BusinessMagazin

Tag: spectacol

  • Rapperul Chris Brown a fost arestat la finalul unui spectacol

    Joi seară, Brown, în vârstă de 29 de ani, a susţinut un concert la Coral Sky Amphitheatre din West Palm Beach, iar, după show, acesta a fost arestat.

    Surse din poliţie au declarat pentru platforma de ştiri tmz.com că este vorba despre o anchetă desfăşurată într-un alt stat, dar nu au precizat şi motivul arestării.

    În luna mai, rapperii americani Chris Brown şi Young Lo au fost daţi în judecată de o femeie care susţine că a fost violată şi molestată sexual în mod repetat în locuinţa primului, în timpul unei petreceri care a avut loc anul trecut.
    La momentul respectiv, poliţia din Los Angeles a transmis că “nu există nicio anchetă deschisă în ceea ce îl priveşte pe Chris Brown”.

    Brown a avut în ultimii ani mai multe probleme cu justiţia. În 2009 a fost condamnat pentru că a bătut-o pe cântăreaţa Rihanna, pe atunci iubita lui, cu puţin timp înainte de gala Grammy din acel an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Castele din Transilvania, deschise circuitului turistic. Suma la care se ridică un ”sejur aristocratic”

    După o plimbare cu căruţa şi un dans popular, turiştii şi-au încheiat ziua cu un picnic tihnit la umbră, la castel.

     
    Suntem în curtea castelului Kalnoky, din Micloşoara, judeţul Covasna, printre numeroşi turişti surprinşi de spectacolul naturii.
     
    “Peisajul este superb, absolut superb acel mic lac cu broaşte. Am şi înregistrat ”concertul”, e senzaţional cu brotăceii ăia”, este entuziasmat un turist.
     
    Vechi de patru secole, castelul de la Micloşoara a fost reşedinţa de vânătoare a contelui Kalnoky. Acum este un muzeu al civilizaţiei şi aristocraţilor din Transilvania.
     
    Musafirii au avut la dispoziţie tot domeniul castelului, cu pădure, fâneaţă, heleşteu şi ponei.
     
    Multe dintre Castelele Transilvaniei au intrat în circuitul turistic şi sunt foarte căutate de străini. Dar şi românii le vizitează. O familie din Sibiu, de pildă, a plătit în total 720 de euro pentru trei zile la castel, all inclusive, scrie stirileprotv.ro
     

  • Cum arată cea mai frumoasă insulă din Europa – GALERIE FOTO, VIDEO

    Din arhipelag face parte şi Insula Madeira, desemnată pentru al doilea an consecutiv cea mai frumoasă insulă din Europa chiar de ătre World Travel Awards. Marinarii portughezi au fost cei care au descoperit această capodoperă a naturii, se pare că anul 1420 a fost momentul în care aceştia au făcut minunata descoperire. De atunci şi până astăzi zona a evoluat foarte mult, astăzi, Insula Madeira este o destinaţie de vacanţă vizitată pe tot parcursul anului, plajele sale sunt străbătute an de an de circa un milion de turişti.
     
     
    Există numeroase motive pentru care turiştii vin în Insula Madeira. Principalul motiv îl constituie, aşa cum era de aşteptat, plajele fine şi bine amenajate, completate perfect de valurile înspumate ale Atlanticului. Aceste două elemente-cheie, fac din Insula Madeira destinaţia de vacanţă ideală atât pentru cei care îşi doresc o vacanţă relaxantă, cât şi pentru iubitorii de aventură. Poţi lenevi ore întregi pe nisipul fin sau te poţi aventura în valurile oceanului pentru sesiuni îndelungate de înot, scuba diving, snorkeling sau plimbări relaxante cu yachtul.
     
    Peisajele fac din Insula Madeira o destinaţie de vis, flora şi fauna sunt cu totul şi cu totul speciale. Fel de fel de plante exotice crează un cadru de poveste, palmieri, plante cu flori care nu fac decât să confere un farmec aparte întregii zone. Sărbătorile de iarnă sunt celebrate cu fast în Madeira, spectacolul de artificii de Anul Nou a scris istorie în Cartea Recordurilor. Anul 2006 este momentul în care spectacolul de artificii din Madeira a fost declarat cel mai mare din lume şi chiar şi astăzi luminile multicolore înfrumuseţează zona de Anul Nou.
     
    Tot în Madeira se regăseşte şi Portul Funchal, cel mai important din Portugalia, locul unde staţionează şi de unde pleacă cele mai importante nave de croazieră din lume. Portul Funchal este un popas important şi pentru navele comerciale din Europa, Caraibe şi Africa de Nord. Este o plăcere să faci o plimbare în port pentru a vedea tot felul de ambarcaţiuni interesante, dar şi pentru a admira florile multicolore care înfrumuseţează întreaga zonă. În regiune, există şi o mulţime de restaurante, terase şi cafenele, locuri unde te poţi delecta cu preparate cu specific portughez sau internaţionale, scrie descoperalocuri.ro

  • Transformarea unui protest în spectacol

    Dorind să atragă atenţia asupra milioanelor de mexicani nevoiţi să se descurce cu salariul minim, de mai puţin de 5 dolari pe zi, şi asupra faptului că aceia care îl stabilesc nu trebuie să trăiască din el, Rodriguez a petrecut cinci luni la Tijuana muncind, sub numele de Santiago Ramirez, la ambalat haine.

    Din experienţa sa a rezultat o piesă de teatru al cărei actor principal este, pusă recent în scenă de grupul de artişti Lagartijas Tiradas al Sol (Şopârle la soare) la un festival de artă din Los Angeles şi care face parte dintr-o serie de ”teatru documentar“ realizată de acest grup, având ca temă aşteptările mexicanilor de la democraţia din ţara lor.

  • Comisarul european care sperie giganţii. “Trebuie să-ţi susţii punctul de vedere, chiar dacă toată lumea crede că eşti un idiot”

    Nicio altă autoritate nu are puterea Margrethei Vestager de a urmări în justiţie evaziunea fiscală, de a lovi marile companii cu amenzi de miliarde de euro sau de a le forţa să-şi schimbe modelul de business. Prin supravegherea activităţilor comerciale din Europa, comisarul european antitrust Vestager este una dintre cele mai puternice femei de pe continent. O femeie care a înfruntat bărbaţii care conduc unele dintre cele mai puternice companii din lume.

    Iar ultimele sale acţiuni, cum ar fi amenda record dată Google, ar putea sugera că a dat de gustul sângelui coloşilor din Silicon Valley.

    Vestager nu s-a lăsat intimidată de spectacolul agresiv dat de Tim Cook, CEO-ul Apple, chiar în biroul ei, pe 21 ianuarie 2016, după cum povesteşte revista Wired. Şapte luni mai târziu îşi anunţa verdictul: facilităţile fiscale obţinute de Apple în Irlanda sunt ilegale, iar compania americană trebuie să dea înapoi statului irlandez taxe neplătite de 13 miliarde de euro, plus dobândă. A fost o decizie şoc pentru toată lumea.

    Vestager are cazuri deschise contra Amazon, Qualcomm şi Facebook, toate multinaţionale americane care fac istorie în industria tehnologiei.

    Danezei Vestager nici de ruşi nu i-a fost frică. Gazprom, companie rusească de stat şi cel mai mare exportator de gaze al lumii, a scăpat fără amendă într-un caz de abuz de poziţie dominantă pe piaţă, dar numai după ce a făcut concesii care în urmă cu câţiva ani erau de neconceput, scrie Politico. Gazprom, considerat de mulţi observatori un instrument de influenţă geopolitică al Kremlinului, a acceptat să joace în Europa după regulile UE, ba chiar să-şi prezinte contractele spre verificare agenţilor uniunii.

    Însă cazul cu care Vestager face istorie este amenda de 2,4 miliarde de euro dată Google, cea mai mare astfel de sancţiune impusă unei companii într-un caz antitrust. Crima companiei americane care deţine cel mai popular motor de căutare pe internet este de a favoriza unele dintre propriile servicii de shopping în defavoarea celor ale rivalilor. Decizia a fost o surpriză nu doar pentru Google sau companiile rivale, ci şi pentru oamenii din echipa lui Vestager care lucrau la caz. Politico a refăcut filmul vânătorii.

    Episodul începe cu un apel telefonic, într-o noapte de luni, de la Bruxelles. În California era trecut de vremea prânzului. La un capăt al liniei era Vestager, comisarul european al concurenţei. La celălalt capăt, Sundar Pichai, CEO-ul Google. Vestager i-a transmis sec că a doua zi, în aproximativ 12 ore, îşi va face publice concluziile: gigantul din Silicon Valley îşi manipulează rezultatele căutărilor pentru a-şi susţine în mod nejustificat propriile operaţiuni. Apelul telefonic transatlantic a fost primul anunţ oficial adresat Google că ancheta Comisiei Europene a fost finalizată, potrivit unor persoane din ambele tabere. Conversaţia a fost scurtă, ca pentru afaceri.

    Vestager i-a spus lui Pichai că a analizat argumentele companiei sale, însă va amenda Google. Ceea ce nu i-a spus a fost mărimea amenzii.

    Aceasta, împreună cu o copie a deciziei de 242 de pagini, vor fi furnizate abia a doua zi, cu doar câteva ore înainte ca Vestager să urce pe scenă în faţa publicului, marţi, la prânz.

    După o anchetă care a durat 2.401 de zile şi s-a încheiat după luni de planificare meticuloasă, Vestager era hotărâtă să nu lase pe nimeni să-i fure spectacolul.

    Anunţul de marţi va veni ca unul dintre momentele hotărâtoare ale carierei lui Vestager, moment în care ea şi UE îşi etalează autoritatea în faţa uneia dintre cele mai puternice companii din lume, după ani incertitudini.

    Chiar acum un an, cazul împotriva Google părea îngropat în birocraţia din Bruxelles. Comisia se chinuia să se lupte cu una dintre cele mai mari şi mai bogate companii din lume. Vestager a trebuit să-şi întărească poziţia cu un set nou de acuzaţii – o mutare pe care mulţi au considerat-o un semn de slăbiciune. Computerele sale se chinuiau să prelucreze tonele de date de la Google. Au existat şi semne de diviziuni interne în departamentul ei.

    Membri ai echipei lui Vestager au fost de atunci mult timp sub presiune intensă din partea comisarului pentru a aduce rezultate, lucrând ore lungi pentru a pune cap la cap unul dintre cele mai complexe cazuri din istoria anchetelor antitrust din UE. Şi au reuşit, fără a lăsa să se scurgă în afară prea multe informaţii despre progresul lor. Echipa comisarului are aproximativ 900 de membri.

    Luni, chiar înainte ca Vestager să discute cu Pichai, consilierii importanţi din Bruxelles ai Google nu ştiau că o decizie este iminentă. Au aflat doar din presă că un verdict care ar fi trebuit să vină la sfârşitul lunii iulie a fost devansat brusc pentru sfârşitul săptămânii, miercuri, apoi pentru marţi seara şi în cele din urmă pentru marţi la prânz. Consilierii nu au fost singurii lăsaţi să orbecăiască.

    Controlul strict al informaţiei exercitat de Vestager s-a extins şi asupra membrilor echipei sale. Cu o oră înaintea anunţului, dimensiunea amenzii era cunoscută doar unui grup restrâns de insideri apropiaţi ai comisarului – nu şi întregii echipe care a anchetat Google. Data anunţului a fost ţinută secretă pentru oficialii din divizia antitrust a lui Vestager care nu lucrau la caz.

    Rivalii Google – companiile care au adus cazul în faţa Comisiei – nu au avut nici ele mai multe informaţii. Mulţi dintre ei erau ocupaţi cu pregătirile pentru şedinţele viitoare programate cu anchetatori lui Vestager, consultări în care se aşteptau să ofere ultimele contribuţii înainte de anunţarea verdictului.

    Aceste întâlniri programate au fost doar una dintre multele direcţii greşite – voite sau nu – care au lăsat lumea să se scalde într-o mare de incertitudini în ceea ce priveşte intenţiile comisarului antitrust. În săptămânile de dinaintea deciziei, printre consilieri şi jurnalişti circulau zvonuri despre o amendă de puţin peste un miliard de euro.

    Vestager a reuşit chiar să păstreze închis robinetul cu informaţiile schimbate cu câteva săptămâni în urmă, atunci când s-a consultat cu autorităţile naţionale de protejare a concurenţei cu privire la verdict.

    În spatele cortinei, în biroul lui Vestager de la etajul 10 al clădirii Berlaymont, un fort al Comisiei, se făceau de luni întregi pregătiri pentru ziua cea mare. Un comunicator formidabil care pune un accent special pe pregătire, Vestager şi-a consumat săptămâni întregi ascultând interviuri cu înalţi oficiali, examinând punctele forte şi slabe ale cazului, trecând în revistă întrebări dintre cele mai dificile şi pregătind răspunsurile pe care le-ar da de pe podium.

  • Comisarul european care sperie giganţii. “Trebuie să-ţi susţii punctul de vedere, chiar dacă toată lumea crede că eşti un idiot”

    Nicio altă autoritate nu are puterea Margrethei Vestager de a urmări în justiţie evaziunea fiscală, de a lovi marile companii cu amenzi de miliarde de euro sau de a le forţa să-şi schimbe modelul de business. Prin supravegherea activităţilor comerciale din Europa, comisarul european antitrust Vestager este una dintre cele mai puternice femei de pe continent. O femeie care a înfruntat bărbaţii care conduc unele dintre cele mai puternice companii din lume.

    Iar ultimele sale acţiuni, cum ar fi amenda record dată Google, ar putea sugera că a dat de gustul sângelui coloşilor din Silicon Valley.

    Vestager nu s-a lăsat intimidată de spectacolul agresiv dat de Tim Cook, CEO-ul Apple, chiar în biroul ei, pe 21 ianuarie 2016, după cum povesteşte revista Wired. Şapte luni mai târziu îşi anunţa verdictul: facilităţile fiscale obţinute de Apple în Irlanda sunt ilegale, iar compania americană trebuie să dea înapoi statului irlandez taxe neplătite de 13 miliarde de euro, plus dobândă. A fost o decizie şoc pentru toată lumea.

    Vestager are cazuri deschise contra Amazon, Qualcomm şi Facebook, toate multinaţionale americane care fac istorie în industria tehnologiei.

    Danezei Vestager nici de ruşi nu i-a fost frică. Gazprom, companie rusească de stat şi cel mai mare exportator de gaze al lumii, a scăpat fără amendă într-un caz de abuz de poziţie dominantă pe piaţă, dar numai după ce a făcut concesii care în urmă cu câţiva ani erau de neconceput, scrie Politico. Gazprom, considerat de mulţi observatori un instrument de influenţă geopolitică al Kremlinului, a acceptat să joace în Europa după regulile UE, ba chiar să-şi prezinte contractele spre verificare agenţilor uniunii.

    Însă cazul cu care Vestager face istorie este amenda de 2,4 miliarde de euro dată Google, cea mai mare astfel de sancţiune impusă unei companii într-un caz antitrust. Crima companiei americane care deţine cel mai popular motor de căutare pe internet este de a favoriza unele dintre propriile servicii de shopping în defavoarea celor ale rivalilor. Decizia a fost o surpriză nu doar pentru Google sau companiile rivale, ci şi pentru oamenii din echipa lui Vestager care lucrau la caz. Politico a refăcut filmul vânătorii.

    Episodul începe cu un apel telefonic, într-o noapte de luni, de la Bruxelles. În California era trecut de vremea prânzului. La un capăt al liniei era Vestager, comisarul european al concurenţei. La celălalt capăt, Sundar Pichai, CEO-ul Google. Vestager i-a transmis sec că a doua zi, în aproximativ 12 ore, îşi va face publice concluziile: gigantul din Silicon Valley îşi manipulează rezultatele căutărilor pentru a-şi susţine în mod nejustificat propriile operaţiuni. Apelul telefonic transatlantic a fost primul anunţ oficial adresat Google că ancheta Comisiei Europene a fost finalizată, potrivit unor persoane din ambele tabere. Conversaţia a fost scurtă, ca pentru afaceri.

    Vestager i-a spus lui Pichai că a analizat argumentele companiei sale, însă va amenda Google. Ceea ce nu i-a spus a fost mărimea amenzii.

    Aceasta, împreună cu o copie a deciziei de 242 de pagini, vor fi furnizate abia a doua zi, cu doar câteva ore înainte ca Vestager să urce pe scenă în faţa publicului, marţi, la prânz.

    După o anchetă care a durat 2.401 de zile şi s-a încheiat după luni de planificare meticuloasă, Vestager era hotărâtă să nu lase pe nimeni să-i fure spectacolul.

    Anunţul de marţi va veni ca unul dintre momentele hotărâtoare ale carierei lui Vestager, moment în care ea şi UE îşi etalează autoritatea în faţa uneia dintre cele mai puternice companii din lume, după ani incertitudini.

    Chiar acum un an, cazul împotriva Google părea îngropat în birocraţia din Bruxelles. Comisia se chinuia să se lupte cu una dintre cele mai mari şi mai bogate companii din lume. Vestager a trebuit să-şi întărească poziţia cu un set nou de acuzaţii – o mutare pe care mulţi au considerat-o un semn de slăbiciune. Computerele sale se chinuiau să prelucreze tonele de date de la Google. Au existat şi semne de diviziuni interne în departamentul ei.

    Membri ai echipei lui Vestager au fost de atunci mult timp sub presiune intensă din partea comisarului pentru a aduce rezultate, lucrând ore lungi pentru a pune cap la cap unul dintre cele mai complexe cazuri din istoria anchetelor antitrust din UE. Şi au reuşit, fără a lăsa să se scurgă în afară prea multe informaţii despre progresul lor. Echipa comisarului are aproximativ 900 de membri.

    Luni, chiar înainte ca Vestager să discute cu Pichai, consilierii importanţi din Bruxelles ai Google nu ştiau că o decizie este iminentă. Au aflat doar din presă că un verdict care ar fi trebuit să vină la sfârşitul lunii iulie a fost devansat brusc pentru sfârşitul săptămânii, miercuri, apoi pentru marţi seara şi în cele din urmă pentru marţi la prânz. Consilierii nu au fost singurii lăsaţi să orbecăiască.

    Controlul strict al informaţiei exercitat de Vestager s-a extins şi asupra membrilor echipei sale. Cu o oră înaintea anunţului, dimensiunea amenzii era cunoscută doar unui grup restrâns de insideri apropiaţi ai comisarului – nu şi întregii echipe care a anchetat Google. Data anunţului a fost ţinută secretă pentru oficialii din divizia antitrust a lui Vestager care nu lucrau la caz.

    Rivalii Google – companiile care au adus cazul în faţa Comisiei – nu au avut nici ele mai multe informaţii. Mulţi dintre ei erau ocupaţi cu pregătirile pentru şedinţele viitoare programate cu anchetatori lui Vestager, consultări în care se aşteptau să ofere ultimele contribuţii înainte de anunţarea verdictului.

    Aceste întâlniri programate au fost doar una dintre multele direcţii greşite – voite sau nu – care au lăsat lumea să se scalde într-o mare de incertitudini în ceea ce priveşte intenţiile comisarului antitrust. În săptămânile de dinaintea deciziei, printre consilieri şi jurnalişti circulau zvonuri despre o amendă de puţin peste un miliard de euro.

    Vestager a reuşit chiar să păstreze închis robinetul cu informaţiile schimbate cu câteva săptămâni în urmă, atunci când s-a consultat cu autorităţile naţionale de protejare a concurenţei cu privire la verdict.

    În spatele cortinei, în biroul lui Vestager de la etajul 10 al clădirii Berlaymont, un fort al Comisiei, se făceau de luni întregi pregătiri pentru ziua cea mare. Un comunicator formidabil care pune un accent special pe pregătire, Vestager şi-a consumat săptămâni întregi ascultând interviuri cu înalţi oficiali, examinând punctele forte şi slabe ale cazului, trecând în revistă întrebări dintre cele mai dificile şi pregătind răspunsurile pe care le-ar da de pe podium.

  • Bordeaux nu este doar despre vinuri

    Clădirea este locul în care compania franceză Lectra îşi prezintă soluţiile clienţiilor din industriile fashion & apparel, automotive, de mobilă; include un amfiteatru de invidiat, un cub din sticlă pentru şedinţe, un restaurant, precum şi o imensă „sufragerie” în care sunt prezentate inovaţiile companiei. Lângă, se află chiar unitatea de producţie în care sunt realizate aceste echipamente, ce ar putea fi asemănate, printr-o analogie, cu cele mai noi modele de maşini. Asemănare valabilă şi în cazul costurilor acestor sisteme, care se plasează între 100.000 şi 2 milioane de euro.

    Amfiteatrul din campusul Lectra este plin de această dată de jurnalişti din China, SUA, Europa; personajul principal de pe scenă este francezul Daniel Harari, CEO-ul Lectra, care dezvăluie planurile legate de dezvoltarea companiei pentru următorii doi ani. Lectra are origini în Bordeaux şi o istorie de 44 de ani, perioadă în care a devenit liderul mondial în materie de soluţii de înaltă tehnologie (software de proiectare şi dezvoltare a produselor, cât şi hardware, maşini de croit şi servicii conexe) care se adresează mai ales companiilor din industria modei, auto şi cea a mobilei.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, soluţiile Lectra, specifice fiecărui sector de activitate, le oferă clienţilor posibilitatea de a automatiza şi optimiza procesele de concepere, dezvoltare şi producţie. Compania a ajuns anul trecut la venituri de peste 260 de milioane de euro, profit net de peste 30 de milioane de euro şi 1.550 de angajaţi în toată lumea, răspândiţi în cinci call centere internaţionale, trei centre internaţionale de tehnologie avansată şi mai multe birouri de vânzare. În România, Lectra este prezentă cu un birou de vânzări în Cluj şi are clienţi precum producătorul de cămăşi Braiconf şi fabrica Romaniţa din Caracal.

    Compania antreprenorială a fost înfiinţată în 1973, de inginerii Jean şi Bernard Etcheparre, iar în prezent acţionariatul acesteia se împarte între Daniel şi André Harari (36%), investitorii instituţionali şi de retail (63%) şi angajaţii companiei (1%). De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe momente esenţiale pentru dezvoltarea businessului, de la vânzarea primului sistem de design computerizat (CAD) pentru industria textilă din lume: în 1976, când avea 10 angajaţi şi vânzări de 0,25 de milioane de euro, până la decizia fraţior Daniel şi André Harari să finanţeze dezvoltarea businessului prin compania de investiţii Compagnie Financière du Scribe şi transformarea acesteia în principalul acţionar al Lectra. Drumul s-a dovedit a nu fi însă mereu lin, ci şi marcat de decizii grele. Fraţii Harari au preluat managementul companiei în 1990. Iniţial, Daniel Harari era managerul companiei, iar fratele său, André Harari, se ocupa de managementul acţiunilor Compagnie Financière du Scribe deţinute în alte companii. Ei au decis să vândă aceste acţiuni şi să fuzioneze cu Lectra; astfel, acţionarii Compagnie Financière du Scribe au devenit proprietarii direcţi ai companiei cu originile în Cestas. „A fost o decizie luată pentru îmbunătăţirea afacerii noastre”, explică Daniel Harari.

    În 2005, a fost luată o altă decizie esenţială pentru dezvoltarea companiei. Concurenţa cu produsele low-cost ale competitorilor internaţionali care şi-au relocat activităţile de producţie în China s-a ascuţit; la fel şi cea reprezentată de competitorii asiatici. Creşterea competitivităţii în contextul unui raport scăzut de schimb dolar/euro, dar şi necesitatea îmbunătăţirii marginilor de profit pentru supravieţuire au adus în discuţie mutarea producţiei din Franţa. „După analizarea tuturor acestor aspecte, am simţit că putem depăşi toate aceste obstacole prin păstrarea centrului de dezvoltare şi cercetare şi a producţiei în Franţa. Uitându-ne astăzi în urmă, a fost alegerea potrivită”, descrie Daniel Harari decizia de a păstra producţia Lectra în Cestas, lângă Bordeaux. Spune că este mândru că a luat această decizie în contextul în care timp de doi ani, la mijlocul anilor 2000, trei dintre colaboratorii Lectra au studiat oportunitatea de mutare parţială sau chiar totală a producţiei şi departamentului de cercetare şi dezvoltare a companiei în China. „Concluzia a fost că o astfel de decizie ne-ar fi ajutat să economisim 28% din costurile noastre. La vremea aceea, scăzusem deja costurile cu 30% din tehnologii, am fi putut să dublăm această valoare. Pentru mine şi fratele meu era de neimaginat ca ADN-ul Lectra să dispară şi să ne despărţim de colaboratorii care şi-au dedicat eforturile şi timpul vreme de 20 de ani acestui proiect.” El precizează că în prezent costurile lor sunt cu 25% mai scăzute decât acelea pe care le-ar fi obţinut prin mutarea producţiei în China.

    Următoarea provocare a venit în 2009, în perioada crizei economice, când majoritatea competitorilor au decis să reducă dimensiunea afacerilor. În 2008 şi 2009, criza economică globală afectase toate segmentele de piaţă cărora li se adresează compania. Vânzările anuale stagnaseră la 153 de milioane de euro şi erau mai scăzute cu 23% comparativ cu 2008. Antreprenorii francezi au decis totuşi, contrar curentului general din industrie, să facă investiţii majore în intervalul 2009-2012 pentru dezvoltarea de noi echipamente tehnologice şi produse software, pentru a fi pregătiţi pentru următoarea etapă din evoluţia companiei. Rezultatele deciziei s-au văzut în anii ce au urmat: veniturile au crescut de la 211 milioane de euro în 2014 şi un profit net de 19,8 milioane de euro la 260,2 milioane de euro şi profit net de 37,3 milioane de euro anul trecut. Potrivit lui Harari, una dintre componentele rezultatelor din prezent a fost decizia de a investi anual 9% din venituri în business.

  • CRM nu e o arie de operă germană

    Andrei închise telefonul şi se lăsă greoi pe spătarul fotoliului, frecându‑se la ochi, obosit. Era telefonul pe care partenerul şi finanţatorul său i-l dădea la începutul fiecărei săptămâni. De-a lungul ultimelor luni analizase activităţile din firmă şi operase schimbări care îşi arătaseră efectele benefice în timp. Una dintre acestea fusese retehnologizarea liniei de producţie; impactul a fost spectaculos. Dar acum, nimic nu mai mergea, iar explicaţiile pe care încerca să le găsească i se păreau tot mai penibile.

    Afacerea începuse bine, cu numai un an înainte. O intuiţie (prietenii i-au spus că a fost o clipă de geniu) îl făcuse să remarce existenţa unei nişe de servicii şi produse neacoperite de principalii jucători; le împachetase într-un mod unic, finanţarea a venit aproape imediat şi, în scurtă vreme, banii au început să curgă. Concurenţa a revenit prompt şi, după 10 luni, bătălia era deja dură. Iar acum părea pierdută. Ultimul raport de vânzări, încă pozitiv, confirma tendinţa de scădere din trimestrul trecut, aproape 7%.Încă două luni la fel de proaste şi afacerea ar intra într-o fundătură din care nu vedea nicio ieşire.

    Avea o zi aglomerată. O şedinţă de management dimineaţă, apoi plecarea la Londra pentru o întâlnire de afaceri cu furnizori strategici, iar seara, la invitaţia partenerilor, un spectacol la Royal Opera House of Covent Garden. Numai asta mai lipsea, opera. Nu-i plăcea deloc, nu-l atrăsese niciodată. Se gândi la o glumă pe care să le-o spună prietenilor săi britanici: „Şi nu vine poliţia să întrerupă spectacolul pentru că au auzit din stradă femei ţipând minute în şir? Şi asta chiar dacă muzica simfonică era dată tare, ca să le acopere?”

    Previzibil, şedinţa cu managerii nu produsese nicio soluţie pentru impasul în care se aflau. Sigur, investiţiile în tehnologie îşi arătau valoarea, timpii de producţie se reduseseră dramatic, iar calitatea era mai bună ca niciodată. Nu acolo era problema. Pur şi simplu nu vindea suficient de mult. Campaniile de publicitate, din ce în ce mai costisitoare, nu aduceau nicio creştere a numărului de clienţi, în timp ce presiunea concurenţei, care făcea ca preţurile să scadă, muşca nemilos din profit. Pentru prima dată, luase o serie de decizii dureroase, dar juste: nu doar că nu va mări bugetul pentru publicitate, ci chiar îl va scădea; diferenţa o va investi tot în marketing, dar nu ştia exact unde. La întoarcere, avea să stabilească împreună cu directorul de producţie primele trimiteri în şomaj tehnic. Cât despre echipa de vânzări, urma o serie de concedieri. Toate aceste reduceri ar fi putut asigura funcţionarea pentru câteva luni bune, dar viitorul rămânea sumbru în lipsa unei soluţii strategice.

    Ca de obicei atunci când călătorea într-o ţară străină, gândurile negre i se risipeau. Nu reuşea să-şi explice de ce. Fie că simpla schimbare de peisaj îl făcea să-şi schimbe dispoziţia, fie că poate pur şi simplu contactul cu mediul de business al partenerilor săi britanici îl inspira, cert este că de fiecare dată se simţea bine.

    Însă acum, întâlnirea cu furnizorii săi nu mai fusese atât de bună ca altădată. Comenzile erau în scădere, termenele de plată pe care încerca să le negocieze erau tot mai mari şi mai greu de obţinut. Cu toate acestea, partenerii săi, deşi îngrijoraţi, nu-şi schimbaseră atitudinea faţă de el, ci păreau mai curioşi ca niciodată să afle cu ce probleme se confruntă. Şi nu doar atât. William, account managerul său, îi furniza tot felul de informaţii din industrie, cu accent pe Europa de Est. Creşterea generală a pieţei în care activa era indiscutabilă, în jur de 8% practic evoluţia era în sens invers decât mersul afacerii lui. Iar informaţiile erau reale şi foarte concrete, confirmând ceea ce citise neîncrezător în studiile de piaţă. Practic tranzacţiile repetate ale clienţilor finali erau exact ceea ce-i lipsea din statisticile sale, care altfel nu arătau deloc rău.

    Conform unui studiu al Ensight Management Consulting, cele mai multe iniţiative în domeniul CRM au început în perioada 2009-2010, în plină criză economică, ceea ce demonstrează că, de fapt, CRM s-a dovedit a fi o soluţie atractivă pentru băncile care şi-au schimbat orientarea de la atragerea de noi clienţi la retenţia celor existenţi, ca urmare a condiţiilor dure existente pe piaţă. (sursa: www.ensight.ro)

    În mod surprinzător, cea mai puternică impresie i-a produs-o spectacolul de operă. Nu-şi imaginase niciodată că i-ar putea plăcea atât de mult. Unde mai pui că era vorba şi de o lucrare mai degrabă modernă, Der Rosenkavalier de Richard Strauss. Se felicită în gând că uitase să spună gluma la care se gândea de dimineaţă şi care acum i se părea truculentă. Şi nu doar muzica îl fascinase, ci şi spectacolul unei săli de 2.400 de locuri, plină până la refuz. Se aştepta să vadă numai public matur şi bătrân, dar tocmai diversitatea acestuia îi dădea de gândit. Opera Regală oferea o seară mult mai complexă decât simpla frecventare a unui spectacol. Barurile şi restaurantele din corpul clădirii permiteau rezervări şi comanda unui meniu care putea fi consumat în pauze. Terasa teatrului oferea o privelişte încântătoare asupra unei zone centrale din Londra.

  • VIDEO Ultimul spectacol cu animale la Circul Globus

    Câini, papagali şi cai, pentru ultima dată în arena circului. Cum a arătat ultimul spectacol cu animale la Circul Globus.

    Consiliul General al Municipiului Bucureşti a decis pe 30 ianuarie să elimine din spectacolele Circului Globus dresura de animale, din cauza relelor tratamente aplicate acestora în perioada în care sunt dresate.

    Puteţi vedea spectacolul pe Mediafax.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

     

  • A crescut fără părinţi, dar asta nu a oprit-o să strângă o avere fabuloasă de peste 3 miliarde de dolari

    Născută de o adolescentă necăsătorită, Oprah Winfrey şi-a petrecut primii ani de viaţă la ferma bunicii ei în Kosciusko, Mississippi. Deşi viaţa la fermă era sărăcăcioasă, bunica sa învăţat-o la o vârstă foarte fragedă, de trei ani, să citească, să recite poezii şi versete biblice. În ciuda greutăţilor mediului în care trăia, ea s-a bucurat de sprijinul bunicii şi comunităţii bisericii, care o preţuiau pentru talentul său.  

    Lumea sa a luat o turnură groaznică când, la vârsta de şase ani,  fost trimisă să locuiască împreună cu mama ei, care între timp îşi găsise de lucru în alt oraş. În zilele când aceasta nu era acasă, tânăra Oprah a fost molestată în mod repetat – de la nouă până la 13 ani-  de către rudele de sex masculin şi de un alt prieten de familie. La 14 ani aceasta a dat naştere unui băieţel, care la scurt timp a decedat. Ulterior, adolescenta  s-a hotărât să locuiască cu tatăl său. Vernon Winfrey a fost un tată foarte stirct, dar i-a oferit fiicei sale siguranţa şi liniştea de care avea nevoie. Unul dintre lucrurile pe care Oprah le povesteşte în legătură cu el este că în fiecare săptămână o punea să citească o carte şi să-i facă recenzia. „Nu accepta nimic decât ce credea el că este mai bun pentru mine”, spune ea.  În acest mediu Oprah a a devenit o studentă silitoare, ce a primit numeroase premii pentru oratorie şi recitare.

    La varsta de 17 ani, Oprah Winfrey a câştigat concursul de frumuseţe Miss Black Tennessee şi i s-a oferit un loc de muncă la WVOL, un post de radio care deservea comunitatea afro-americană din Nashville. Ulterior, tânăra a câştigat o bursa la Tennessee State University, unde s-a specializat în domeniul comunicării şi artelor spectacolului. Oprah a continuat să lucreze la WVOL în primii ani de facultate, dar, după ce cariera ei în radiodifuziune începuse să prindă avânt, a lăsat şcoala şi a semnat cu un post de televiziune local unde a devenit reporter.

    În anul 1976 Oprah s-a mutat la Baltimore, unde s-a alăturat WJZ-TV News pentru un post de coprezentatoare, unde a găzduit primul său talk-show. Opt ani mai târziu a fost invitată la Chicago, pentru a găzdui un program de o jumătate de oră dimineaţa la canalul WLS. În mai puţin de un an, Oprah a transformat Chicago AM în cel mai bun spectacol din oraş, acesta fiind extins la o oră, datorită meritelor sale. În septembrie 1985, emisiunea a fost redenumită The Oprah Winfrey Show. Un an mai târziu, The Oprah Winfrey Show era difuzat la nivel naţional  şi a urcat rapid pe primul loc pe această nişă. După primul an de eligibilitate, show-ul a primit trei premii Emmy la categoriile Gazdă Remarcabilă, Talk Sow Remarcabil şi Abordări Impresionante. The Oprah Winfrey Show a rămas cel mai popular show din istorie, difuzat în peste 140 de ţări din întreaga lume. De-a lungul anilor, ea şi-a folosit emisiunea pentru a promova diverse asociaţii de filantropice .

    La alegerile prezidenţiale din 2008, Winfrey şi-a făcut publică susţinerea pentru un candidat politic –  senatorul Barack Obama. De aceea, este unanimă părerea conform căreia sprijinul său a fost crucial pentru câştigarea cursei prezidenţiale de către democrat.  În acel an electoral, ea şi-a anunţat, de asemenea, planurile pentru noul proiect Oprah Winfrey Network (OWN). Într-un interviu din 2010, vedeta a anunţat decizia de a încheia Oprah Winfrey Show. Transmisiunea finală a avut loc pe 25 mai 2011, după 24 de sezoane şi peste 5.000 de emisiuni. Conform Forbes, „brandul” Oprah valorează circa 3,1 miliarde de dolari.