BusinessMagazin

Tag: sotie

  • Carmen Iohannis, aşa cum n-ai mai văzut-o niciodată! Cum a fost surprinsă Prima Doamnă!

    Carmen Iohannis, soţia lui Klaus Iohannis

    Carmen Iohannis, născută Lăzurcă, în data de 2 noiembrie 1960, la Reghin, România, este soţia lui Klaus Iohannis, preşedintele în funcţie al României. Carmen Iohannis este profesoară de limba engleză.

    Carmen Iohannis este descendentă dintr-o familie română unită (greco-catolică) din localitatea Sântu, un sat din apropierea oraşului Reghin, în judeţul Mureş. În copilărie a practicat baletul şi a luat lecţii de pian, iar în perioada comunistă a participat la slujbe clandestine oficiate de protopopul Pompeiu Onofreiu în locuinţa particulară a acestuia, situată în strada Şelarilor din Sibiu, slujbe la care a participat şi Klaus Iohannis.

    L-a cunoscut pe Iohannis când avea 22 de ani, în studenţie, prin prieteni, şi s-au căsătorit şapte ani mai târziu, în 1989. Imediat după absolvirea facultăţii, cei doi au lucrat ca profesori la Agnita şi Sibiu.

    După revoluţie ambii dascăli au ajuns să predea la liceele în care fuseseră elevi, la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”, respectiv la Colegiul Naţional „Samuel von Brukenthal”. Cuplul Iohannis nu are copii. Carmen Iohannis este o simpatizantă a familiei regale a României şi este o admiratoare a culturii britanice.

    VEZI AICI GALERIA FOTO

  • Fost lider PMP: S-a aşternut liniştea peste proiectul de reducere a numărului de parlamentari

    Două persoane, soţ şi soţie din judeţul Prahova, au decedat la aproximativ două săptămâni după ce s-au vaccinat anti-COVID-19. Se pare că cei doi aveau simptome specifice bolii înainte de imunizare.

    Soţii Dulgheru din satul Minieri, comuna Filipeştii de Pădure, credeau au simptome de răceală înainte de vaccinare. Însă, de reamintit este faptul că simptomele specifice COVID-19 se aseamănă cu cele ale răcelii.

    Cei doi s-au vaccinat împotriva COVID-19 pe 3 martie, însă starea lor de sănătate s-a înrăutăţit la doar câteva ore după.

    Soţ şi soţie, decedaţi după ce s-au vaccinat anti-COVID-19
    Femeia, în vârstă de 66 de ani, chiar a leşinat la spital. Medicii au stabilizat-o şi ulterior au trimis-o acasă. La trei zile după, pe 6 martie, familia a fost nevoită să apeleze la 112. Femeia nu se simţea bine şi nu mai mâncase de când se imunizase.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Alina Denciu, soţia medicului erou de la ATI Neamţ: „El atât spunea…eu sunt bine, ceilalţi ardeau”

    Alina Denciu, soţia medicului erou de la Piatra Neamţ, a vorbit cu soţul său la scurt timp după producerea incidentului din secţia ATI a Spitalului Judeţean Neamţ şi a constatat că el era marcat de ceea ce văzuse în secţie. Soţia, care este tot medic, aprobă decizia autorităţilor privind Belgia.

    Alina Denciu a povestit conversaţia telefonică pe care a avut-o cu soţul său imediat după incident. El i-a spus că este bine şi că era marcat de ceea ce văzuse în secţia incendiată.

    „Era încrezător că va fi bine. Nu am discutat despre ce s-a întâmplat. El atât spunea.. eu sunt bine, ceilalţi ardeau. Era siderat de ce se întâmplase şi de ceea ce văzuse acolo. Nu pot să spun că era calm, era într-o stare de agitaţie, de oroare de ceea ce văzuse”, a povestit Alina Denciu la Digi 24.

    Soţia a mai dezvăluit faptul că împreună cu el a luat decizia să rămână în România pentru a practica medicina.
    „Soţul meu lucra de un an la spital, a venit din Bruxelles de la anestezie. Eu am zis că vreau să rămân să practic această meserie, să ajut românii nu să mă duc în altă parte şi din cauza aceasta a rămas în ţara cu mine”, a mai relatat Alina Denciu.
    Soţia medicului erou mai consideră că transferul în Belgia reprezintă cea mai bună alegere a specialiştilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Povestea omului care a renunţat la jobul din multinaţională pentru a face o afacere cu cea mai la îndemână resursă pe care o are ţara noastră

    Antreprenorul s-a inspirat chiar din nevoia de apă a familiei sale şi a creat un business prin care distribuie un sistem de filtrare a apei, printr-un magazin online propriu, dar şi prin platforma marketplace a eMAG.

    Ideea de business i-a venit lui Ionuţ Gabriel Chivu când pleca în delegaţii, iar familia sa se lovea de dificultatea aprovizionării cu apă. „Aveam şi dubii referitoare la apa transportată la PET, mai ales în contextul în care, pe timp de vară, plasticul nu este un material bun în care să stea apa.

    Mi-a atras atenţia faptul că pe fiecare dintre sticle scrie ca acestea să fie transportate la temperaturi cuprinse între 5 şi 25 de grade şi să fie ferite de razele soarelui. Vorbim despre transportul de la sursă, de la izvor, de la hipermarket în casa noastră – nu ştiu câţi respectă aceste reguli“, a povestit Ionuţ Gabriel Chivu într-o ediţie recentă a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    A ajutat la conturarea businessului şi faptul că înainte, la locul de muncă său de muncă, în rolul de marketing director al unei companii axate pe vânzarea de dispozitive medicale, acestea filtrau oxigenul printr-un procedeu asemănător celui de filtrare a apei.

    Primul pas în conturarea businessului a fost alegerea numelui firmei, având în vedere că s-au gândit din capul locului să creeze un produs cu brand propriu. „Ne-am gândit să începem cu un brand propriu, Kiwi Line Concept; mie în liceu îmi spuneau Kiwi colegii, de la Chivu, astfel că aşa am creat şi numele brandului, KLC Aqua“, povesteşte antreprenorul.
    Odată setat numele brandului, au găsit un producător care să realizeze produsul.

    S-au gândit de la început că vor intra în mediul online, iar din momentul în care au lansat site-ul propriu, au intrat şi în marketplace-ul eMAG. „În firmă sunt one man show şi corespondez foarte bine cu colegii din eMAG – îi consider ca fiind agenţii de vânzări pe care nu îi am, comisioanele pe care le percep nu mă interesează fiindcă îi consider drept cei mai buni vânzători“, explică el.  Precizează că în prezent 30-35% din businessul său este generat de eMAG.

    În ceea ce priveşte contextul generat de pandemia de COVID-19, spune că a avut un mic blocaj din cauza stocului, tocmai când făcea aprovizionarea, însă şi-au revenit rapid. „În clădirea de birouri unde aveam activitate se aflau undeva la 20 de firme pe etaj- m-am bucurat foarte tare. Mi-am reglat stocurile destul de rapid, iar potenţialul, cu COVID sau fără, îl văd ca fiind bun, avem o creştere de 120% anul acesta în perioada ianuarie-august faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.“

    Ionuţ Gabriel Chivu este de părere că succesul în antreprenoriat vine atunci când cel care furnizează un produs sau serviciu se transpune în locul clientului. „Din punctul meu de vedere trebuie să fii serios, să ai încredere în ceea ce faci, să fii constant şi, în primul rând, trebuie să te gândeşti că tu eşti primul client şi ce ai vrea de la acel produs şi de la persoana care ţi-l vinde“. Crede că aceste lucruri sunt importante mai ales în contextul pandemic. „Lumea s-a schimbat, nu mai aruncăm cu bani la fel cum făceam înainte, începem să căutăm mai mult.“

    Îi sfătuieşte pe tinerii antreprenori să se gândească bine înainte de a intra în business, în contextul în care există anumite riscuri ce trebuie asumate. „Dacă ai hotărât să intri în antreprenoriat, fă-o cu drag, cu fruntea sus, până la capăt, apelează la tot ce înseamnă surse de finanţare“, spune el, precizând că ei au plecat la drum atât cu capitul propriu, cât şi printr-o finanţare cu un IFN.

    De asemenea, precizează că este foarte importantă corectitudinea: „Fiţi corecţi atât cu partenerii, cât şi cu clienţii, nu vă gândiţi că vreţi să vindeţi un produs. În spatele vânzării unui produs trebuie să fie  un serviciu. Gândiţi-vă cum aţi vrea să fiţi trataţi de cei care vă vând produsele. Trataţi-i la fel“.

  • Adolescenţa americană, trăită în pandemie

    Fenomenul cinemaurilor tip drive-in, descris şi de Financial Times drept „singurul lucru bun pe care l-a adus pandemia”, dar şi o rememorare a adolescenţei în stil american, a ajuns şi în România, iar Universum Events, care în vremuri „de normalitate” se axa pe organizarea de evenimente corporate precum GoTech World(fostul Internet and Mobile World), s-a reinventat prin reorientarea pe această nişă. Compania organizează vizionări de filme, dar şi alt tip de evenimente în două spaţii destinate drive-in-ului, în Snagov, pe un teren de două hectare în mijlocul naturii, precum şi la Romexpo, în Capitală.
    „Trecând peste latura romantică a conceptului boem de drive-in, pentru noi a fost o soluţie dictată foarte mult de raţiuni de business, noi având un business doar în zona de evenimente şi o echipă de 80 de persoane care brusc s-au trezit cu interdicţia de a-şi practica meseria – a fost un răspuns pe care l-am găsit la întrebarea «Ce facem de acum încolo?»”, descrie cu sinceritate Cristian Hossu, managing partner al Universum  Events, motivele pentru care au intrat pe această nişă, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii Viaţă de corporatist.
    Acest format le permite organizarea de evenimente – vizionări de filme, dar şi festivaluri de mâncare, evenimente de artă interactivă şi digitală, seri tematice, experienţe recreate într-un cadru care trebuie să asigure normele de securitate medicală pentru toţi cei care participă. „Din acest punct de vedere, al tuturor restricţiilor care au intervenit, formatul de drive-in este extrem de sigur faţă de ce se întâmplă pe plajă sau pe unele dintre terase”, crede el. 
    În acelaşi timp, acest concept oferă şi o experienţă plăcută celui care vine să consume un act de entertainment sau de cultură. „Nici noi nu mai trăiserăm experienţa aceasta în acest fel – surprinzător, este chiar foarte plăcută, câteodată chiar mai intensă decât într-o sală de cinema, pentru că sistemul audio al maşinii, de pildă, poate să redea mult mai puternic başii şi mult mai de aproape într-un moment de suspans sau într-un moment critic al filmului. Experienţa este chiar încântătoare, iar cel puţin în formatul de la Snagov te poţi bucura inclusiv de natură în acelaşi timp în care vezi un film, având pădurea pe fundal”, spune el.
    Cristian Hossu este însă de părere că în prezent, în industria de evenimente, foarte puţină lume îşi poate permite sau poate risca să facă investiţii noi de acest tip, context în care ceea ce au încercat ei a fost să urmeze două direcţii:  reorientarea resurselor existente – atât resurse umane, toată echipa, care în forma de drive-in şi-a schimbat activităţile, cât şi spaţiul folosit: „spaţiul de la Snagov îl aveau de doi ani şi a fost gândit tot timpul ca un parc de evenimente. Este un proces care durează, iar anul acesta ne-a forţat ca cele două hectare pe care noi le păstram pentru mici festivaluri să le folosim pentru partea de drive-in, festivaluri în format drive-in şi nu numai”. Cea de-a doua direcţie pe care au urmat-o pentru a se putea lansa pe această nişă a fost abordarea unei filosofii despre care el crede că este cheia supravieţuirii în momentul acesta, respectiv ideea de parteneriat. „Cred că mulţi dintre noi am ajuns la concluzia că a te lupta singur cu acest context este aproape un efort inutil. A prevalat ideea de a pune forţe şi resurse la comun din partea tuturor actorilor dintr-o piaţă, în aşa fel încât împreună, uitând ce înseamnă preţul pieţei sau marjă de profitabilitate, să ne putem întreba cum putem să contribuim  pentru a putea pune ceva în mişcare încât să începem să încasăm, să putem plăti oameni, facturi, furnizori, apoi, treptat, să ajungem la un model de business despre care să spunem că e pe break even.”
    Cristian Hossu este de părere că nimeni din industria de evenimente nu îşi pune în acest moment problema profitului, ci se axează pe obiectivul de susţinere a infrastructurii de oameni şi sisteme de lucru care să permită reintrarea la viaţa obişnuită, normală, după trecerea pandemiei.
    Vin oamenii la drive-in?„Noi avem până în acest moment undeva la 1.600 de locuri de maşini vândute – aş spune că nu e numărul maxim, noi visam că o să fie plin tot timpul. Realitatea este în momentul acesta că lumea simte că poate să fugă la mare, pe de altă parte cred că trebuie să se şi obişnuiască cu ideea conceptului. Majoritatea oamenilor care vin, vin pentru că fie au văzut materiale video filmate de noi în locaţie, fie au avut prieteni care s-au bucurat de experienţa aceasta”, răspunde Hossu.
    El împarte profilul oamenilor care merg la drive-in în trei mari categorii: cupluri aflate în orice etapă a relaţiei – familii, cupluri căsătorite sau care ies la întâlniri, grupuri de fete – precum şi cei care vin aici pentru a celebra un anumit moment din relaţie. În ceea ce priveşte preţurile, spune că acestea sunt similare experienţei dintr-un cinema clasic, fiind de 48 de lei/persoană, cu sucul şi popcornul incluse.
    Totuşi, Cristian Hossu este de părere că drive-in-ul nu va avea o viaţă lungă în România.
    „Este un proiect temporar, nu cred că cinemaul drive-in va rezista doi ani de acum încolo. Îmi doresc din punct de vedere medical să nu fim forţaţi să apelăm la această nişă – îmi doresc să fie un proiect de o vară şi apoi să revină viaţa la normal – tocmai de aceea este o fereastră de oportunitate scurtă în care poţi să te duci şi să ai această experienţă”, spune el.
    El crede că nu este un model de business sustenabil din cauza nivelului de efort necesar pentru a pune pe roate un astfel de business, precum şi pentru nivelurile bugetare necesare. Drive-in-urile lor sunt deschise în regim de parteneriat, în contextul în care, spune Hossu, „nimeni nu şi-ar putea permite să plătească de exemplu soluţia tehnică care susţine un astfel de proiect cu ziua pentru că astfel nu îţi poţi acoperi costurile. La un eveniment corporate înainte de pandemie care ar fi avut o soluţie similară tehnică de trei zile, probabil că exista un nivel de costuri cuprins undeva între 8.000 şi 15.000 de euro, la care se adaugă multe alte cheltuieli, de pildă oamenii – o locaţie de 100 de maşini poate fi operată cu 10-15 oameni care trebuie să stea acolo, de exemplu”. 
    Or aceste costuri nu au fost luate în calcul iniţial de unii reprezentanţi ai industriei – s-au anunţat iniţial turnee drive-in în toată ţara şi multe dintre ele s-au anulat. „După primul eveniment realizezi că oamenii nu se înghesuie doar pentru că este un concept nou, acesta costă foarte mult şi nu îţi scoţi banii – este totuşi un proiect cu bătaie cel puţin pe termen mediu – pentru 3-4 zile sau două-trei săptămâni”, adaugă el. 
    „Mai bine stai şi conservi liniştea mentală şi banii pe care îi mai ai pentru că balanţa poate să deraieze spre roşu şi negativ, dar, cu o strategie corect executată şi foarte multă muncă – zilnică, 10 ore pe zi – poţi reuşi să vinzi totuşi biletele.”
    Spune că anterior nu au organizat spectacole, nici vizionări de filme, însă au simţit nevoia să deţină pe propria platformă un motor de vânzare de bilete astfel că în prezent nu se bazează pe platformele de ticketing, modelul pe care funcţionează industria în general.
    „Pot să spun că vindem de 3-4 ori mai bine pe platforma noastră decât o fac platformele externe, iar diferenţa este că ne pasă, lucrăm la toate detaliile, postăm des în mediul online. Mă gândesc la toate tehnicile de marketing pe care le ştiu ca să fac lucrurile să funcţioneze. Un motor de bilete care deserveşte toţi jucătorii din piaţă nu are cum să facă acest lucru pentru tine, este o opţiune de business – motorul acela trebuie gândit, programat, ia timp să îl pui pe picioare.”
    Dincolo de filme, spune că unul dintre cele mai de succes concepte pe care le au acum sunt concertele live, în faţa unui public de 250 de maşini pe zi. La Snagov, care este mai aproape de natură, cele mai de succes evenimente implică seri tematice – spre exemplu, într-o seară tematică retro au un concert al unui DJ cu un repertoriu retro, iar apoi proiectează unul dintre filmele clasice care au marcat tuturor copilăria. Meniurile vor fi asemănătoare celor din film sau celor care ţin de gusturile copilăriei. Chiar dacă formatul de drive-in este luat din afară, restul proiectelor sunt gândite intern, de echipa care realiza în mod obişnuit în jur de 200 de evenimente pe an. „Criza ne-a obligat să ne exersăm posibilitatea de a lucra ca echipă în număr mare, la distanţă – toate proiectele acestea au fost gândite în regim remote, în contextul în care noi nu aveam voie să venim la birou. Au fost multe provocări din acest punct de vedere, dar cred că ne-au validat încă o dată că ceea ce contează cel mai mult nu este neapărat să dăm cu cardul de pontaj la program, ci să ne folosim capul, să comunicăm cât mai mult, evident cu stresul şi presiunea de rigoare. Semnele sunt că ne aflăm pe o direcţie corectă, va fi foarte mult de muncă şi este în continuare – dar cred că sunt câteva răspunsuri care sunt viabile acum.”
    Anterior pandemiei, pe agenda lor de anul acesta aveau planificate multe evenimente: de exemplu, primăvara ar fi organizat Bucharest Technology Week (tot publicul de aici a fost direcţionat înspre un concept nou de eveniment, în mediul digital, unde participarea este numeroasă), iar printre evenimentele organizate toamna se numărau GoTech World (fostul Internet and Mobile World) şi Imobiliarium, pe zona rezidenţială, pe care şi-au propus acum să le migreze tot în zona de online.
    Orice criză naşte şi oportunităţi? „M-aş fi lipsit bucuros de aceste oportunităţi pentru că ele sunt mai degrabă o oportunitate de a da măsura creativităţii şi rezistenţei la stres pe care o avem, nu neapărat din punctul de vedere al businessului, ba dimpotrivă, sunt foarte puţine businessuri, cred, în afară de Netflix sau platformele de livrări, care pot spune că există o oportunitate reală pe care să o resimtă în momentul acesta. Cred că oportunitatea reală, în speranţa că lucrurile vor reveni totuşi la normal într-un orizont decent, este faptul că am învăţat nişte lecţii şi ne-am supus provocărilor paradigme precum: am nevoie să am toate echipele în birou?, evenimentele virtuale sunt sora vitregă? – poate nu este aşa; cred că vor fi lucruri care vor schimba foarte mult economia în general.”
    Oferă ca repere în aceste direcţii studii referitoare la alte domenii – spre exemplu, în cazul muncii la birou, un studiu al Colliers spune că 30% din angajaţii companiilor din clasa de birouri A nu se vor mai întoarce la birou, costurile fiind nejustificate, banii de închiriere putând fi folosiţi pentru motivarea angajaţilor; ori un alt studiu, realizat în rândul executivilor de top la nivel internaţional, din care reiese că nu se vor mai întoarce niciodată la normal călătoriile de business. „Toată zona de comunicaţii de tipul conferinţelor va rămâne norma – dacă timp de 3-4 luni am putut să ţinem businessuri pe picioare vorbind la distanţă, este puţin probabil ca cineva să spună hai să zburăm business class din Germania la fabrica din Bucureşti doar ca să ne întâlnim cu echipa”, exemplifică el.
    Cristian Hossu este însă de părere că vremurile pe care le trăim acum şi modul în care le percepem ne vor defini pe termen lung. „Vremurile grele dau măsura omului din noi – şi cine suntem la nivel de persoană ca valori, şi cine suntem la nivel de energie astfel încât să nu clacăm fizic şi psihic – din acest punct de vedere am toată admiraţia şi respectul pentru echipa noastră, care a înţeles semnificaţia momentului şi că nu e de joacă”, spune Cristian Hossu, subliniind că realizarea acestor proiecte a fost posibilă cu ajutorul colegilor săi.
    Cât priveşte restul colegilor din business, le transmite: „Cred că cea mai valoroasă idee pe care am reţinut-o este că întotdeauna, şi acum, şi înainte, echipa face diferenţa fără doar şi poate. Un antreprenor singur nu poate să facă faţă provocărilor – echipa face diferenţa, iar dacă încă nu le-am arătat celor din echipă destulă apreciere, nici acum nu este prea târziu să le mulţumim pentru contribuţia lor. Al doilea lucru pe care l-am observat este că singur nu ai nicio şansă şi cred că acesta este momentul în care trebuie să lăsăm egoul la o parte, mândria de a fi mai bun decât competitorul şi trebuie puse resursele la comun. O a treia lecţie este că trebuie să îţi faci temele – părerea mea este că, la fel ca şi în criza din 2008, şi criza aceasta va curăţa extrem de bine piaţa de ceea ce înseamnă oportunism, oameni care au mers pe tun, doar după nişte trenduri sau lucruri care li s-au părut cool. Afacerile care vor rămâne vor fi afacerile cu un model de business gândit pe fundamente financiare, cu respect pentru oameni, respect pentru furnizori, cu produse care adresează anumite nevoi corecte, or lucrurile acestea le construieşti în timp. Ca antreprenori, ca businessuri, ne va lua iarăşi nişte ani să ne repunem pe picioare, iar cine nu acceptă asta trebuie să facă un duş rece şi să accepte – este de acceptat, nu este de plâns. Va dura şi va durea, dar o să fim OK”. 

  • Nouă cărţi pe care le puteţi citi în această vară

    Arta interviului, Lawrence Grobel

    Dacă vreţi să aflaţi ceva din culisele presei, cum se realizează un interviu, această carte vă va dezvălui ce este în spatele unei discuţii cu un personaj celebru pe care o citiţi într-o revistă, ziar (din ce în ce mai puţin), net, aplicaţie, o ascultaţi într-un podcast etc.
    Ca să poţi să discuţi cu o vedetă trebuie să ştii să începi şi să faci o conversaţie, să fii la curent cu toate evenimentele, să pui întrebări provocatoare ca să fii surprins de răspunsurile primite, să fii cameleonic, să-ţi manipulezi personajul şi să nu laşi niciodată să-ţi scape controlul discuţiei, spune Lowrence Grobel, un ziarist american care a realizat mai multe interviuri cu cele mai mari vedete americane.
    Prin această carte veţi afla şi cum sunt vedetele dincolo de imaginea lor publică, cum negociază la ce vor să răspundă şi la ce nu, cum pot să schimbe peste noapte ziaristul care să le ia interviul pentru că aşa vor. 

    Endurance, Alfred Lansing
    Este povestea a 27 de oameni din anul 1915 care au fost nevoiţi să supravieţuiască un an şi jumătate în Antarctica, după ce vasul lor a fost prins de gheţari. Este vorba despre leadershipul căpitanului Ernest Shackleton, care a făcut tot posibilul pentru a ţine în viaţă echipajul şi a ajunge la mal. Aceeaşi călătorie a fost refăcută peste 50 de ani, dar în condiţiile anilor ‘60, şi a eşuat. Toţi s-au întrebat cum a reuşit Shackleton, ce putere a avut atunci să supravieţuiască fără să piardă niciun om.
    Leadershipul nu ţine de timpuri.

    TED TALKS – Ghidul oficial TED pentru vorbitul în public, Chris Anderson
    Dacă vreţi să vorbiţi în public (mulţi consideră că mai bine ar muri decât să fie nevoiţi să vorbească în public având în vedere emoţiile şi stresul aduse de această situaţie), puteţi să citiţi această carte pentru a vă face viaţa mai uşoară. A vorbi în public este un chin pentru 99% dintre oameni, iar povara unei greşeli, a unui eşec este copleşitoare pentru mulţi.

    Toată lumina pe care nu o putem vedea, Anthony Doer
    Acţiunea se petrece în al doilea război mondial şi este vorba despre viaţa unei fetiţe care nu poate să vadă şi a unui soldat german adolescent, care s-au întâlnit într-o singură zi, fiind inamici.

    Copiii de pe Volga, Guzel Iahina
    Ca să citiţi această carte, trebuie să citiţi mai întâi „Zuleiha, deschide ochii!“. Aceste cărţi par ireale, o pură ficţiune, având în vedere că nu-ţi poţi imagina acum ce s-a întâmplat acum 100 de ani în Rusia, în Siberia, cum au fost dezrădăcinate sate, oraşe, popoare.

    Sărutul pictat, Elisabeth Hickey
    Foarte mulţi dintre voi v-aţi intersectat cu imaginea celebrului tablou „Sărutul”, de Gustav Klimt. Este plină Viena de această imagine celebră. În această carte veţi afla cum a fost realizat acest tablou, cine este personajul din el, cum era în Viena de la finalul secolului XIX.
    Celălalt tablou celebru al lui Klimt – „Adele“ – a făcut obiectul unei tranzacţii fabuloase de peste 100 de milioane de dolari în 2006, cumpărătorul fiind Ronald Lauder, cel care a înfiinţat PRO TV alături de Adrian Sârbu.

    Promisiunea zorilor, Romain Gary
    Ca să-i ţină moralul ridicat băiatului aflat în război, pe frontul de luptă, o mamă i-a scris zilnic timp de trei ani de zile. Înainte să moară, mama a scris acele scrisori pe care cineva trebuia să i le trimită fiului, el neştiind că mama lui nu mai există.

    Călătoria Cilkăi, Heather Morris
    Este continuarea celebrei cărţi „Tatuatorul de la Auschwitz” care a făcut furori acum trei ani, pornind de la povestea adevărată a celui care a fost nevoit să-i tatueze pe cei care intrau în celebrul lagăr.

    Eugenia, Lionel Durois
    Este vorba despre relaţia dintre o studentă şi celebrul scriitor Mihail Sebastian, relaţie care are loc între Iaşi şi Bucureşti, în perioada zbuciumată 1930-1940.

    Enjoy!

  • O simplă întrebare, transformată în filosofie de viaţă: „De ce crezi că poţi să fii doar un profesionist de succes sau o mamă şi soţie de succes? Cum ar fi dacă ai fi ambele?”

    Pentru Natalia Gelshtein-Kiss, market director, Danone România, Bulgaria şi ţările Adriatice, una dintre cele mai importante realizări ale ultimilor doi ani a fost creşterea cotei de piaţă a Danone în România, iar printre obiectivele sale pentru anul în curs se numără creşterea categoriilor de produse ale companiei, inovarea, creşterea gamei bio şi consolidarea acţiunilor de CSR în care compania este implicată. În opinia sa, nu există calităţi pe care le are o femeie şi un bărbat nu sau viceversa.

    „Cred că femeile sunt mai minuţioase, îşi ascultă mai mult instinctul şi sunt mai ataşate emoţional, mai uşor impresionate de sentimente, ceea ce nu este deloc un lucru rău, deşi uneori avem tendinţa de a ne activa latura maternă, lucru care nu este întotdeauna cel mai bun lucru la locul de muncă. Cred cu tărie în puterea diversităţii şi că cele mai bune echipe sunt alcătuite din oameni care au puncte forte şi vulnerabilităţi diferite, prin urmare, genuri, culturi şi experienţe diferite.”

    Despre echilibrul între viaţa personală şi profesională, Natalia Gelshtein-Kiss spune că îşi va aminti întotdeauna o conversaţie cu unul dintre cei mai buni mentori ai săi. „M-a întrebat: «De ce crezi că este o alegere? De ce crezi că poţi să fii doar un profesionist de succes sau o mamă şi soţie de succes? Cum ar fi dacă ai fi ambele?». De atunci, a devenit foarte clar pentru mine şi mă străduiesc să dau tot ce e mai bun la locul de muncă, ofer 100% şi tind către 100% în a fi cea mai bună mamă posibilă pentru copiii mei şi cea mai bună soţie posibilă pentru soţul meu. Nu înseamnă că sunt acolo, dar dau 100% fiecăruia, deci nu trebuie să echilibrez cu adevărat.”

    Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei este: „Acordă-ţi puţin timp să te gândeşti cine eşti şi care este scopul tău. Ce îţi doreşti cel mai mult să obţii? Aminteşte-ţi întotdeauna că nu este necesar să alegi între a fi o mamă, soţie de succes şi un profesionist de succes, poţi fi ambele! Urmăreşte-ţi visele şi trăieşte acum şi aici.”

    Profilul Nataliei Gelshtein-Kiss a fost inclus recent în anuarul 105 Cele mai puternice femei din  business, realizat de Business MAGAZIN

  • Nu vreau să lucrez de-acasă! Nu vreau să devin propriul meu şef!

    Parcă este un experiment la nivel mondial, în care se testează limitele umane, până unde, până când pot rezista oamenii blocaţi în case.
    Celebrul #statiacasa a devenit mai degrabă un coşmar.
    Când lumea era la birou, cu şefii alături, cu limitările birocratice de rigoare, cu interminabilele şedinţe fără sens, cu celebrele Power Point-uri fără sfârşit, cu monitorizarea accesării oricărui site, cu colegii de lângă, lumea tânjea din când în când la o zi liberă pe săptămână, să lucreze de acasă.
    Mulţi chiar se gândeau că telemunca era o alternativă mai bună la statul în trafic, o oră dus, o oră întors, la aglomeraţia sufocantă din metrou, la atmosfera mai proastă sau mai bună de la birou.
    A venit şi acea zi, dar nu una, ci 50 de zile consecutive, şi cred că multora nu le place rezultatul.
    Acasă trebuie să fii disciplinat ca să poţi să rezişti în acel spaţiu cu un calculator, un laptop, un telefon, un Zoom, nu mai poţi să pierzi timpul uitându-te la nesfârşit pe site-uri la ultimele breaking news-uri, la ultimele oferte (ce bine era când cineva îţi interzicea acest lucru, trebuie să rezolvi taskurile într-o cadenţă de fabrică, la banda de lucru, nu mai există şedinţele ci doar videoconferinţele, nu mai ai eliberarea de presiune în minte, gândindu-te că mai ai o oră şi pleci acasă etc.). 
    Plus că, alături de copii şi de soţ/soţie, colegii de birou par dintr-o dată cele mai bune persoane.
    Acasă nu mai există bârfa corporatistă, atât de umană şi socială, este mai greu să scrii pe WhatsApp decât să vorbeşti, nu mai există interacţiunea în care fiecare îl analizează pe celălalt, ci doar patru pereţi, în care poţi să intri în depresie, vorbind de unul singur.
    Dar cel mai mult, când lucrezi de acasă, devii propriul şef pentru că trebuie să te organizezi singur, să-ţi dai temele de făcut şi chiar să le faci. Şi mulţi descoperă că nu vor să fie şefi, propriul şef, ajungând la concluzia că este mai bine să ai un alt şef.
    A fi şef este o povară, o cruce mult prea mare, şi dacă devii propriul şef nu mai ai pe cine să dai vina pentru nerealizări şi eşecuri.
    Bucureştiul a ajuns să fie plasat pe primele locuri într-un top european pentru telemuncă, pentru lucrat de acasă, datorită infrastructurii de internet.
    Dar după două luni de stat acasă, cei mai mulţi îşi doresc încă de pe acum să revină la birou, să aibă interacţiune socială, să vorbească cu cineva faţă în faţă, să vadă pe cineva viu, în carne şi oase.
    Dintr-o dată, colegii de birou şi şefii vor fi apreciaţi, cu calităţile şi defectele lor.
    Şeful de la birou este mult mai bun decât cei 50-60 de metri pătraţi de acasă în care trebuie să convieţuiască mai multe persoane, fiecare cu „piticii” ei.
    Problema este că firmele au descoperit că funcţionează şi cu mulţi angajaţi lucrând de acasă, iar criza în care am intrat le poate economisi o parte din costuri, funcţionând prin telemuncă.
    Angajaţii vor dori să se întoarcă la birou, dar companiile nu vor fi aşa de încântate pentru că ar trebui să gestioneze distanţarea socială (nu ar vrea să se trezească cu o infectare) şi nu în ultimul rând trebuie să reducă costurile. Iar sloganul #statiacasa s-ar putea prelungi pentru mulţi. 

  • Soţul unei asistente care va lucra 14 zile în spital: Am avut sentimentul că îmi duc soţia la război

    Bolnavii de cancer de la Spitalul din Deva sunt îngrijiţi de asistente de la alte secţii, după ce personalul de la Oncologie a fost infectat cu COVID-19. Acestea au intrat miercuri în tură şi vor sta 14 zile închise în spital. Soţul unei asistente: „Am avut sentimentul că-mi duc soţia la război”.

    Adina este asistentă medicală la Spitalul din Deva. Până acum a lucrat la Secţia de Psihiatrie. A ieşit din ultima tură făcută la Psihiatrie duminică, la ora 23.00. La puţin timp după ce a părăsit spitalul a aflat că instituţia intră în carantină după ce au fost depistate mai multe cazuri de infecţie cu noul coronavirus.

    Două zile a stat Adina acasă împreună cu soţul ei. Miercuri a aflat că asistentele de la Psihiatrie şi cele de la Dermatologie vor merge să îngrijească bolnavii de cancer din spital. Adică, vor lucra în focarul de infecţie, a povestit pentru MEDIAFAX, Dănuţ Terci, soţul Adinei.

    Acesta şi-a condus miercuri soţia până la poarta spitalului. Dacă au noroc se vor revedea sănătoşi peste 28 de zile, spune bărbatul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Soţia premierului canadian Justin Trudeau a fost infectată cu noul coronavirus

    Sophie Gregoire, soţia premierului canadian Justin Trudeau, a fost infectată cu COVID-19, în contextul în care aceasta avea simptome şi a fost testată pozitiv pentru noul coronavirus. 

    „Aşa cum recomandă medicii, ea va rămâne izolată momentan. Se simte bine, ia toate măsurile de precauţie, iar simptomele ei sunt uşoare”, a transmis Cameron Ahmad, directorul de comunicare al premierului canadian, citat de CNBC.

    Autoritităţile încearcă să ia legătura cu contacţii ei. Premierul canadian Justin Trudeau „se simte bine şi nu are simptome”, potrivit declaraţiei.

    „Ca o măsură de precauţie, la sfatul medicului, el va rămâne în izolare pentru o perioadă de 14 zile. Tot la recomandarea medicilor, nu va fi testat în acest moment, pentru că nu are simptome”, a transmis Ahmad.

    Premierul Justin Trudeau se va adresa canadienilor vineri.