BusinessMagazin

Tag: steag

  • Tribul care venerează spiritul unui soldat american. Speră ca acesta să se reîntoarcă cu Coca-Cola, televizoare şi medicamente – FOTO

    În fiecare an, pe 15 februarie, rezidenţii unui mic sat de la baza vulcanului activ Mount Yasur de pe insula Tanna, Vanuatu, îi aduc un omagiu spiritului soldatului american care „este mai puternic decât Iisus”, informează Daily Mail.

    Cei mai în vârstă se îmbracă în uniforme militare americane şi defilează, iar alţii îşi pictează “SUA” pe piept, cu vopsea roşie. Apoi, la final, ridică steagul american.Tribul crede că soldatul cu pricina John Frum se va întoarce într-o zi şi va aduce cu el bogăţie, noroc şi cadouri din America.

    Cel mai probabil John Frum nu este o singură persoană, ci mai degrabă un cumul de soldaţi. Numele John Frum vine de la felul în care se prezentau soldaţii americani „Hi, Im John from New York”. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial aproximativ 300.000 de soldaţi americani au stat pe insulă pregătiţi pentru conflictul Japonia.

    După război, soldaţii „John Frum” au părăsit insula şi odată cu ei şi bogăţiile aduse de americani.

    În 2006, un jurnalist de la publicaţia Smithsonian Magazine a vizitat insula, iar leader-ul de atunci a declarat că „dacă ne rugăm lui John, el o să se întoarcă cu multă bogăţie”. „John este un spirit. Ştie tot. Este chiar mai puternic decât Iisus. A promis că se va întoarce cu multe bogăţii (Coca-Cola, televizoare, ceasuri, medicamente etc) dacă ne vom ruga”, a adăugat el.

    „În fiecare zi de vineri membrii cultului merg la baza vulcanului şi ridică steagul american, câteodată şi pe cel francez. Iar pe 15 februarie sărbătoresc ziua lui John Frum, fac puţin teatru, dansează, este o sărbătoarea anuală”, a declarat Ben Bohane, foto-jurnalist care trăieşte în Vanuatu.

  • Noua Zeelandă îşi alege un nou steag. Cum arată drapelul care a fost desemnat câştigător preliminar – FOTO

    Modelul de steag clasat pe locul al doilea are un design similar, şi culorile roşu, alb şi albastru în compoziţie.

    Rezultatul final al referendumului va fi anunţat marţi, după ce vor fi numărate voturile din străinătate şi ar putea fi schimbat, în contextul în care marja de câştig este îngustă. Un al doilea referendum va avea loc în martie, pentru a se decide dacă se adoptă noul steag, sau dacă se păstrează cel existent.

    Neo-zeelandezii au fost rugaţi să aleagă modelul pe care îl preferă, dintr-un total de cinci.

    Aproximativ 48% dintre votanţii eligibili au participat la primul referendum, care a generat opinii divergente în Noua Zeelandă, privind costul şi calendarul care trebuie respectat în vederea operarării acestei schimbări.

    Steagul câştigător în aceste alegeri preliminare, precum şi cel clasat pe locul al doilea, au fost desenate de arhitectul Kyle Lockwood, şi reprezintă simbolurile neo-zeelandeze, feriga argintie şi constelaţia Crucea Sudului.

    Steagul clasat pe cel de-al treilea loc poartă numele de “Vârful Roşu” (Red Peak), şi a fost adăugat pe buletinul de vot în urma unei campanii de lobby care s-a desfăşurat pe reţelele de socializare.

    Decizia de a alege un nou steag a fost susţinută de premierul neozeelandez, John Key, care a spus că drapelul actual seamănă prea mult cu cel al Australiei şi că este timpul să se elimine steagul Marii Britanii (Union Jack) de pe steagul Noii Zeelande. El a declarat că rata de participare la vot, care a fost mai mare decât aşteptările, a demonstrat faptul că “oamenii se angajează” în dezbatere, potrivit publicaţiei The New Zealand Herald.

    Patru modele au fost iniţial anunţate în septembrie, iar “Vârful Roşu” a fost adăugat le pista opţiunilor câteva săptămâni mai târziu.

    Costul întregului exerciţiu ar putea ajunge la aproximativ 18 milioane de dolari.

  • Noua Zeelandă îşi alege un nou steag. Cum arată drapelul care a fost desemnat câştigător preliminar – FOTO

    Modelul de steag clasat pe locul al doilea are un design similar, şi culorile roşu, alb şi albastru în compoziţie.

    Rezultatul final al referendumului va fi anunţat marţi, după ce vor fi numărate voturile din străinătate şi ar putea fi schimbat, în contextul în care marja de câştig este îngustă. Un al doilea referendum va avea loc în martie, pentru a se decide dacă se adoptă noul steag, sau dacă se păstrează cel existent.

    Neo-zeelandezii au fost rugaţi să aleagă modelul pe care îl preferă, dintr-un total de cinci.

    Aproximativ 48% dintre votanţii eligibili au participat la primul referendum, care a generat opinii divergente în Noua Zeelandă, privind costul şi calendarul care trebuie respectat în vederea operarării acestei schimbări.

    Steagul câştigător în aceste alegeri preliminare, precum şi cel clasat pe locul al doilea, au fost desenate de arhitectul Kyle Lockwood, şi reprezintă simbolurile neo-zeelandeze, feriga argintie şi constelaţia Crucea Sudului.

    Steagul clasat pe cel de-al treilea loc poartă numele de “Vârful Roşu” (Red Peak), şi a fost adăugat pe buletinul de vot în urma unei campanii de lobby care s-a desfăşurat pe reţelele de socializare.

    Decizia de a alege un nou steag a fost susţinută de premierul neozeelandez, John Key, care a spus că drapelul actual seamănă prea mult cu cel al Australiei şi că este timpul să se elimine steagul Marii Britanii (Union Jack) de pe steagul Noii Zeelande. El a declarat că rata de participare la vot, care a fost mai mare decât aşteptările, a demonstrat faptul că “oamenii se angajează” în dezbatere, potrivit publicaţiei The New Zealand Herald.

    Patru modele au fost iniţial anunţate în septembrie, iar “Vârful Roşu” a fost adăugat le pista opţiunilor câteva săptămâni mai târziu.

    Costul întregului exerciţiu ar putea ajunge la aproximativ 18 milioane de dolari.

  • Moment istoric: Steagul palestinian, arborat la ONU, după ce Abbas a dezavuat acordurile cu Israelul – VIDEO

    În discursul pe care l-a susţinut în faţa membrilor Adunării Generale a ONU, Abbas a subliniat că este de neconceput ca problema statului palestinian să rămână nerezolvată.

    El a avertizat că Autoritatea Palestiniană nu se mai simte legată de acordurile cu Israelul, subliniind că acestea au fost “încălcate în mod continuu”.

    “Atât timp cât Israelul refuză să-şi înceteze activităţile de colonizare şi să elibereze al patrulea grup de deţinuţi palestinieni, în conformitate cu acordurile noastre, nu ne lasă altă opţiune decât să insistăm că nu vom rămâne singurii angajaţi în implementarea acestor acorduri”, a declarat Abbas.

    “De aceea, declarăm că nu mai continuăm să fim legaţi de aceste acorduri şi că Israelul trebuie să-şi asume toate responsabilităţile ca o putere de ocupaţie”, a subliniat el.

    Biroul premierului israelian Benjamin Netanyahu a catalogat discursul lui Abbas ca “înşelător şi încurajând incitarea şi fărădelegea în Orientul Mijlociu”.

    “Ne aşteptăm şi cerem de la Autoritate şi liderul ei să acţioneze responsabil şi să adere la propunerea (…) Israelului de a intra în negocieri directe cu Israelul fără condiţii prealabile”, a afirmat acesta.

    Abbas a ameninţat, în trecut, să dizolve AP şi să lase întreaga responsabilitate pentru Cisiordania Israelului, în cazul în care nu există nicio şansă a unui acord de pace.

    Autoritatea a fost creată ca administraţie interimară pentru oraşele importante din Cisiordania şi Fâşia Gaza după Acordurile de la Oslo, încheiate în 1993. Potrivit acordurilor, un tratat de pace cuprinzător urma să fie încheiat în următorii cinci ani.

    Însă după mai bine de două decenii de negocieri, Israelul a eşuat să ajungă la o soluţie paşnică şi la crearea statului palestinian. Ultima rundă de negocieri s-a prăbuşit în aprilie 2014.

    “Zi a mândriei”

    Într-un articol publicat în Huffington Post marţi, Abbas scria că arborarea steagului plaestinian la ONU va fi “cea mai emoţionantă şi mândră zi”.

    Adunarea Generală a ONU a adoptat luna aceasta, anterior, o moţiune cu privire la arborarea steagurilor palestinian şi al Vaticanului. Israelul a votat împotriva moţiunii, alături de Statele Unite şi alte şase ţări. Alte 45 de ţări s-au abţinut.

    Reprezentantul permanent al Israelului la ONU Ron Prosor denunţa la momentul respectiv o “tentativă flagrantă de deturnare a ONU”. El insista că negocierile directe sunt singurul mod în care palestinienii pot obţine recunoaşterea unui stat.

    Adunarea Generală a ONU a acordat Palestinei statutul de “stat observator nemembru”, acelaşi cu al Vaticanului.

    Decizia a urmat unei încercări, nereuşite, a palestinienilor de a obţine aderarea la organismul internaţional ca stat cu drepturi depline în 2011, din cauza lipsei de susţinere din partea Consiliului de Securitate al ONU.

    Potrivit corespondentului BBC la Ierusalim, palestinienii se confruntă cu o scădere a nivelului de trai, iar locuitorii Cisiordaniei sunt tot mai nerăbdători să vadă un semn de progres în întreprinderea lor vizând obţinerea recunoaşterii unui stat palestinian.

    Arborarea steagului palestinian la ONU ar putea să nu fie la fel de eficientă ca ridicarea problemei pe agenda diplomatică a lumii, însă este o realizare tangibilă şi a stat în puterea lui Abbas să o furnizeze imediat, comentează corespondentul BBC.

     

  • Gafe diplomatice în România şi în lume – de la ţări inventate la glume bizare şi hărţi greşite

    Postul public german ZDF a prezentat, sâmbătă, gafele diplomatice ale săptămânii, printre ele figurând şi broşura cu harta Franţei acoperită cu steagul german oferită de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, omologului Frank-Walter Steinmeier, în timpul vizitei făcute luni în România.

    Greşeala, asumată de Agerpres, care a realizat broşura respectivă, a dus la eliberarea din funcţie a purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

    În aceeaşi zi, Aurescu i-a comunicat lui Steinmeier “regretul profund” pentru faptul că pe broşură se afla harta Franţei, şi nu cea a Germaniei, aşa cum ar fi trebuit.

    Potrivit MAE, “ministrul de Externe german i-a transmis omologului român că nu apreciază că situaţia în cauză este de natură să producă vreun efect sau să creeze vreo problemă în relaţiile bilaterale, până la semnalarea acesteia de către omologul român ea nefiind remarcată”.

    Nici presa germană nu a fost prea vehementă, Hamburger Morgenpost notând că o astfel de încurcătură a făcut, recent, şi Ministerul de Externe de la Berlin. În februarie, în pregătirea vizitei lui Steinmeier în Republica Democrată Congo, MAE german a comandat insigne cu steagul acestei ţări. Din fericire, chiar înainte de plecare cineva a observat că în loc de steagul Republicii Democrate Congo pe insigne se afla cele al ţării vecine, Republica Congo (Congo Brazzaville).

    Din România, şeful diplomaţiei germane a mers la Sofia, de unde a postat pe Facebook, marţi, 10 martie, că spre finalul vizitei sale în Bulgaria a fost primit şi de către “preşedintele român Rosen Plevneliev”.

    Câteva ore mai târziu, greşeala a fost corectată, după ce a fost taxată într-o serie de comentarii furioase, inclusiv ale unor bulgari, potrivit cotidianului bulgar BGglas.

    Întâmplarea cu broşura a fost cea de-a doua gafă a diplomaţiei române în acest an. În februarie, la Ambasada din Paris a izbucnit un scandal, după ce mai mulţi invitaţi la o recepţie organizată cu ocazia vizitei preşedintelui Klaus Iohannis au primit un e-mail care avea ataşat şi un document intern în care o angajată a misiunii a trecut o serie de aprecieri nepotrivite, precum “indezirabil” şi scârbos”, la adresa unor persoane.

    În urma incidentului de la Paris, ministrul Aurescu a decis încheierea misiunii permanente a diplomatului implicat, precum şi încetarea detaşării şi a raporturilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Externe. Yvette Fulicea, implicată şi ea în scandalul invitaţiilor, şi-a prezentat, demisia din funcţia de director al Institutului Cultural Român (ICR) din Paris.

    Nu a fost lipsit de incidente diplomatice nici mandatul lui Teodor Baconschi.

    Revocat intempestiv de la conducerea MAE în 23 ianuarie 2012, pentru declaraţii fără legătură cu politica externă, Teodor Baconschi rămâne în istorie ca un şef al diplomaţiei care s-a remarcat nu neapărat prin fapte – chiar dacă în timpul mandatului său s-a semnat acordul cu SUA privind scutul antirachetă şi s-a desfăşurat cea mai mare operaţiune de evacuare de români din străinătate: peste 700 aduşi din Libia – ci mai ales prin declaraţiile de culoare cu care şi-a presărat intervenţiile publice.

    El s-a remarcat de-a lungul timpului prin afirmaţii nu neapărat greşite, dar foarte colorate.

    Mandatul său a început sub auspiciile problemei cetăţenilor români de etnie romă din Franţa. “Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă”, a spus el în declaraţii cu omologul francez, în februarie 2010, referindu-se la comunitatea de romi.

    La începutul lui 2011, Baconschi afirma, într-un interviu, că în condiţiile în care MCV este folosit în alte domenii şi devine un handicap, România îl poate denunţa unilateral, la fel cum poate condiţiona aderarea Croaţiei la UE. La acel moment au intervenit atât Comisia Europeană – precizând că România nu poate denunţa unilateral MCV – cât şi preşedintele Traian Băsescu.

    Mai puţin diplomatic, însă foarte sincer, Baconschi deplângea, la 6 ianuarie 2012, faptul că nu există nici la MAE, nici în altă parte “o baghetă magică” prin care să se schimbe compoziţia Guvernului olandez, referindu-se la opoziţia Olandei faţă de aderarea României şi Bulgariei la Schengen, pusă pe seama faptul că Executivul de la Haga era sprijinit în Parlament de o formaţiune de extremă dreapta. Ministrul mai spunea atunci că deplânge “aceste opţiuni câteodată radical eurosceptice sau chiar antieuropene”.

    Şi Adrian Cioroianu a fost un şef al diplomaţiei care s-a remarcat printr-o serie de gafe.

    La puţin timp după începerea mandatului, în aprilie 2007, ministrul Cioroianu a fost aspru criticat după ce i-a solicitat o întrevedere secretarului de stat al SUA Condoleezza Rice, cu ocazia reuniunii miniştrilor de Externe din ţările NATO, de la Oslo, dar a primit răspuns negativ, din cauza scurtei prezenţe a oficialului american în capitala Norvegiei. În timp ce Ambasada SUA de la Bucureşti explica imposibilitatea organizării unei reuniuni bilaterale prin programul foarte aglomerat al Condoleezzei Rice, Cioroianu declara că a avut o întâlnire “de prim contact” cu secretarul de stat american, dar că nu s-a urmărit realizarea unei întrevederi bilaterale, în sens clasic.

    O întâlnire pe care a avut-o cu secretarul de stat american Condoleezza Rice l-a adus din nou pe Adrian Cioroianu în centrul controverselor. “Da”, “da, da, desigur”, “bineînţeles” şi “vă mulţumesc foarte mult” au fost singurele cuvinte rostite de ministrul român de Externe în prezenţa omologului său american, în timpul întâlnirii cu presa, conform transcrierii publicate pe site-ul Departamentului de Stat american.

    Uciderea unei italience de către un imigrant român de etnie romă din Italia a creat contextul în care ministrul a făcut o nouă gafă.

    În timpul unei intervenţii telefonice la un talk-show televizat, Adrian Cioroianu a spus: “Vă rog să mă credeţi. Şi eu mă gândesc de săptămâni de zile care ar fi situaţia. Eu vă spun deschis că nu mi se pare cea mai bună soluţie aceasta, de a nu-i lăsa să părăsească… Aceasta ar trebui să fie, cum să spun, cea mai uşoară pedeapsă. Aceşti oameni, din păcate, repet, nu am studii de drept, nu vreau să pozez în altceva decât ceea ce sunt, dar, aşa cum judec eu, aceşti oameni care comit astfel de fapte, aceşti oameni nu trebuie trimişi în regim de celulă, cu televizor, ar trebui puşi la muncile cele mai dure şi formate probabil batalioane din alea disciplinare. Nu ştiu dacă asta le-ar aduce mintea la cap, dar, credeţi-mă, eram ieri pe drumul dintre Alexandria şi Cairo, la sfârşitul vizitei, îmi veneau ştirile din ţară, din păcate pe SMS, nu puteam fi prins pe telefonul mobil, vă daţi seama, prin deşert…şi mă gândeam dacă nu cumva puteam cumpăra un teren în deşertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care..astfel de oameni ne fac de râs”.

    În vara lui 2007, aflat în vizită în Macedonia, Adrian Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul.

    Aflat în vizită în Italia, în noiembrie 2007, împreună cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Cioroianu s-a întâlnit cu reprezentanţi ai românilor din această ţară, printre care şi cu liderul Asociaţiei romilor refugiaţi politici din Italia, Costică Argint. Cei doi s-au îmbrăţişat, iar Adrian Cioroianu a spus “Să trăiască domnu’ Argint”. Argint era acuzat de mai multe infracţiuni în România, iar ulterior el a fost arestat şi pentru infracţiuni comise pe teritoriul italian.

    Tot în noiembrie 2007, presa a relatat că, aflat în vizită în Spania, în delegaţia care îl însoţea pe preşedintele Traian Băsescu, Cioroianu i s-a adresat într-un limbaj colocvial suveranului spaniol. În timpul ceremonialului de primire, ministrul i-ar fi spus regelui Juan Carlos: “Good point, good, good point”. Mai mult, ministrul de Externe a continuat, ridicând degetul mare de la mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în dreptul pieptului, facându-i regelui Juan Carlos semnul “OK”, a mai relatat presa.

    Tot presa a relatat că, în timpul vizitei în Suedia, alături de şeful statului, Adrian Cioroianu a întârziat la întâlnirea cu oamenii de afaceri suedezi, la care au participat preşedintele Traian Băsescu şi regele Suediei, Carl XVI Gustaf. El a intrat după rege, ceea ce contravine protocolului.

    Şi summit-ul NATO de la Bucureşti a fost o ocazie pentru criticii lui Cioroianu să remarce că acesta nu s-a aflat la aeroportul “Henri Coandă” pentru a-l întâmpina pe preşedintele SUA George W. Bush, iar la plecarea acestuia l-a condus însoţit de logodnică.

    Prezenţa militară slovacă în Irak i-a pus în încurcătură, pe 29 mai 2009, pe şefii diplomaţiilor de la Bucureşti şi Bratislava, ministrul Diaconescu spunând că a fost o temă discuţiilor bilaterale, nefiind contrazis iniţial de omologul său, care ulterior a spus însă că Slovacia s-a retras din Irak în 2007.

    Gafe şi greşeli diplomatice se întâmplă şi la case mai mari.

    În 2008, înainte de summitul NATO de la Bucureşti, Casa Albă anunţa, potrivit transcriptului conferinţei de presă a consilierului pe probleme de securitate naţională al preşedintelui american, că preşedintele SUA, George W. Bush, se va deplasa la “Constadt”, pe litoralul Mării Negre, pentru a se întâlni cu “preşedintele Vasesque”.

    Ulterior, Casa Albă, prin intermediul unei precizări făcute de Ambasada SUA la Bucureşti pentru MEDIAFAX, şi-a exprimat regretul pentru eroarea de grafie apărută în transcriptul referitor la vizita preşedintelui Bush în România, precizând că, din păcate, transcriptul a fost postat pe pagina de Internet înainte de a fi editat, iar numele preşedintelui Băsescu a apărut “aşa cum a auzit stenografa”.

    Tot fostul preşedinte Traian Băsescu a fost “victima” unei greşeli în 2012, când site-ul oficial al summitului NATO de la Chicago, chicagonato.org, l-a prezentat drept prim-ministrul României.

    Preşedintele Barack Obama a fost criticat de presa americană şi de cea britanică după ce, în martie 2009, i-a dăruit premierul Gordon Brown, aflat în vizită în SUA, o colecţie de DVD-uri cu filme americane clasice. Acestea însă nu erau compatibile cu DVD playerele britanice.

    O lună mai târziu, Obama se ducea la Buckingham Palace cu un IPod pentru regina Elizabeta a II-a, cadou catalogat drept o gafă de către presa din Albion.

    În cadrul aceleaşi întrevederi, Michelle Obama a încălcat protocolul casei regale, îmbrăţişând-o pe suverana britanică, care nu a părut derajantă de gest.

    Una dintre cele mai criticate greşeli ale preşedintelui SUA s-a petrecut în 2012. Obama a vorbit, în cursul unei ceremonii omagiale, despre “lagărele de exterminare poloneze” din cel de-al doilea Război Mondial, sintagma fiind considerată o ofensă gravă în Polonia, unde regimul nazist german a executat polonezi şi evrei în timp ce ţara era sub ocupaţie.

    Liderul de la Casa Albă i-a trimis o scrisoare omologului Bronislaw Komorowski pentru a-şi cere scuze, dând asigurări că a folosit expresia “în mod eronat”.

    La summitul G20 din 2011, din cauza unor microfoane rămase deschise, întreg mapamondul a aflat o discuţie privată între preşedinţii Barack Obama şi Nicolas Sarkozy.

    Referindu-se la premierul israelian Benjamin Netanyahu, Sarkozy a declarat: “Nu îl mai suport. Este un mincinos”. Obama a replicat: “Tu te-ai săturat de el, dar eu trebuie să tratez cu el în fiecare zi!”.

    Ulterior, Sarkozy i-a trimis o scrisoare lui Netanyahu în care i-a amintit de prietenia pe care i-o poartă şi a subliniat că divergenţele lor privind problemele din Orientul Mijlociu, apărute în presă, nu au impact asupra acestei prietenii.

    Şi vicepreşedintele american Joe Biden este cunoscut pentru gafele sale, unele cu implicaţii asupra relaţiilor cu alte state.

    Anul trecut, a reuşit într-un singur discurs să enerveze autorităţile din Turcia şi Emiratele Arabe Unite, aliate ale SUA, acuzându-le că sprijină financiar grupările militare din Siria. Biden a fost nevoit să-i sune pe preşedintele turc, Recep Erdogan, şi pe prinţul moştenitor Mohammed bin Zayed Al Nahyan pentru a-şi cere scuze.

    Tot anul trecut, l-a descris pe fostul premier din Singapore Lee Kuan Yew drept “cel mai înţelept om din Orient”, asiaticii considerând termenul “Orient” ca fiind învechit şi ofensator.

    Secretarul de stat american John Kerry şi-a cerut şi el scuze autorităţilor de la Tel Aviv, după ce presa a relatat că oficialul SUA a avertizat Israelul că riscă să devină un stat “de apartheid”, în cazul în care nu face rapid pace cu palestinienii.

    Kerry a negat vehement că ar fi spus aşa ceva, dar Departamentul de Stat nu a dezminţit că şeful diplomaţiei americane a folosit acest termen care desemnează sistemul social segregaţionist aflat în vigoare în Africa de Sud în perioada 1948-1994.

    În septembrie 2013, secretarul de stat John Kerry a dorit să salute activitatea diplomaţilor americani din Kyrgyzstan, dar a dat impresia că a confundat această ţară cu vecina mai bogată în resurse, Kazakhstan.

    Diplomaţii SUA din afara ţării “luptă împotriva corupţiei în Nigeria, sprijină statul de drept în Burma, sprijină instituţiile democratice din Kyrzakhstan”, a spus Kerry.

    Predecesoarea sa, Hillary Clinton, a fost ţinta ironiilor în 2009, după ce i-a oferit omologului rus, Serghei Lavrov, un “buton de resetare”. Dar cuvântul de pe buton, “peregruzka”, înseamnă mai degrabă “supraîncărcare” decât “resetare”. Clinton i-a dat asigurări omologului său că personalul său a depus eforturi pentru a face acest lucru corect. “A fost corect?”, a întrebat ea, zâmbind. “Aţi greşit”, i-a răspuns Lavrov, care zâmbea, de asemenea.

    În pofida situaţiei stânjenitoare, cei doi s-au amuzat în faţa camerelor de luat vederi şi au apăsat butonul împreună. La o conferinţă comună, după două ore de discuţii, cei doi au glumit pe tema greşelii. “Am ajuns la un acord despre cum se scrie «resetare» în rusă şi engleză, nu mai avem divergenţe”, a spus Lavrov.

    În 2010, Hillary Clinton a felicitat-o pe regina Marii Britanii cu o săptămână înainte de ziua sa de naştere.

    “E mai bine să feliciţi cu o săptămână mai devreme decât cu o săptămână mai târziu”, a replicat Philip Crowley, un purtător de cuvânt de la Departamentul de Stat, încercând să repare gafa.

    Soţul reginei, ducele de Edinburgh, este recunoscut pentru comentariile incomode şi pentru umorul mai ciudat, cotidianul Daily Telegraph alcătuind o lungă listă cu gafele sale diplomatice.

    Printre ele, se numără şi întrebarea adresată, în 2002, unor aborigeni din Australia, prinţul dorind să ştie dacă aceştia trag în continuare cu săgeţi.

    “Nu sunteţi cei mai mulţi dintre voi descendenţi din piraţi?”, l-a întrebat el, în 1994, pe un locuitor din Insulele Cayman.

    “Arăţi de parcă eşti gata de culcare”, i-a spus, în 2012, preşedintelui nigerian, îmbrăcat într-un costum tradiţional.

    Fostul preşedinte George H. W. Bush i-a insultat involuntar pe australieni în timpul unei vizite la Canberra în 1992, când a făcut semnul victoriei, fără să ştie că în Australia acesta are altă semnificaţie, fiind un gest obscen.

    Fostul lider de la Casa Albă este, de altfel, autorul uneia dintre cele mai celebre gafe din politica internaţională. Involuntară şi aceasta.

    Din cauza unei gripe intestinale, Bush Sr. a vomitat pe premierul japonez Kiichi Miyazawa, în 1992, în timpul unui dineu găzduit de oficialul nipon. Incidentul i-a adus popularitate preşedintelui american în Japonia, fiind inventată o expresie nouă în limba japoneză: “bushu-suru” (a vomita în public).

    Aflat în vizită în China în 2010, premierul britanic, David Cameron, şi-a supărat gazdele, refuzând să renunţe la floarea de mac de la butonieră. Cameron şi miniştrii care îl însoţeau purtau la butoniere flori de mac, simbol al comemorării eroilor căzuţi la datorie în primul Război Mondial. Pentru chinezi, florile de mac reprezintă o amintire dureroasă a celor două războaie ale opiumului, ambele pierdute de ei în faţa britanicilor.

    Exprimarea liberă, gafele şi alte derapaje erau caracteristice şi pentru fostul premier italian Silvio Berlusconi.

    În noiembrie 2008, când se afla în vizită oficială la Moscova, Silvio Berlusconi l-a calificat pe preşedintele Barack Obama drept “tânăr, frumos şi chiar bronzat”.

    A recidivat un an mai târziu, spre indignarea opoziţiei din Italia.

    Întors de la Pittsburgh, el spunea: “Vă aduc salutările unui om care se numeşte, care se numeşte… aşteptaţi, era cineva bronzat: Barack Obama!. Nu o să credeţi, însă, au mers amândoi la plajă ca să facă baie de soare, pentru că şi soţia sa este bronzată!”.

    În 2003, Berlusconi a provocat o criză diplomatică între Roma şi Berlin după ce a declarat că Martin Schulz, pe atunci eurodeputat, ar putea juca “rolul unui gardian de lagăr” într-un film despre nazişti.

    În cursul summiturilor oficiale, Berlusconi a fost protagonistul mai multor episoade insolite, ascunzându-se în spatele unei plante pentru a o speria pe Angela Merkel sau punându-i coarne unui ministru spaniol în timpul unei fotografii de grup.

    În anul 2000, cancelarul german Gerhard Schröder a stins, din greşeală, flacăra eternă de la Memorialul Yad Vashem dedicat Holocaustului din Israel, flacăra care arde în memoria celor şase milioane de evrei ucişi de nazişti. Cancelarul şi premierul israelian Ehud Barak au încercat fără succes să o aprindă, fiind nevoie de intervenţia unui angajat de la Memorialul Yad Vashem.

  • Tokes: Primăria Oradea m-a avertizat să dau jos steagul secuiesc de pe sediu. E jignitor şi scandalos

    “Am aflat cu mâhnire că după două luni s-a trecut la sancţionarea arborării acelui steag (secuiesc – n.r.) la balconul biroului meu şi consider că este un act de batjocură din partea organelor respective (Poliţia Locală şi Primăria Oradea – n.r.) la adresa simbolurilor maghiare”, a declarat Laszlo Tokes într-o conferinţă de presă desfăşurată, marţi, la Oradea, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Tokes a spus că a primit din partea Primăriei Oradea un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, emis în 20 august, în care “persoana fizică Tokes Laszlo” a fost făcută răspunzătoare de încălcarea Legii 185/2013, privind autorizarea şi amplasarea mijloacelor de publicitate, şi prin care este avertizat că dacă “steagul publicitar” montat pe balconul biroului său, fără autorizaţie şi fără plata taxei aferente, nu va fi “desfiinţat” în termen de şapte zile, primăria va sancţiona această contravenţie cu o amendă între 30.000 şi 50.000 de lei.

    Tokes a comparat acest demers cu interdicţiile de afişare a simbolurilor maghiare în timpul regimului comunist şi a afirmat că steagul secuiesc nu poate fi considerat steag publicitar în sensul Legii 185/2013, deoarece este un “steag sfânt”.

    “Acest caz ne aminteşte de regimul Ceauşescu, când erau interzise simbolurile comunităţii maghiare, cum ar fi imnul sau steagul maghiarilor. În anul jubiliar 25 după Revoluţia din 1989 este o ruşine că regimul actual procedează aşa cum s-a aplicat şi în timpul lui Ceauşescu… Nu am cerut aviz primăriei (pentru arborarea steagului – n.r.), pentru că nu este un steag publicitar. Este un steag sfânt al comunităţii secuieşti”, a spus eurodeputatul maghiar.

    Tokes consideră drept “ridicolă şi scandaloasă” acţiunea autorităţilor locale, iar “calificarea unui simbol istoric, comunitar, naţional, ca fiind un mijloc de publicitate, reclamă comercială, o ofensă la adresa întregii naţiuni maghiare, la adresa celei mai numeroase minorităţi etnice din România, la adresa cetăţenilor de naţionalitate maghiară ai municipiului Oradea”.

    Eurodeputatul a precizat că, din aceste motive, nu va da curs avertismentului primăriei şi nu va demonta “steagul publicitar”, urmând ca marţi să depună la Judecătoria Oradea o contestaţie împotriva procesului-verbal, pentru a obţine anularea actului.

    Mai mult, el a adăugat că intenţionează să arboreze la biroul său şi un steag al “Ţinutului Partium”, aflat deocamdată în pregătire.

    “Nu avem de ce să înlăturăm acest steag. Într-o Europă în care suntem europarlamentari nici nu se pune problema să nu arborăm acest steag secuiesc. Ba chiar ne gândim să arborăm şi steagul Partium”, a anunţat Tokes.

    Alături de el, directorul de organizare pe regiunea Partium al PPMT, Csomortanyi Istvan, a precizat că “oameni de ştiinţă” lucrează la acest nou steag al “Ţinutului Partium”.

    “Încă nu este gata, este în pregătire. Urmează ca un for format din oameni de ştiinţă competenţi să decidă care este simbolul cel mai potrivit”, a explicat Csomortanyi.

    Laszlo Tokes a arborat steagul secuiesc pe balconul biroului său europarlamentar, aflat pe strada Jean Calvin din centrul municipiului Oradea, în 18 iunie, în cadrul unei acţiuni în care a elogiat şi activitatea scriitorului Wass Albert, considerat în România criminal de război.

    “Ridicăm glasul nostru împotriva acelor excese ale organelor oficiale, respectiv împotriva acelor acte abuzive prin care se scot drapelurile secuieşti, se îndepărtează cărţile scriitorului renumit Wass Albert, şi încă nu se reabilitează acele personalităţi însemnate ale comunităţii maghiare care cu câteva decenii în urmă au fost condamnaţi pe nedrept ca şi criminali de război”, spunea Laszlo Tokes la acea vreme.

  • Gigantul care luptă cu RCS&RDS, Romtelecom şi UPC pe piaţa de internet

    Irlandezul Stuart Evers a ajuns în România la începutul anului trecut, când a fost numit CEO al Euroweb, companie controlată de Türk Telekom, unica prezenţă din telecom a turcilor pe piaţa locală. Prima vizită a făcut-o însă în 2003, când a găsit ţara „mult diferită faţă de ceea ce este astăzi”.

    Diferenţa nu se referă doar la numărul de restaurante bune sau de locuri de petrecere a timpului liber, ci şi la piaţa telecom, unde, la acea vreme, toţi operatorii de telefonie mobilă creşteau, iar rezultatele erau bune pentru toate companiile din industrie, indiferent de mărimea lor.

    Evers lucrează în telecom din 1996. A început în Dublin, la operatorul telecom deţinut la acea vreme de statul irlandez, a trecut şi prin Kazahstan, însă şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei în Cehia, unde a fost atât consultant, cât şi manager. Legătura lui cu Türk Telekom s-a stabilit după ce turcii au cumpărat în 2011 operatorul Pantel International, companie cu 30.000 de reţele de fibră optică în 16 ţări, preponderent din Europa Centrală şi de Est, care deţinea şi afacerea Euroweb. „Pentru turci, parteneriatul comercial cu România este unul de importanţă strategică.

    Turcia este al cincilea investitor de aici ca mărime„, spune managerul, care enumeră marile afaceri turceşti de pe piaţa locală, precum Garanti Bank, Credit Europe Bank, Kanal D sau Arctic. „Faptul că manageri străini sunt aduşi să conducă afaceri în pieţele estice se leagă mai ales de experienţa pe care au trăit-o deja activând în pieţele astăzi mature, dar aflate în trecut în curs de dezvoltare.„ Scenariul a fost acelaşi indiferent că vorbim de Irlanda, Polonia, Cehia, Slovacia sau Kazahstan, iar reacţiile în faţa competiţiei, pieţei, cerinţelor consumatorilor sau dezvoltării de produse se derulează după aceleaşi reguli.

    Piaţa din România, „una dintre cele mai deschise din lume„, a ajuns astăzi la un nivel care permite şi accesul managerilor autohtoni, iar Evers observă că mulţi dintre competitorii săi sunt, de fapt, afaceri conduse chiar de români: „Toată echipa mea de aici este formată din localnici, eu sunt singurul străin„.

    Vorbeşte despre slăbiciunile pe care le-a găsit la sosirea în ţară, la prima radiografie făcută Euroweb, cauzate de competiţia acerbă între rivalii din telecomunicaţii – „eroziunea preţurilor este uriaşă, iar toată piaţa foloseşte politica preţului celui mai mic; este foarte greu să îţi păstrezi clienţii, iar dacă reuşeşti, o faci pe bani mai puţini„. Un peisaj în care compania raporta pierderi, scăderi ale veniturilor (de la o cifră de afaceri de 12,8 mil. euro în 2008 la 8 mil. euro în 2011) şi creşteri de costuri de la an la an. Primul lucru pe care l-a schimbat a fost modul în care oamenii de vânzări abordau clienţii – „celor existenţi trebuia să le oferim mai mult servicii şi simultan trebuia să găsim unii noi„.

    De aceea, echipa de vânzări a suferit modificări, în mare parte prin ofertarea unor angajaţi ai concurenţei, dat fiind că găsirea abilităţilor de acest fel în piaţa muncii se face „greoi„. Aproape 90 de angajaţi lucrează în prezent pentru Euroweb, în sediul central din Bucureşti, dar şi în punctele de lucru din Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara.
     

  • Steag roşu pe plajele de pe litoral: Un bărbat s-a înecat la Jupiter, iar doi salvamari au avut nevoie de îngrijiri medicale

     Potrivit reprezentanţilor Serviciului Judeţean de Ambulanţă Constanţa, mai mulţi salvamari au observat că un bărbat care intrase în mare a dispărut la un moment dat în valurile puternice, astfel că aceştia au intrat după el în apă, reuşind să îl aducă la mal.

    Ulterior, salvamarii au început procedurile de resuscitare, care au fost continuate apoi de un echipaj al Serviciului Judeţean de Ambulanţă.

    În pofida eforturilor medicilor, bărbatul nu a mai putut fi salvat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu, în Harghita: Am văzut la porţi steagul secuiesc. Oare nu era loc şi pentru cel românesc?

     La finalul slujbei de la Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Mureşului, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejean, i-a oferit preşedintelui un drapel al României, spunându-i: “Să-l ţineţi sus, să se vadă România până în emisfera de nord”.

    Preşedintele a luat drapelul, l-a ridicat, l-a agitat şi i-a mulţumit înaltului prelat pentru iniţiativa de a dărui drapelul românesc credincioşilor prezenţi la slujbă.

    Băsescu a spus apoi că, venind spre Izvoru Mureşului, a văzut la porţi şi drapelul secuiesc, lângă cel al Ungariei, el întrebându-se dacă nu era loc şi pentru drapelul României.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O companie germană vrea să investească într-un parc eolian în Dobrogea

     Restul finanţării va fi asigurat de STEAG şi alte instituţii financiare, se arată într-un comunicat al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

    STEAG va deţine integral Crucea Wind Farm SA, beneficiarul împrumutului BERD.

    Investitorul german este controlat de un consorţiu de şapte companii de utilităţi din Germania, care au împreună o participaţie de 51%. Restul acţiunilor se află în posesia companiei Evonik Industries.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro