oferite, companiile româneşti şi antreprenorii români s-au trezit acum că au nevoie de un brand care le aduce o valoare adăugată mai mare.
    Un brand puternic dublează valoarea unei companii şi atrage angajaţii, au spus speakerii prezenţi la proiectul ZF Branduri româneşti, organizat împreună cu Raiffeisen Bank.
    Dacă ai un brand cunoscut, consumatorul îţi solicită produsele, spune Levente Szell, directorul general al Agroserv.
    Cosmin Moldovan, directorul general al Carmangeriei Moldovan, spune: „Când am deschis firma în anul 1993, am ales un nume care era greu de reţinut, iar după 15 ani am făcut rebranding şi am ales să schimbăm numele în Carmangeria Moldovan. Anul acesta ne vom preocupa să ne creăm un brand de bun angajator”.
    Acest număr din Business Magazin este dedicat companiilor care au vrut să-şi prezinte o inovaţie.
    Nu avem pretenţia că sunt cele mai importante inovaţii din România. Nici pe departe, dar vrem să spunem că este un început în demersul nostru de a convinge companiile să-şi prezinte inovaţiile, să le explice, să arate rezultatele obţinute pentru a oferi un exemplu pentru piaţă.
    Lăptăria cu Caimac nu face ceva deosebit, adică vinde lapte. Dar nu orice fel de lapte, şi nu în orice fel de ambalaj.
    Orice schimbare într-un produs sau un serviciu poate fi considerată o inovaţie.
    Berea la PET s-a inventat în România la Bere Mureş, atunci când compania era pusă cu spatele la zid.
    Inovaţia este în faţa noastră, iar sărăcia şi nevoile te fac să fii mai creativ pentru a încerca să ieşi în evidenţă cu bani mai puţini.
    Nimeni nu are banii companiei Coca-Cola, dar oricine poate să facă un suc din anumite plante care să prindă teren şi în final un produs care să fie cumpărat chiar de către Coca-Cola.
    România este considerată o ţară cu ingineri buni, dar care au nevoie să fie puşi într-un sistem care să le permită utilizarea minţii în crearea de produse şi servicii care să aibă utilitate în piaţă.
    Acum 20 de ani, a început un prim val de call centere, a urmat un val de centre de servicii, iar acum urmează un val de centre de cercetare şi dezvoltare.
    Pe baza experienţei câştigate aici, mă aştept ca inginerii şi cercetătorii români să creeze produse şi servicii inovatoare, întâi Made in Romania şi apoi ca brand.
    Companiile româneşti şi-au dedicat ultimii 20 de ani creării companiei şi realizării unui produs sau serviciu.
    Următorii 20 de ani vor fi pentru crearea unui brand, pentru inovare şi cercetare, asta dacă nu vor să iasă din piaţă.
    Şi revin la întrebarea din titlu. Cine este mai puternic: produsul sau brandul? Cine face mai mulţi bani?

  • Un şomer invalid, care trăia într-o sărăcie lucie, a aflat că a fost dintotdeauna milionar

    Viaţa lui Krytzer s-a schimbat în mod definitiv atunci când şi-a dat seama că o pătura veche de peste 200 de ani, aparţinând tribului Navajo, strângea praf în sufrageria casei sale. A aflat că pătura valoarează în jur de 1,5 milioane de dolari la timp, pentru că situaţia lui devenise extrem de complicată, scriu cei de la CNBC.

    Loren Krytzer îşi pierduse un picior în urma unui accident extrem de violent şi trăia într-o casă dărâmată de la marginea oraşului Liona Valley, din California. Astăzi, el locuieşte într-o casă de 250.000 de dolari.

    “Vânzarea păturii mi-a dat o nouă şansă la viaţă”, a povestit Krytzer celor de la CNBC. Dar acea şansă nu a venit fără provocări neaşteptate, aşa cum ar fi probleme cu taxele sau o dramă de familie.

    După ce a cumpărat două case în centrul statului California, bărbatul spune că pierde în jur de 10.000 de dolari pe an doar în urma impozitelor. Fiind eliminat de pe lista celor care sunt eligibili să primească pensie pe caz de boală, Krytzer se gândeşte să se mute într-o zonă unde taxele sunt mai mici.

    O altă problemă a fost aceea a rudelor care au început să îl sune după ce au aflat de vânzare. Sora lui l-a ameninţat că îl va da în judecată pentru o parte din bani. Krytzer spune că a avut atacuri de panică şi a trebuit să stea cinci nopţi la un hotel, pentru a-şi pune gândurile în ordine.

    Cu toate acestea, Krytzer recunoaşte că aspectele pozitive le depăşesc cu mult pe cele negative. El nu a aruncat banii pe lucruri inutile, investind mai ales în proprietăţi sau acţiuni la bursă.

    Loren Krytzer spune că banii nu l-au schimbat, dar că viaţa a devenit ceva mai uşoară după acea licitaţie. “Contează să ai credinţă şi o minte puternică”, spune bărbatul. “Fără acestea nu vei avea sorţi de izbândă.”

  • Povestea incredibilă a adevăratului ”Tarzan”, fiul unei prinţese din Rusia, care s-a retras în sălbăticie în urmă cu 60 de ani

    La vârsta de 24 de ani, Fomenko a plecat din Sidney şi s-a retras în pădurile tropicale dintre Cape York şi Ingham, în nordul Australiei, unde a trăit ca un adevărat „Tarzan”, fiind inspirat de „Odiseea” lui Homer, scrie Daily Mail.
     
    Excentricul personaj a călătorit pe calea apelor între Cooktown (Queensland) şi Noua Guinee, la bordul unei bărci improvizate din lemn de cedru.
     
    Presa anului 1959 a scris că „Tarzan” a fost salvat de indigeni dintr-o junglă tropicală sălbatică, neexplorată şi plină de crocodili, în care temerarul se aventurase.
     
    În 1964, bărbatul a fost arestat pentru vagabondaj, apoi autorităţile au stabilit că nu se află în deplinătatea facultăţilor mintale.

    Aventurierul a fost găsit într-o stare deplorabilă, după ce s-a confruntat cu atacul unui porc sălbatic şi a fost închis la ospiciu, unde doctorii l-au sedat şi i-au administrat o terapie cu şocuri electrice.

    În momentul eliberării, „Tarzan” a revenit în sălbăticie şi a trăit printre aborigeni până în 2012, când a fost găzduit de azilul Cooinda Aged Care din Gimpey, Australia.

    Bărbatul este fiul prinţesei Elizabeth Machabelli şi a sportivului Daniel Fomenko din Georgia, care în trecut a făcut parte din Uniunea Sovietică. Familia sa a fugit în Japonia la sfârşitul anilor 1930. La trei ani după ce Japonia a invadat China, pentru a isca războiul din Pacific, în 1937, familia a zburat în Sydney.

    Din cauza diferenţei de limbă şi a statutului de refugiat, Fomenko a început să se detaşeze de lumea modernă şi să se identifice cu eroul grec Ulise.

    În tinereţe, a câştigat mai multe medalii la decathlon şi a fost nominalizat pentru un loc în echipa Australiei, în contextul Jocurilor Olimpice din 1956.

    Înainte de a lua parte la antrenamente, „Tarzan” a fugit din căminul familiei sale şi s-a retras în jungla din Queensland. Recent, bătrânul a fost văzut pe o autostradă, în timp ce se deplasa spre magazinele locale, de unde îşi face provizii şi apoi dispare în sălbăticie.

     

  • Teroare în America de Sud: Nicolas Maduro, preşedintele Venezuelei, a supravieţuit unui atentat cu drone explozive

    Nicolas Maduro, liderul Venezuelei, a supravieţuit unei aparante tentative de asasinare, potrivit The Independent.

    Mai multe drone cu explozibil au zburat deasupra scenei pe care liderul îşi ţinea discursul, însă acestea au explodat înainte de a ajunge în dreptul preşedintelui.

    Maduro, 55 ani, susţine că acest atentat a fost un complot pus la cale de „extrema dreaptă”.

    Şapte persoane au fost rănite în urma incidentului, însă preşedintele a scăpat nevătămat, potrivit datelor transmise de guvernul din Venezuela.

    „Aceasta a fost o tentativă de asasinat”, a transmis preşedintele după incident. „Astăzi au încercat să mă omoare”.

    Ministrul Informaţiilor, Jorge Rodriguez, a transmis că incidentul a avut loc după ora 17.30, când Maduro ţinea un discurs pentru a celebra a 81 aniversare a Gardei Naţionale.

    Şeful statului – care părea tulburat – spune că a văzut „un dispozitiv zburător” explodând şi a crezut că a început spectacolul de artificii.

    Câteva secunde mai târziu, Maduro spune că a auzit  a doua explozie şi a început să se instaureze panica în mulţime.

    Oamenii preşedintelui s-au grăbit să îl protejeze pe lider şi să îl extragă, iar preşedintele susţine că „extrema dreaptă”, lucrând cu oameni din Bogota şi Miami şi cu preşedintele columbian Juan Manuel Santos, se face responsabilă pentru atac.

    „Sunt viu şi victorios”, a transmis el într-o adresă televizată. „Totul indică spre extrema dreaptă venezueleană în alianţă cu extrema dreaptă columbiană, iar numele Juan Manuel Santos este în spatele acestui atac”.

    Preşedintele Maduro îşi pierde din susţinere şi îşi creează o opoziţie din ce în ce mai mare din cauza situaţiei economice în care a ajuns Venezuela, Fondul Monetar Internaţional estimând inflaţia ţării la 1.000.000% până la sfârşitul anului.

     

  • Când şi-a deschis primul magazin nu se aştepta să se îmbogăţească, spera să supravieţuiască. Vezi ce sumă a luat pe afacere când a vândut-o – VIDEO

    Printr-o combinaţie de politici de marketing, educaţie pentru consumatori şi activism social, The Body Shop ltd. a rescris regulile afacerilor în industria cosmetică globală şi a făcut-o pe Roddick una dintre cele mai bogate femei din Marea Britanie.

    Născută în 1942, Anita Perella a fost a treia din cei patru copii ai unei familii de italieni imigranţi din Littlehampton, Anglia. Deşi mama sa îşi dorea pentru ea o carieră de profesoară, dorinţa ei de aventură era prea puternică ca să o ţină în sala de clasă. După un an de studii la Paris şi încă un an la Geneva, a început aventura pe care ea însăşi a numit-o ”traseul hippie“, care a purtat-o prin Europa, Pacificul de Sud şi Africa; aşa a intrat în contact cu ritualurile şi obiceiurile multor culturi din lumea a treia, inclusiv formele lor de protejare a sănătăţii şi îngrijire a corpului.

    La întoarcerea sa în Anglia s-a întâlnit cu Gordon Roddick, un spirit boem la fel ca ea, iar cei doi s-au căsătorit în 1970 şi, la scurt timp, au deschis un hotel, urmat de un restaurant. Câţiva ani mai târziu, Gordon Roddick a decis să-şi îndeplinească un vis: o călătorie de la Buenos Aires, Argentina, până la New York, SUA, şi nu oricum, ci călare. Admirând spiritul libertin al soţului său, antreprenoarea a acceptat să vândă restaurantul pentru a-i finanţa călătoria. Ulterior, pentru a se întreţine pe ea şi pe fiicele sale în absenţa soţului, a hotărât să deschidă un mic magazin în care să poată pună în aplicare câteva dintre cunoştinţele sale cosmetice dobândite în timpul călătoriilor.

    Cu ajutorul soţului, a obţinut un împrumut de 6.500 de dolari, a contractat un producător local de plante şi a deschis o mică fabrică pe litoral şi primul magazin The Body Shop. Totul se făcea pe baza unui buget strict, fără nicio concesie pentru estetică. Spre exemplu, a decis să picteze magazinul cu verde pentru că ascundea totul, chiar şi petele umede de pe pereţi, şi oferea discounturi clienţilor care îşi aduceau înapoi recipientele goale. De asemenea, clienţilor li se permitea să aleagă dintr-o gamă de uleiuri parfumate pentru a-şi personaliza cumpărăturile, deoarece era mai ieftin decât să adauge parfumuri scumpe în fiecare recipient. A evitat publicitatea plătită, bazându-se, în schimb, pe interviuri bine plasate, promovând cauze sociale şi oferind broşuri în magazine.

    Combinaţia de produse, strategie bună de relaţii publice, un personal bine pregătit şi un cumul de valori bine definite a generat rapid o poveste. |ntr-un an afacerea lui Roddick a crescut atât de mult încât a deschis un al doilea magazin. Când soţul aventurier s-a întors în primăvara anului 1977, The Body Shop era atât de popular, încât soţii Roddicks au început să se extindă prin francize. Unul dintre ingredientele-cheie ale afacerii a fost activismul social, sprijinul vocal pentru cauze precum Greenpeace, Amnesty International, salvarea pădurilor tropicale şi interzicerea testelor pe animale, iar asta s-a tradus în creşterea vânzărilor.

    Până în vara anului 1992, existau peste 700 de magazine The Body Shop, care generau vânzări de 231 milioane de dolari, fiind considerat al doilea cel mai popular şi respectat brand din Marea Britanie. Roddick afirma deseori că scopul afacerii sale nu sunt atât banii, cât implementarea principiilor etice şi morale ca standard de management; în 2006 The Body Shop a fost preluat de L’Oréal într-o tranzacţie de 652 milioane de lire sterline. Anita Roddick a decedat în 2007 şi a lăsat o mare parte din avere organizaţiilor caritabile.

  • Strigătul de ajutor al unei campioane a atletismului românesc. Are nevoie de sânge pentru o intervenţie chirurgicală în care medicii dau prognostic de 20% şanse de supravieţuire

    Adelina Gavrilă deţine recordul naţional României la triplusalt, tineret sub 23 ani – cu o performanţă înregistrată pe data de 12 iunie 1999 de 14,71 m, dar şi recordul la tineret, în sală: 14,39 m (29 ianuarie 2000).

    Deja mămica unui băieţel în vârstă de 4 ani, Adelina Gavrilă urmează să nască pe 2 august, însă are o complicaţie rară – placentă Previa Percreta. Mai exact, placenta s-a întins în organism şi s-a lipit de organe.

    Naşterea va fi urmată de o operaţie care va dura 5 ore, în care medicii vor dezlipi placenta de restul organelor. Intervenţia este asociată cu sângerări abundente, au avertizat doctorii, care, totodată, sunt rezervaţi în prognostic, apreciind că şansele de supravieţuire ale mamei sunt de 20%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un biciclist RĂNIT în Munţii Semenic a fost ajutat de un MAIDANEZ să supravieţuiască

    Biciclistul în vârstă de 40 de ani, din Reşiţa, căzuse de pe bicicletă luni seara, în timp ce cobora de pe muntele Semenic. Pentru că nu mai putea pedala, s-a aşezat pe asfalt şi a cerut ajutor la 112. În acel moment din pădure a apărut un maidanez care i-a venit în ajutor. L-a simţit pe bărbat cum tremura şi s-a lipit de el, să-l încălzească cu trupul său.

    ”La faţa locului s-au prezentat jandarmii, din cadrul Postului de Jandarmi Montan Văliug, pentru a acorda primul ajutor. La sosirea noastră, ciclistul acuza dureri în zona claviculei şi se afla într-o stare uşoară de hipotermie. Marea surpriză, momentul emoţionant al acestei întâmplări a fost atunci când ciclistul a căzut şi a rămas întins pe partea carosabilă. A apărut din pădure un căţel care s-a aşezat lângă victimă, ca şi cum l-ar fi încălzit cu corpul său. La sosirea noastră, câinele era aşezat lângă ciclist şi nu a plecat de lângă acesta nici în prezenţa noastră şi nici când echipajul de la Ambulanţă a sosit”, a povestit corespondentului Mediafax, Marius Săndulescu, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Caraş-Severin.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info